DIN MITOLOGIA GEȚIEI EDENICE: FACEREA LUMII DE LA NIKA LA DOKIA

În calendarul străvechi al geƫilor Anul Nou începea la Echinocţiul de primăvară - 21 martie, şi se încheia pe 20 noiembrie. El era marcat de personalităţi feminine care şi în zilele noastre se numesc BABE. 

Zilele Babelor marcau debutul celei mai importante perioade calendaristice numită AN. Intervalele cuprinse între punctele cardinale şi intercardinale erau OPT şi aveau 40-42-44 de unităţi temporale – ZILE, pentru noi, cei de azi. Ele corespundeau cu 5 săptămâni a câte 9 zile. Anul are 360 de zile care, în decursul mileniilor, s-au grupat în câte 8 luni, 10 luni, apoi 12 luni. Datinile au conservat evenimentele meteo-astronomice pe care le-au ancorat în lumea plantelor şi animalelor. Acestea au stat la baza iniţierii oamenilor pe categorii de vârstă, pe sexe, iniţiere legată de marile evenimente ale vieţii – căsătorie, naştere, moarte.

Calendarul străvechi începe cu Zilele Babelor dintre care Baba Marta aduce Mărţişorul – împletit din lumină şi energie, un duo alb şi roşu ca un fir al Ariadnei cu care se înlănţuie lumea plantelor şi animalelor din Cer până în Pământul din adâncul apelor. Mărţişorul uneşte toate evenimentele din Anul Babelor şi are puteri magice până în ultima zi când CrăciuNIKA susţine Vatra Soarelui, înălţând focuri din crăciunele, colindele, în echilibrarea energiei şi strălucirii universului. În sudul Dunării mărţişorul este numit martineki. Femeile îşi aleg o zi din cele opt ca să ştie cum le va fii viitorul în acel an potrivit situaţiei meteorologice. Cea de a noua zi este dedicată tuturor celor care sunt născute în celelalte zile din calendar. În datinile multimilenare ale matriarhatului pelasgo-geto-daco-valaho-românesc ziua este a Magiilor lui NIKE – magiNIKElor, devenite măciniki în patriarhat şi mucenici în Creştinism.

MagiNIKELE sunt o Ceată Sacră de OPT personalităţi care au în subordine câte CINCI, fiindcă se precizează că-s 40. Literatura orală arată că NOUĂ MARTIE – măcinikii/ măcinicii sunt câte OPT la joc voinicii – deci cei cu rang înalt sunt voiNIKII, substituiţi de colăcei în formă de OPT, copţi pe vatră ori fierţi în apa cu arome îndulcitoare, şi care se împart în vase de lut alături de o cănuţă de apa ori de vin şi cu o lumânare aprinsă. MagiNIKE sunt măcinătorii în limbaj popular, deoarece în această zi se face coliva din boabe de grâu decojit care se însoţeşte de incantaţia VeşNIKA pomenire. Coliva are formă rotundă. În jurul său se pun OPT lumânări aprinse, iar în mijloc una mai mare.

Colăceii ce se fac pentru această zi au diferite nume de la o zonă la alta din aria geto-dacilor şi anume: măciniki, omuşori, sfinţişori, bradoşi, brânduşei, brazi, boboneţi, pupejori, bufani, ţărani, papanaki, paznici, veghetori, trainici, vaşnici, voinici, luminaki, moşiori, copiii dimineţii, copiii luminii, sâmbiciori, pomeneke etc.

În noaptea MagiNikelor se face un foc mare din crengi de boz ori din alun peste care sar băieţii să se purifice, iar fetele joacă un colac mare rotund pe care aşază vertical un colac în formă feminină numit – UITATA (comuna Creţi, judeţul Olt), pe care îl împart în bucăţi rupte cu mâna celor prezenţi. Colacul Uitata are ochi, nas, urechi, dar nu are gură - deci comunică telepatic. Este împărţit bătrânilor ca să îi uite moartea, ocolind fetele şi băieţii să nu îi uite norocul. Cine este această unică apariţie misterioasă, feminină, în ziua de Nouă Martie, lângă focul numit lumiNIKA/lumânărica. Toate indiciile ne duc la NIKA – ni-apă şi ki-pământ, termen ce stă dăltuit în pecetea cu care se sacralizează pâinea destinată ceremoniei de cult – anafura, prescurea, pecete numită PistorNIK, dar şi pe stâlpul de la căpătâiul celor decedaţi.

NIKA e numele Zânei care a condus misiunea cosmică a magiilor NIKElor ce au transformat apoasa Terra într-o planetă accesibilă existenţei, după cum se transmite în toate marile Mituri de creaţie ale Pământului şi Universului.

Misiunea Cosmică condusă de ANU ce avea ca fii vitregi pe ENKI-EA şi pe ENLIL–EU, fraţi de misiune, care au dislocat imense cantităţi de Apă şi Pământ făcând CERUL – ATMOSFERA, inelul de protecţie din jurul planetei noastre ce permite existenta, viaţa precum în Cer aşa şi pe Pământ. În imensele gropi ale scoarţei terestre s-a scurs apa dezvelindu-se uscatul numit PANGEEA. ENKI-EA – cel de pe ape, este consemnat în vechile scrieri ca MARELE ŞARPE – BAAL – ALBUL, dar şi ca MAREA ŞERPOAICĂ. Numele lui ENKI s-a transmis până la noi în forma criptată de NIKE fiind cunoscut ca Zână a Victoriei, a Izbânzii, o adevărată reuşită a începuturilor, iar la noi, la geƫi termenul a trecut prin timp sub forma IZBAŞ - Şarpele.

Magiile lui NIKE sunt astfel Cap de Calendar, început de AN, la EKINocţiul de primăvară, reprezentând efortul celor OPT de a ţine în echilibru existenţa pe Pământ. Kin/chin este sinonim cu munca pământului în sanscrită, iar la geto-daci înseamnă mare efort, aşa cum şi omul se naşte în chinurile facerii.

În Vechiul Testament cei doi fraţi de misiune sunt numiţi KAIN şi ABEL. KAIN este NIKA –Şarpele- Baal care s-a opus lui Abel, nimicindu-i misiunea, deci ucigându-l prin deviaţia de la program prin care a transmis telepatic Evei să ia din pomul oprit al cunoaşterii, să procreeze, să devină conştientă de sine, să înceteze a mai fi doar o clonă fără viitor. Aşa cum se aminteşte în legendele vechi, omul este făcut din LUT de ENKI, apoi amestecat cu liant – sângele lui NUNTI, şi peste lucrarea lor se coboară Duhul Sfânt – acel fluid energizant. Aceeaşi viziune este surprinsă în Crezul creştin. IISUS se întrupează de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi se face OM. Totuşi IISUS este deosebit fiindcă e NĂSCUT, IAR NU FĂCUT, aspect precizat în mod expres de dogma creştină.
Eva a inaugurat Era Născătoarelor cărora li s-a poruncit: Trăiţi şi vă înmulţiţi si stăpâniţi Pământul!
NIKA este ZEEA PROMETEE, cea care insuflă Duhul Sfânt şi întrupează binecuvântând prin PristorNIK pâinea sacră, anafura, prescurea. Pristornicul este ştampila Zânei care în zona Argeşului se numeşte PUPEZEE – sărutul zânei. NIKA este cea care ne-a asigurat şi condiţii de existenţă indicând PÂINEA ca hrană de toate zilele şi dovedindu-se o veritabilă Mamă a Mamelor. Condamnată la UITARE, ea n-a putut fi ştearsă nici de pe pecetea de sacralizare a pâinii din epoca creştină, nici din numele vasului sacru al botezului: cristelNIK, şi va fi mereu onorată prin incantaţia VEŞNIKA POMENIRE ce unduieşte ca pe valuri ofrandele: coliva, pâinea, vinul şi lumânarea aprinsă, călăuză nelipsită de la botez, cununie, moarte. O pomenim mereu pentru că NIKA e VASTA, NIKA e VESTA, NIKA e VEŞNIKA! 

LumiNIKA este focul din crengi de boz ori de alun din noaptea de maginike/măcinici, de Sânziene, de Ovidenie - Crăciunul vechi, şi tot lumiNIKA este şi lumânarea din ceară de albine.

NIKA este legată de viaţa omului din timpuri imemoriale, când forţa luminii era slabă, mai ales că Soarele a fost făcut mai târziu. Există cuvântul niktalop - cel care vede mai bine noaptea ori pe lumină slabă. Niktemer înseamnă o zi şi o noapte. Niktaginacee este planta care înfloreşte noaptea. Toate marile evenimente din datinile străbune se petrec noaptea. Ziua începe la miezul nopţii. Zilnika/zilnic,ă e neîntrerupta perioadă de lumină şi întuneric, aşa cum AN-NIKA este temelia Calendarului străvechi al BABELOR – Ba însemna în vechime Mare, iar Anus înseamnă tunel de comunicare cu exteriorul – aspect ce ne conduce la necesitatea unei torţe pentru a-l parcurge, şi care nu e alta decât LUMINIKA/lumânarea. Semnificativă este lumânarea în formă de spirală numită trupNIK pe care Zâna CrăciuNIKA o întocmeşte la sfârşitul ANU-lui fiind singura lumină din noaptea dintre ANUNAKI şi care are lungimea unui stat de om, obicei prezent în cultul morţilor la geto-daci. Lumânarea în formă de spirală este imagine a existenţei ce este ENERGIE, nu MATERIE, concluzie la care ajunge fizica modernă.

NIKA e marea şerpuitoare, UNIKA, cea care unduieşte pe rezonanţele cosmice, iar magiile sale asigură echilibrul universal – cel al Brâului de magiNike ce veghează Cerul şi Pământul dăruit oamenilor de CucerNika Mamă. Cetele sacre feminine din străvechime erau alcătuite din 40 de personalităţi - cifră ce reprezintă o optime din calendarul străvechi, păstrată sub numele de SOROC. Din numeroasele referiri la perioada de 40 de zile consemnăm câteva: Potopul lui Noe a durat 40 de zile; la 40 de zile „Iisus” s-a Înălţat, iar sufletul se înalţă la Ceruri tot la 40 de zile de la deces; botezul se face la 40 de zile; după 40 de zile embrionul începe să semene cu omul, iar o sarcină durează în medie 40 de săptămâni; doliul ţine 40 de zile.

Cifrele sunt o prezenţă în datina magiilor lui Nike. Datina Magiilor lui NIKE ne indică pe cele OPT, iar a NOUA aduce în prim-plan întreaga formaţie de 40 – 44.

1 lângă 8 este 9, iar 666 e componenţa lui 18 (9x2). Cine o fi satanizat această cifră? E SataNIKA, e BaalNIKA, e BalkaNIKA, e DragaNIKA, e PhitoNIKA, e balaurul ţintit de Sfântul Gheorghe. Este, de fapt, SANTA-NIKA ce dovedeşte presiunea la care a fost supusă de Creştinism ajungând din sfântă UITATA.

Nouă e NIKA înnoitoarea, iar prezenţa cifrei 9 o regăsim în toată mitologia românească: 9 sunt Babele; 9 sunt cojoacele Dokiei; 9 sunt colacii numiţi capete care se dau ca mărturie – numele altui colac, pe drumul de întoarcere la NIKA însoţit de: nouă colaci, nouă cănuţe cu apă, nouă străchini cu hrană din roadele câmpului, nouă ştergare; 9 sunt Rusaliile, Cerurile, Muzele; răscrucile de întoarcere de pe bentiţa ce se aşază pe gura celui decedat ce va rămâne pecetluită sunt tot 9, aranjate de o parte şi de alta, câte 4, ca sufletul să nu se rătăcească; în 9 zile se împlineşte descântecul şi blestemul care se încheie cu zicala: Leacul şi Babii colacul – mulţumire pentru încolăcita. În Banat se aşază un toiag pe scaunul numit Locul mortului şi pe el se încolăcesc două lumânări afrontate până în vârf şi se aprind la masa de pomană. Caduceul este emblema laboratorului de creaţie a lui ENKI-NIKE-NIKA. Cifra 9 e jumătate din Ciclul SAROS al eclipselor de soare şi de lună. Cifra 9 este jumătate din circa 18,6 ani lunari numiţi Ciclul lui Meton, timp ce se poate repeta cu potopuri de apă.

Cifra emblematică pentru simbolistica getă este 8, steaua cu OPT raze cea mai apropiată de cerc. Unicul calendar circular din vechime aparţine geƫilor de la Sarmizegetusa. Pe calendar octogonul este format din punctele cardinale şi intercardinale între care sunt însemnate duratele de cinci zis săptămâni a câte nouă zile, deci 45. Simbolistica magiilor lui NIKA este păstrată pe veşmintele de ceremonie ca motive geometrice, mai ales pătrate cu alternanţe de alb şi negru ca pe Toiagul Sânzienei, ca pe Tabla de Şah, ca pe ceramica pictată de la Cucuteni, cu cele mai precise semnificaţii ce se regăsesc şi pe altarele vechi de peste 7.000 de ani numai pe teritoriul pelasgic străvechi.

În arhitectură colibele cu OPT laturi, Castelul del Monte din Sicilia, bisericile octogonale din Balcani - unde stâlpii de susţinere reproduc brâul magiilor lui NIKA, uimesc lumea contemporană. În Creta, scuturile luptătorilor aveau formă de OPT. Scutul lui Decebal de pe Columna Traiană prezintă în relief un octogon. La chinezii antici cele OPT entităţi materiale sunt notate în cele OPT trigrame ca pe un răboj. Cei trei Magi ce întâmpină naşterea lui „Iisus” se călăuzesc după o stea cu OPT raze. Svastica este o cărare cu OPT răspântii rotăcite păstrată de Preotesele Zamolsiene şi o reprezintă pe NIKA. Notele muzicale moştenite de la anticii geto-daci sunt OPT. Paştele Blajinilor este la OPT zile de la Pastele Creştin. Crăciunul Mic – Anul Nou, este la OPT zile de la Crăciunul Mare. OPT sunt Filipii şi Sântoaderii. De Ovidenie se încheia Anul Vechi la 20 noiembrie. Şarpele Glycon îşi încolăceşte coada în formă de OPT. Tot în formă de opt culcat este reprezentat infinitul în matematică – simbol aflat şi pe Piatra de la Hârşeşti – Argeş, prezentată de Gheorghe Şerbana. Cea mai numeroasă simbolistică a Octogonului este pe ceramica obiectelor de cult la Căscioarele, Cucuteni, Vădastra, Hamangia etc., cât şi pe vase de uz casnic, podoabe, oale, străchini, ulcioare, ceşti, opaiţe etc.

În iconografie, CucerNIKA Mamă are un loc central. În icoana Încununarea Maicii Domnului, de la Mănăstirea Suceviţa, pe două pătrate suprapuse în octogon este înnobilată Zâna Pământului pe Crai Nou într-un OVAL. Cununa care i se aşează pe cap are OPT raze înalte, iar cele două personaje ce susţin cununa cu opt colţuri sunt aureolate tot de octogon în imagini diferite. Cerul, un vizibil brâu de magnifici, este dantelat cu opturi lipite protejând această măreaţă şi unică Ceremonie Universală.

Din pleiada marilor preotese ale multimilenarului matriarhat get, Nika şi magiile sale au străbătut văleatul în datini şi obiceiuri. Numele şi atribuţiile sale au fost conservate în mituri, preluate de alte şi alte zâne cum sunt: Dokia, Crăciunika, Gaea, Drăgaica, Sânziana etc. Cercetătorul Ion Ghinoiu sintetizează magistral locul special al Marii Zâne Mame în Mitul Creaţiei Lumii despre care concluzionează că este anterior Mitului Biblic de creaţie a lumii, dar şi Miturilor civilizaţiei greco-romane.

Dacă ne oprim o clipă asupra unei alte personalităţi feminine de la începutul calendarului străvechi, şi anume la DOKIA, vom surprinde noutăţi la care nu ne-am fi aşteptat. DOKIA este NIKA. Zâna pământului dintre ape – DO-apă şi KI-pământ, DOKIA îşi leapădă cojoacele/ pieile /peliNIKEle pentru că se încălzeşte clima şi se topeşte gheaţa. Îşi leapădă cojoacele pe rând până când nora ei - nu fiica, îi aduce dovada că a dat colţul ierbii. Cojoacele Dokiei sunt de gheaţă dacă le-a lepădat. S-au evaporat formând cele nouă ceruri, aspect ce reia Mitul Facerii Lumii amintind de glaciaţiuni. Ultimul cojoc/ pelinikă/ pielicică este ultima glaciaţiune, a noua, din Calendarul BABELOR. Mitul BABEI DOKIA este unic şi cel mai puternic aici, pe Vatra Vechii Civilizaţii europene, în zona Munţilor Carpaţi. Ne înfăţişează istoria condensată a Terrei care nu numai că era acoperită de apă, dar în zona temperată era numai gheaţă.

În Ardeal se ţin în luna mai ZILELE SFINŢILOR DE GHEAŢĂ care sunt 9 şi încep cu o Mare Preoteasă – Marghita. În limbajul popular există expresia o apă şi-un pământ, înglobând apoi şi cerul, întărind filozofia de viaţă a Zamolsienelor preluată de toţi preoţii Zamolsieni geto-daci. Dovadă de necontestat că NIKA/DOKIA ne-a adus pe APE lumina şi energia este datina prin care la 40 de zile de la deces se dă Colac Apelor, de formă rotundă, înconjurat de 8 lumânări, iar una mai mare în centru. Colacul este decorat cu şuviţe în formă de opt, imagine a magiilor lui NIKE. De Sfânta Marie Mare, marinarii dau pe apă un colac din lemn cu lumânare aprinsă, pentru salvarea sufletelor celor luaţi de furtună, o cruce în formă de ancoră şi o cunună din flori – ceea ce înseamnă că în această zi dau ofrande Zânei Apelor care este MĂRIA – NIKA.

Interesant este că, şi în obiceiul Caloianului, se restituie APEI OMUL FĂCUT DIN LUT, adus la suprafaţă prin acţiunea Magnificilor, aspect ce ne arată că sufletul, Sfântul Duh, îşi are sălaşul în fluidul energizant al hidrosferei. Caloianul este trimis la divinitatea pluviometrică - Moaşa Ploii, Mama Secetei, Mama Căluiana, Paparuda, Păpăluga etc., să dezlege ploile. Bătrânii ne-au obişnuit să dăm ofrandă pământului prima picătură si apoi să bem apa. Preotul varsă vin peste colivă pentru a fi sacralizată.

Nika e Cu.cer.Nika. Iată ce surprinzător se îngemănează elementele existenţei în filozofia populară: apă, aer, pământ. Nika ne călăuzeşte cu luminika din timpuri imemoriale, când luminozitatea era scăzută, până s-au ales apele. Să nu uităm că şi în Cosmos este întuneric. Numele Zânei Apelor, şerpuitoarea NIKA, este dăltuit pe tălpile pristornicului ce ne întruchipează stilizat femeia, indicând PÂINEA care la naştere este numită NaporojNIKA, la Crăciun PeliNIKA, iar la Anul Nou StorNIKA. Pâinea şi sarea, bunurile ce stau la baza celor mai puternice jurăminte, purtând sensul de aleasă preţuire cu care se întâmpină oaspeţii la noi, la români, sunt elementele de temelie ale existenţei de pe Vatra Vechii Europe. Pristornicul ne arată că pâinea – hrana noastră cea de toate zilele, ne este lăsată de Cucernika Mamă – NIKA. Chiar şi planta numită floarea pâinii se numeşte stornika, iar fructul său în formă de gogoaşă era folosit pe post de pecete sacră, în sensul că era destinată pentru dospirea, creşterea acesteia, astfel încât să devină mai afânată când se coace pe vatră ori în ţest.

Nika este Făcătoarea Cerului şi a Pământului şi întrupează prin Sfântul Duh energia ce dă viaţă trupNIKului aşa cum ne sugerează un pristornic străvechi ce are dăltuit un şerpisor – în fapt un spermatozoid, chiar pe pântecul/ uterul Zânei. NIKA este zâna unică, ZEEA PROMETEE, ce şi-a depăşit atribuţiile făcând trecerea de la Făcătoare de oameni la Născătoarea de oameni - EVA - femeia cu cea mai măreaţă răspundere pentru unicul PĂCAT DIVIN de pe Pământ. Nika a îndemnat-o telepatic pe EVA, să nu uităm că în reprezentări nu avea gură, să ia din Pomul Cunoaşterii, să devină conştientă de sine, capabilă să se reproducă, să transforme natura şi să stăpânească Pământul prin propria înţelepciune de ZA.MOLSĂ - Zână femeie.

Nika este UITATA pentru că a dezvăluit secretul nemuririi. Această interdicţie nu putea fi voinţa femeilor din moment ce ele o menţin în datinile Magiilor lui Nike şi au păstrat-o în nume noi de atâta amar de vreme aici, în aria geto-dacică: Dokia, Draganika, Crăciunika, etc. Chiar şi ZEUS a încredinţat înţelepciunea unei femei ATHENA-NIKE, recunoscând harul divin al femeilor, dar şi multiplele şi controversatele calităţi ce le individualizează în universul uman: intuiţia, diplomaţia, sensibilitatea, abilitatea, forţa psihică, rezistenţa superioară la durerea fizică, duritatea, viclenia, farmecul, fidelitatea, înverşunarea, dar şi blândeţea, frumuseţea, gingăşia care dau bucurie vieţii. Nika este Zâna care ne arată că aici unde trăieşte azi poporul român se află plaiurile fermecate unde se practică cea mai veche agricultură din Europa. România e grădina fermecată în care creşte floarea pâinii, unde se află rezerve de sare la suprafaţă, unice în lume, ce au făcut posibilă vieţuirea celei mai VECHI CIVILIZAŢII EUROPENE, cum documentează savanta Maria GIMBUTAS, în rest bătrânul nostru continent prezentându-se în timpurile străvechi drept O IMENSĂ PATĂ ALBĂ.

AN, ANA, ANIKA, ANUNAKI, SÂNZIANA, GAEA/NIKA, DOKIA, DRAGANIKA, CRĂCIUNIKA etc. reprezintă doar un crâmpei din fabuloasa mitologie pelasgo-geto-daco-valaho-românească.

Tudor Diaconu consemnează în cercetările lingvistice că: Dakia este cea dintâi civilizaţie a omenirii …din moment ce 90 la sută din inscripţiile istorice se găsesc pe teritoriul pelasgic, unde au trăit oamenii divini, recunoscuţi de toţi marii înţelepţi ai Pământului.

Strămoşii noştri, rumânii, sunt autorii primului neolitic european şi limba acestora este cea mai veche. Ea conţine cuvinte onomatopeice cât şi sunete specifice cum sunt: Ă - Î – Z –Ţ, cum susţine Iosif Lucian Cueşdean.

Alături de Miturile Creaţiei Universale, datinile moaşelor şi strămoşilor, obiectele de cult, documentaţia temeinică este susţinută şi de limbajul geto-daco-valah ce a determinat arheologi din toată lumea să constate că pe teritoriul României se află nucleul Vechii Civilizaţii Europene unde, cu milenii înainte de Sumer, se scria la Tărtăria.

Am consemnat cuvinte ce conţin prefixe, sufixe, dar şi expresii ce au ca fundament pe NIKA, NIŢA, AN, OPTUL, termeni ce indică Magiile NIKEI. Nika este Marea Preoteasă prezentă şi în limbajul de cult (pustnik, ucenik, egumenik), în datini (Maginikele, Babele, Ovidenia), în obiectele de cult (pistornik, anafornik, cădelnikă), în Cultul Morţilor (luminika, naporojnika, trupnik), în caracteristici ale personalităţii (falnik, straşnik, vrednik), în toponime (colnik, orogenik, neptunik), în patronime (Calinik, Niceta, Nicolae, Nicoleta), funcţii publice (postelnik, vistiernik, pomojnik), denumiri de veşminte (vâlnik, zăbranik, comănik), denumiri de localităţi (Salonike, Nikomedia, Zimnicea, Britanike), dar mai ales în limbajul calendaristic - astronomic - temporal: Duminika, zilnika, ornika, cât şi în nume de preotese precum: NIKA, PITHONIKA, CRĂCIUNIKA, CERNIKA ce ne indică drumul de la şi către CUCERNIKA MAMĂ pe calea rotăcită a trupnicului.

Pe fundalul semnificaţiilor octogonului – cifra Maicii Domnului, şi a echilibrului universal, NIKA este dătătoarea vieţii ce ne transmite că românul este primul agricultor al Europei şi deţine întâietatea în limbaj, scriere, religie, meşteşuguri, creaţii artistice, vestimentaţie, arhitectură, iniţiere în tainele cunoaşterii.

Bibliografie:

1. D. Bălaşa, Ţara Soarelui, Editura Kogaion, Bucureşti, 1997;
2. G. Ciauşanu, Superstiţiile poporului român, Editura Saeculum, Bucureşti, 2001;
3. I. L. Cueşdean, România, inima vechii Europe, Editura Solif, Bucureşti;
4. E. Delcea, Marile enigme, Editura Obiectiv, Craiova;
5. M. Gimbutas, Civilizaţie şi cultură, Editura Meridiane, Bucureşti, 1986;
6. G. Gheorghe, România străveche indoeuropeană, în Getica, Bucureşti, 2004;
7. I. Ghinoiu, Panteonul dacic românesc, Editura Enciclopedică, Bucurşti, 1978;
8. V. Kernbach, Universul mitic al românilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1994;
9. L. Manta, Mesajul pământului la geto-daco-valaho-români, Editura Nouă, Bucureşti, 2005;
10. P. Meckendric, Pietrele dacilor vorbesc, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978;
11. I. Rodean, Enigmele pietrelor de la Sarmizegetusa, Editura Albatros, Bucureşti, 1984.

Sursa: Olimpia Cotan-Prună
Adaptare și foto: Carmen Pankau