HIPERBOREEA… o legendă, un ƫinut fabulos, despre care vorbesc miturile Greciei antice. O civilizaƫie străveche care continuă să fascineze… un spatiu care, ca şi Atlantida, este mutat după voie, fără sprijin mitologic sau istoric, în diferite locaƫii, care mai de care mai năstrușnice. Respectivii domni ar face bine să mai arunce ochii peste relatările antichității pentru a vedea ce marturii există despre această ƫară. Majoritatea istoricilor moderni, după „cercetări laborioase”, sunt de acord că Hiperboreea este plasată undeva în zona Polului Nord, sau oricum dincolo de paralela de 65° latitudine nordică. Numai că la Polul Nord NU este sol fertil şi nici NU se fac două recolte pe an, cum spuneau Hekateu si Diodor din Sicilia!
Plasarea Hiperboreei în Extremul Nord nu este decât o INTERPRETARE FORȚATĂ a mitologiei greceşti şi nu se bazează pe nici un fel de documente istorice! S-a încercat, de asemenea, „IMPLANTAREA” Hiperboreei In Arhipelagul Britanic sau în Islanda, urmând ramura celtică a europenilor, care se presupune a fi descendenƫi ai hiperboreenilor. Captivant, dar neconform cu realitatea, deoarece celƫii au apărut CAM TARZIU pe firmamentul istoriei pentru ai cataloga popor neocolit „scoborâtor” din hiperboreeni!
Datorită multitudinii de teorii emise de-a lungul timpului cu referire la amplasamentul geografic al Hiperboreei și al hiperboreenilor, mă simt îndreptăƫit să întreb:
Prin această strămutare a Hiperboreei, după opiniile unuia sau a altuia dintre cercetători, nu se încearcă de fapt A SE ASCUNDE regiunea geografică în care era plasat acest tărâm mitic, cu original?
Nu se încearcă manipularea mentală prin ignorarea izvoarelor antice şi publicarea a cât mai multor teorii cu privire la ipotetica localizare geografică a Hiperboreii? şi asta în pofida faptului că autorii antici sunt UNANIM DE ACORD asupra locului unde se afla această Hiperboreea! Nu cumva se mizează pe faptul că atunci când da de news de genul „Hiperboreea era la Polul Nord „, cititorul neavizat uită să-i mai consulte pe cei care au vorbit de ea în cunoştinƫă de cauză şi citeşte uimit “noua teorie”, unii chiar întrebându-se „cum de nu m-am gândit la asta?”! Şi iată cum curiosul nostru, nu mai poate găsi adevarul prin hăƫişul de ipoteze, care mai de care mai atrăgătoare şi uneori chiar „probate” istoric.
PUȚINĂ ORDINE PRIN …HIPERBOREEA!
Pe lângă istoricii „profesionişti” ai Occidentului, care plasează Hiperboreea după bunul lor plac, mutând-o ba în Islanda, ba în Groenlanda, ba în Arhipelagul Britanic, există și unii autori mai „modeşti” să spunem, dar care marcaƫi de bun simƫ, nu fabulează, ci examinează izvoarele istorice şi îşi formulează concluziile în conformitate cu acestea. Printre aceştia menƫionăm o pleiadă de autori, precum Nicolae Densuşianu, Vasile Lovinescu, Mioara Calusita Alecu şi Rene Guenon, din operele cărora ne-am inspirat în prezenta analiză.
NICOLAE DENSUSIANU demonstrează, cu lux de amănunte, unde se afla această mult discutată Hiperboreea, în lucrarea sa de exceptie „DACIA PREISTORICĂ”, în care acordă un spaƫiu destul de larg hiperboreenilor. El demonstrează cu probe în regulă, că Hiperboreea anticilor nu era alta decât spaţiul Carpato-Danubian-Pontic, Geţia-România, care era CENTRUL CULTULUI APOLINIC, aici aflându-se insula cea sfântă a lui Apollo şi a lui Ahile.
Vasile Lovinescu demonstrează de asemenea, cu „acte în regulă”, că Hiperboreea era Geţia carpatică în studiul său „Dacia Hiperboreană”, încheiat în 1936 şi publicat în foileton în revista franceză “Etudes Traditionnelles”. Studiul va apărea ca volum abia după război, mai întâi în limba italiană, apoi în limba franceză şi abia apoi în limba română. Curios nu-i aşa, ce scop avem noi pentru istoria națională?! Să nu uităm că studiul lui Lovinescu va apărea în limba româna abia în 1994!
Mioara Calusita Alecu vine şi ea cu date noi şi stupefiante, dar fondate istoric, nu fabulând, precum occidentalii. Ea ne demonstrează că celebra TULA, din Hiperboreea, pământul cel mai nordic cunoscut de greci, nu era alta decât actuala TULCEA, oraș din Delta Dunării, România.
Există totuşi şi occidentali de bun simƫ. Unul dintre ei, Rene Guenon, în corespondenƫa lui cu Vasile Lovinescu, afirma, după ce studiază materialul trimis de acesta din urma, că Geţia carpatină ar putea fi centrul tradiƫiei hiperboreene:
„trebuie să vă spun (lui Lovinescu – n.n) că ideea că Dacia a fost una din etapele centrului tradiƫiei hiperboreene, pentru o anumita epocă, nu mi se pare deloc neverosimilă; dificultatea ar fi aceea de a preciza perioada la care s-ar putea raporta”;
Încă o dată în alt loc al aceluiași autor, se pronunƫă textual:
„tradiƫia dacică ar reprezenta în orice caz o continuare a tradiƫiei hiperboreene sub o formă mult mai pură, decât cea a celƫilor” (sac!)
MARTURII ISTORICE DESPRE HIPERBOREEA
Mărturiile anticilor ne dau de înƫeles că geto-românii erau hiperboreeni şi locuiau In Hiperboreea.
Astfel Pindar, în Olimpicele sale, ne vorbeste despre Apollo, care după ce a terminat de construit zidurile Troiei, s-a întors în patria sa natală de la Istru, la hiperboreeni (VIII,47); ori în toate tradiƫiile antice, Istrul desemna Dunărea, ceea ce demonstrează două lucruri extraordinar de importante:
1) Apollo – Zeul luminii solare, era de obârșie getă;
2) Fapt şi mai important – Geƫii de la Dunăre au fost constructorii vestitei cetăƫi Troia. (în acest sens pledează şi descoperirile arheologice care atestă că piesele ceramice descoperite în stratul Troia VII, sunt identice cu cultura getică Cucuteni, România cu centrul de iradiere în Moldova.
Tot aici, trebuie să îl menƫionăm şi pe Clement din Alexandria, care făcând referire la marele preot get Zamolxe, spunea că este hiperboreu (Stromata,IX.213). Concluzia care se impune este că şi marele Zeu Zamolxe, era tot hiperborean, din nou adoraƫia de care avea parte ca Zeu naƫional, este o depoziƫie convingătoare că locuitorii din nordul Dunării erau hiperboreii, încă o dată ƫara lor era Hiperboreea.
Stabon confirmă localizarea geografică a Hiperboreenilor şi a ƫării lor, spunând că primii care au descris geografic părƫile cunoscute ale lumii străvechi, i-au plasat deasupra Pontului Euxin (Marea Neagră) si în nordul Istrului (Dunărea) (Geografia XI.62)
Alte scrieri antice ne spun că hyperboreenii sunt tot una cu pelasgii care locuiau în nordul Geƫiei. „Hiperboreii sunt pelasgi, locuitori ai nordului Traciei” (Tracia este o denumire geografică a Geƫiei, sunt de origine getică - n. r. Carmen Pankau) (Apolloniu Rhodiu).
De la Macrobius aflăm că nu doar Dunărea era un fluviu hyperborean, ci şi Donul asiatic (Comentar la Somnul lui Scipio,II.7). Aceasta este o depoziƫie în plus că habitatul pelasgo-get nu se reducea doar la Geƫia carpato-danubiano-pontică, ci se întindea până în Asia, unde izvoarele antice îi plasează pe massageti în timpul antichităƫii clasice.
De asemenea, Pliniu cel Bătrân ne spune că poporul Arimphaeilor (arimi cum îi numea Nicolae Densuşianu), locuitor lângă Muntii Ripaei (Carpaƫi), în Geƫia, era de generaƫie hiperboreu (Istoria Naturala,VI.7).
Avem marturia lui Ovidiu, poetul roman exilat la Tomis (Constanƫa), că este constrâns să-şi petreacă viaƫa în stânga Pontului Euxin, sub Axis Boreus (Tristele, IV,41-42); din nou în alt loc, acelaşi Ovidiu, ne vorbeşte despre Cardines Mundi sau axul boreal din ƫara Geƫilor (Tristele, II,19, 40, 45).
Martial, adresându-se soldatului Marcellinus, care pleca în expediƫie în Geto-Dacia, îi spune: „tu mergi acum să iei pe umerii tăi, cerul Hiperborean şi stelele Polului getic”, şi tot Martial numeşte triumful lui Domitian asupra geƫilor „Hiperboreus Triumphus” (Epigrame, VIII,78).
Vergilius scria despre Orfeu care „singuratic, cutreiera gheƫurile hiperboreene… şi câmpiile niciodată fără zăpadă, din jurul muntilor Ripaei (Carpaƫi)” (Georgicele, Iv,5,5 17).
Având în vedere doar aceste marturii ale autorilor antici, vedem că localizarea geografică a Hiperboreei NU este la paralela de 69° latitudine nordică, ci la cea de 45°, latitudine nordică, la care se afla în antichitate Geƫia carpatică şi la care se află actualmente România!
HIPERBOREEA LUI APOLLO ERA…GEŢIA CARPATICĂ
După legendele antice, Hiperboreea era localizată dincolo de punctul de unde sufla vântul de nord, Boreas. Să analizam un pic această afirmaƫie mitică. Zeii grecilor, nu tăiau prea departe de ƫara acestora... Ei sălăşluiau în Geţia Carpatică, ƫara din care plecaseră de fapt, aheii spre Elada (actuala Grecie). Acolo, la nord de Istru, trăiseră TITANII şi tot acolo, vestitele AMAZOANE aveau o ƫară în care conduceau numai femeile. Tot de peste Istru sufla şi vântul de nord-Boreas, care trecea peste Marea Neagră, străbatea strâmtorile Bosfor şi Dardanele, ajungând în Grecia!
„La nord de Tracia” (Grecii aveau năravul să denumească totul după bunul lor plac și necesități, astfel i-au denumit pe toți cei care trăiau la nord de ei, ca “traci”- n. r. Carmen Pankau), scrie Herodot, „ce fel de oameni locuiesc, nimeni nu poate să ştie; atât, dar se pare că dincolo de Istru, exista pământ nelocuit şi infinit” .
Toate acestea ne arată că limita orizontului geografic al grecilor antici, se întindea doar până la Dunăre (Istru).
De altfel şi respectabilul istoric Arthur Weigall este de aceeași opinie, când referindu-se la expediƫia lui Alexandru Macedon la Dunăre, spune: „Era aventura îndrăzneață, care ar fi putut prea bine pune capăt carierei sale (a lui Alexandru Macedon –n. n) încă de la început… (expediƫia – n. n) fusese întreprinsă, în mare parte, pentru a putea afirma că el traversase marele fluviu care fusese ca o barieră pentru aventurile septentrionale ale lui Filip şi formase linia admisă între lumea cunoscută a grecilor şi nordul neştiut. Alexandru însuşi, considera acest fapt ca fiind de mare importanƫă, căci pe ƫărmul marelui fluviu (Istru/ Danubius/Dunarea – n. n) el celebra un impresionant serviciu religios, oferind sacrificii lui Zeus, Herakles şi divinităƫii Dunării”.
Legendele cele sacre ale antichității clasice plasau patria lui Apollo în Hiperboreea (Aristotel chiar numindu-l Apollo-hiperboreu). Tot în Hiperboreea se născuse şi mama sa, Latona/Leto/Letea, pe o insulă vestită în toată antichitatea pentru cultul ei închinat lui Apollo. Această insulă se numea Leuke (Alba), actuala Insulă a Şerpilor din dreptul vărsării Dunării în Marea Neagră. Pe aceasta insulă se afla cel mai mare şi mai vestit templu a lui Apollo din toată antichitatea, despre care vorbește Hecateu Abderita.
Tot de hiperboreeni se leagă şi istoria înființării templului apolinic de la Delos, precum şi a celui din Delphi. Că centrul cultului apolinic se afla în Hiperboreea Geto-Carpatică, ne-o dovedeşte şi faptul că cei mai cunoscuƫi profeƫi apolinici, Olen si Abaris, erau hiperboreeni. Olen a fost conducătorul hiperboreenilor, care au fundat templul lui Apollo din Delphi, precum şi primul poet hieratic al Greciei, unde l-a dus apostolatul său pentru credința apolinică. El a compus mai multe imnuri sacre în onoarea lui APOLLO, în care amintea şi despre hiperboreenii care mergeau în pelerinaj la Delos, însoțind femeile pioase care erau închinate templului de acolo. Tot lui i se atribuie şi înființarea hexametrului (ritm de vers).
Abaris, alt profet apolinic din părƫile Hiperboreei, a stârnit o adevarată senzație în rândurile grecilor prin viaƫa frugală şi prin dreptatea-i caracteristică. Numai că, aceste două caracteristici sunt aplicabile şi anahoreƫilor geților carpatini, acelor KTISTAI și CAPNOBATAI, despre care vorbeşte Strabon şi care duceau o viaƫă de meditaƫie și apropiere de Zeu. În ceea ce privește dreptatea, aceasta este trăsătura de bază prin care Herodot îi desparte pe geții carpatini “daci” de ceilalti “traci” (dacii și tracii sunt Geţi - n. r. Carmen Pankau). El spune: „dacii sunt cei mai viteji şi mai drepƫi dintre traci”. Acest Abaris, călătorind prin tinuturile Greciei în timpul apostolatului sau pentru întărirea credinței apolinice introdusă de Olen, arăta tuturor o săgeată de aur, despre care zicea că este simbolul lui Apollo. Este foarte captivant de ştiut că geţii vedeau săgeata ca pe un simbol zamolxian, prin urmare APOLLO şi ZAMOLXE par a fi unul şi acelaşi Zeu. În sprijinul acestei ipoteze, pledează şi epitetul de „hiperboreu” atribuit atât lui Zamolxe – după cum aflăm din scrierile lui Clement din Alexandria, cât şi lui Apollo – după cum aflăm din scrierile lui Aristotel.
HIPERBOREEA – POLUL SPIRITUAL AL LUMII
Polul getic, este o denumire asociata cu Hiperboreea în toate textele antice care se referă la acest subiect. El defineşte de fapt ideea de CENTRU AL LUMII, ca pol spiritual, asemănător Insulei Fericiƫilor din mitologia greacă, adica locul unde pământul este în stare să comunice cu cerul, de fapt un spaƫiu mitico geografic, cosmic şi teluric în acelasi timp.
Sub acest aspect era percepută Hiperboreea de către grecii din epoca antichității clasice. De fapt, mărturia lui Pindar ne lămurește în acest sens: „nimeni, nici pe pământ, nici pe mare, nu putea descoperi calea minunată care duce spre ƫinuturile hiperboreilor” (Piticele, X.29). Această depoziƫie ne spune şi altceva, dar ea mărturisește despre orizontul limitat al cunoștințelor geografice elene; ceea ce se afla în nodul Dunării era pentru ei, încă la începutul perioadei clasice, un mister şi ƫinea de geografia mitică, nu de geografia reală.
Conform aceluiași Pindar, hiperboreenii erau o SEMINȚIE SFÂNTĂ, scutită de maladii şi bătrâneƫe, care nu cunoşteau războiul (dar îl vor învăƫa mai târziu, devenind unii dintre cei mai aprigi luptători ai antichității).
Prin urmare, Pindar şi nu numai el, ne descoperă o Geţie carpatică/Hiperboreea, mistică, în care oamenii duceau un trai paradisiac de început de timp, de EPOCA DE AUR a omenirii.
„Pe-un picior de plai
Pe-o gura de rai…”
Miorița noastră nu ne induce în greşeală! Aceasta baladă a geniului popular, fie ea antică, fie medievală, valorifică o tradiƫie foarte veche, conform căreia Geţia Carpatică/Hiperboreea era un ƫinut paradisiac, plaiul teluric devenind în ordinea lucrurilor sacre, gură de paradis.
Aș dori să mai menționez că Medicii lui Zamolxe erau renumiți în toată lumea antică şi mai pricepuƫi decât grecii în tratarea diferitelor afecƫiuni cum ne spune Platon:
„Văzând că Harmide e de aceeaşi opinie cu mine, prinsei inima, îmi regăsii încrederea în mine, puƫin câte puƫin, mă inflăcărai şi îi zisei: tot aşa şi cu descântecul cesta, Harmide: l-am învăƫat în oaste de la un doctor thrac, unul din ucenicii lui Zamolxe, despre care se spune că au puterea să te facă nemuritor. Acest trac spunea că doctorii greci au mare dreptate să facă observaƫia de care pomenii. Dar, adăuga el, Zamolxe, regele nostru, care este Zeu, spune că precum nu se cade să încercăm a vindeca ochii fără să ne ocupam de cap, ori capul fără trup, tot astfel nu se cade a încerca să vindecăm trupul fără să vedem de suflet, şi că tocmai din pricina asta sunt multe maladii la care nu se pricep doctorii greci, fiindcă nu cunosc întregul de care ar trebui să se îngrijească. Căci dacă cesta ar merge rău "este peste putinƫă ca partea să mearga bine!" (Charmides)
La aceasta adaugăm şi faptul că aproape toƫi marii invăƫaƫi ai Greciei antice au fost iniƫiaƫi în Geţia, cei mai cunoscuƫi fiind Aristotel si Pitagora!
Închei afirmându-mi credinƫa că Geţia a fost într-o vreme, pierdută pentru noi în negurile istoriei, centrul spiritual şi cultural (CIVILIZATOR) al lumii vechi. Dacă am privi cu luare aminte trecutul, şi astfel să învăƫăm din el, credința mea este că am putea redeveni ceea ce am fost cândva. Numai că asta se poate doar prin revenirea la valorile fundamentale ale neamului nostru, nu prin adoptarea docilă a „normelor” europene sau americane, care ne fura ochii în fiecare zi!
Sursa: Basarabia Literara
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Plasarea Hiperboreei în Extremul Nord nu este decât o INTERPRETARE FORȚATĂ a mitologiei greceşti şi nu se bazează pe nici un fel de documente istorice! S-a încercat, de asemenea, „IMPLANTAREA” Hiperboreei In Arhipelagul Britanic sau în Islanda, urmând ramura celtică a europenilor, care se presupune a fi descendenƫi ai hiperboreenilor. Captivant, dar neconform cu realitatea, deoarece celƫii au apărut CAM TARZIU pe firmamentul istoriei pentru ai cataloga popor neocolit „scoborâtor” din hiperboreeni!
Datorită multitudinii de teorii emise de-a lungul timpului cu referire la amplasamentul geografic al Hiperboreei și al hiperboreenilor, mă simt îndreptăƫit să întreb:
Prin această strămutare a Hiperboreei, după opiniile unuia sau a altuia dintre cercetători, nu se încearcă de fapt A SE ASCUNDE regiunea geografică în care era plasat acest tărâm mitic, cu original?
Nu se încearcă manipularea mentală prin ignorarea izvoarelor antice şi publicarea a cât mai multor teorii cu privire la ipotetica localizare geografică a Hiperboreii? şi asta în pofida faptului că autorii antici sunt UNANIM DE ACORD asupra locului unde se afla această Hiperboreea! Nu cumva se mizează pe faptul că atunci când da de news de genul „Hiperboreea era la Polul Nord „, cititorul neavizat uită să-i mai consulte pe cei care au vorbit de ea în cunoştinƫă de cauză şi citeşte uimit “noua teorie”, unii chiar întrebându-se „cum de nu m-am gândit la asta?”! Şi iată cum curiosul nostru, nu mai poate găsi adevarul prin hăƫişul de ipoteze, care mai de care mai atrăgătoare şi uneori chiar „probate” istoric.
PUȚINĂ ORDINE PRIN …HIPERBOREEA!
Pe lângă istoricii „profesionişti” ai Occidentului, care plasează Hiperboreea după bunul lor plac, mutând-o ba în Islanda, ba în Groenlanda, ba în Arhipelagul Britanic, există și unii autori mai „modeşti” să spunem, dar care marcaƫi de bun simƫ, nu fabulează, ci examinează izvoarele istorice şi îşi formulează concluziile în conformitate cu acestea. Printre aceştia menƫionăm o pleiadă de autori, precum Nicolae Densuşianu, Vasile Lovinescu, Mioara Calusita Alecu şi Rene Guenon, din operele cărora ne-am inspirat în prezenta analiză.
NICOLAE DENSUSIANU demonstrează, cu lux de amănunte, unde se afla această mult discutată Hiperboreea, în lucrarea sa de exceptie „DACIA PREISTORICĂ”, în care acordă un spaƫiu destul de larg hiperboreenilor. El demonstrează cu probe în regulă, că Hiperboreea anticilor nu era alta decât spaţiul Carpato-Danubian-Pontic, Geţia-România, care era CENTRUL CULTULUI APOLINIC, aici aflându-se insula cea sfântă a lui Apollo şi a lui Ahile.
Vasile Lovinescu demonstrează de asemenea, cu „acte în regulă”, că Hiperboreea era Geţia carpatică în studiul său „Dacia Hiperboreană”, încheiat în 1936 şi publicat în foileton în revista franceză “Etudes Traditionnelles”. Studiul va apărea ca volum abia după război, mai întâi în limba italiană, apoi în limba franceză şi abia apoi în limba română. Curios nu-i aşa, ce scop avem noi pentru istoria națională?! Să nu uităm că studiul lui Lovinescu va apărea în limba româna abia în 1994!
Mioara Calusita Alecu vine şi ea cu date noi şi stupefiante, dar fondate istoric, nu fabulând, precum occidentalii. Ea ne demonstrează că celebra TULA, din Hiperboreea, pământul cel mai nordic cunoscut de greci, nu era alta decât actuala TULCEA, oraș din Delta Dunării, România.
Există totuşi şi occidentali de bun simƫ. Unul dintre ei, Rene Guenon, în corespondenƫa lui cu Vasile Lovinescu, afirma, după ce studiază materialul trimis de acesta din urma, că Geţia carpatină ar putea fi centrul tradiƫiei hiperboreene:
„trebuie să vă spun (lui Lovinescu – n.n) că ideea că Dacia a fost una din etapele centrului tradiƫiei hiperboreene, pentru o anumita epocă, nu mi se pare deloc neverosimilă; dificultatea ar fi aceea de a preciza perioada la care s-ar putea raporta”;
Încă o dată în alt loc al aceluiași autor, se pronunƫă textual:
„tradiƫia dacică ar reprezenta în orice caz o continuare a tradiƫiei hiperboreene sub o formă mult mai pură, decât cea a celƫilor” (sac!)
MARTURII ISTORICE DESPRE HIPERBOREEA
Mărturiile anticilor ne dau de înƫeles că geto-românii erau hiperboreeni şi locuiau In Hiperboreea.
Astfel Pindar, în Olimpicele sale, ne vorbeste despre Apollo, care după ce a terminat de construit zidurile Troiei, s-a întors în patria sa natală de la Istru, la hiperboreeni (VIII,47); ori în toate tradiƫiile antice, Istrul desemna Dunărea, ceea ce demonstrează două lucruri extraordinar de importante:
1) Apollo – Zeul luminii solare, era de obârșie getă;
2) Fapt şi mai important – Geƫii de la Dunăre au fost constructorii vestitei cetăƫi Troia. (în acest sens pledează şi descoperirile arheologice care atestă că piesele ceramice descoperite în stratul Troia VII, sunt identice cu cultura getică Cucuteni, România cu centrul de iradiere în Moldova.
Tot aici, trebuie să îl menƫionăm şi pe Clement din Alexandria, care făcând referire la marele preot get Zamolxe, spunea că este hiperboreu (Stromata,IX.213). Concluzia care se impune este că şi marele Zeu Zamolxe, era tot hiperborean, din nou adoraƫia de care avea parte ca Zeu naƫional, este o depoziƫie convingătoare că locuitorii din nordul Dunării erau hiperboreii, încă o dată ƫara lor era Hiperboreea.
Stabon confirmă localizarea geografică a Hiperboreenilor şi a ƫării lor, spunând că primii care au descris geografic părƫile cunoscute ale lumii străvechi, i-au plasat deasupra Pontului Euxin (Marea Neagră) si în nordul Istrului (Dunărea) (Geografia XI.62)
Alte scrieri antice ne spun că hyperboreenii sunt tot una cu pelasgii care locuiau în nordul Geƫiei. „Hiperboreii sunt pelasgi, locuitori ai nordului Traciei” (Tracia este o denumire geografică a Geƫiei, sunt de origine getică - n. r. Carmen Pankau) (Apolloniu Rhodiu).
De la Macrobius aflăm că nu doar Dunărea era un fluviu hyperborean, ci şi Donul asiatic (Comentar la Somnul lui Scipio,II.7). Aceasta este o depoziƫie în plus că habitatul pelasgo-get nu se reducea doar la Geƫia carpato-danubiano-pontică, ci se întindea până în Asia, unde izvoarele antice îi plasează pe massageti în timpul antichităƫii clasice.
De asemenea, Pliniu cel Bătrân ne spune că poporul Arimphaeilor (arimi cum îi numea Nicolae Densuşianu), locuitor lângă Muntii Ripaei (Carpaƫi), în Geƫia, era de generaƫie hiperboreu (Istoria Naturala,VI.7).
Avem marturia lui Ovidiu, poetul roman exilat la Tomis (Constanƫa), că este constrâns să-şi petreacă viaƫa în stânga Pontului Euxin, sub Axis Boreus (Tristele, IV,41-42); din nou în alt loc, acelaşi Ovidiu, ne vorbeşte despre Cardines Mundi sau axul boreal din ƫara Geƫilor (Tristele, II,19, 40, 45).
Martial, adresându-se soldatului Marcellinus, care pleca în expediƫie în Geto-Dacia, îi spune: „tu mergi acum să iei pe umerii tăi, cerul Hiperborean şi stelele Polului getic”, şi tot Martial numeşte triumful lui Domitian asupra geƫilor „Hiperboreus Triumphus” (Epigrame, VIII,78).
Vergilius scria despre Orfeu care „singuratic, cutreiera gheƫurile hiperboreene… şi câmpiile niciodată fără zăpadă, din jurul muntilor Ripaei (Carpaƫi)” (Georgicele, Iv,5,5 17).
Având în vedere doar aceste marturii ale autorilor antici, vedem că localizarea geografică a Hiperboreei NU este la paralela de 69° latitudine nordică, ci la cea de 45°, latitudine nordică, la care se afla în antichitate Geƫia carpatică şi la care se află actualmente România!
HIPERBOREEA LUI APOLLO ERA…GEŢIA CARPATICĂ
După legendele antice, Hiperboreea era localizată dincolo de punctul de unde sufla vântul de nord, Boreas. Să analizam un pic această afirmaƫie mitică. Zeii grecilor, nu tăiau prea departe de ƫara acestora... Ei sălăşluiau în Geţia Carpatică, ƫara din care plecaseră de fapt, aheii spre Elada (actuala Grecie). Acolo, la nord de Istru, trăiseră TITANII şi tot acolo, vestitele AMAZOANE aveau o ƫară în care conduceau numai femeile. Tot de peste Istru sufla şi vântul de nord-Boreas, care trecea peste Marea Neagră, străbatea strâmtorile Bosfor şi Dardanele, ajungând în Grecia!
„La nord de Tracia” (Grecii aveau năravul să denumească totul după bunul lor plac și necesități, astfel i-au denumit pe toți cei care trăiau la nord de ei, ca “traci”- n. r. Carmen Pankau), scrie Herodot, „ce fel de oameni locuiesc, nimeni nu poate să ştie; atât, dar se pare că dincolo de Istru, exista pământ nelocuit şi infinit” .
Toate acestea ne arată că limita orizontului geografic al grecilor antici, se întindea doar până la Dunăre (Istru).
De altfel şi respectabilul istoric Arthur Weigall este de aceeași opinie, când referindu-se la expediƫia lui Alexandru Macedon la Dunăre, spune: „Era aventura îndrăzneață, care ar fi putut prea bine pune capăt carierei sale (a lui Alexandru Macedon –n. n) încă de la început… (expediƫia – n. n) fusese întreprinsă, în mare parte, pentru a putea afirma că el traversase marele fluviu care fusese ca o barieră pentru aventurile septentrionale ale lui Filip şi formase linia admisă între lumea cunoscută a grecilor şi nordul neştiut. Alexandru însuşi, considera acest fapt ca fiind de mare importanƫă, căci pe ƫărmul marelui fluviu (Istru/ Danubius/Dunarea – n. n) el celebra un impresionant serviciu religios, oferind sacrificii lui Zeus, Herakles şi divinităƫii Dunării”.
Legendele cele sacre ale antichității clasice plasau patria lui Apollo în Hiperboreea (Aristotel chiar numindu-l Apollo-hiperboreu). Tot în Hiperboreea se născuse şi mama sa, Latona/Leto/Letea, pe o insulă vestită în toată antichitatea pentru cultul ei închinat lui Apollo. Această insulă se numea Leuke (Alba), actuala Insulă a Şerpilor din dreptul vărsării Dunării în Marea Neagră. Pe aceasta insulă se afla cel mai mare şi mai vestit templu a lui Apollo din toată antichitatea, despre care vorbește Hecateu Abderita.
Tot de hiperboreeni se leagă şi istoria înființării templului apolinic de la Delos, precum şi a celui din Delphi. Că centrul cultului apolinic se afla în Hiperboreea Geto-Carpatică, ne-o dovedeşte şi faptul că cei mai cunoscuƫi profeƫi apolinici, Olen si Abaris, erau hiperboreeni. Olen a fost conducătorul hiperboreenilor, care au fundat templul lui Apollo din Delphi, precum şi primul poet hieratic al Greciei, unde l-a dus apostolatul său pentru credința apolinică. El a compus mai multe imnuri sacre în onoarea lui APOLLO, în care amintea şi despre hiperboreenii care mergeau în pelerinaj la Delos, însoțind femeile pioase care erau închinate templului de acolo. Tot lui i se atribuie şi înființarea hexametrului (ritm de vers).
Abaris, alt profet apolinic din părƫile Hiperboreei, a stârnit o adevarată senzație în rândurile grecilor prin viaƫa frugală şi prin dreptatea-i caracteristică. Numai că, aceste două caracteristici sunt aplicabile şi anahoreƫilor geților carpatini, acelor KTISTAI și CAPNOBATAI, despre care vorbeşte Strabon şi care duceau o viaƫă de meditaƫie și apropiere de Zeu. În ceea ce privește dreptatea, aceasta este trăsătura de bază prin care Herodot îi desparte pe geții carpatini “daci” de ceilalti “traci” (dacii și tracii sunt Geţi - n. r. Carmen Pankau). El spune: „dacii sunt cei mai viteji şi mai drepƫi dintre traci”. Acest Abaris, călătorind prin tinuturile Greciei în timpul apostolatului sau pentru întărirea credinței apolinice introdusă de Olen, arăta tuturor o săgeată de aur, despre care zicea că este simbolul lui Apollo. Este foarte captivant de ştiut că geţii vedeau săgeata ca pe un simbol zamolxian, prin urmare APOLLO şi ZAMOLXE par a fi unul şi acelaşi Zeu. În sprijinul acestei ipoteze, pledează şi epitetul de „hiperboreu” atribuit atât lui Zamolxe – după cum aflăm din scrierile lui Clement din Alexandria, cât şi lui Apollo – după cum aflăm din scrierile lui Aristotel.
HIPERBOREEA – POLUL SPIRITUAL AL LUMII
Polul getic, este o denumire asociata cu Hiperboreea în toate textele antice care se referă la acest subiect. El defineşte de fapt ideea de CENTRU AL LUMII, ca pol spiritual, asemănător Insulei Fericiƫilor din mitologia greacă, adica locul unde pământul este în stare să comunice cu cerul, de fapt un spaƫiu mitico geografic, cosmic şi teluric în acelasi timp.
Sub acest aspect era percepută Hiperboreea de către grecii din epoca antichității clasice. De fapt, mărturia lui Pindar ne lămurește în acest sens: „nimeni, nici pe pământ, nici pe mare, nu putea descoperi calea minunată care duce spre ƫinuturile hiperboreilor” (Piticele, X.29). Această depoziƫie ne spune şi altceva, dar ea mărturisește despre orizontul limitat al cunoștințelor geografice elene; ceea ce se afla în nodul Dunării era pentru ei, încă la începutul perioadei clasice, un mister şi ƫinea de geografia mitică, nu de geografia reală.
Conform aceluiași Pindar, hiperboreenii erau o SEMINȚIE SFÂNTĂ, scutită de maladii şi bătrâneƫe, care nu cunoşteau războiul (dar îl vor învăƫa mai târziu, devenind unii dintre cei mai aprigi luptători ai antichității).
Prin urmare, Pindar şi nu numai el, ne descoperă o Geţie carpatică/Hiperboreea, mistică, în care oamenii duceau un trai paradisiac de început de timp, de EPOCA DE AUR a omenirii.
„Pe-un picior de plai
Pe-o gura de rai…”
Miorița noastră nu ne induce în greşeală! Aceasta baladă a geniului popular, fie ea antică, fie medievală, valorifică o tradiƫie foarte veche, conform căreia Geţia Carpatică/Hiperboreea era un ƫinut paradisiac, plaiul teluric devenind în ordinea lucrurilor sacre, gură de paradis.
Aș dori să mai menționez că Medicii lui Zamolxe erau renumiți în toată lumea antică şi mai pricepuƫi decât grecii în tratarea diferitelor afecƫiuni cum ne spune Platon:
„Văzând că Harmide e de aceeaşi opinie cu mine, prinsei inima, îmi regăsii încrederea în mine, puƫin câte puƫin, mă inflăcărai şi îi zisei: tot aşa şi cu descântecul cesta, Harmide: l-am învăƫat în oaste de la un doctor thrac, unul din ucenicii lui Zamolxe, despre care se spune că au puterea să te facă nemuritor. Acest trac spunea că doctorii greci au mare dreptate să facă observaƫia de care pomenii. Dar, adăuga el, Zamolxe, regele nostru, care este Zeu, spune că precum nu se cade să încercăm a vindeca ochii fără să ne ocupam de cap, ori capul fără trup, tot astfel nu se cade a încerca să vindecăm trupul fără să vedem de suflet, şi că tocmai din pricina asta sunt multe maladii la care nu se pricep doctorii greci, fiindcă nu cunosc întregul de care ar trebui să se îngrijească. Căci dacă cesta ar merge rău "este peste putinƫă ca partea să mearga bine!" (Charmides)
La aceasta adaugăm şi faptul că aproape toƫi marii invăƫaƫi ai Greciei antice au fost iniƫiaƫi în Geţia, cei mai cunoscuƫi fiind Aristotel si Pitagora!
Închei afirmându-mi credinƫa că Geţia a fost într-o vreme, pierdută pentru noi în negurile istoriei, centrul spiritual şi cultural (CIVILIZATOR) al lumii vechi. Dacă am privi cu luare aminte trecutul, şi astfel să învăƫăm din el, credința mea este că am putea redeveni ceea ce am fost cândva. Numai că asta se poate doar prin revenirea la valorile fundamentale ale neamului nostru, nu prin adoptarea docilă a „normelor” europene sau americane, care ne fura ochii în fiecare zi!
Sursa: Basarabia Literara
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu