Peste 150 de artefacte de acum 6.000 de ani, au fost expuse la Muzeul Naţional al Unirii din ALBA IULIA, între care obiecte de uz casnic, unelte, podoabe şi reprezentări ale zeităţilor, care au fost descoperite în perioada anilor 2010 – 2015 în importantul sit arheologic de la TĂRTĂRIA.
Expoziţia intitulată „Cinci ani de cercetări sistematice la TĂRTĂRIA-GURA LUNCII” a fost vernisată pe 17 noiembrie 2016, şi poate fi vizitată până în jurul datei de 20 februarie 2017. „Am realizat o expoziţie temporară cu piese care redau ideile şi credinţele religioase ale epocii respective, precum şi piese care redau viaţa de zi cu zi, piese de uz casnic. Toate aceste artefacte nu au mai fost aduse împreună într-o expoziţie, fiind puse acum pentru că este vorba de rezultatul a cinci ani de cercetări arheologice”, a declarat arheologul Cristian Florescu. Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Alba, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia şi Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu. Între piesele expuse se află vase de ceramică, greutăţi pentru plase de pescuit, unelte de os şi piatră, străpungătoare şi spatule cu care îşi prelucrau oamenii hainele, figurine, statuete antropomorfe, podoabe, elemente ale vieţii spirituale şi reprezentări ale zeităţilor. „Aşa cum în momentul de faţă avem icoane, aşa şi ei îşi reprezentau ZEITĂŢILE de acum 6.000 de ani”, a explicat Cristian Florescu.
Unul dintre obiectele descoperite este o reprezentare a perechii umane, femeie și bărbat, piesă singulară pentru zona TRANSILVANIEI. Potrivit specialiștilor, aceasta ar putea fi introdusă chiar în categoria „tezaur”, fiind o PIESĂ UNICAT. Așa cum istoricii au văzut îm această statuie o reprezentare a perechii primordiale, eu pot spune că este perechea divină, ce „oscilează” pe un unic ax al universului („un – i – vers”, ca unic vers al „poemului” pe care îl trăim, fără să putem evada din legea ciclicității și judecății în care suntem prinși prin naștere și prin sângele roșu cu „memorie” a păcatelor – magnetic, cu conținut de fier). Statueta reprezintă două chipuri cu „nas” (symbol al „cioc”-ului), posibil Zeul Kuk (singuraticul, cel care vine și dă la o parte Vechea Creație și își pune Noile Ouă în cuibul nostru planetar; numit și zeul Kak, cel care ne va înghiți și ne va excreta (a.s.v. Buci-e-Gi; Cur-cu-băț – A, Cur – cu – beu sau Cur-cu-bleu)) și MAMA GAYA VULTUREANCA (cea care va „naște” pe Puya Gaya, cea care se ține „Gaya Mațu” după mama sa – de unde și zeul Gugumatz al mayașilor (căci dintr-o „maya” (amestec fermentat) al lumii Veche apare Noua Lume, a Șarpelui „S”; „Maya” este Mamaia lumii noastre, sau Străbunica, BĂTRÂNA DIN BUCEGI).
Dacă veți studia atent veți afla că exista O LEGĂTURĂ ÎNTRE CREDINȚELE geţilor și ale mayașilor. Între „Iza” (apa „vie” MARAMUREȘANĂ; sau „ița” (ața) vieții din războiul ce țese timpul) și „Itza” mayașă (seva ce se scurge din arborele lumii), între Șarpele cu cap de lup getic și Șarpele cu pene (Șarpele – Pasăre) există o legătură. Numele zeului Kukulcan („kuk” și „can” (ca putere a nevăzutelor), ca semnificație a Zeului care vine din nevăzut) este și Gugumatz. Dar „GUGU” și „MATZ” au REZONANȚE ROMÂNEȘTI. Gugu este un cunoscut vârf de munte. Vârful Gugu se află în MUNȚII GODEANU, în proximitatea Masivului RETEZAT, la o altitudine de 2291 metri, la 25 km de Poiana Mărului din CARANSEBEȘ. Mulți turiști vin anual să viziteze zona, una dintre cea mai ciudată din România.
Se spune că la anumite ore din zi, MUNTELE DISPARE și, în plus, se întâmplă fenomene neobișnuite. Legendele spun că pe acest munte ar fi avut reședința ZAMOLXE și din acest motiv, muntele era un loc sfânt. GUGULANII sunt locuitori ai BANATULUI montan, având ca centru orașul CARANSEBEȘ. Printre aceștia se numără locuitorii de etnie valahă ai comunei Cornereva din județului CARAȘ-SEVERIN, Banat. Este specific zonei ca fiecare sat să aibă o poreclă proprie.
Numele de „GUGULAN” provine de la VÂRFUL GUGU al munților GODEANU. Îndeletnicirile de bază ale gugulanilor sunt creșterea animalelor și pomicultura.
Denumirea provine de la vârful Gugu (2.291 m), cel mai înalt vârf din Munții Godeanu („GOD”=Dumnezeu; „God – e – Anu”), în jurul căruia sunt așezați. Gugu-matz are și particula” „Matz” – ca intestin. Este oare posibil ca NUMELE ȘARPELUI CU CAP DE LUP să fie tocmai „GUGU” sau „Gugumatz”? Este oare posibil ca prin cercetarea a ceea ce a mai rămas din credințele maya (și ale altora) să înțelegem ce credințe au avut STRĂMOȘII NOȘTRI? Toate sunt dovezi de netăgăduit ale existenței GEȚILOR DE AUR PRIMORDIALI, cei ce AU SALVAT NEAMUL OMENESC la ultimul cataclysm cosmic și cei care au parcurs întreaga planetă răvășită de apocalipsă, în misiune sacră de refacere a civilizației umane. De aceea principiile Vechii Biserici Valaho – Egiptene le găsim atât de departe, peste ocean, la popoare ce aparent nu au luat legătura cu strămoșii noștri. O întreagă planetă a avut aceleași credințe, care apoi s-au diluat și s-au rupt de esența inițială. Legea Uitării implacabile, necesare, dar și distrugătoare, și-a făcut efectul. Au rămas simbolurile și statuile să ne „VORBEASCĂ”.
Expoziția „Cinci ani de cercetări sistematice la TĂRTĂRIA-GURA LUNCII” cuprinde trei compartimente: cel de ceramică, cel dedicat vieții spirituale și cel vieții de zi cu zi. În cadrul compartimentului referitor la elemente de viață spirituală, printre cele mai senzaționale piese se numără figurine antropomorfe și reprezentări antropomorfe pe vas (omul „legat” prin naștere, prin natura sa și soartă de planeta sa).
„Situl de la Tărtăria este unul dintre cele mai importante situri arheologice din România, situri neolitice. Din păcate, CERCETĂRILE au fost destul de SUMARE. Avem o primă fază a cercetărilor în 1961 când au apărut și celebrele tăblițe de lut, apoi o campanie în 1989. În ultimii cinci ani, cu sprijinul Consiliului Județean Alba care a alocat bani pentru achiziționarea sitului și cu un colectiv vast compus din arheologi de la Muzeul Național Brukenthal, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia am reușit să întreprindem cercetări mult mai ample”, a declarat directorul muzeului din Alba Iulia, Gabriel Rustoiu. Expoziția vernisată la Alba Iulia, dedicată exclusiv perioadei neolitice, a fost prezentantă de către Cristian Florescu de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. „Expoziția este organizată pe trei compartimente: un compartiment de ceramică, un al doilea compartiment referitor la elemente de viață spirituală descoperite la Tărtăria, precum și al treilea compartiment, general, este vorba de viața de zi cu zi, în care sunt prezentate uneltele de uz caznic, uneltele de os, de piatră, greutățile, suporturile și o vitrină cu piese care nu le putem identifica sigur rolul lor funcțional”, a explicat Cristian Florescu. Reamintim că în situl Tărtăria au fost descoperite TREI TĂBLIŢE CU PICTOGRAME considerate a fi din anul 5.000 î.Hr..
Tăblițele de la Tărtăria au fost descoperite în anul 1961 de către arheologul NICOLAE VLASSA. Două sunt acoperite cu reprezentări stilizate de animale, copaci și diferite obiecte. Cea de-a treia cuprinde patru grupuri de semne, despărțite prin linii. Tăblițele de la Tărtăria ar putea reprezenta cea mai veche scriere din lume, fiind cu O MIE DE ANI MAI VECHE decât scrierile sumeriene de la Uruk și Djemdet Nasr. Datarea lor reprezintă însă motivul pentru care sunt atât de controversate. Tăblițele au fost confecționate din lut nears, iar, pentru conservarea lor, au fost arse în cuptor. După stilul pictogramelor, acestea au similitudini cu cele de la Uruk și Djemdet Nasr.
Cercetările arheologice în această zonă au fost reluate ulterior, pe teritoriul comunei Săliştea, în satul Tărtăria, punct Gura Luncii şi are o suprafaţă de peste 2,5 hectare, care a fost cumpărată de către Consiliul Judeţean Alba de la foştii proprietari, pentru a conserva situl. „De fapt, ţinta şantierului e să demonstrăm locul şi apartenenţa culturală a acestei descoperiri fenomenale anterioare (tăbliţele de la Tărtăria)”, a explicat atunci arheologul Sabin Luca.
Tot la Tărtăria a fost găsită, în urmă cu doi ani, O NOUĂ TĂBLIȚĂ DE CERAMICĂ, denumită „SECRETĂ”, mai „TÂNĂRĂ” cu aproximativ un mileniu, care ar prezenta „SEMNE SACRE” și care se află în prezent în patrimoniul M.N.U. din Alba Iulia. În afara celor trei plăcuțe descoperite în 1961, aceasta este singura tăbliță care a mai fost găsită în situl neolitic de la Tărtăria. Săpăturile au fost reluate în 2010, cu un colectiv condus de Sabin Luca, şi continuate, cu o pauză din cauza lipsei resurselor financiare, până în 2015. Situl de la Tărtăria a fost descoperit de către Endre Orosz în anul 1906 şi cercetat de-a lungul timpului de Kurt Horedt (1942-1943), Nicolae Vlassa (1961) şi Iuliu Paul (1989). Planul şi profilul aşezării au fost stabilite de către Gheorghe Lazarovici şi Marco Merlini în perioada 2005-2006. În aprilie 2012, piese de bronz şi fier, datând din Epoca Bronzului au fost descoperite în localitatea Tărtăria, pe traseul autostrăzii Orăştie – Sibiu. Ar fi vorba despre un depozit de astfel de piese, iar descoperirea a fost anunţată atunci de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. Acum aceste bronzuri sunt expuse la Muzeul Național de Istorie al României din București.
Dacă drumurile dumneavoastră vă poartă pașii către municipiul Alba Iulia, sacrificați câteva ore și vizitați expoziţia intitulată „Cinci ani de cercetări sistematice la Tărtăria-Gura Luncii” de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia. Merită!
Sursa: George V. Grigore
Adaptare: Carmen Pankau
Expoziţia intitulată „Cinci ani de cercetări sistematice la TĂRTĂRIA-GURA LUNCII” a fost vernisată pe 17 noiembrie 2016, şi poate fi vizitată până în jurul datei de 20 februarie 2017. „Am realizat o expoziţie temporară cu piese care redau ideile şi credinţele religioase ale epocii respective, precum şi piese care redau viaţa de zi cu zi, piese de uz casnic. Toate aceste artefacte nu au mai fost aduse împreună într-o expoziţie, fiind puse acum pentru că este vorba de rezultatul a cinci ani de cercetări arheologice”, a declarat arheologul Cristian Florescu. Evenimentul este organizat de Consiliul Județean Alba, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia şi Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu. Între piesele expuse se află vase de ceramică, greutăţi pentru plase de pescuit, unelte de os şi piatră, străpungătoare şi spatule cu care îşi prelucrau oamenii hainele, figurine, statuete antropomorfe, podoabe, elemente ale vieţii spirituale şi reprezentări ale zeităţilor. „Aşa cum în momentul de faţă avem icoane, aşa şi ei îşi reprezentau ZEITĂŢILE de acum 6.000 de ani”, a explicat Cristian Florescu.
Unul dintre obiectele descoperite este o reprezentare a perechii umane, femeie și bărbat, piesă singulară pentru zona TRANSILVANIEI. Potrivit specialiștilor, aceasta ar putea fi introdusă chiar în categoria „tezaur”, fiind o PIESĂ UNICAT. Așa cum istoricii au văzut îm această statuie o reprezentare a perechii primordiale, eu pot spune că este perechea divină, ce „oscilează” pe un unic ax al universului („un – i – vers”, ca unic vers al „poemului” pe care îl trăim, fără să putem evada din legea ciclicității și judecății în care suntem prinși prin naștere și prin sângele roșu cu „memorie” a păcatelor – magnetic, cu conținut de fier). Statueta reprezintă două chipuri cu „nas” (symbol al „cioc”-ului), posibil Zeul Kuk (singuraticul, cel care vine și dă la o parte Vechea Creație și își pune Noile Ouă în cuibul nostru planetar; numit și zeul Kak, cel care ne va înghiți și ne va excreta (a.s.v. Buci-e-Gi; Cur-cu-băț – A, Cur – cu – beu sau Cur-cu-bleu)) și MAMA GAYA VULTUREANCA (cea care va „naște” pe Puya Gaya, cea care se ține „Gaya Mațu” după mama sa – de unde și zeul Gugumatz al mayașilor (căci dintr-o „maya” (amestec fermentat) al lumii Veche apare Noua Lume, a Șarpelui „S”; „Maya” este Mamaia lumii noastre, sau Străbunica, BĂTRÂNA DIN BUCEGI).
Dacă veți studia atent veți afla că exista O LEGĂTURĂ ÎNTRE CREDINȚELE geţilor și ale mayașilor. Între „Iza” (apa „vie” MARAMUREȘANĂ; sau „ița” (ața) vieții din războiul ce țese timpul) și „Itza” mayașă (seva ce se scurge din arborele lumii), între Șarpele cu cap de lup getic și Șarpele cu pene (Șarpele – Pasăre) există o legătură. Numele zeului Kukulcan („kuk” și „can” (ca putere a nevăzutelor), ca semnificație a Zeului care vine din nevăzut) este și Gugumatz. Dar „GUGU” și „MATZ” au REZONANȚE ROMÂNEȘTI. Gugu este un cunoscut vârf de munte. Vârful Gugu se află în MUNȚII GODEANU, în proximitatea Masivului RETEZAT, la o altitudine de 2291 metri, la 25 km de Poiana Mărului din CARANSEBEȘ. Mulți turiști vin anual să viziteze zona, una dintre cea mai ciudată din România.
Se spune că la anumite ore din zi, MUNTELE DISPARE și, în plus, se întâmplă fenomene neobișnuite. Legendele spun că pe acest munte ar fi avut reședința ZAMOLXE și din acest motiv, muntele era un loc sfânt. GUGULANII sunt locuitori ai BANATULUI montan, având ca centru orașul CARANSEBEȘ. Printre aceștia se numără locuitorii de etnie valahă ai comunei Cornereva din județului CARAȘ-SEVERIN, Banat. Este specific zonei ca fiecare sat să aibă o poreclă proprie.
Numele de „GUGULAN” provine de la VÂRFUL GUGU al munților GODEANU. Îndeletnicirile de bază ale gugulanilor sunt creșterea animalelor și pomicultura.
Denumirea provine de la vârful Gugu (2.291 m), cel mai înalt vârf din Munții Godeanu („GOD”=Dumnezeu; „God – e – Anu”), în jurul căruia sunt așezați. Gugu-matz are și particula” „Matz” – ca intestin. Este oare posibil ca NUMELE ȘARPELUI CU CAP DE LUP să fie tocmai „GUGU” sau „Gugumatz”? Este oare posibil ca prin cercetarea a ceea ce a mai rămas din credințele maya (și ale altora) să înțelegem ce credințe au avut STRĂMOȘII NOȘTRI? Toate sunt dovezi de netăgăduit ale existenței GEȚILOR DE AUR PRIMORDIALI, cei ce AU SALVAT NEAMUL OMENESC la ultimul cataclysm cosmic și cei care au parcurs întreaga planetă răvășită de apocalipsă, în misiune sacră de refacere a civilizației umane. De aceea principiile Vechii Biserici Valaho – Egiptene le găsim atât de departe, peste ocean, la popoare ce aparent nu au luat legătura cu strămoșii noștri. O întreagă planetă a avut aceleași credințe, care apoi s-au diluat și s-au rupt de esența inițială. Legea Uitării implacabile, necesare, dar și distrugătoare, și-a făcut efectul. Au rămas simbolurile și statuile să ne „VORBEASCĂ”.
Expoziția „Cinci ani de cercetări sistematice la TĂRTĂRIA-GURA LUNCII” cuprinde trei compartimente: cel de ceramică, cel dedicat vieții spirituale și cel vieții de zi cu zi. În cadrul compartimentului referitor la elemente de viață spirituală, printre cele mai senzaționale piese se numără figurine antropomorfe și reprezentări antropomorfe pe vas (omul „legat” prin naștere, prin natura sa și soartă de planeta sa).
„Situl de la Tărtăria este unul dintre cele mai importante situri arheologice din România, situri neolitice. Din păcate, CERCETĂRILE au fost destul de SUMARE. Avem o primă fază a cercetărilor în 1961 când au apărut și celebrele tăblițe de lut, apoi o campanie în 1989. În ultimii cinci ani, cu sprijinul Consiliului Județean Alba care a alocat bani pentru achiziționarea sitului și cu un colectiv vast compus din arheologi de la Muzeul Național Brukenthal, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia am reușit să întreprindem cercetări mult mai ample”, a declarat directorul muzeului din Alba Iulia, Gabriel Rustoiu. Expoziția vernisată la Alba Iulia, dedicată exclusiv perioadei neolitice, a fost prezentantă de către Cristian Florescu de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. „Expoziția este organizată pe trei compartimente: un compartiment de ceramică, un al doilea compartiment referitor la elemente de viață spirituală descoperite la Tărtăria, precum și al treilea compartiment, general, este vorba de viața de zi cu zi, în care sunt prezentate uneltele de uz caznic, uneltele de os, de piatră, greutățile, suporturile și o vitrină cu piese care nu le putem identifica sigur rolul lor funcțional”, a explicat Cristian Florescu. Reamintim că în situl Tărtăria au fost descoperite TREI TĂBLIŢE CU PICTOGRAME considerate a fi din anul 5.000 î.Hr..
Tăblițele de la Tărtăria au fost descoperite în anul 1961 de către arheologul NICOLAE VLASSA. Două sunt acoperite cu reprezentări stilizate de animale, copaci și diferite obiecte. Cea de-a treia cuprinde patru grupuri de semne, despărțite prin linii. Tăblițele de la Tărtăria ar putea reprezenta cea mai veche scriere din lume, fiind cu O MIE DE ANI MAI VECHE decât scrierile sumeriene de la Uruk și Djemdet Nasr. Datarea lor reprezintă însă motivul pentru care sunt atât de controversate. Tăblițele au fost confecționate din lut nears, iar, pentru conservarea lor, au fost arse în cuptor. După stilul pictogramelor, acestea au similitudini cu cele de la Uruk și Djemdet Nasr.
Cercetările arheologice în această zonă au fost reluate ulterior, pe teritoriul comunei Săliştea, în satul Tărtăria, punct Gura Luncii şi are o suprafaţă de peste 2,5 hectare, care a fost cumpărată de către Consiliul Judeţean Alba de la foştii proprietari, pentru a conserva situl. „De fapt, ţinta şantierului e să demonstrăm locul şi apartenenţa culturală a acestei descoperiri fenomenale anterioare (tăbliţele de la Tărtăria)”, a explicat atunci arheologul Sabin Luca.
Tot la Tărtăria a fost găsită, în urmă cu doi ani, O NOUĂ TĂBLIȚĂ DE CERAMICĂ, denumită „SECRETĂ”, mai „TÂNĂRĂ” cu aproximativ un mileniu, care ar prezenta „SEMNE SACRE” și care se află în prezent în patrimoniul M.N.U. din Alba Iulia. În afara celor trei plăcuțe descoperite în 1961, aceasta este singura tăbliță care a mai fost găsită în situl neolitic de la Tărtăria. Săpăturile au fost reluate în 2010, cu un colectiv condus de Sabin Luca, şi continuate, cu o pauză din cauza lipsei resurselor financiare, până în 2015. Situl de la Tărtăria a fost descoperit de către Endre Orosz în anul 1906 şi cercetat de-a lungul timpului de Kurt Horedt (1942-1943), Nicolae Vlassa (1961) şi Iuliu Paul (1989). Planul şi profilul aşezării au fost stabilite de către Gheorghe Lazarovici şi Marco Merlini în perioada 2005-2006. În aprilie 2012, piese de bronz şi fier, datând din Epoca Bronzului au fost descoperite în localitatea Tărtăria, pe traseul autostrăzii Orăştie – Sibiu. Ar fi vorba despre un depozit de astfel de piese, iar descoperirea a fost anunţată atunci de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. Acum aceste bronzuri sunt expuse la Muzeul Național de Istorie al României din București.
Dacă drumurile dumneavoastră vă poartă pașii către municipiul Alba Iulia, sacrificați câteva ore și vizitați expoziţia intitulată „Cinci ani de cercetări sistematice la Tărtăria-Gura Luncii” de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia. Merită!
Sursa: George V. Grigore
Adaptare: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu