Pădurea Letea, cea mai veche rezervație naturală din România şi cea mai nordică pădure subtropicală din Europa, se află în nordul Rezervaţiei biosferei Deltei Dunării şi este situată la aproximativ 20 km nord de Sulina în județul Tulcea.
Letea, una dintre printre primele rezervații din România, se întinde pe o suprafață de 5.246,8 ha, din care 2.825 ha au fost incluse zonelor strict protejate încă din anul 1930, este raiul cercetătorilor, al biologilor marini, al botaniștilor și al iubitorilor de natură pură.
Pădurea Letea, cu un peisaj ca din poveşti, este cea mai nordică pădure subtropicală din Europa şi este formată pe grindul nisipos Letea din fâșii de pădure (hasmacuri) dezvoltate printre dunele de nisip. Când mergi prin pădure peisajul se schimbă, de la pădure subtropicală la deșert, în numai 200-300 de metri.
În Delta Dunării, cea mai umedă zonă a Europei, se află una dintre puținele păduri de nisip din România, în pădurea Letea. Aici găsim aproape 2.000 de specii de copaci, 500 de specii de plante, peste 3.000 de specii de animale, dintre care mai mult de 2.500 sunt insecte, reprezentând 70% din speciile de animale din Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD), moluște, reptile, amfibieni și mamifere, peste 300 de specii de păsări care trăiesc fie tot anul în Deltă, își petrec toată vara aici înainte de a reveni în Africa, sau se odihnesc și petrec un timp în drumul lor spre ƫările calde.
Pădurea Letea, împreună cu Pădurea Caraorman și Delta Dunării reprezintă al treilea loc din lume ca număr de specii de plante și animale, după Arhipelagul Galapagos și Marea Barieră de Corali.
Pădurea Letea, cu un peisaj exotic de vis, este cunoscută şi pentru aspectul ei straniu, magic, copacii seculari, ca din basme, par fermecați, au trunchiurile noduroase și contorsionate, aplecate spre apă, lianele atârnă sau cresc înfăşurând copacii. Aici stejarii de sute de ani au crengile răsucite, încârligate, aici cresc liane, ale căror lungimi pot ajunge până la 25 de metri, iar vița de vie sălbatică o întâlnim peste tot. Vegetația este formată din stejari de luncă, stejari brumării, plopi albi și negri, frasini de luncă, frasini de baltă, peri, tei albi, ulmi și mai rar arini negri, completată de un subarboret bogat. Pe lângă acestea mai sunt și plantele cățărătoare, care au dat faima acestor locuri: Periploca graeca, Hedera helix, Vitis silvestris, Humulus lupulus, Clematis vitalba. În covorul vegetal se întâlnesc și alte specii rare: volbura de nisip sau brândușa de nisip.
La fel şi fauna, care vieƫuieşte aici, pare venită din poveşti. Berzele negre, foarte rare, vulturul Codalb, o pasăre uriaşă cu întinderea aripilor de circa 2,5 metri, șoimulețul de seară, pupăza, lopătari, țigănuși, eretele mici și mari, stârcul mare, eretele de stuf, stârcul roșu, galben, pitic sau cel de noapte, privighetori, ciocănitorile, dumbrăveanca, prigoria, șoimul încălțat, sticleți, caprimulg, buha, ciocănitoarea pestriță, vânturelul roșu sau cel de seară, gaia sură, gaia neagră, șorecari, uliganul pescar, dumbrăvencele, prigorii, și multe, multe alte specii de păsări. Câteva rarități herpetologice fac parte din această faună: șopârla de nisip și vipera de stepă.
Jacques-Yves Cousteau a făcut cercetări prin anii 1990-1991, timp de 6 luni în Delta Dunării împreună cu o echipă de peste 30 de persoane. În urma studiilor făcute de el, pădurea Letea a intrat în patrimoniul UNESCO și a fost înființată Administrația Rezervația Biosferei Delta Dunării. Ulterior au fost aduse multe specii de plante, pe care specialiștii le-au cultivat în Pădurea Letea, pe nisip. Ghidul de turism Mihai Călin spune că pepiniera de pini a fost cultivată în pădurea Letea în 1977-1978, în urma probelor de sol luate de acolo, copacii s-au aclimatizat, iar acum se află aici o pădure mare de pini. Pădurea nu este compactă, așa cum sunt pădurile de deal, există fâșii de copaci și dune de nisip longitudinale, orientate de la nord la sud, în sensul în care s-a retras marea. De asemenea, sunt și dune circulare, care au rămas ca niște valuri congelate, marea s-a retras și au rămas dunele foarte mari, care pot fi văzute chiar şi în pădure, povestește ghidul Mihai Călin.
În urmă cu 6.000 de ani, locul în care se află astăzi Pădurea Letea, îl ocupa marea, de aceea găsim aici multe dune de nisip, cele mai înalte dune de acolo, au ajuns la un moment dat la 22 de metri, povestește ghidul de turism Mihai Călin. Și aceasta, din cauza vântului, care le spulberă pe timpul iernii. Dunele sunt formate din scoică marină, iar nisipul este alb și extrem de fin. Deoarece pe dune nu există vegetație, vara temperatura crește uneori până la 60 de grade Celsius.
O singură plantă s-a adaptat şi creşte pe dune: ”Cârcelul de nisip”, sau ephedra distachya, care are rădăcina sub formă de rizomi, astfel stabilizând planta cât de cât şi coboară până la apă. La sfârşitul lunii iunie această plantă face fructe de culoarea roşie, care seamănă cu murele, dar au un gust de pepene roşu. Dunele primesc astfel culoarea roşie, de la acele fructe, care sunt, nu numai comestibile, ci și foarte gustoase, afirmă Mihai Călin.
CAII SĂLBATICI DIN PĂDUREA LETEA
O altă atracƫie, pe lângă dunele și copacii seculari, este si cea a miilor de cai sălbatici şi sălbăticiți, care trăiesc aici, în cea mai veche rezervație naturală a României. Ce poate fi mai spectaculos, decât o herghelie de cai sălbatici ce trec în galop peste dunele de nisip.
Localnicii povestesc că în timpul comunismului, caii au fost abandonaƫi, fie pentru că nu mai aveau cu ce să-i hrănească, fie că a fost declarată ”anemia infecțioasă”, ceea ce i-a determinat pe mulți deținători de cai să își abandoneze animalele. Aşa s-au înmulƫit de-a lungul timpului, în prezent se estimează că există între 3.000 și 5.000 de cai în toată rezervația și aproape 2.000 de exemplare în zona Letea.
CE SE POATE VEDEA ÎN PĂDUREA LETEA
Pădurea Letea oferă peisaje de o frumusete uluitoare, şi asta în toate anotimpurile. O zonă unică in lume, cu o vegetaƫie atipică, un deşert în lumea apelor, un deşert în pădure, o pădure în deşert. O lume a contrastelor.
Primavara: Covoare de orhidee se întind pe pajiştile verzi. Caii sălbatici pasc fericiƫi iarba proaspătă. Putem vedea armăsarii luptând şi chiar primii mânji ce pășesc alături de mamele lor. Temperaturile plăcute sunt propice explorării acestor locuri unice
Vara: Odată cu creşterea temperaturii, pesajul pădurii Letea se transformă, contrastul dintre zonele de pădure verde şi cu zonele desertice maronii, acoperite cu vegetaƫie uscată, se accentuează. Se simte arşiƫa deşertului şi umbra pădurii, vegetația luxuriantă a pădurii, marea diversitate a florei, acompaniat de ciripitul şi cântecul păsărilor de pădure ne încântă sufletul. Caii sălbatici sunt mai greu de vazut pe timpul verii. Ziua, pe arşiƫă, stau în pădure la umbră şi pasc mai mult noaptea.
Toamna: Odata cu scăderea temperaturilor şi cu creşterea umidităƫii, vegetaƫia are o noua etapă de dezvoltare, iar caii se întorc pe pajişti. Florile de toamnă ne încântă privirea, iar copacii şi restul vegetaƫiei încep să-şi schimbe culoarea, de la galben până la arămiu, se pregătesc de iarnă, însă aici, în comparaƫie cu restul ƫării, în septembrie totul este încă verde, până la jumătatea lui octombrie, când se poate observa coloritul toamnei în pădure.
Pădurea Letea, un colƫ de Rai în mijlocul Deltei Dunării, acolo unde Natura este la ea acasă, te îmbie să o vizitezi, dar cu multă dragoste şi respect pentru Natură şi vietăƫi.
Surse informaƫionale: descoperă Delta Dunării, sos delta, drum liber, discover Dobrogea.
Letea, una dintre printre primele rezervații din România, se întinde pe o suprafață de 5.246,8 ha, din care 2.825 ha au fost incluse zonelor strict protejate încă din anul 1930, este raiul cercetătorilor, al biologilor marini, al botaniștilor și al iubitorilor de natură pură.
Pădurea Letea, cu un peisaj ca din poveşti, este cea mai nordică pădure subtropicală din Europa şi este formată pe grindul nisipos Letea din fâșii de pădure (hasmacuri) dezvoltate printre dunele de nisip. Când mergi prin pădure peisajul se schimbă, de la pădure subtropicală la deșert, în numai 200-300 de metri.
În Delta Dunării, cea mai umedă zonă a Europei, se află una dintre puținele păduri de nisip din România, în pădurea Letea. Aici găsim aproape 2.000 de specii de copaci, 500 de specii de plante, peste 3.000 de specii de animale, dintre care mai mult de 2.500 sunt insecte, reprezentând 70% din speciile de animale din Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD), moluște, reptile, amfibieni și mamifere, peste 300 de specii de păsări care trăiesc fie tot anul în Deltă, își petrec toată vara aici înainte de a reveni în Africa, sau se odihnesc și petrec un timp în drumul lor spre ƫările calde.
Pădurea Letea, împreună cu Pădurea Caraorman și Delta Dunării reprezintă al treilea loc din lume ca număr de specii de plante și animale, după Arhipelagul Galapagos și Marea Barieră de Corali.
Pădurea Letea, cu un peisaj exotic de vis, este cunoscută şi pentru aspectul ei straniu, magic, copacii seculari, ca din basme, par fermecați, au trunchiurile noduroase și contorsionate, aplecate spre apă, lianele atârnă sau cresc înfăşurând copacii. Aici stejarii de sute de ani au crengile răsucite, încârligate, aici cresc liane, ale căror lungimi pot ajunge până la 25 de metri, iar vița de vie sălbatică o întâlnim peste tot. Vegetația este formată din stejari de luncă, stejari brumării, plopi albi și negri, frasini de luncă, frasini de baltă, peri, tei albi, ulmi și mai rar arini negri, completată de un subarboret bogat. Pe lângă acestea mai sunt și plantele cățărătoare, care au dat faima acestor locuri: Periploca graeca, Hedera helix, Vitis silvestris, Humulus lupulus, Clematis vitalba. În covorul vegetal se întâlnesc și alte specii rare: volbura de nisip sau brândușa de nisip.
La fel şi fauna, care vieƫuieşte aici, pare venită din poveşti. Berzele negre, foarte rare, vulturul Codalb, o pasăre uriaşă cu întinderea aripilor de circa 2,5 metri, șoimulețul de seară, pupăza, lopătari, țigănuși, eretele mici și mari, stârcul mare, eretele de stuf, stârcul roșu, galben, pitic sau cel de noapte, privighetori, ciocănitorile, dumbrăveanca, prigoria, șoimul încălțat, sticleți, caprimulg, buha, ciocănitoarea pestriță, vânturelul roșu sau cel de seară, gaia sură, gaia neagră, șorecari, uliganul pescar, dumbrăvencele, prigorii, și multe, multe alte specii de păsări. Câteva rarități herpetologice fac parte din această faună: șopârla de nisip și vipera de stepă.
Jacques-Yves Cousteau a făcut cercetări prin anii 1990-1991, timp de 6 luni în Delta Dunării împreună cu o echipă de peste 30 de persoane. În urma studiilor făcute de el, pădurea Letea a intrat în patrimoniul UNESCO și a fost înființată Administrația Rezervația Biosferei Delta Dunării. Ulterior au fost aduse multe specii de plante, pe care specialiștii le-au cultivat în Pădurea Letea, pe nisip. Ghidul de turism Mihai Călin spune că pepiniera de pini a fost cultivată în pădurea Letea în 1977-1978, în urma probelor de sol luate de acolo, copacii s-au aclimatizat, iar acum se află aici o pădure mare de pini. Pădurea nu este compactă, așa cum sunt pădurile de deal, există fâșii de copaci și dune de nisip longitudinale, orientate de la nord la sud, în sensul în care s-a retras marea. De asemenea, sunt și dune circulare, care au rămas ca niște valuri congelate, marea s-a retras și au rămas dunele foarte mari, care pot fi văzute chiar şi în pădure, povestește ghidul Mihai Călin.
În urmă cu 6.000 de ani, locul în care se află astăzi Pădurea Letea, îl ocupa marea, de aceea găsim aici multe dune de nisip, cele mai înalte dune de acolo, au ajuns la un moment dat la 22 de metri, povestește ghidul de turism Mihai Călin. Și aceasta, din cauza vântului, care le spulberă pe timpul iernii. Dunele sunt formate din scoică marină, iar nisipul este alb și extrem de fin. Deoarece pe dune nu există vegetație, vara temperatura crește uneori până la 60 de grade Celsius.
O singură plantă s-a adaptat şi creşte pe dune: ”Cârcelul de nisip”, sau ephedra distachya, care are rădăcina sub formă de rizomi, astfel stabilizând planta cât de cât şi coboară până la apă. La sfârşitul lunii iunie această plantă face fructe de culoarea roşie, care seamănă cu murele, dar au un gust de pepene roşu. Dunele primesc astfel culoarea roşie, de la acele fructe, care sunt, nu numai comestibile, ci și foarte gustoase, afirmă Mihai Călin.
CAII SĂLBATICI DIN PĂDUREA LETEA
O altă atracƫie, pe lângă dunele și copacii seculari, este si cea a miilor de cai sălbatici şi sălbăticiți, care trăiesc aici, în cea mai veche rezervație naturală a României. Ce poate fi mai spectaculos, decât o herghelie de cai sălbatici ce trec în galop peste dunele de nisip.
Localnicii povestesc că în timpul comunismului, caii au fost abandonaƫi, fie pentru că nu mai aveau cu ce să-i hrănească, fie că a fost declarată ”anemia infecțioasă”, ceea ce i-a determinat pe mulți deținători de cai să își abandoneze animalele. Aşa s-au înmulƫit de-a lungul timpului, în prezent se estimează că există între 3.000 și 5.000 de cai în toată rezervația și aproape 2.000 de exemplare în zona Letea.
CE SE POATE VEDEA ÎN PĂDUREA LETEA
Pădurea Letea oferă peisaje de o frumusete uluitoare, şi asta în toate anotimpurile. O zonă unică in lume, cu o vegetaƫie atipică, un deşert în lumea apelor, un deşert în pădure, o pădure în deşert. O lume a contrastelor.
Primavara: Covoare de orhidee se întind pe pajiştile verzi. Caii sălbatici pasc fericiƫi iarba proaspătă. Putem vedea armăsarii luptând şi chiar primii mânji ce pășesc alături de mamele lor. Temperaturile plăcute sunt propice explorării acestor locuri unice
Vara: Odată cu creşterea temperaturii, pesajul pădurii Letea se transformă, contrastul dintre zonele de pădure verde şi cu zonele desertice maronii, acoperite cu vegetaƫie uscată, se accentuează. Se simte arşiƫa deşertului şi umbra pădurii, vegetația luxuriantă a pădurii, marea diversitate a florei, acompaniat de ciripitul şi cântecul păsărilor de pădure ne încântă sufletul. Caii sălbatici sunt mai greu de vazut pe timpul verii. Ziua, pe arşiƫă, stau în pădure la umbră şi pasc mai mult noaptea.
Toamna: Odata cu scăderea temperaturilor şi cu creşterea umidităƫii, vegetaƫia are o noua etapă de dezvoltare, iar caii se întorc pe pajişti. Florile de toamnă ne încântă privirea, iar copacii şi restul vegetaƫiei încep să-şi schimbe culoarea, de la galben până la arămiu, se pregătesc de iarnă, însă aici, în comparaƫie cu restul ƫării, în septembrie totul este încă verde, până la jumătatea lui octombrie, când se poate observa coloritul toamnei în pădure.
Pădurea Letea, un colƫ de Rai în mijlocul Deltei Dunării, acolo unde Natura este la ea acasă, te îmbie să o vizitezi, dar cu multă dragoste şi respect pentru Natură şi vietăƫi.
Surse informaƫionale: descoperă Delta Dunării, sos delta, drum liber, discover Dobrogea.
Carmen Pankau
Foto: discover Dobrogea
Foto: Mihai Călin
Cai sălbatici din pădurea Letea
Locuri frumoase avem
RăspundețiȘtergereFelicitări celor implicați și dedicați din inimă la protejarea Biodiversității din Delta Dunării 🙏 Succes în continuare 🏆 Astfel se vor putea bucura și următoarele generații ale omenirii 💕🧑⚖️📜📜🧑⚖️⚖️🌎🌏🌍
RăspundețiȘtergere