🔺ATLANTIDA: UN ADEVĂR APROAPE DE NOI (3/3)

- Urmare-

4. IDEI DE URMĂRIT

Am avut noroc cu faptul că istoria Atlantidei a avut un impact sufletesc deosebit asupra oamenilor și astfel a existat posibilitatea memorării ulterioare și prin scrisul latin. Astfel, multe cuvinte s-au reîntors în formele lor originare! De ce susțin acest lucru? Se va lămuri imediat, puțin mai încolo! Cum se susține foarte greșit în istorie singurele noastre surse de localizare sunt mărturiile scrise și eventual cele arheologice descoperite în urma săpăturilor! Cele arheologice, distruse și reconstruite sistematic în cursul timpului, sunt foarte discutabile și nu ne pot furniza nimic concret asupra originilor istorice, doar ipoteze! Nici documentele scrise nu ne pot ajuta deoarece majoritatea originalelor au dispărut ca prin minune iar copiile acestora au pierdut multe din relevanța lor! Automat ne rămâne o singură posibilitate de investigare, descoperirea unei limbi care să ne poate furniza prin originea sa indicii palpabile iar pe baza construcțiilor lingvistice păstrate în exprimare, cât și în prezentarea sa literar scrisă să ne ducă la o serie de direcții de cercetare concretă. Singura limbă de originea, căreia se leagă o legend, este cea latină. De ea se leagă un mister total de care se cramponează o ramură religioasă a credinței, care în decursul mileniilor a demonstrat, bineînțeles voalat, că deține anumite informații clare asupra trecutului nostru și că a fost foarte interesat în a aduna documentele istorice pentru a-și consolida influența și puterea sa spre a controla mințile oamenilor.

Nu ne rămâne decât să căutăm poporul care prin tradiția sa lingvistică ”vulgară” a păstrat astfel de mărturii latinice importante, deoarece Legenda lui Romulus și Remus rămasă, nu specifică nimic de ”patria mamă”. Logica ascunsă a legendei ne sugerează clar și concis că limba latină NU este de origină italică, ci a fost una de care sunt ancorate originile istorisirilor cele mai vechi posibile de pe acest Pământ, de care se leagă numele unui popor misterios, care sub comanda unor aleși ai săi, a migrat în număr mare spre teritorii cu resurse de viață mai acceptabile față de cele de acasă. Însă să nu uităm că un popor nu-și părăsește patria mamă de dragul unui trai mai bun, ci doar când este forțat de o distrugere majoră care pe un termen foarte lung blochează accesul la cele necesare unui trai de subzistență! Ascuns apare și în cazul acestei legende probabilitatea existenței unei catastrofe naturale majore, asemănătoare Atlantidei, unde a rămas totul acoperit de un mâl gros și de netrecut. Dar, trebuie să admitem un lucru important! În cazul unei calamități naturale, de orice fel sau dimensiune, nu se produce și nu se va derula niciodată migrația unei populații întregi până la ultimul om! Oricât de neprielnice devin condițiile de trai, adevărații patrioți rămân pe teritoriul țării natale, chiar riscând de a muri de foame sau de a fi uciși de o forță ostilă!

În cazul calamităților natural, nu există ca să nu rămână o cale de ieșire din impas prin dăruire și consecvență, deci pleacă numai cei care doresc și nu concep viața lor fără bogăție, mărire, faimă și strălucire! Nu ne rămâne de căutat decât un popor relativ redus la număr, care se leagă încrâncenat de tradițiile sale milenare, o națiune mică care nu a prezentat gânduri de cotropire în cursul istoriei sale, știind să aprecieze și să respecte pe cei din jur, care păstrează o limbă vorbită apropiată latinei cu construcții lingvistice și literare foarte asemănătoare sau chiar identice cu cel încriminat! De ce se poate considera latina cunoscută de noi incriminabilă, adică o sursă nesigură pentru o eventuală cercetare istorică? Cum știm foarte bine, a fost o perioadă lungă din istorie când devenise limba oficială pentru un imperiu cu o politică de expansiune și cotropire fără margini, care nu era preocupat decât de strălucirea puterii sale fiind condus doar de intrigi, jaf și desfrâu, urmărind doar distrugerea spirituală, culturală și socială ale tuturor din jur. Nu din întâmplare apare execuția lui Iisus Cristos legat de un conducător foarte important roman, deci indirect de politica dusă la centru, respectiv la Roma. Este mai mult ca sigur că și limba latină, în interpretările sale actuale, include modificări majore în înțelesul anumitor cuvinte și expresii cheie, conforme cerințelor de conjunctură politică din acea vreme. Modificări care ulterior s-au adâncit, deoarece biserica catolică, care a monopolizat-o, a dus și duce mai departe, o politică de a centraliza întreaga conducere religioasă respectiv toată puterea spirituală în mâinile sale.

Ne rămâne doar căutarea unei alte limbi care, prin formele sale literare foarte interesante și ”grăitoare”, care să ne readucă la originile legendei misterioase! Adică să găsim limba care să ne faciliteze accesul la cuvinte latine originare cu înțelesuri și interpretări legate de o tradiție populară deocamdată inexplicabilă, adică venită din negura trecutului istoric ca și Legenda Atlantidei! La fel de remarcat sunt întrebările care se pot pune în continuarea ideilor prezentate de mine:

”Cum se explică formarea unui număr mare de civilizații pre-antice super-dezvoltate în Balcani și în vecinătatea apropiată Balcanilor, care au apărut ca din senin și au dispărut la fel de misterios? De ce se concentrează cele Șapte Minuni ale Lumii tot în această regiune și de ce au trebuit să dispară? De ce legendele antice din zona amintită au locații concret indicate, iar cele din cele mai îndepărtate sau apropiate colțuri ale Lumii prezintă doar indicii vagi de genul “peste mări și țări” și așa mai departe? De ce unicul și singurul eveniment spiritual-istoric, apariția lui Iisus Cristos, a găsit nașterea fizică tot aici? Sau nu s-a întâmplat cumva altfel cu acest ”eveniment” important? Adică era o istorisire religioasă cunoscută de foarte mult timp, moștenită din trecut fără să se fi întâmplat concret la vremea respectivă, fiind doar implantată în mintea noastră ulterior, la începutul erei noastre ca ceva la real valabil?”

Anumite procedee sau realizări tehnico-științifice avansate atribuite unor civilizații mediteranene, descoperite ulterior și la unele popoare din Lume, de asemenea nu pot fi relevante sau semnificative în căutări, deoarece acestea se puteau importa sau chiar fura foarte ușor pentru a fi păstrate și etalate, ca fiind foarte utile pentru generațiile următoare, dar și spre a fi justificatoare pentru faima unor dinastii domnitoare. Putem fi siguri că, atlanticii rămași la casele lor în urma dezastrelor suportate, au reluat viața de la zero cu alte priorități vitale, pentru foarte mulți ani de atunci încoace, din care cauză interesul lor pentru realizările științifice sonore a dispărut încetul cu încetul, rămânând importante doar ideile spirituale novatoare, amintirile legate de anumite calități și virtuți personale, care într-adevăr pot renaște orice minune din mâl și cenușă! Dorința lor spre a expune mărturii răsunătoare, edificii impunătoare asupra faimei și măreției avute s-a diminuat considerabil, având alte priorități de urmat în viață!

Căutările nu trebuiesc făcute acolo unde avem mărturii arheologice vizibil concrete, aparent atribuibile atlanților. Țara minune este adânc îngropată, bine ascunsă de ochiul lumii, pentru a fi deshumată la timpul potrivit, când vom merita de a cunoaște secretele ei care pot fi deopotrivă înălțătoare dar și distrugătoare pentru noi toți. Reîntoarcerea ideilor spirituale adevărate vor ”mătura” lumea noastră, producând Apocalipsa mult discutată, curățând civilizația existentă de minciunile acumulate în timp. Va veni ”timpul de apoi”, când vom reprimi totul de care am fost privați milenii întregi, bineînțeles și adevărata dragoste pentru DREPTATEA ADEVĂRULUI ISTORIC de care ne-am lepădat complet. Fără ISTORIE suntem pierduți definitiv, fără ADEVĂR nu vom ajunge niciunde, iar fără DREPTATE nu vom realiza nimic în viață!

Demonstrația ce va urma, va fi catalogată de mulți ca una ”aparentă” și ”imaginară”, adică nerelevantă, respectiv neconcludentă, altfel spus. Vor fi cerute dovezi clare si precise care să ”apară” în ”imagini” palpabile, respectiv vizibile, adică ca fizic obiective! Acei care îmi vor cere, uită un lucru important că, de fapt, vorbesc fără un înțeles clar și se contrazic în vorbe! Recunosc că cuvintele ”apare” și ”imagine” au valori de relevant și concludent în esență, dar însușirile legate de acestea exprimate ca ”aparent” respectiv ”imaginar” nu au valori verbale respectiv substantivale, conforme ideilor exprimate ca esențialitate. Nu cumva particularitatea, adică însușirea generală unei manifestări, determină locul valoric în existență? Respectivele cuvinte sunt formele adjectivale ale unor emanații teoretice particular comune care precizează însușiri personale derivate din formele de bază ca verb respectiv ca substantiv prezentate. Deci valoarea înțelesurilor adoptate, în cazul interpretărilor la expresiile respective, trebuie să fie conforme, adică bilateral valabile. Dacă ceva este ”imaginar”, atunci revine dintr-o ”imagine” fizică reală și însușirile sale devin concret vizibile. Doar trebuie voință spre a fi văzute! Dacă și ”apare” înseamnă că se poate analiza prin toate simțurile noastre, deci în ”aparent”, aparține unei viziuni care se poate auzi, mirosi, sau chiar pipăi. Bineînțeles dacă există dorință în acest sens! Însă mulți nu au nici voință și nici dorință îngrădindu-se în carapacea unor prejudecăți vechi și controversate, ceva foarte confortabil pentru ei, unde pot spune că nu aud sau nu văd nimic și ca atare pot contrazice la nesfârșit pe oricine!

Literele și chiar numerele, în sinea lor, au fost considerate ca moduri de prezentare foarte speciale și excepționale în domeniul transmiterii ideilor pentru care s-a crezut din totdeauna că nu se pot descifra în esența lor, nici măcar de cei inițiați. Astfel s-a sperat, de către cei interesați de incultură, că vor fi și vor rămâne pe veci total nerelevante și absolut neconcludente pentru istorie! Din această cauză nu s-a încercat niciodată modificarea radicală a acestora în formele avute, păstrându-se în desenele lor originare cu care s-au născut la începutul începuturilor! O greșeală fatală, spre norocul nostru!

Litera „R” latin este corespondentul literei „P” din greacă, fiind forma consecvent convergentă a acesteia, valabil și invers. Adică, ”R” și ”P” împreună formează o verigă comună și semnificativă, care ne poate duce la aflarea adevărului, a adevărului legat de simbolul ”A”, de care suntem interesați în prezenta lucrare! Teoretic se poate analiza misterul direct prin „R”-ul deductiv latin repus în realitate, dar numai și numai prin folosirea indirectă a formelor opuse și inverse ale „P”-ului intuitiv grecesc. Pe ascuns ambele au comparativ același înțeles, dar ”pre”-văzute cu un rol complementar indiscutabil, adică sunt două elemente complementare în interpretare, pentru care trebuiesc folosite doar și numai împreună! Este extrem de interesant componența literară a acestui element de compunere ”pre” cu sensul de ”înainte” în latină, care ne arată ”ochilor noștri” direcția teoretică ”absolut necesară” în cunoașterea ”E”-ului, a locului ”emanării” abstracte a ideilor : P+R→E și nu altfel.

Alfabetul latin s-a format pe baza exprimării directe, reale, a ideilor pe plan conceptual! Cel grecesc a luat naștere pe baza necesității de a reflecta indirect, adică abstract, gândurile în deslușirea problemelor! Ambele au aceeași origine, dar prevăzute cu roluri mult diferite! Cel latin (R) se folosește în cadrul limbii artistice, având ca rol asigurarea deducției cerute de gândirea personală, însă cel grec (P) este componentul limbii științifice, care ajută la formularea comună a ideilor pe baza intuiției apărute! Atenție, cuvintele ca să aibă sens de adevăr, trebuiesc interpretate atât la propriu cât și la figurat, adică atât ca expresive cât și impresive, atât ca formative, cât și comutative, atât ca substantivale, cât și verbale pe baza esenței caracteristicelor trasate în valabilitatea lor obiectivă, și nu în urma unori idei stăpânitoare cu sens de a impune degradarea naturii fizice a caracterelor din componența lor!

Plecând direct de la „R”, și nu de la „P”, ne-am trezi pe un teren fără un început, și am ajunge doar la discuții interminabile, adică la infinit. Însă pe noi ne interesează începuturile originii (Æ), această eră ”a”-nterioară (”AT”) a ”e”-ntității noastre (”ET”), și nu infinitul nesfârșitului propriu zis ca terminatoriu (”TT”)! Adică sfârșitul începuturilor noastre o știm, ”AT”-lantida s-a stins ca o ”muzică” înălțătoare, ca și muza ”ICAR”, care a încercat să zboară până în ceruri pe aripile ”SUNETULUI” și s-a prăbușit în abis, pierzându-se astfel o ”IDEE NOVATOARE”! S-a pierdut ceva frumos și înălțător, dar nu și ceva ajutător în speranțele noastre viitoare! Deci, putem readuce la viață totul în urma recunoașterii ideilor spirituale meritorii atinse, bineînțeles învățând din greșelile făcute! Cum? Prin renașterea lui ”Æ” în EUROPA de azi! Cu această ocazie v-am dezvăluit și versiunea originară a legendei lui Icar, care nu a folosit aripi din pene lipite, în încercarea sa de a zbura în ceruri, ci ”aripile” pe care poate furniza ”sunetul” ca o formă specială de energie.

Asupra originii „ro-mane” a unui popor anume, semnalat și indicat de litera „R”, se poate purta păreri diferite la nesfârșit, mai ales că au fost tendințe voite în cursul istoriei, de a însuși pe nedrept acest simbol ca expresie grăitoare de mare însemnătate. Fără „P” (R-ul grecesc) totul ar fi rămas o mare DILEMĂ, adică un SECRET nerezolvabil! Intuind însemnătatea și rolul abstract pe care are „P”, se va putea demonstra faptic unde este ascuns ADEVĂRUL căutat! Limba grecească fiind o limbă aritmică în special, iar alfabetul grecesc alcătuit din semne aritmetice în general, ne poate furniza informații concrete și importante asupra geometriei de prezentare a centrului spiritual pământean! Configurația geologică a Terrei nu este una aleatorie, ci urmărește anumite legi energetice, atât fiziometrice, cât și biometrice, care trebuiesc știute de a le citi și înțelege în forma lor de prezentare! Din această cauză există o tendință ascunsă, de neînțeles până acum, de a folosi în general literele grecești în demonstrațiile abstracte, mai ales în geometrie, care este știința studiului superficial al formelor spațiale în contextul lor de prezentare în globalitate!

Fapt la care deasemenea nu s-a gândit nimeni! Configurația geologică a Pământului este rezultatul unei LOGICI transparente prin redarea TIMPULUI parcurs în ISTORIA sa personal, avută în decursul anilor: Geologia=geo+logică, respectiv Geologie=geo+orologie! Filozofia are două sub-ramuri importante ca științe aplicative: Teologia și Geologia, adică Terminologia respectiv Generologia mai corect și mai explicativ exprimat. ”Termino”-logia asigură definițiile reale (terminolgiile) ale logicii adaptive, ideal-compatibile în finalizarea tuturor ideilor teoretice de comun avansate în timp. Pe când ”Genero”-logia asigură încadrările logico-constructive (genealogiile) în adaptările abstracte conforme cu concepțiile gândirii personale creativ originare.

Cele două metode de tratare filozofică a vieții în general au fost însușite de religie, respectiv de o ramură a științei actuale, reducând interpretarea abstractă a înțelesurilor teoretice la valori reduse în aplicabilitatea reală, chiar eronate pentru concret, din care cauză oamenii au pierdut simțul intuitiv atât de necesar în cercetarea ca atare! ”Finalul” nu duce la dispariția Lumii, iar ”Geneza” nu asigură nemurirea Vieții! Totul trebuie privit ca o ”continuitate valorică” în timp, ca un ”Început” în revenire unde ”NIMICUL”, adică Originea, este mărimea ca tempo constant valabilă! ”Geneza”, ca nașterea lumii, și corespondentul său moartea ca ”Finalul” vieții este o utopie. În fiecare moment murim de fapt, urmând renașterea noastră în momentul următor, fenomen care se repetă pe o scară mai largă la sfîrștul zilei, când adormim culcând și după care ne trezim în ziua următoare, ridicându-ne cu puteri refăcute. La sfârșitul fiecărui an, lăsăm aparent în urmă cele trăite și reîncepem viața cu speranțe noi în anul care urmează, iar la trecerea unor ani finiți, murim definitive, ca să renaștem reformați ca ființe cu valori reînnoite după un somn de veci meritat. Somnul este o adormire ciclică, iar moartea un somn periodic! Necunoscând legile timpului, totul în acest sens devine de neînțeles pentru mintea noastră, chiar paranormal pentru judecata prezentă. Timpul are două modalități de prezentare: una specială prin materializare care este supusă ”legilor de transformare”, și una specific spirituală condusă pe baza ”legii de transpunere”. Legile de transformare sunt multiple în prezentare, însă Legea de transpunere este una singură și reprezentativă. Cele două se întrepătrund ca generatoare de stări fizice diferite, și de fapt ne dau unul și același fenomen natural firesc, NEMURIREA.

Mai pot cita și multe alte exemple, respectiv explicații edificatoare, dar mă limitez doar la cele arătate, mai importante, deoarece nu vreau să mă antrenez în discuții interminabile cu discipolii fanatici ai științelor actuale. Am vrut să vă indic modalitatea logică în abordarea problemelor care par a nu fi rezolvabile, să vă arăt un nou sens și o nouă direcție necesară în gândirea noastră viitoare. Fără o reabordare a ”purității” Credinței teoretice și a Științelor ”pur” abstracte în general, respectiv a Filozofiei filologice și a Matematicii analitice în special, nu vom ajunge nicăieri. Acestea au fost constrânse între limite de înțelegere și de tartare atât de reduse, încât au devenit chiar paranormale în interpretarea ideilor pe care se bazează și le abordează.

Cum am arătat, avem mari carențe în preluarea unor înțelesuri și în acordarea unor interpretări lingvistice, deoarece studiul științific în domeniul istoriei literelor și cuvintelor lipsește cu desăvârșire! Să nu vorbim de numerele matematice care sunt considerate ca total necifrabile! Limba română luată în particular, prin excelență, este o limbă care s-a format în decursul mileniilor pe baza unei intuiții misterioase cu combinații literare ”grăitoare” în formarea cuvintelor, cu rolul de a ne dezvălui calea spre secretele mult visate ale Omenirii. Este o limbă excepțională! Națiunile din zona Balcanului, în special cel român, s-au format pe fundalul unori condiții speciale de conjunctură, pentru a îndeplini o menire istorică deosebită. Marile migrații din secolele IV-VII s-au desfășurat pe fundalul dorinței a unor popoare din exterior de a contribui la căutarea și la găsirea PATRIEI făgăduite de ZEI. Popoarele migratoare au fost împinse de soarta istoriei avute, dar și în urma destinelor prescrise istoric, spre a căuta locul unde să-și îndeplinească menirea spirituală rezervată lor de o FORȚĂ necunoscută pe care nu vrem să recunoaștem, pe care o ignorăm, pe care o sub-apreciem sau chiar ne batem joc de ea. Că aceste migrații au luat alte aspecte sociale transformându-se în jafuri, în suferințe, în ură nemărginită care domnește și azi, este cu totul altceva. Toate acestea s-au datorat, și se datorează în continuare, conducătorilor auto-intitulați, care din egoism, din dorință de avuție și măreție, din naționalism exagerat, au canalizat menirea spre o ură generalizată și spre un dezastru spiritual, sufletesc, social.

Și dezastrele au un rol important, deoarece dezvoltarea spirituală se naște pe suferințe sufletești personale, la naționalități îngrădite, la popoare marginalizate de cei mari și tari. Giganții vor muri în propria lor trufie, dar cei mici vor trăi mai departe în fericirea pierdută, care se va renaște doar dintr-o sărăcie impusă. Să nu uităm acest lucru! Popoarele migratoare aducând cu ei și mitologia proprie, au contribuit la nașterea unei situații limită de totală imposibilitate în a mai stabili locația pentru Atlantida vestită, datorată amestecării informațiilor dintre cele susținute de cei veniți, cu cele avute de cei autohtoni. Au avut însă un mare merit! Au adus cu ei renașterea speranței în a găsi adevărul asupra originii noastre istorice comune, respectiv întărirea dorinței de a regăsi PATRIA pierdută, deoarece populația atlantică rămasă pe teritoriile originare în urma necazurilor suferite, a devenit insensibilă, ignorantă și total imună la astfel de căutări!
În continuare voi trece concret la rezolvarea misterului legat de Atlantida milenară și legendară.

Sursa: Sipos Gheorghe
Adaptare şi foto: Carmen Pankau