CERAMICA DE CUCUTENI – UNICĂ ÎN EUROPA

Printre tainele lumii încă nepuse în valoare de istorici se află și CULTURA CUCUTENI, cunoscută ca și CUCUTENI-TRIPOLIE (5000-3500 î.Hr.) este una dintre cele mai vechi civilizații din Europa și a primit numele după satul cu același nume din apropierea Iașiului, unde în anul 1884 s-au descoperit primele vestigii. Cultura Cucuteni a precedat cu câteva sute de ani toate așezările umane din Sumer și Egiptul Antic. Ea se întindea pe o suprafață de 35. 000 kilometri pătrați, pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova și Ucrainei.

Cultura Cucuteni era răspândită în Moldova, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabia și se caracteriza printr-o ceramică de foarte bună calitate, bogat și variat pictată. Ceramica din cultura Cucuteni este unica în Europa, găsindu-se unele asemănări, destul de pregnante, doar între ceramica Cucuteni și o ceramică dintr-o cultură neolitică din China (cele două mari enclave umane de după Marele Potop, cea getică (GEȚII DE AUR PRIMORDIALI, sau „PĂSTAIA” getică multietnică din care s-au despărțit apoi „semințiile” popoarelor europene și cea chineză). Între cele două culturi este o distanță de timp foarte mare, cea din China apărând după circa un mileniu față de cea de la Cucuteni (preluând probabil „modelul”).

Pe ceramica Cucuteni predomină decorul în spirală, cu numeroase variante și combinații. S-au găsit și figuri feminine cu torsul plat, decorate cu motive geometrice. Specialiștii vorbesc despre un cult al ZEIȚEI-MAMĂ, dovadă fiind statuetele antropomorfe descoperite (Marea Mamă, cea care va aduce noile forme de viață la încheierea unui ciclu planetar și temporal și începerea unui nou ciclu (rezidirea lumii); între cele două are loc „trecere” (judecata), cunoscută ca și perioadă a Nodului (al lui Isis, Hercule, Gordian etc.) sau a lui DIONYSOS (Bachus), când vom fi amețiți de o „dublare” a realității: timpul va avea două „capete” înnodate).

De la început trebuie precizat că nu există statuete antropomorfice care să prezinte trăsături grotești sau furioase. Cucutenienii își înfrumusețau viața cu aceste realizări artistice. După ce au trecut printr-un cataclism planetar (Marele Potop), aceste realizări plastice de o anumită factură simbolică erau ca o adevărată terapie pentru ei. Femeia devenea importantă și în societate pentru că trebuia să se înmulțească omenirea. Fiind puțini oameni, aceștia nu făcea față problemelor de mediu (natura sălbatică, animalele sălbatice).

Figurile masculine ceramice sunt rare și acoperite de măști, bărbatul fiind considerat acolitul femeii, necesar pentru perpetuarea vieții, în timp ce statuetele feminine au picioare zvelte, sunt grațioase și nu prezintă tatuaje pe corp. Totodată, nu există statuete cu sclavi sau figurine sacrificate, ceea ce accentuează caracterul pacifist al acestei civilizații. Figurile feminine stilizate reprezintă și un element esențial al vieții religioase. Statuetele feminine au reprezentat conceptul fertilității și fecundității, întruchipat de Marea Zeiță, creatoare de viață. Statuetele cucuteniene din faza A au capul mic, doi umeri proeminenți, talia înaltă și suplă, picioarele despărțite pe ambele părți, terminându-se cu un vârf bont. În faza A-B se formează un curent realist: acum statuetele sunt decorate cu incizii, pictură sau elemente plastice. Există o accentuare a alungirii picioarelor și corpului, statuetele fiind mai zvelte. În faza B se pune accent pe statuetele nubile, cele în formă de vioară. Toate sunt relativ plate, capul fiind mai mare decât restul corpului.

Populația aparținând culturii Cucuteni avea o organizare protourbană, cu locuințe mari, cu vetre interioare. Aveau ca ocupație vânătoarea, agricultura și meșteșuguri casnice, cum ar fi: țesut, olărit, confecționare de unelte. Un cârlig de pescuit din cultura Cucuteni, fabricat din cupru, poate fi încadrat ca fiind din perioada 3.000 î.Hr. Deși cultivau un număr limitat de plante cerealiere, fructe, viță-de-vie sau plante industrial-halucinogene, precum cânepa sălbatică, vânătoarea și pescuitul continuau să reprezinte unul din modurile de asigurare a aportului de proteine. Oamenii culturii Cucuteni domesticiseră câinele, capra, oaia și vaca, însă numărul de animale era limitat. La vânătoare erau folosite arcul și săgeata, sulița și bâta. Pescuitul necesita însă ceva mai multă finețe. Abilitățile și tehnologiile de prelucrare a cuprului la un nivel de puritate ridicat au permis oamenilor din cultura Cucuteni înlocuirea cârligelor de pescuit fabricate din scoici, oase de animale sau lemn cu cârligele din cupru. Cu excepția câtorva mici detalii, forma acestei ustensile nu s-a modificat substanțial în ultimii 5.000 de ani.

Populația Cucuteni practica și diferite culte solare evidențiate mai ales prin pictură. Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt roșul, albul și negrul, cu unele variații în funcție de temperatura la care a fost ars vasul respectiv. Ca formă, vasele diferă de la simple pahare la vase mari de tipul amforelor. Uneltele rudimentare din os și piatră arată că traiul acelor oameni era simplu, dar ceramica pictată pe care ne-au lăsat-o drept mărturie a ajuns la un nivel de rafinament şi originalitate rămas de neîntrecut.

Săpăturile arheologice, transportul şi restaurarea unui singur obiect din cultura Cucuteni costă aproape 3.000 de euro. Etapa de restaurare este esenţială: bucăţile de ceramică autentice sunt completate cu alte materiale, vasul este lipit cu mare grijă şi apoi repictat.

Ceramica de Cucuteni face parte din patrimoniu şi este foarte apreciată şi în străinătate. Câmpurile arheologice sunt adesea vandalizate, iar obiectele de ceramică nu mai ajung în colecţii de patrimoniu, ci sunt vândute pe piaţa neagră cu 2.000 - 3.000 de Euro. Obiectele din acestă cultură au fost expuse în ultimii ani şi la Vatican, Oxford şi New York. „HORA DE LA FRUMUŞICA”, în prezent efigie a MUZEULUI DIN PIATRA-NEAMŢ, este una din capodoperele culturii Cucuteni. A fost descoperită în anul 1942 pe „Cetăţuia” din satul Bodeştii de Jos, judeţul Neamţ. Piesa ceramică constă într-un suport antropomorf compus din şase statuete feminine, văzute din spate, înlănţuite parcă într-o horă. Meşterul a renunţat la modelarea capului, braţelor şi picioarelor, folosind decupări ovale, pe două registre. Modelajul şoldurilor exprimă clar feminitatea personajelor conferind ritm ansamblului şi dând impresia de rotire. Invocarea soarelui şi apei, ca elemente care aduc belşugul grânelor, este accentuat cu ajutorul decorului dispus în elipse pictate cu alb, pe fond roşu. Alte vase rituale celebre, descoperite pe teritoriul României, sunt cele numite: SOBORUL ZEIŢELOR – descoperit în anul 1981, în situl multistratificat de la Poduri-Dealul Ghindaru, judeţul Bacău şi VASUL CU COLONETE – descoperit la Izvoare, Piatra-Neamţ.

Pe teritoriul României s-au păstrat urmele uneia dintre cele mai strălucite civilizaţii ale preistoriei europene cu o vechime de peste 5.000 de ani: CIVILIZAŢIA CUCUTENI, o cultură insuficient cunoscută la noi, dar care a lăsat în urmă mii de vase şi figurine de ceramică pictată, unice în Europa.

Sursa: George V. Grigore 
Adaptare și foto: Carmen Pankau