☀️LIMBA AUSONILOR ŞI GOŢILOR (GEŢILOR)

Priscus ne spune în al treilea pasaj, că la acelaşi prânz, un barbar care şedea la masă lângă dânsul şi care cunoştea limba ausonilor, i-a vorbit în această limbă, iar Priscus l-a şi înţeles, ceea ce nu se putea întâmpla dacă ausonii nu ar fi avut un grai apropiat de latina cea vorbită atunci pe care o cunoştea și solul grec.

Cuvântul "auson", după rânduiala limbii noastre cea rumună, se descompune astfel:
auş: neam străbun, strămoş + on: neam, clan, adică neamul cel mai vechi sau neamul străbun, cel venit din titani, giganţi, atlanţi, runcus şi purpureus, cum au scris latinii, fi-le-ar peana de pomină! Ausonia amintită și de Ovidiu este ţinutul unde îşi duceau viaţa aceşti ausoni, fiindcă „ia“ după vechea limbă, înseamnă piatră, pământ, palmă şi cinci.

Populația băștinașă carpatină era denumită şi geți, ausoni, sciți și acațâri în scrierile bizantine, valahi și rumuny în cele germane și daci în textele latine.
În Lexiconul lui Suidas scris în secolul X, în care este reprodusă și lucrarea lui Priscus, se face precizarea pe care ar trebui să o știe și istoricii români: "iar ausoni însemnează regi". Chiar în plin proces de falsificare a culturii și istoriei noastre de către sataniștii iudeo-cretini, arhiepiscopul Eusthatiu al Thesalonicului, scria în secolul Xll, având la îndemână izvoare vechi care mai erau în vremea sa, următoarele:
,,După cum spun unii, Auson, de la care îşi trag numele lor ausonii, a fost cel dintâi care a domnit la Roma şi acest Auson a fost fiul lui Atlas şi al Calypsei, după cum ne spune autorul scrierii despre numele ginţilor, Stephan din Bizanţ.”

Deci străbunii noștri au fost în peninsula italică și nu invers, cum încearcă ticăloșii să ne falsifice istoria și originea limbii strămoșești, pretinzând că legiunile romane ne-au ,,civilizat” cu sabia până la ultimul „dac“, după care au adus aici la puit, tot mâlul imperiului roman din care se trag românii de astăzi!

Deci la mijlocul secolului Xll, dar sigur şi mult mai înainte, chiar înainte de secolul l al erei noastre, poporul ales de Sântu, adică Neamul Scoborâtor din Zei al Geților, care era la vatra străbună de mii de ani, l-au trecut în cronică sub numele de ausoni și valahi!

Spațiul nostru de zidire a Neamului Scoborâtor din Zei a mai fost numit și Sciția, cum găsim la Herodot, care descrie în Istorii lV, 48, unde era țara Sciția în vremea lui, fiind chiar teritoriul locuit de Neamul Get în vechime și de români în perioada interbelică. Şi Strabon face această precizare în Geografia, la l, 2, 27, scriind despre popoarele din nordul Eladei, care erau "cunoscute la miazănoapte cu un singur nume: sciți sau nomazi cum le zice Homer..."

La Vll, 3, 2 mai găsim precizarea despre geţi, care locuiau pe un mal și pe celălalt al Istrului, adică așa cum au locuit românii, până să-i slavizeze pe cei din sudul fluviului bulgarii și sârbii. Iar rabinul iudeul J. Flavius, scrie în Antichităţi iudaice, cartea 1.6, că grecii din vremea sa numeau spaţiul de la nordul Istrului Scythia Magogia, adică Sciția de sub împărăția cerească a lui Gog, cum mai ziceau geții Ziditorului Neamului Omenesc!

Tăblițele de plumb descoperite la Sinaia în anul 1875 și făcute dispărute, iar astăzi mai știm numai de existența a 31 de exemplare la Muzeul de Arheologie din București, sunt dovezile dăinuirii limbii carpatine din mileniul lV î.e.n. în limba rumână veche, iar cei ce spun că sunt false, își arată deschis ura lor față de acest neam și față de istoria acestor locuri. Cea mai veche tăbliƫă este turnată pe la anii 1600-1550 î.e.n. și cred că se datorează întoarcerii geților acasă în sudul și nordul Istrului după explozia de la Santorini din anul 1645 î.e.n., care a scufundat pentru mai mult de 10 ani Europa într-o perioadă de friguri groaznice. Pentru ei singura salvare a fost migrarea către sud, iar acest popas a durat cam 50 de ani. O parte dintre ei au rămas în continuare formând regatul Mesia sau Masa amintit în documentele hitite din secolele XVl-Xlll. Vedem aici principalele totemuri ale geților: balaurul, lupul, șarpele, calul, măiastra, taurul, poate și țapul.

Și simbolurile: pomul vieții, barca solară, crucea în cerc, svastica, crucea mare și jos acel ciudat cerc cu coadă (roata vieții și coloana de lumină), cum a fost desenat în mileniul XXXVlll î.e.n. în peștera Coliboaia, dar și pe tăblița de mai sus, apărând și în complexul religios de la Sarmisetuza.

Aceste simboluri dovedesc continuitatea geților din populațiile care au făcut picturile de la Coliboaia și deci o confirmare istorică ce aruncă la lada de gunoi a istoriei toate dogmele istoriografiei și lingvisticii europene. Lângă el este Pomul Vieții cu cei șapte veghetori cerești (vârfurile în sus; dio cum apar pe tăblițe sau zmei cum îi știm din ,,poveștile” noastre venite din bătrâni) și cele șapte zâne ale Maicii Pământești (cu vârful în jos) fiind unite prin acea linie dreaptă de la mijloc, care reprezintă legătura dintre cer și pământ. Din spațiul carpatic aceste simboluri și concepte au fost duse în Ki-en-gi, Egipt, India și Canaan. Și tot pe această tăbliță apar unele semne care se regăsesc în alfabetele folosite de geți, pe unele dintre ele dar turnate cu peste o mie de ani mai târziu. Iar tăblița 3 este prima care ne dă limba ce o foloseau atunci geții, eu reușind să o citesc folosindu-mă atât de limba română veche, cât și de emegi. Tăbliƫele sunt turnate până în vara anului 106 al erei noastre, constituind cea mai puternică dovadă a dăinuirii geților pe aceste meleaguri de la Zidirea Neamului Omenesc, iar românii vin din acest popor fabulos numit în antichitate Neam Scoborâtor din Zei. Alte surse de scriere în limba rumână veche sunt gemele mitraice, monezile unor împărați romani, care au mici legende și așa-numitele "scrieri elenistice", care sunt cam toate în rumâna veche sau armână, dar citite de plăsmuitorii germani prin limba elenistă, o găselniță a lor pentru a-i urca pe greci ca moțul culturii europene și alături de ei pe germani ca primul popor al Europei, ce a păstrat cu mare strășnicie minciunile elene!

Monștrii, care ne-au falsificat în totalitate originea limbii române, sunt sărbătoriƫi ca mari patrioți mioritici.

Alexandre Hirth (pentru români Alexandru Cihac) este primul ce pornește la falsificarea limbii române și pe cale de consecință la falsificarea identității noastre culturale și de neam. El s-a născut la Iași ca fiul unor mozaici austrieci (sudiți) în data de 8 septembrie 1825, fiind înfiat de către negustorul Iacob Cihac, dar părăsește orașul la vârsta de 8 ani pentru studii în Germania, unde se și stabilește, revenind uneori ca să-și vadă proprietățile, iar după anul 1862 nu va mai vizita plaiurile românilor. Moare la Mainz la 10 august 1887. Cum el a scris numai în franceză aceste dicționare, stând în străinătate în mediul cultural german, este imposibil ca acest nimic să fi cunoscut limba română cu subtilitățile ei, așa cum o vorbea neamul nostru, însă Academia Română trebuia să ne dovedească cum ",geniile", care prin scrierile lor ne falsificau istoria și cultura, sunt în fapt mari patrioți mioritici, golănia mergând șnur.

Ticălosul a scris în limba franceză, fiindcă era limba "intelectualilor" din acea vreme, dar în realitate el NU cunoștea deloc limba română. I-au trebuit 2-3 ani până când el și-a terminat drăceasca scriere, intitulată „Dictionnaire d'étymologie daco-romane“, iar primul volum cu titlul „Eléments latins comparés avec les autres langues romanes“, apare în anul 1870, concomitent la Berlin, Florența, Leipzig, Londra, Milano, Paris, Viena, Budapesta, St-Petersbourg, București, Sibiu, Cernăuți și Iași, adică să știe toată Evropa de genialitatea ,,descoperirii” scăfârliei ca$zare!

În semn de recunoştiinţă pentru aceste monstruozități dăruite românilor ca „adevăruri sacre“, Academia Română l-a ales membru de onoare în 1872!

Pretinsul "specialist în limba română" îi temperează binișor pe latiniștii mioritici, fiindcă ei, mozaicii din Iudeea, ar fi venit în a doua migrație spre spațiul carpatic ca legionari romani stabiliți pe pământurile provinciei romane Dacia și, deci, "caimacul", nu poate fi decât al lor.

În ce țară din lume s-a mai întâmplat ca un străin care nu-ți cunoaște limba, să scrie totuși dicționarul limbii populației băștinașe, dar într-o limbă străină și care nu corespunde fonetic cu cea a autohtonilor?

Și totuși monstruozitatea la noi are putere de adevăr lingvistic!!! Mai spun că limba franceză nu are sunetele ă, â, ș, ț, ce, ci, che, chi, ge, gi, ghe, ghi, deci o treime din fonetica limbii noastre strămoșești este eliminată. Nicăieri în culturile lumii nu se mai găsește o asemenea monstruozitate, unde un străin care nu-ți cunoaște deloc limba. să-ți scrie un dicționar explicativ dar într-o limbă străină, eliminând prin aceasta pe lângă majoritatea covârșitoare a cuvintelor autohtone și o treime din fonetica limbii române! Faimoasa lucrărică apărută în anul 1870 are 320 de file cu circa 2000 de cuvinte, ori asemenea "operă" este nimica, dacă o comparăm cu fondul limbii române vechi, dar acest adevăr atât de evident nu a fost un impediment pentru Academia Română să pună această mizerie ca temelie a lingvisticii românești!

Continuă îndârjitul să ne prăjească inteligența cu al doilea volum apărut în anul 1879, intitulat „Eléments slaves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais“, arătîndu-le și acelor mioritici care sufereau de "orbul găinilor", pe unde trebuie să-și caute strămoșii, fiindcă la nord de Dunăre, locul era ocupat încă din secolul Vl î.e.n., după istoria plăsmuită de ei, prin vedenie, adică minciună. În fapt, drăceasca ticluire făcea parte din planul ca$zarilor pornit după mijlocul secolului XlX, care urmăreau nimicirea poporului român prin falsificarea în întregime a istoriei și originii limbii, dar și ștergerea culturii identitare, în Ardeal prin maghiarizare, în Bucovina și Basarabia prin slavizare, iar în Principatele Române și apoi Regatul României prin latinizare.

Cine strâmbă din nas în faţa acestor afirmaţii, îl poftesc să mai vadă odată citatul profesorului ceh Milan Hubl, pus de mine la începutul cărții, ca aducere-aminte! Dacă studiem Dicţionarul explicativ al limbii române vedem că numai 0,0001% din totalul cuvintelor, zic "specialiştii" că ar proveni de la geţi (ei spun „daci“), ori asemenea procent ridicol nu le dă dreptul să spună că există o limbă română!

După născocirile făcute, ei pot vorbi de un dialect slav, maghiar, rus, sârb, turc, tătar, chinez, amnez, dar NU român, prin asta batjocorind chiar cuvântul rumun sau rumân. Noi, de fapt nici nu putem defini limba română, de vreme ce cuvinte româneşti nu există în conceptul oficial ştiințific lingvistic al ilustrelor ţăcălii.

Ne mai spun acești specialiști în DEX că avem cuvinte de origine albaneză gârlă. Dar albanezii au stat sub stăpânire romană 562 de ani și sub cea bizantină încă nouă secole și NU s-au latinizat, nici NU s-au grecizat, ci au rămas un popor căruia nu-i neagă nimeni originea iliră, după zisele de azi ale istoricilor. Mai mult şi în prezent ei au două dialecte, deşi ocuparea lor a fost totală atât sub romani, cât şi sub bizantini. Însă geții (botezați și daci) s-au „latinizat“ în numai 150 de ani sub "îndrumarea" a 148 de latini – fiindcă atâția, spune Academia Română, că au venit în provincia Dacia – și de atunci tot așa au rămas de râsul curcilor plouate.

Ca să aducem mai multă lumină aduc mărturia lui Cato cel Bătrân (234-149 î.e.n.), care în lucrarea „Origines“, scrisă spre bătrânețe, spune despre strămoșii noștri următorul Adevăr:
,,Getae etiam ante roman conditam heroum suorum res praeclare gestas carmine conscriptas ad tibiam ceci-nerint; quod multo post tempore a romanis factitatum”.

Și după înțelegerea noastră, adevărul ajuns până azi de la cinstitul roman sună așa: 

"Geții aveau deja o scriere cu multă vreme mai înainte de întemeierea Romei, căci ei cântau, în ode scrise faptele de vitejie ale eroilor lor; așa ceva s-a înfăptuit de către romani la multă vreme după ei".

Adică strămoșii noștri aveau, după zisa cinstitului roman, chiar înaintea întemeierii Romei pe la anii 753 î.e.n., un alfabet cu care își scriau în versuri faptele de vitejie ale strămoșilor sau vitejilor.

Suedia – au fost neamuri foarte diferite și cu istorii separate în timp și spațiu, începând cu secolele XV-XVI, scriitorii germani și cei nordici, au confiscat istoria sciților și a geților, pretinzând că neamul lor a locuit prin secolele VI-l î.e.n. în jurul Carpaților și la Marea Neagră! Despre sciți, scrie la pagina 24: "...Scythas semper fuisse superiores de principatu humanae originis. Neque id silet Cato, qui in secundo fragmento cum illis convenit, ante Ninum circiter ducentis quinquaginta annis, quibus duravit aureum s(a)eculum, terras fuisse inundatas, et in Scythia renovatum auctumque mortale genus". 

"...că Sciţii au fost mereu mai presus în privinţa începuturilor apariţiei omenirii. Cato nu trece faptul sub tăcere când, în acord cu acestea, el spune în fragmentul al doilea că înainte de Ninus cu vreo două sute şi cinzeci de ani, cât a durat vârsta de aur, pământul a fost inundat, iar neamul omenesc a fost reînnoit şi înmulţit în Sciţia".

O altă regiune unde se vorbea o "limbă neolatină" era Panonia, care a fost luată cu sabia din Dio Getia în anul 12 î.e.n., iar în anul 30, scriitorul latin Velleius Paterculus în "Historia romana ll, 110" ne-a lăsat mărturie despre limba ce o vorbeau geţii din acest ţinut:
"În toate Panoniile există nu numai tradiţii religioase şi moravuri romane, dar şi un fel de limbă romană şi mulţi se ocupă cu literatura".

Romanii, în vremurile acelea, nu aduceau decât jaf, moarte şi sabie, şi chiar la ei acasă la Roma, grecii se oboseau din greu să le falsifice limba şi mitologia, împănându-le numai cu grecisme, pentru că ei erau "primii oameni de pe pământ" ieşiţi din pistilul vânjosului Hersculete.
Constatarea istoricului latin ar putea fi luată drept o formă de delir, dacă nu am avea celelalte informaţii de mai sus, că neamul geţilor era latinizat şi NU romanizat cum scrie autorul, chiar înainte de a fi cucerit! Despre "literatura getă" amintită de istoricul latin ne vorbeşte şi belgianul Bonaventura Vulcanius, care, publicând în anul 1597 la Bruxelles, scrierea în latină "Despre literele şi limba Geţilor sau Goţilor", mărturiseşte că a cunoscut o mică parte din literatura scrisă în limba getă, din care el a văzut "nişte file rupte din bibliotecile belgice publice, ca nişte rămăşiţe dintr-un naufragiu".

Deci aproape două treimi din cuvintele noastre venite din bătrâni au etimologie necunoscută sau NU sunt trecute în DEX-ul Academiei Române, pentru a ușura impunerea tezei că limba română are origine în limba latină.

Le spun acestor falsificatori că în Occitania au poposit timp de 15 ani, urdiile de geți și goți (Geƫi- n.r. Carmen Pankau), după ce au jefuit în anul 410 peninsula italică timp de un an de zile, chiar mai bine decât au făcut marile jafuri romanii, când erau tari în sabie. De aici cetele de geți și goți s-au revărsat în peninsula iberică, unde au întemeiat mai multe state, iar unii au trecut în nordul Africii găsindu-i astăzi acolo prin populația kabili sau amazigh.
O altă migrație a neamurilor noastre în Occitania a fost la începutul secolului al XI-lea, când "blânzii" greci, bulgari și sârbi i-au luat la îndemnat cu sabia pe vlahi sau rumâni, fiindcă nu voiau să se dezică de credința strămoșească. După aproape 200 de ani, papistașii au pornit cruciada împotriva catarilor, bogomililor sau vlahilor dualiști, pe care i-au hăcuit timp de 20 de ani până să-i facă dispăruți din acele locuri. Dar cum noi nu trebuie să avem istorie, și această pagină va fi întoarsă spre binele altora de o mână la fel de pricepută ca cele care ne tot scriu și răscriu numai în fals istoria și originea limbii. Daga a fost purtată de țăranii români la brâu ca semn al unei stări sociale aparte (dage balo), dar sensul ei real s-a uitat.

Scriu falsificatorii că avem cuvinte venite și din sanscrită, care însă nu sunt în latină, deci avem un fond lingvistic mai vechi cu multe mii de ani înainte de a ne "civiliza" romanii cu sabia și jaful, și înainte de a apărea pe aici slavii în secolul al VI-lea al erei noastre, apoi ungurii după 890 și turcii pe la 1400, numai că ați trecut cam tot vocabularul în seama acestor năvălitori "civilizatori", cum ați făcut și cu romanii. Deci, ați mințit așa cum v-au poruncit cei pe care îi slujiți cu atâta zel, zăpăcind și îndobitocind bietul popor român, că nu mai știe de ce face umbră pe aceste plaiuri!

Vin și cu alte argumente împotriva celor ce ne-au falsificat originea limbii rumâne și amintesc de legătura lingvistică între pelasga vorbită în Troia şi limba vorbită în mileniul al II-lea î.e.n. în nordul Dunării. Rădăcina trebuie căutată în emegi (limba emeşilor care au plecat în mileniul al IV-lea din arealul carpato-dunărean) şi care arată că latina este în realitate o ramură firavă a acestei limbi dezvoltată în condiţii diferite faţă de limba noastră. După ce au ajuns în peninsula italică, troienii (latinii) au dat nas în nas cu populaţiile locale, printre care și ausonii, suferind influenţe fonetice şi semantice puternice, dar mai ales influenţa culturii şi civilizaţiei etrusce.

Sunt 171 cuvinte vechi de peste 5500 de ani, fiindcă emeșii au plecat din spațiul carpatic în Ki-en-gi la mijlocul mileniului al IV-lea î.e.n., cărora pricepuții autori ai DEX-ului le-au găsit la multe origini din latină, franceză, neogreacă, bulgară, turcă, dar cele mai numeroase au etimologie "necunoscută". Chiar mai multe decât cele de origine latină sunt cuvintele care lipsesc în DEX, deci această lucrare a avut ca scop explicit falsificarea originii limbii rumâne, așa cum doreau veneticii dar și lingviștii germani, care pretindeau că strămoșii lor „goți“ își aveau sălașurile până la gurile Istrului din vechimea vechimilor, venind în primele secole ale erei noastre!

Pretinsa latinizare a limbii geților ar trebui găsită în limba română veche și nu în puhoiul de cuvinte noi intrate în limba noastră după mijlocul secolului XlX! Cartea autorului "Dicționarul nemuririi limbii strămoșești" (446 de file, format A4, tipărită în anul 2016) este un studiu lingvistic ce dovedeşte că limba română veche provine dintr-un grai care s-a vorbit în jurul Carpaților, încă din mileniul V î.e.n., acesta fiind dus de emeși în Ki-en-gi (născocitul Sumer după ticluitorii de istorii). Ev$reii susțin cu neruşinare că emeșii ar fi semiți, formați ca popor în vechiul Sumer, iar din contopirea culturilor sumeriană, akkadiană și "ev$reiască" s-au născut celelalte culturi antice, de unde se trag bineînțeles și cele europene.

Primul studiu comparativ este între rumuna veche, emegi (sumeriana după făcătura modernă) și limba latină, unde am găsit un număr de 115 cuvinte comune tuturor acestor 3 limbi. Al doilea studiu este între rumuna veche și emegi, unde există un număr de 4268 cuvinte identice sau apropiate fonetic și semantic, ceea ce confirmă faptul că emeșii au plecat din jurul Carpaților, dar au rămas destui la baștina mioritică, care să ducă mai departe limba ce se vorbea în prima parte a mileniului IV î.e.n. Dintre acestea, 1350 cuvinte sunt folosite și astăzi de români ca nume de familie!
Mai sunt 4405 de cuvinte vechi românești formate din 2-3 foneme eme-gi.

Al treilea studiu este realizat, comparând graiul arâmânilor de azi cu cel emegi, găsind un număr de 569 de cuvinte identice sau asemănătoare fonetic și semantic. Al patrulea studiu reprezintă o corelare între limbile rumună veche, irlandeză și emegi, existând un număr de 290 de cuvinte identice sau asemănătoare. În continuare este un studiu comparativ între emegi și irlandeză, unde am găsit un număr de 205 cuvinte comune sau asemănătoare, iar studiul lingvistic între româna veche și irlandeză, a dezvăluit că avem comune 985 de cuvinte. Și este firesc, fiindcă irlandezii de azi sunt urmașii vechilor ioni, care s-au desprins de toriștea carpatină pe la începutul mileniului II î.e.n. sau poate mai devreme cu ceva sute de ani. Am introdus în lucrare și dicționarul emeș - român, fără de care studiile menționate nu puteau fi făcute.

Dacă eram gunoaiele imperiului roman (așa cum declară unii "specialiști", care pretind că tăblițele de plumb ar aparţine neanderthalienilor protosemiţi ca vechi băștinași carpatini), nu aveam cum păstra comoara lingvistică ce nimicește pentru totdeauna scorneala acestor cinuri ale întunericului.

Românii de azi și-au înfundat urechile să nu mai audă adevărul și astfel nu mai sunt în stare să pornească o puternică mișcare de renaștere spirituală și recuperare a tuturor comorilor furate de alții de la strămoșii noștri geți.

Sursa: Olariu C. A. Dicționarul nemuririi limbii strămoșești. P.446
Adaptare şi foto: Carmen Pankau