Locuitorii ancestrali din spațiul carpatin, România de astăzi, au migrat în toată Europa şi spre răsărit, până în China. Povestea massa-geţilor şi a Reginei TOMIRIS este cea mai semnificativă ilustrare a faptului că o ramură a geţilor a migrat din regiunea carpato-danubiano-pontică-balcanică spre răsărit, şi asta încă din Neolitic.
Herodot afirmă că: massageţii
„…erau luptători pe jos sau pe cai, arcaşi neîntrecuţi, dar şi curajoşi mânuitori de lance. Purtau armuri împodobite cu aur. Massageţii, erau monogami, dar văduvele de război erau ţinute în colectivitate. La fel ca toţi geţii aveau o religie monoteistă și se închinau la Soarele Neînvins, sacrificînd cai pe altarele Soarelui”.
Massageţii sunt menţionaţi în documente încă din secolul VII î.e.n. ca locuind între Marea Caspică si Amu-Daria. În istoria Asiei ei sunt cei care, sub conducerea REGINEI TOMIRIS, sunt cunoscuţi ca învigători ai puternicului rege persan, Cyrus. Numai că dovezi recente arată că aceştia se întindeau până în China.
„Neam straşnic de tot – gens fortissima (despre care) stă scris că urma să pustiască chiar şi ţara Iudeei (. . .). Massageţii îşi au originea din sciţi. Şi zicând massageţi e aproape cum ai zice solizi (graves), adică puternici, geţi -fortes Getae’’ (Iordanes – Getica).
Massa-geţii mai erau numiți și Saka.
Geograful antic Strabon (60 î.Hr.-26 d.Hr.) ne spune că neamurile getice vorbeau aceeași limbă, de la Carpați până în Centrul Asiei.
Hecateu din Milet ( 560 – 480 îHr), spune despre Masageți :
”Ei au zeu numai soarele și animalul închinat lui este calul, sunt războinici de temut, pedeștri și călare, sunt echipați cu platoșe iar armele lor sunt spadele, securi de luptă de aramă. Harșamentele cailor le sunt împodobite cu aur iar ei poartă în bătălii centuri și fruntarii de aur”.
Massageţii au ajuns până în Asiria. În perioada 669-626 î.Hr. ei s-au aliat cu regele Assurbenipal contra Mezilor.
Nicolo Zeno în “Despre Originea Barbarilor”, Cartea a II-a, în 1557, menționează despre Masageți următoarele:
“…autorii Sciţi spun că după victorie şi moartea lui Cirus, Tomiris a trecut podul făcut de acesta şi s-a indreptat spre provinciile vecine,înspre Marea Neagră, unde a cucerit toate popoarele. După aceea a trecut în Asia şi datorită faimei pe care şi-o făcuse, toate popoarele şi oraşele pe care le-a întâlnit in cale, i s-au supus de bunăvoie. De aici, a traversat strâmtoarea Constantinopolului şi a intrat victorioasă cu armata in Mezia, fiind primită cu plăcere în ţara Geţilor, din care ea insăşi provenea. După cateva bătălii nesemnificative în această provincie, a ridicat un oraş pe Dunăre, căruia i-a dat numele ei: TOMIRIS, oraş aflat – după Ptolemeu – la 54° latitudine şi 46° longitudine.
A plecat apoi in Asia şi l-a lăsat ca Rege printre Geţi pe Antriregir, căci ei se guvernaseră pană atunci în Tracia, ca Republică…”.
Istoricul Jordanes (Iordanes), cunoscător al mai multor izvoare istorice despre viaţa geţilor, în cartea sa „Getica sau Despre originea şi faptele geţilor”, prin anul 551 e.n., scria următoarele:
„După ce a obţinut această victorie şi după ce a luat aşa de multă pradă de la duşmanii ei, regina Tomires a trecut peste acea parte din Moesia, care acum se numeşte Sciţia Minor şi a întemeiat oraşul TOMIS pe ţărmul moesian al Pontului, după numele ei.”
În acestă lucrare Iordanes o numeşte pe Tomiris „Getarum regina”.
Alte izvoare istorice afirmă că: „Tomires a venit și cu multe corăbii pline de pradă şi a întemeiat cetatea Tomis”.
Faima legendarei Regine a massa-geţilor a rămas până în zilele noastre în istoria şi în amintirea numeroaselor neamuri şi popoare din Asia centrală, a apopoarelor din Tadjikistan, Uzbechistan, Turcmenistan, Kazahstan, care o numesc Tomires, Tamiris sau Timirise.
Turcmenii susţin că rasa de cai Akhal-Teke a fost creată de massageţi, caii pe care i-au folosit mai târziu atât Darius, cât şi Alexandru Macedon în campanile lor militare.
Cambize a cucerit Egiptul cu ajutorul massa-geţilor, celebri datorită cailor lor fără seamăn.
Regina Tomiris era asemuită cu Talestris, Regina Amazoanelor de mai târziu.
Nenumărate dovezi indică faptul că Amazoanele făceau parte din același neam al massa-geţilor. Ele formau un ordin al luptătoarelor din aceaşi etnie. Mitul Amazoanelor este reținut de greci în epoca în care massa-geţii se deplasau spre Anatolia. Morminte ale Amazoanelor au fost descoperite la frontiera dintre Kazahstan şi Rusia. Pe monumentul circular de la ADAMCLISI este consemnată această luptă, deoarece pe monument apar şi AMAZOANELE.
☀️NIASCHARIAN! Să renaştem!
Autor: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu