Iată cum printre pionierii tehnicii și aeronauticii mondiale putem trece noi nume de români, mai mult sau mai puțin cunoscute. Acum îl vom prezenta pe cel care a inventat elicopterul. Se știe că a fost un inginer francez, dar de origine română, pe numele său PAUL CORNU.
La 13 noiembrie 1907 el a făcut primul zbor din lume cu un elicopter. Aparatul cântărea 260 de kilograme şi s-a menținut în aer 20 sec., la 30 cm deasupra Pământului, apoi s-a prăbușit.
Paul Cornu s-a născut pe 15 iunie 1881, în Glos and Ferriere, Franţa, într-o familie cu 13 copii. Deși era român, francezii l-au naturalizat ca „inginer francez”, așa cum va face mai târziu cu alți mari români. Creativitatea a moștenit-o de la tatăl său. De fapt, părintele i-a remarcat talentul la desen și ideile originale pe care i le-a și încurajat. Când avea 24 de ani, Paul Cornu a realizat un model de elicopter, care cântărea 13 kilograme şi avea două rotoare, aşezate de o parte şi de alta a unui cadru de metal. Aceasta era dotat cu un motor de doi cai putere. A făcut o demonstrație cu modelul nou creat în faţa mai multor curioşi.
După primele experimente reuşite, Paul Cornu a căpătat încredere, astfel că a început, în 1906, să construiască un aparat de zbor mai mare, finanţat din donaţiile celor care îl susţineau. Lucra singur, astfel că lucrările înaintau greu, iar elicopterul a fost gata abia în 1907. Acesta avea un cadru în formă de V şi un motor de tip „Antoinette” de 24 CP, plus un loc pentru pilot. În total, elicopterul cântărea 260 de kilograme (cu tot cu pilot), ceea ce s-a dovedit prea mult pentru puterea mică a motorului. Nici cureaua de transmisie nu funcţiona aşa cum ar fi vrut inventatorul; era lungă de 22 de metri şi ar fi trebuit să lege motorul de cei doi scripeţi care susţineau elicele, situate de o parte şi de alta a structurii.
Cu toate acestea, Paul Cornu a rămas în istorie pentru că a reuşit să se ridice în aer cu aparatul său imperfect, pe 13 noiembrie 1907. S-a ridicat doar 30 de centimetri de la pământ şi a rămas în aer doar 20 de secunde, dar a fost pentru prima dată când se ridica în aer un elicopter, condus şi controlat de un pilot. Răuvoitorii l-au ironizat pe inventator şi i-au numit aparatul „bicicletă zburătoare”, făcând aluzie la afacerea familiei – atelierul de confecţionat şi reparat biciclete. Corpul maşinăriei construite de Cornu semăna, într-adevăr, cu o cabrioletă cu patru roţi, astfel că ironia le-a fost la îndemână.
În ciuda tuturor, Paul Cornu şi-a câştigat locul în rândul pionierilor aviaţiei. Pe drumul deschis de Paul Cornu, slovacul Jan Bahyl a adaptat motorul cu combustie internă pentru elicopterul său, care s-a ridicat la 0,5 metri de sol în 1901. În anul 1905, pe data de 5 mai, aparatul inventatorului slovac a atins altitudinea de patru metri, zburând peste 1500 m –fără pilot. În 1906, doi fraţi francezi, Jacques şi Louis Breguet, au experimentat aripile pentru elicoptere, iar în 1907 au reuşit să construiască aparatul de zbor „Gyroplane No.1”, care s-a ridicat la 0,6 m şi a rămas în aer un minut. S-a dovedit a fi un aparat instabil.
Contribuții au avut și alți inventatori, însă cel considerat părintele elicopterului modern a fost Igor Sikorsky. Acesta s-a născut la Kiev, pe 25 mai 1889, şi era interesat de aeronautică, încă din copilărie. A studiat în Germania, apoi la Paris. Începuse deja să îşi imagineze construirea unui elicopter practic. A făcut în acest sens mai multe experimente în Franța și America. În acest proiect tehnic doi români s-au mai remarcat: GHEORGHE BOTEZATU (cel care a creat elicopterul numit „Caracatița Zburătoare”) și GRIGORE BRIŞCU (cel care a inventat „Aerobrişca”).
Într-un secol al avântului tehnic, iată că și spiritul scânteietor românesc și-a lăsat amprenta sa nepieritoare. Cinste lor!
Sursa: George V. Grigore
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Paul Cornu s-a născut pe 15 iunie 1881, în Glos and Ferriere, Franţa, într-o familie cu 13 copii. Deși era român, francezii l-au naturalizat ca „inginer francez”, așa cum va face mai târziu cu alți mari români. Creativitatea a moștenit-o de la tatăl său. De fapt, părintele i-a remarcat talentul la desen și ideile originale pe care i le-a și încurajat. Când avea 24 de ani, Paul Cornu a realizat un model de elicopter, care cântărea 13 kilograme şi avea două rotoare, aşezate de o parte şi de alta a unui cadru de metal. Aceasta era dotat cu un motor de doi cai putere. A făcut o demonstrație cu modelul nou creat în faţa mai multor curioşi.
După primele experimente reuşite, Paul Cornu a căpătat încredere, astfel că a început, în 1906, să construiască un aparat de zbor mai mare, finanţat din donaţiile celor care îl susţineau. Lucra singur, astfel că lucrările înaintau greu, iar elicopterul a fost gata abia în 1907. Acesta avea un cadru în formă de V şi un motor de tip „Antoinette” de 24 CP, plus un loc pentru pilot. În total, elicopterul cântărea 260 de kilograme (cu tot cu pilot), ceea ce s-a dovedit prea mult pentru puterea mică a motorului. Nici cureaua de transmisie nu funcţiona aşa cum ar fi vrut inventatorul; era lungă de 22 de metri şi ar fi trebuit să lege motorul de cei doi scripeţi care susţineau elicele, situate de o parte şi de alta a structurii.
Cu toate acestea, Paul Cornu a rămas în istorie pentru că a reuşit să se ridice în aer cu aparatul său imperfect, pe 13 noiembrie 1907. S-a ridicat doar 30 de centimetri de la pământ şi a rămas în aer doar 20 de secunde, dar a fost pentru prima dată când se ridica în aer un elicopter, condus şi controlat de un pilot. Răuvoitorii l-au ironizat pe inventator şi i-au numit aparatul „bicicletă zburătoare”, făcând aluzie la afacerea familiei – atelierul de confecţionat şi reparat biciclete. Corpul maşinăriei construite de Cornu semăna, într-adevăr, cu o cabrioletă cu patru roţi, astfel că ironia le-a fost la îndemână.
În ciuda tuturor, Paul Cornu şi-a câştigat locul în rândul pionierilor aviaţiei. Pe drumul deschis de Paul Cornu, slovacul Jan Bahyl a adaptat motorul cu combustie internă pentru elicopterul său, care s-a ridicat la 0,5 metri de sol în 1901. În anul 1905, pe data de 5 mai, aparatul inventatorului slovac a atins altitudinea de patru metri, zburând peste 1500 m –fără pilot. În 1906, doi fraţi francezi, Jacques şi Louis Breguet, au experimentat aripile pentru elicoptere, iar în 1907 au reuşit să construiască aparatul de zbor „Gyroplane No.1”, care s-a ridicat la 0,6 m şi a rămas în aer un minut. S-a dovedit a fi un aparat instabil.
Contribuții au avut și alți inventatori, însă cel considerat părintele elicopterului modern a fost Igor Sikorsky. Acesta s-a născut la Kiev, pe 25 mai 1889, şi era interesat de aeronautică, încă din copilărie. A studiat în Germania, apoi la Paris. Începuse deja să îşi imagineze construirea unui elicopter practic. A făcut în acest sens mai multe experimente în Franța și America. În acest proiect tehnic doi români s-au mai remarcat: GHEORGHE BOTEZATU (cel care a creat elicopterul numit „Caracatița Zburătoare”) și GRIGORE BRIŞCU (cel care a inventat „Aerobrişca”).
Într-un secol al avântului tehnic, iată că și spiritul scânteietor românesc și-a lăsat amprenta sa nepieritoare. Cinste lor!
Sursa: George V. Grigore
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu