STRUCTURA DE ORGANIZARE A STRĂBUNILOR NOŞTRI GEȚI, INSCRIPȚIONATE PE TĂBLIȚELE DE LA SINAIA

Informațiile scrise pe cele 73 de tăbliƫe de plumb de la Sinaia ne arată istoria noastră adevărată cu privire la structura de organizare a străbunilor noştri geți, a statului get, sistemul juridic, felul în care și-au apărat glia strămoșească. "Specialiștii" noștri susțin în continuare, fără niciun argument logic, fără nicio dovada ca ar fi false! Nu este aşa!

Străbunii noştri îşi spuneau rumuni sau geƫi, aşa este scris pe tăbliƫe, şi nu „daci“ cum i-au botezat cotropitorii romani. Ei îşi scriau identitatea de neam cu cuvintele rumun, riomion, ruomuon, rumuno, romuno sau falnici geti şi nu „daci“, iar ƫara lor o numeau sfânta Geƫia sau Giƫia. 
Strămoşul lor ancestrtal era Moş Ariminos, din care s-au tras ariminii/armanii şi rumanii. 

Conducerea neamului era asigurată de dage balo (adunarea neamului străbun), care alegea un mato (ocrotitor, conducător, părinte), care deƫinea funcƫia cât timp era sănătos la trup şi la cap. Din cei 54 de mato eu am reuşit să citesc numele a 43 de conducători ai neamului strămoșesc. Pe alte tăbliƫe, această conducere colectivă apare cu numele de soboru, gometi sau rada. Guvernul lor se numea agie, în fruntea căruia era mato. 

Conducătorul armatei se numea basileo, care era ajutat de un consiliu de razboi numit soto balo (sotii, însoƫitorii steagului get), iar cetățile lor întărite se numeau dabe. Țara era împărțită în sindii (ispravnicii), fiind conduse de către un sind. Organizarea administrativă era în cătune, sate și dabe, iar centrul de putere se numea dabo geto (cetatea neamului get), care a fost la început la Sarmisetuzo, mutată pe la 380 î.e.n. la Enisala (judetul Tulcea), iar pe la anul 330 î.e.n. a revenit din motive strategice la Sarmisetuzo. Pe tăbliƫe sunt menƫionate şi legăturile de sânge, care formau satre în cadrul unor comunităƫi. 

Armata era organizată în polcuri şi avea două corpuri distincte: daco armosa (armata nobililor), care pornea prima în luptă şi gloto armosa (armata gloatei sau a poporului), care suplimenta forƫele primului corp sau îl înlocuia complet. Echiparea armatei era asigurată de dage balo, iar conducătorii corpurilor de armată erau numiƫi tot de adunarea neamului. Oamenii nu aveau voie să se mute dintr-un loc în altul decât cu aprobarea dabei de care aparținea. 

Pe tablite, numele apei care despartea Getia de Mesia a fost scris numai Istru dar niciodata Danubius. Nazdravanul mioritic nu ar fi facut asemenea timpenii pentru că, aşa cum susƫin ,,specialiştii” era genial sau erau o gaşca de rauleni geniali! 

Si capitala statului get a fost scrisă Sarmisetuzo, iar o singura data pe la anul 300 î.e.n. în varianta Sarmiegetozo, dar niciodata Sarmizegetuza sau Sarmisegetuza, aşa cum ar fi fost firesc pentru un fals. Capitala geƫilor – dabo geto – este menționată pe toate tăblițele care sunt turnate aici, dar niciodată nu este amintită Ulpia Traiana Sarmisegetusa, noua capitală zidită de cuceritori în alt loc şi pe care au menƫionat-o scrierile romane. 

Cetatea geților a fost descoperită în prima parte a secolului XX, aşa că "plăsmuitorul" nu avea de unde să știe aceste realități istorice! Meșterii în plăsmuiri spun că Sarmisegetuza a ajuns capitala geƫilor în timpul lui Burebista, când a unit triburile din câmpie şi din munƫi! Si aceste afirmații sunt niste nebunii ale unor indivizi cu minte puƫină, dar mult venin faƫă de istoria neamului nostru. 

Cea mai vechie menționare a capitalei geților (dabo geto) este pe tablita 16, unde se povestește moartea conducătorului Baicu, care trebuie ,,să-şi doarmă somnul de veci în Sarmisetuzo, cetatea geților/dabo geto”. Această tăbliƫă este turnată pe la 560 î.e.n. pentru că apar pe ea imaginile lui Zamolxe, aşa cum sunt redate în T 2. După venirea galilor pe toriştea noastră, avem T 11 de pe la mijlocul secolului V î.e.n., unde un preot get îl trece pe regele galilor la religia crucii şi aduce cu această ocazie un trofeu în Sarmisetuzo. 

Pe la începutul secolului lV î.e.n. capitala neamului get ajunge la Enisala, asa cum ne spune T 12. În acele timpuri, geƫii aveau o sărbătoare a neamului, unde erau chemaƫi toƫi cei de o mamă, adică geƫi, telagi, iliri, macedoneni. T 15 ne spune că Filip, tatal lui Alexandru Macedon, a fost rău bătut pe la 342 – 340 î.e.n., iar capitala neamului get era la Sarmisetuzo şi aşa a rămas până au distrus-o romanii.

Pe tăbliƫa 25 apar informaƫii despre conducătorul satului Dabica, ce-și însoară mândrețea de flăcău tare ca osul (voinic) cu Marica, fiica Sofiei. Ori urmele de locuire getică a acestei localități au fost descoperite în secolul XX, excluzând ideea pretinselor falsuri. 

Dromichete T 22, 23, avea centrul local de putere/daba la Sirmiu, Sierema (T 40) şi nu Helis, cum ne spune Diodor din Sicilia când povesteşte "înflorit" păƫania lui Lisimah! Pomponius Mela aminteşte despre o localitate Sirmium, undeva prin nordul Munteniei. Asemenea ,,greşeli” nu poate face un falsificator, mai ales genial! 

Tablita 15 ne dă informaƫii preƫioase despre războiul pe care l-a pornit Filip al-ll-lea al Macedoniei pe la anii 339 î.e.n. împotriva geƫilor, pentru că nu dorea să-l recunoască ca protector (bade). Cum falnicii geƫi nu aveau obiceiul să umble în patru labe în faƫa altora (asa cum o fac urmaşii lor astăzi), şi-au strunit sirepii, au dat săbiile la tocilat şi l-au așteptat pe badia Filipoi Enia să-l întrebe ce pofteşte de la toriştea lor. 

Pentru că urgia era mare, s-a adunat neamul geƫilor din toate ƫinuturile, şi rău i-au hăcuit pe macedoneni cu toata fala şi falanga lor. Propaganda macedoneană spune că getii, ca niste găini plouate, în frunte cu riga lor Cothelas, i-au aşteptat pe machidoni cu daruri multe pe malul drept al Istrului să nu mai obosească saracuƫii sa-l treaca. Şi atunci minciuna era la mare cinste, când se vântura în vânt freza vreunui riga sau neam de flutură steag! Genialul "plăsmuitor" nu putea să facă o asemenea greșeală, aducând alte informaƫii despre badea Filipoi, decât minciunile cunoscute deja de istorie! 

Tablita 51 spune ca Biseto ll, conducătorul neamului get, îl ajuta pe Dapisiu în confruntarea cu murdara Roma, iar situaƫia devine tot mai grea. Mesia se afla sub influenƫa militară a romanilor, chiar dacă geƫii din nordul Istrului nu acceptau ruperea gliei străbune în bucăƫi. Dio Cassius ne lasă informaƫii nu prea sigure despre campania lui Crassus împotriva geƫilor şi bastarnilor din anul 29 e.n. 
El spune că războiul a început după ce geƫii şi bastarnii au atacat pe protejatul lor Rolex, ce se ƫinea tare undeva pe la gurile Dunarii. În realitate bastarnii şi getii au atacat Mesia în centru, iar acest Rolex apare pe tabliƫa cu numele de Orolo, care a refuzat să mai plătească birurile către Sarmisetuzo. Revolta lui este reprimată de boero Biseto ll, ca mato al geƫilor, fără a se preciza rezultatele ulterioare. 
Dio Cassius spune ca acest Rolex, simƫind presiunea coaliƫiei geto-bastarne, cheamă în ajutor pe romani, care nimicesc ostile lui Dapix şi Zyraxes, cucerind şi dabele lor situate undeva la gurile Dunării. Tăbliƫa arată că aceştia erau doi conducători locali din Muntenia, fiind ajutaƫi de boero Biseto ll, au purtat lupte grele cu romanii, iar în anul 30 ajung amândoi mato. 

De aici trebuie să tragem concluzia că la acea dată, Mesia nu era provincie romană. Şi această tăbliƫă contrazice informaƫiile venite din surse vechi, infirmând ideea criminala a falsurilor. Din altă sursă am mai găsit o tăbliƫă, care povesteşte despre o solie trimisă de Dapiseu la sciƫii din cetatea Grono, pentru a plăti în groși solda cuvenită armatei acestui neam angajat să-i sprijine pe geƫi. 
Tot din această tăbliƫă aflăm că Dapiseu era acum singur conducator al geƫilor, Zoirasieo ori a dispărut de moarte bună, ori i-a făcut felul cel care a rămas mato. Numele monezii geților s-a păstrat mult timp pe teritoriul locuit de neamul nostru, pentru că în perioada feudală a circulat în Țările Române, Ungaria și Polonia o moneda care se numea groși. 

Pe tăblita 17, numele conducătorului geƫilor este Midai Glma. Grecii ne spun că cel mai cunoscut rege al frigienilor – neam getic, era Midas, dar în textul frigian el este scris Midai, aşa cum l-a scris şi strămoşul nostru. Dacă tăblițele ar fi false, numele folosit era Midas, pentru că textul frigian a fost descoperit la începutul secolului XX, iar șmecheria, susțin ,,specialiștii”, s-ar fi pus la cale în a doua parte a secolului XlX! 

Boero Bisto (Burebista- n.r. Carmen Pankau) este unul dintre puƫinii conducători amintiƫi de izvoarele antice de la care ne-au rămas tăbliƫele 36 – 44. Pe două din ele se povestește despre tentativele de asasinat asupra marelui conducător. Cuvântul boero nu vine de la slavi, ci a fost un titlu folosit de geƫii din Ardeal sau din Banat. Mai apare şi pe alte tăbliƫe la boero Biseto l şi boero Biseto ll şi la un flăcău get, tot boero Biseto, care îşi căuta soața în neamul bastarnilor. Tot pe aceste tăbliƫe sunt amintite moartea fiului lui Bisto şi conflictul cu bastarnii T 20. 

Ultimul conducator al getilor a fost Diogio/Diegio, care a încheiat pacea din Panonia la anul 89 și menționat de romani cu numele de Diegis. Decebal vine din confuzia cuvintelor dage balo(dage: adunare + bala: a conduce, fiara, steagul geƫilor). Datorită acestei confuzii a romanilor, specialiștii noștri l-au descoperit pe uzurpatorul Regalianus, că se trage din neamul lui Decebal! Ori la geƫi funcția de mato era o functie electiva, nu ereditara, situație identică și la emeşi cu lugal (conducatorul civil). "Plăsmuitorul" tăblițelor nu putea sa inventeze atâtea adevăruri. 

,,Tablourile de familie” T 2, 28, unde apar şi alƫi mato, decât cei de pe tăbliƫe, iar unii de pe tăbliƫe nu apar în tablouri. Un falsificator nu şi-ar fi permis asemenea ,,scăpări”! 

Concluzia este că tăbliƫele NU sunt falsuri, ci sunt originale. 

Sursa: Constantin Olariu Arimin, „Adevaruri ascunse“ 
Adaptare şi foto: Carmen Pankau