Deși am vizitat de nenumărate ori acest castel medieval cu ocazia a numeroase filmări, anul acesta, prin luna februarie, fiind în zonă, am mai făcut un tur de castelan. Aici, surpriză… Castelului Corvinilor se vizita, dar se afla și într-un amplu program de restaurare ce, iată, au scos la iveală descoperiri impresionante: camere secrete împodobite cu fresce vechi de peste cinci secole, niveluri subterane de apărare, porţi necunoscute. Castelul Corvinilor a intrat în şantier în octombrie 2019, iar odată ce lucrările de reabilitare a monumentului medieval au avansat, arheologii au avut parte de tot mai multe surprize. Au ieşit la iveală încăperi secrete, împodobite cu fresce din secolul al XV-lea, care uimesc prin starea excelentă de conservare, un etaj de apărare astupat în întregime cu moloz, de asemenea necunoscut, şi rămăşiţele unei porţi carosabile, vechi din vremea tatălului lui Ioan de Hunedoara, voievodul medieval care a transformat fortificaţia de pe Dealul Sânpetru într-un castel impresionant.
Castelul Corvinilor este acoperit de schele, iar lucrările de restaurare vor continua şi în următoarele luni. Deocamdată, sunt vizate, în principal, Turnul Alb, vechi din secolul al XVII-lea, şi Turnul Vechi de Poartă, ridicat în secolul al XV-lea. Odată ce lucrările vor avansa, la Sala Cavalerilor şi Sala Dietei, precum şi la celelalte turnuri şi galerii ale cetăţii medievale, nu sunt excluse descoperiri la fel de impresionante. De la începutul secolului XX, când Castelul Corvinilor a fost restaurat, nu au mai avut loc astfel de descoperiri, susţin reprezentanţii Castelului Corvinilor.
Turnul Alb, locul unde se concentrează o parte din lucrările de restaurare efectuate în prezent, este un turn masiv, semicircular, cu patru niveluri de apărare, sprijinite pe platforme de lemn. Data finalizării construcţiei acestuia a fost anul 1621, marcat vizibil în partea superioară a acestuia. Acest turn putea fi înzestrat cu arme de foc, fiind, de asemenea, dublat de terasa de artilerie. El întărea sistemul de apărare al Castelului Covinilor, pe laturile de est şi nord. Aici a fost scos la iveală încă un etaj de apărare a Castelului Corvinilor, necunoscut până în prezent.
„O descoperire semnificativă este reprezentată de un întreg nivel de apărare al Turnului Alb, astupat astăzi cu moloz. Nivelul este prevăzut cu cinci guri de tragere, cu trei locaşuri, guri de tragere specifice secolului al XVII-lea, perioadă în care şi Turnul Alb a fost construit. După demontarea schelelor, ne vom putea gândi şi la eventuale cercetări arheologice. La ultimul etaj al Turnului Alb, la îmbinarea acestuia cu Turnul vechi de poartă, am avut plăcuta surpriză să descoperim o mică încăpere, prin care se efectua accesul spre una dintre latrinele castelului şi unde, după înlăturarea unui segment al plombei care astupa un gol de uşă, am descoperit o frescă din secolul XV, care de altfel împodobea aproape în întregime Castelul Corvinilor, o frescă păstrată în condiţii excepţionale în acest sector, tocmai datorită acestei lucrări de astupare a uşii vechi şi care nu a permis pătrunderea prafului industrial şi nu a fost afectată de intemperii”, a declarat Sorin Tincu, directorul Muzeului Castelului Corvinilor. În perioada următoare, va fi desfăcut golul de uşă şi se va trece la conservarea şi punerea în valoare a încăperii şi a frescei medievale.
Turnul vechi de poartă a fost construit în vremea lui Ioan de Hunedoara şi a reprezentat vechea intrare în Castelul Corvinilor. Potrivit istoricilor, accesul în turn se făcea pe un pod, care se înălţa din primul şanţ de apărare al cetăţii. Turnul rectangular avea la bază o intrare largă, carosabilă, alături de una pietonală. În a doua parte a secolului al XV-lea, turnul a fost pictat cu motive geometrice, de provenienţă germană. Timp de două secole, turnul a avut ca sistem de închidere o hersă (grătar metalic care închidea intrarea cetăţilor medievale, servind ca barieră auxiliară a porţii) şi un pod mobil. Poarta de intrare în turn a fost blocată prin construirea, în vremea lui principelul Gabriel Bethlen, a Turnului Alb. Vechiul turn de poartă şi-a pierdut roul militar şi a fost folosit, după extinderea castelului, chiar şi ca depozit de murături. Aici, arheologii au descoperit rămăşiţele unei porţi mai vechi decât cea din vremea lui Ioan de Hunedoara.
„În Turnul vechi de poartă, am beneficiat de o altă descoperire, o poartă carosabilă de acces în cetatea de secol XIV. Sperăm ca informaţiile obţinute în urma cercetărilor arheologice să întregească povestea acestei porţi, nesemnalată până în momentul de faţă”, a precizat arheologul Sorin Tincu.
Castelul Corvinilor este deschis publicului şi poate fi vizitat, însă în încăperile unde au loc lucrările de restaurare accesul este restricţionat. Proiectul de restaurare a Castelului Corvinilor, finanţat de Uniunea Europeană cu aproape cinci milioane de euro, se va derula pe următorii doi ani şi vizează reabilitarea obiectivelor: Turnul pictat, Bucătăria Garnizoanei, Loggia Matia, Parter Turn Tezaur, Bastionul de tortură, Turn flancare pod, Turnul nou de poartă, Scara spirală, Sala Cavalerilor şi Sala Dietei, Turnul Capistrano, Ateliere (Locuinţa sudică), Aripa Zolyomi, Turnul Pustiu, Zona intrării în prima cetate, Turnul vechi de poartă, Bastionul alb, Aripa Bethlen, Bastionul Toboşarilor, Fântana, Capela, Groapa Urşilor, Bastionul muniţiilor, Galeria suspendată, Turnul Nje Boisia.
Castelul din Hunedoara a fost construit la mijlocul secolului al XV-lea, pe locul unei aşezări mai vechi, folosită de localnici ca adăpost împotriva invadatorilor. Încă din vremea voievodului, castelul era lăudat pentru frumuseţea sa. „Ioan Corvin a zidit un castel pe un munte înalt, pe care îl mângâie râuri liniştite; acesta este atât de întărit şi prin măiestria clădirii şi prin situaţia sa naturală, încât nu se înspăimântă de niciun atac de partea vrăjmaşilor”, relata cronicarul Antonio Bonfini, în secolul al XV-lea. Ioan de Hunedoara a murit în 1456, iar lucrările la castel au fost continuate de soţia sa, Elisabeta. Istoricii susţin că aceasta s-a implicat în transformarea edificiului într-unul somptuos faţă de nevoile oamenilor din secolul XV. Au fost aduşi meşteri francezi pentru a se ocupa de înfrumuseţarea capelei şi altor încăperi şi de extinderea castelului. Acesta avea bucătării, dormitoare încălzite, săli în care aveau loc ospeţe, o capelă, o fântână săpată în stâncă, dar şi turnuri de apărare, beciuri, temniţe şi o sală de tortură. „Spre curte Elisabeta ridică o loggie cu două etaje, în stilul Renaşterii. Execuţia se datoreşte unor meşteri veniţi din Italia. Elisabeta s-a îngrijit apoi să îi dea castelului un aspect mai vesel, zugrăvind nu numai interiorul noilor încăperi, ci şi exteriorul Aripei Matia, precum şi alte clădiri”, scria istoricul Virgil Vătăşianu. Urmele picturilor care împodobeau castelul se văd şi astăzi, pe multe din zidurile lui. De-a lungul secolelor, castelul medieval a suferit numeroase modificări, care însă nu i-au ştirbit originalitatea. El impresionează pe oricine îi trece pragul și îi rămâne în amintire ca o măreață fortificație ce parcă așteaptă să își reia viața de zi cu zi, din timpurile trecute…
Sursa: George V. Grigore
Adaptare şi foto: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu