Am ajuns în acest colț de țară udat de apele fluviului Dunărea și am vizitat Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, cel ce – surpriză – propune un discurs expoziţional despre oamenii preistorici de la Schela Cladovei, cei care s-au constituit în nucleul celei mai vechi aşezări stabile din Europa. Trecând prin sala lungă a muzeului cu diferite artefacte istorice așezate în translucide vitrine, am fost conduși către liftul ce coboară către sala turbinelor, acolo unde uriașii metalici se rotesc năucitor, transformând puterea apelor în energia electrică atât de necesară civilizației umane actuale, am văzut o pereche de uriași de peste 1,90 metri înălțime, ce stăjuiesc neclintiți peste întreaga sală. Sunt două reprezentări în mărime naturală a vechilor locuitori de acum 9.000 de ani, de la Schela Cladovei, botezați Corbu și Pesca. Acest moment expoziţional este realizat în cadrul proiectului cultural „Selfie cu omul preistoric de la Schela Cladovei”, implementat de Muzeul Regiunii Porţilor de Fier în parteneriat cu Primăria Drobeta Turnu Severin şi Şcoala Gimnazială Nr. 5 de la Schela Cladovei, proiect co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.
Acest unic sit arheologic, ce relevă cultura mezolitică de la Schela Cladovei, deşi este de importanţă naţională şi europeană (putem spune mondială), găsind o similitudine doar pe malul sârbesc la Lepenski Vir, nu este cunoscut la nivel local decât de arheologi și istorici. Pentru informarea „incipientă” a comunităţii locale şi a turiştilor care tranzitează această zonă, cu privire la notorietatea culturii „Schela Cladovei” şi a comunităţii mezolitice de aici (numit de către specialiști și „Homo sapiens sapiens Schela Cladovei”), precum şi pentru a crea premisele unui itinerariu turistic cultural în această zonă a sitului arheologic, a fost pregătită acestă campanie de „redescoperire” a omului preistoric de la Schela Cladovei, ce constă în realizarea unui pachet integrat de materiale de promovare neconvenţională, ca o alternativă faţă de metodele clasice, uzitate în mod curent.
Expoziţia de la Pavilionul Multifuncţional al Muzeului Regiunii Porţilor de Fier sugerează câteva aspecte din viaţa mezolitică de acum 9.000 de ani de la Schela Cladovei şi anume înfățișarea oamenilor preistorici de la Schela Cladovei (prin manechine, măşti personalizate, vestimentaţie, podoabe), dar și unelte şi arme preistorice. Replicile expuse aici au avut ca sursă de inspirație bunurile culturale aflate deja în patrimoniul Muzeului Regiunii Porţilor de Fier. Expoziţia se dorește a fi o invitaţie modestă în „atmosfera” preistorică de la Schela Cladovei. Dacă veți vizita pagina de facebook „Selfie cu omul preistoric de la Schela Cladovei”, puteți vedea că aici sunt găzduite fotografiile celor care doresc să îşi facă un selfie cu reprezentanţii celei mai vechi aşezări umane stabile din Europa.
Despre Cultura Schela Cladovei ce putem spune oare? O cultură arheologică reprezintă totalitatea vestigiilor vieţii materiale şi spirituale dintr-o anumită perioadă a istoriei vechi. Cultura Schela Cladovei s-a dezvoltat între 8.000 î.Hr. şi 5.500 î.Hr. (perioada dintre 10.000 și 7.500 de ani vechime, când nu exista Egiptul faraonic, nici Mesopotamia, nici…), numele ei fiind luat după un cartier al oraşului Drobeta Turnu Severin. Aici, la Schela Cladovei a fost descoperită cea mai veche aşezare umană stabilă din Europa. Această populaţie nu cunoştea ceramica şi îşi confecţiona diferitele obiecte pe care le folosea din piatră, os şi corn de animal. Descoperirile inițiale de la Schela Cladovei au fost făcute în anii 60, mai exact în anii 1964-1965, când un colectiv de cercetare care trebuia să verifice această zonă din Regiunea Porților de Fier a găsit aici material arheologic, care la momentul respectiv era reprezentat doar de factura neolitică. În urma săpăturilor efectuate ceva mai târziu, începând din 1965-1966, s-au descoperit și artefacte mai vechi dintr-o perioadă anterioara neoliticului, este vorba de epipaleolitic sau, după părerea altor speciliști, mezolitic, a căror vechime se ridică undeva chiar la 10.000-11.000 de ani, lucru confirmat de analizele cu carbon 14, realizate pe o serie de materiale organice prelevate din așezarea de la Schela Cladovei. „Și după cum este cunoscut faptul că aceste analize cu carbon 14 reprezintă pentru perioada preistorică cele mai importante metode prin care se poate data, atunci majoritatea specialiștilor au fost de acord că așezarea de la Schela Cladovei este printre cele mai vechi așezări umane din Europa (în sensul de așezare stabilă). Adică este vorba despre o așezare unde o comunitate umană și-a întemeiat primele locuințe, locuințe care au și fost descoperite în urma cercetărilor efectuate în perioada următoare, fiindcă începând cu anii 60 și până în zilele noastre, aproape an de an, cu excepƫia câtorva campanii, la Schela Cladovei s-au făcut săpături”, ne spune Marin Neagoe Iulian, muzeograf în cadrul Muzeului Regiunii Porților de Fier.
Încă de la debutul acestor săpături, lucrările au fost coordonate de un reprezentat al Institului de Arheologie din București. Este vorba de renumitul arheolog Vasile Boroneanț, doctor în istorie, iar după anul 2.000, acestea au fost continuate de asemenea, de un alt reprezentat al Institului și apoi de fiica domnului profesor Boroneanț, de Adina Boroneanț, în parteneriat cu Muzeul Regiunii Porților de Fier. Prestigioasa instituție muzeală din Drobeta Turnu Severin colaborează de altfel, de mulți ani cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucuresti în ceea ce priveste șantierul arheologic de la Schela Cladovei și nu numai.
După o primă campanie de săpături desfășurată în anul 1965, cercetările au fost reluate în 1967 și 1968. Odată cu avansarea lucrărilor la barajul de la Porțile de Fier, eroziunea malului s-a accentuat. Caracterul urgent al săpăturiilor de salvare din alte așezări din amonte (care urmau să fie acoperite total de ape) și fondurile limitate au dus la întreruperea cercetărilor pâna în 1982.
De atunci și pâna în 1997 cercetările au continuat în fiecare an, fiind reluate în perioada 2001-2002 și apoi, din nou din 2006, în cadrul unui proiect comun de cercetare româno-britanic, având ca parteneri Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Universitatea din Edinburgh și Muzeul Regional Porțile de Fier din Drobeta Turnu Severin. Zona care a supraviețuit din situl arheologic Schela Cladovei – punct Canton (km 854) este localizată pe prima terasă a Dunării, la o înălțime de 2-4 m față de nivelul actual al fluviului, spre ieșirea în direcția Orșova din municipiul Drobeta Turnu Severin. Tradițional, se consideră că situl arheologic se întindea pe o lungime de circa 1 km, între fostul canton de cale ferată 1 și o stație de pompare a apei. La construcția celor două hidrocentrale, Porțile de Fier I și II, situl a fost puternic afectat, creșterea nivelului apei distrugând o mare parte din el. „Evident că asemenea descoperiri nu se rezumă doar la acest punct, adică doar la cartierul municipiului Drobeta Turnu Severin. Sunt mult mai multe așezări, localități pe Dunăre, unde au mai fost descoperite vestigii ale acestor culturi. După descoperirile din anii 60, descoperirile de la noi, cât și de pe malul drept al Dunării, din Serbia, au primit denumirea de Cultura Schela Cladovei – Lepenski Vir, după numele celor două așezări eponime din România, respectiv Serbia”, mai spune muzeograful Marin Neagoe. Descoperiri aparținând acestei manifestări culturale au mai fost înregistrate fie în zona Porților de Fier, la Icoana, la Răzvrata, fie ceva mai jos la Ostrovul Corbului, la Ostrovul Mare, unde, de asemenea, s-au făcut cercetări în perioada construirii celor două hidrocentrale. „Din nefericire, foarte multe situri au fost distruse în urma fluctuațiilor nivelului Dunării. Inclusiv așezarea de la Schela Cladovei a suferit periodic distrugeri importante, mai ales în perioada de dinainte de amenajarea lacului de acumulare pentru hidrocentrala Porțile de Fier II, însă din fericire mai există o suprafață necercetată din această așezare, care poate oferi rezultate spectaculoase”, declară muzeograful severinean. Întreaga zonă a fost locuită încă din epipaleolitic, constituind nivelul cel mai valoros din punct de vedere documentar-istoric. Cultura Schela Cladovei-Lepenski Vir conturează o civilizație bine definită, dunăreană, încadrată cronologic cel mai bine între anii 7.000-5.000 î.Hr., evoluând de-a lungul mai multor faze. Pe parcursul cercetărilor au fost descoperite locuințe, vetre rituale și morminte. Corespunzător acestui nivel de viață sedentar au fost descoperite unelte agricole (săpăligi și plantatoare din corn de cerb). Purtătorii acestei culturi aveau locuințe de formă rectangulară, vetre pentru încălzit și pentru prepararea hranei, vetre rituale și practicau înmormântări de înhumație în apropierea locuinței. Se ocupau cu cultivarea primitivă a plantelor și cu vânătoarea.
„Vestigiile arheologice de aici sunt o adevarată comoară pentru patrimoniul istoric național și pentru cel internațional. Datarea cu carbon radioactiv a uneia dintre cele mai vechi așezări de pe continentul european, confirmă vârsta de circa 8.750 de ani. Apariția ei a fost favorizată de climatul sud-mediteranean instalat după perioada glaciară în Defileul Dunării. Dezvoltarea vieții în această zonă numită, în literatura de specialitate, clisureană pentru paleoliticul superior și Cultura Schela Cladovei – Lepenski Vir pentru epipaleolitic, a fost influențată de existența elementelor de floră și faună care au permis comunităților omenești să se perpetueze și dezvolte”, a arătat prof. Adina Boroneanț.
Principalele unelte descoperite aici sunt realizate din silex, cuarțit, dar mai ales din os. Manifestarile artistice constau mai ales din incizii geometrice pe diferite obiecte din os, folosite ca amulete sau pandantive. Interesant este că această așezare pare să fie cel puțin până în prezent și cea mai veche așezare omenească stabilă distrusă printr-un conflict armat. În timpul cercetărilor, când erau descoperite peste 60 de morminte de înhumație, s-a constatat că scheletele defuncților, datorită consumului de carne crudă în general – spun cercetătorii -, par ale unor uriași (de regulă, aceștia aveau peste 1,90 m înălțime). Iată cum scrierile marelui istoric și om de cultură Nicolae Densușianu – declarat fantast de către unii colegi de breaslă -, ce menționează existența uriașilor titani în zona Porților de Fier ale Dunării în a sa voluminoasă „Dacie preistorică” se adeveresc.
În cele circa 1.200 de pagini ale volumului amintit autorul dezvoltă teoria unei civilizații preistorice avansate, pe care el o numește „civilizația pelasgă” (de după Marele Potop planetar), cu leagănul în spațiul României de astăzi și care ar fi dat naștere (în viziunea autorului) întregii civilizații europene (Geții de Aur primordiali, așa cum i-am numit eu). Ceea ce constituie însă caracterul aparte al acestui sit pentru zona Porțile de Fier, dar și pentru întreg mezoliticul sud-est european, o reprezintă latura sa funerară. În urma cercetărilor arheologice au fost dezvelite până în prezent circa 100 de morminte. Aproximativ o cincime dintre ele au apărut în timpul primei perioade de săpături (1965, 1967 și 1968). Uneltele de os sunt numeroase, remarcându-se străpungătoarele, uneltele de tip linguriță, spatulele și dăltițele. Industria litică este reprezentată de lame și lamele, trapeze, gratoare și racloare din silex, sau mai rar din radiolarit. Se remarcă în număr semnificativ greutățile de plasă de pește. Dăltițele și toporașele apar în număr mai mic. Dacă pentru orizontul prim al vechimii așezării nu se întâlnește ceramica, de acestă dată, urcând în timp, ceramica neolitică timpurie este extrem de bine reprezentată. Uimește varietatea formelor și decorurilor: „impresso”, incizii cu motive liniare sau în rețea, ciupituri, benzi aplicate, alveolari, butoni, diverse tipuri de mânere. O mare parte a ceramicii prezintă un slip roșiatic, este bine arsă și lustruită. Relativ frecvent apar fragmente din vase/cupe cu picior, precum și fragmente de altar (varietatea cu patru picioare și recipient circular – simbol al „Pământului fixat” în cele patru colțuri și al „cercului care se închide” la un moment dat). Ceramica pictată este relativ rară, fiind reprezentată de fragmente de dimensiuni variabile, pictate cu negru pe un fond roșu, lustruit. Ca plastică se remarcă un mic fragment – partea inferioară a unei figurine antropomorfe, decorată pe „talpă” cu incizii liniare, scurte și adânci, formând un motiv în zig – zag.
„În ultimii ani, rezultatele sunt mai mult calitative, în sensul că de ani buni de zile se săpa doar într-o suprafață de 25 de metri pătrați, dar se săpa foarte meticulos pentru a înregistra absolut totul și pentru a se recupera în întregime, dacă pot să spun așa, materialul arheologic sau să se preleveze diferite probe”, precizează muzeograful Marin Neagoe. Cercetările anterioare de la Schela Cladovei (1992-1996, în cadrul unui prim proiect de colaborare cu Universitatea din Edinburgh, condus tot de prof. Clive Bonsall) au pus în evidenţă locuiri din epoca mezolitică şi neolitică timpurie, situate cronologic între 7.000-6.300 î.Hr., respectiv 6.000-5.500 î.Hr. Proiectul româno-britanic aflat în desfăşurare în momentul de faţă (şi având ca parteneri IAB, Universitatea din Edinburgh, MRPF Turnu Severin) umăreşte obţinerea unor informaţii cât mai detaliate referitoare la stilul de viaţă, arhitectura, tehnologia şi practicile de înmormântare ale ambelor tipuri de comunităţi menţionate.
Universitatea din Edinburgh a fost reprezentată în anul 2009 de o echipă de 12 studenţi de conduşi prof. Clive Bonsall. Aceştia şi-au efectuat pe şantierul Schela Cladovei practica de specialitate arheologică necesară pentru completarea studiilor, ei constituind principala forţă de muncă necesară desfăşurării activităţii şantierului. Studenţii britanici au participat atât la cercetarea arheologică de teren, cât şi la procesarea materialului arheologic rezultat (sortare pe categorii de material, desen şi realizare de planuri de şantier, completarea bazei de date a descoperirilor). S-a redeschis secţiunea denumită SVII (dimensiuni 5 x 5 m), pe proprietatea lui Dragoş Iacob, la dreapta fostului pârâu (sector B), acum canalizat. Materialele arheologice rezultate reprezentate de fragmente ceramice, obiecte de os şi piatră, chirpic, resturi osteologice umane, elemente de faună (oase de mamifere şi peşti, scoici, cochilii de melci de apă dulce). Între descoperirile remarcabile se numără resturile de fabricaţie ale unor mărgele de culoare verde, realizate din malachit (descoperite în număr mare şi în diverse stadii ale procesului de fabricaţie, de la materie primă la produsul finit). Acestea apar într-un număr semnificativ de cazuri asociate unor micro-persoare/sfredele (piercers) din silex prebalcanic, folosite probabil la realizarea mărgelelor. Este probabil vorba de un mic atelier local de producere a acestor mărgele. Acestea din urmă au formă circulară, de circa doi milimetri, cu o mică perforaţie în mijloc. În aceeaşi zonă cu mărgelele şi micro-persoarele apar şi numeroase resturi de debitaj provenite din prelucrarea silexului – este posibilă şi existenţa unui atelier pentru producerea acestui tip de unealtă specializată. Un alt aspect interesant o reprezintă sursa de provenienţă a acestui tip de materie primă, postulat ca fiind de origine de la S de Dunăre, din Bulgaria de N. Din acelaşi tip de silex sunt fabricate lame retuşate, vărfuri pe lame, gratoare, etc. Prezenţa obsidianului (prin aşchii, fragmente de lame şi chiar nuclee) este şi ea demnă de menţionat. La fel de importantă (dar mult mai numeroasă) este ceramica neolitică timpurie. Se remarcă un tip de vas, foarte des întâlnit la Schela Cladovei, dar pănă acum observat doar în alte două alte situri (şi în număr foarte mic) – vasul de tip cuptor (a mai fost semnalat la Ajmana (Serbia), Ostrovul Banului şi la Ostrovul Corbului). Cercetările continuă…
Omul preistoric de acum 9.000 de ani de la Schela Cladovei stă drept mărturie a perenității noastre pe aceste meleaguri ospitaliere. Omul preistoric de acum 9.000 de ani de la Schela Cladovei stă drept mărturie a perenității noastre pe aceste meleaguri ospitaliere. Un asemenea mormânt al „uriașului” din Schela Cladovei stă conservat și în Muzeul Regiunii Porților de Fier. Tot aici există reconstituirile antropologice, realizate de savantul român Cantemir Riscuția, asupra unor cranii ale locuitorilor acestei comunități epipaleolitice. Materialele arheologice descoperite demonstrează că locuirea a fost neîntreruptă din neolitic, epoca bronzului și prima epoca a fierului.
În anul 1984 – ca semn de continuitate – avea să se descopere și un tezaur de monede și podoabe din evul mediu la Schela Cladovei.
Omul preistoric de la Schela Cladovei a mai „făcut” un pas și a depăşit graniţele judeţului Mehedinţi, ajungând şi la Craiova, unde „şi-a spus povestea” în cadrul Târgului de Turism „Promovăm Oltenia”, organizat de Universitatea din Craiova, în data de 17.05.2018. Așa, pas cu pas, poate într-o zi află și Europa că aici, în România, există de 9.000 de ani umanitate stabilă: cea mai veche așezare umană din Europa.
Sursa: George V. Grigore
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Acest unic sit arheologic, ce relevă cultura mezolitică de la Schela Cladovei, deşi este de importanţă naţională şi europeană (putem spune mondială), găsind o similitudine doar pe malul sârbesc la Lepenski Vir, nu este cunoscut la nivel local decât de arheologi și istorici. Pentru informarea „incipientă” a comunităţii locale şi a turiştilor care tranzitează această zonă, cu privire la notorietatea culturii „Schela Cladovei” şi a comunităţii mezolitice de aici (numit de către specialiști și „Homo sapiens sapiens Schela Cladovei”), precum şi pentru a crea premisele unui itinerariu turistic cultural în această zonă a sitului arheologic, a fost pregătită acestă campanie de „redescoperire” a omului preistoric de la Schela Cladovei, ce constă în realizarea unui pachet integrat de materiale de promovare neconvenţională, ca o alternativă faţă de metodele clasice, uzitate în mod curent.
Expoziţia de la Pavilionul Multifuncţional al Muzeului Regiunii Porţilor de Fier sugerează câteva aspecte din viaţa mezolitică de acum 9.000 de ani de la Schela Cladovei şi anume înfățișarea oamenilor preistorici de la Schela Cladovei (prin manechine, măşti personalizate, vestimentaţie, podoabe), dar și unelte şi arme preistorice. Replicile expuse aici au avut ca sursă de inspirație bunurile culturale aflate deja în patrimoniul Muzeului Regiunii Porţilor de Fier. Expoziţia se dorește a fi o invitaţie modestă în „atmosfera” preistorică de la Schela Cladovei. Dacă veți vizita pagina de facebook „Selfie cu omul preistoric de la Schela Cladovei”, puteți vedea că aici sunt găzduite fotografiile celor care doresc să îşi facă un selfie cu reprezentanţii celei mai vechi aşezări umane stabile din Europa.
Despre Cultura Schela Cladovei ce putem spune oare? O cultură arheologică reprezintă totalitatea vestigiilor vieţii materiale şi spirituale dintr-o anumită perioadă a istoriei vechi. Cultura Schela Cladovei s-a dezvoltat între 8.000 î.Hr. şi 5.500 î.Hr. (perioada dintre 10.000 și 7.500 de ani vechime, când nu exista Egiptul faraonic, nici Mesopotamia, nici…), numele ei fiind luat după un cartier al oraşului Drobeta Turnu Severin. Aici, la Schela Cladovei a fost descoperită cea mai veche aşezare umană stabilă din Europa. Această populaţie nu cunoştea ceramica şi îşi confecţiona diferitele obiecte pe care le folosea din piatră, os şi corn de animal. Descoperirile inițiale de la Schela Cladovei au fost făcute în anii 60, mai exact în anii 1964-1965, când un colectiv de cercetare care trebuia să verifice această zonă din Regiunea Porților de Fier a găsit aici material arheologic, care la momentul respectiv era reprezentat doar de factura neolitică. În urma săpăturilor efectuate ceva mai târziu, începând din 1965-1966, s-au descoperit și artefacte mai vechi dintr-o perioadă anterioara neoliticului, este vorba de epipaleolitic sau, după părerea altor speciliști, mezolitic, a căror vechime se ridică undeva chiar la 10.000-11.000 de ani, lucru confirmat de analizele cu carbon 14, realizate pe o serie de materiale organice prelevate din așezarea de la Schela Cladovei. „Și după cum este cunoscut faptul că aceste analize cu carbon 14 reprezintă pentru perioada preistorică cele mai importante metode prin care se poate data, atunci majoritatea specialiștilor au fost de acord că așezarea de la Schela Cladovei este printre cele mai vechi așezări umane din Europa (în sensul de așezare stabilă). Adică este vorba despre o așezare unde o comunitate umană și-a întemeiat primele locuințe, locuințe care au și fost descoperite în urma cercetărilor efectuate în perioada următoare, fiindcă începând cu anii 60 și până în zilele noastre, aproape an de an, cu excepƫia câtorva campanii, la Schela Cladovei s-au făcut săpături”, ne spune Marin Neagoe Iulian, muzeograf în cadrul Muzeului Regiunii Porților de Fier.
Încă de la debutul acestor săpături, lucrările au fost coordonate de un reprezentat al Institului de Arheologie din București. Este vorba de renumitul arheolog Vasile Boroneanț, doctor în istorie, iar după anul 2.000, acestea au fost continuate de asemenea, de un alt reprezentat al Institului și apoi de fiica domnului profesor Boroneanț, de Adina Boroneanț, în parteneriat cu Muzeul Regiunii Porților de Fier. Prestigioasa instituție muzeală din Drobeta Turnu Severin colaborează de altfel, de mulți ani cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucuresti în ceea ce priveste șantierul arheologic de la Schela Cladovei și nu numai.
După o primă campanie de săpături desfășurată în anul 1965, cercetările au fost reluate în 1967 și 1968. Odată cu avansarea lucrărilor la barajul de la Porțile de Fier, eroziunea malului s-a accentuat. Caracterul urgent al săpăturiilor de salvare din alte așezări din amonte (care urmau să fie acoperite total de ape) și fondurile limitate au dus la întreruperea cercetărilor pâna în 1982.
De atunci și pâna în 1997 cercetările au continuat în fiecare an, fiind reluate în perioada 2001-2002 și apoi, din nou din 2006, în cadrul unui proiect comun de cercetare româno-britanic, având ca parteneri Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Universitatea din Edinburgh și Muzeul Regional Porțile de Fier din Drobeta Turnu Severin. Zona care a supraviețuit din situl arheologic Schela Cladovei – punct Canton (km 854) este localizată pe prima terasă a Dunării, la o înălțime de 2-4 m față de nivelul actual al fluviului, spre ieșirea în direcția Orșova din municipiul Drobeta Turnu Severin. Tradițional, se consideră că situl arheologic se întindea pe o lungime de circa 1 km, între fostul canton de cale ferată 1 și o stație de pompare a apei. La construcția celor două hidrocentrale, Porțile de Fier I și II, situl a fost puternic afectat, creșterea nivelului apei distrugând o mare parte din el. „Evident că asemenea descoperiri nu se rezumă doar la acest punct, adică doar la cartierul municipiului Drobeta Turnu Severin. Sunt mult mai multe așezări, localități pe Dunăre, unde au mai fost descoperite vestigii ale acestor culturi. După descoperirile din anii 60, descoperirile de la noi, cât și de pe malul drept al Dunării, din Serbia, au primit denumirea de Cultura Schela Cladovei – Lepenski Vir, după numele celor două așezări eponime din România, respectiv Serbia”, mai spune muzeograful Marin Neagoe. Descoperiri aparținând acestei manifestări culturale au mai fost înregistrate fie în zona Porților de Fier, la Icoana, la Răzvrata, fie ceva mai jos la Ostrovul Corbului, la Ostrovul Mare, unde, de asemenea, s-au făcut cercetări în perioada construirii celor două hidrocentrale. „Din nefericire, foarte multe situri au fost distruse în urma fluctuațiilor nivelului Dunării. Inclusiv așezarea de la Schela Cladovei a suferit periodic distrugeri importante, mai ales în perioada de dinainte de amenajarea lacului de acumulare pentru hidrocentrala Porțile de Fier II, însă din fericire mai există o suprafață necercetată din această așezare, care poate oferi rezultate spectaculoase”, declară muzeograful severinean. Întreaga zonă a fost locuită încă din epipaleolitic, constituind nivelul cel mai valoros din punct de vedere documentar-istoric. Cultura Schela Cladovei-Lepenski Vir conturează o civilizație bine definită, dunăreană, încadrată cronologic cel mai bine între anii 7.000-5.000 î.Hr., evoluând de-a lungul mai multor faze. Pe parcursul cercetărilor au fost descoperite locuințe, vetre rituale și morminte. Corespunzător acestui nivel de viață sedentar au fost descoperite unelte agricole (săpăligi și plantatoare din corn de cerb). Purtătorii acestei culturi aveau locuințe de formă rectangulară, vetre pentru încălzit și pentru prepararea hranei, vetre rituale și practicau înmormântări de înhumație în apropierea locuinței. Se ocupau cu cultivarea primitivă a plantelor și cu vânătoarea.
„Vestigiile arheologice de aici sunt o adevarată comoară pentru patrimoniul istoric național și pentru cel internațional. Datarea cu carbon radioactiv a uneia dintre cele mai vechi așezări de pe continentul european, confirmă vârsta de circa 8.750 de ani. Apariția ei a fost favorizată de climatul sud-mediteranean instalat după perioada glaciară în Defileul Dunării. Dezvoltarea vieții în această zonă numită, în literatura de specialitate, clisureană pentru paleoliticul superior și Cultura Schela Cladovei – Lepenski Vir pentru epipaleolitic, a fost influențată de existența elementelor de floră și faună care au permis comunităților omenești să se perpetueze și dezvolte”, a arătat prof. Adina Boroneanț.
Principalele unelte descoperite aici sunt realizate din silex, cuarțit, dar mai ales din os. Manifestarile artistice constau mai ales din incizii geometrice pe diferite obiecte din os, folosite ca amulete sau pandantive. Interesant este că această așezare pare să fie cel puțin până în prezent și cea mai veche așezare omenească stabilă distrusă printr-un conflict armat. În timpul cercetărilor, când erau descoperite peste 60 de morminte de înhumație, s-a constatat că scheletele defuncților, datorită consumului de carne crudă în general – spun cercetătorii -, par ale unor uriași (de regulă, aceștia aveau peste 1,90 m înălțime). Iată cum scrierile marelui istoric și om de cultură Nicolae Densușianu – declarat fantast de către unii colegi de breaslă -, ce menționează existența uriașilor titani în zona Porților de Fier ale Dunării în a sa voluminoasă „Dacie preistorică” se adeveresc.
În cele circa 1.200 de pagini ale volumului amintit autorul dezvoltă teoria unei civilizații preistorice avansate, pe care el o numește „civilizația pelasgă” (de după Marele Potop planetar), cu leagănul în spațiul României de astăzi și care ar fi dat naștere (în viziunea autorului) întregii civilizații europene (Geții de Aur primordiali, așa cum i-am numit eu). Ceea ce constituie însă caracterul aparte al acestui sit pentru zona Porțile de Fier, dar și pentru întreg mezoliticul sud-est european, o reprezintă latura sa funerară. În urma cercetărilor arheologice au fost dezvelite până în prezent circa 100 de morminte. Aproximativ o cincime dintre ele au apărut în timpul primei perioade de săpături (1965, 1967 și 1968). Uneltele de os sunt numeroase, remarcându-se străpungătoarele, uneltele de tip linguriță, spatulele și dăltițele. Industria litică este reprezentată de lame și lamele, trapeze, gratoare și racloare din silex, sau mai rar din radiolarit. Se remarcă în număr semnificativ greutățile de plasă de pește. Dăltițele și toporașele apar în număr mai mic. Dacă pentru orizontul prim al vechimii așezării nu se întâlnește ceramica, de acestă dată, urcând în timp, ceramica neolitică timpurie este extrem de bine reprezentată. Uimește varietatea formelor și decorurilor: „impresso”, incizii cu motive liniare sau în rețea, ciupituri, benzi aplicate, alveolari, butoni, diverse tipuri de mânere. O mare parte a ceramicii prezintă un slip roșiatic, este bine arsă și lustruită. Relativ frecvent apar fragmente din vase/cupe cu picior, precum și fragmente de altar (varietatea cu patru picioare și recipient circular – simbol al „Pământului fixat” în cele patru colțuri și al „cercului care se închide” la un moment dat). Ceramica pictată este relativ rară, fiind reprezentată de fragmente de dimensiuni variabile, pictate cu negru pe un fond roșu, lustruit. Ca plastică se remarcă un mic fragment – partea inferioară a unei figurine antropomorfe, decorată pe „talpă” cu incizii liniare, scurte și adânci, formând un motiv în zig – zag.
„În ultimii ani, rezultatele sunt mai mult calitative, în sensul că de ani buni de zile se săpa doar într-o suprafață de 25 de metri pătrați, dar se săpa foarte meticulos pentru a înregistra absolut totul și pentru a se recupera în întregime, dacă pot să spun așa, materialul arheologic sau să se preleveze diferite probe”, precizează muzeograful Marin Neagoe. Cercetările anterioare de la Schela Cladovei (1992-1996, în cadrul unui prim proiect de colaborare cu Universitatea din Edinburgh, condus tot de prof. Clive Bonsall) au pus în evidenţă locuiri din epoca mezolitică şi neolitică timpurie, situate cronologic între 7.000-6.300 î.Hr., respectiv 6.000-5.500 î.Hr. Proiectul româno-britanic aflat în desfăşurare în momentul de faţă (şi având ca parteneri IAB, Universitatea din Edinburgh, MRPF Turnu Severin) umăreşte obţinerea unor informaţii cât mai detaliate referitoare la stilul de viaţă, arhitectura, tehnologia şi practicile de înmormântare ale ambelor tipuri de comunităţi menţionate.
Universitatea din Edinburgh a fost reprezentată în anul 2009 de o echipă de 12 studenţi de conduşi prof. Clive Bonsall. Aceştia şi-au efectuat pe şantierul Schela Cladovei practica de specialitate arheologică necesară pentru completarea studiilor, ei constituind principala forţă de muncă necesară desfăşurării activităţii şantierului. Studenţii britanici au participat atât la cercetarea arheologică de teren, cât şi la procesarea materialului arheologic rezultat (sortare pe categorii de material, desen şi realizare de planuri de şantier, completarea bazei de date a descoperirilor). S-a redeschis secţiunea denumită SVII (dimensiuni 5 x 5 m), pe proprietatea lui Dragoş Iacob, la dreapta fostului pârâu (sector B), acum canalizat. Materialele arheologice rezultate reprezentate de fragmente ceramice, obiecte de os şi piatră, chirpic, resturi osteologice umane, elemente de faună (oase de mamifere şi peşti, scoici, cochilii de melci de apă dulce). Între descoperirile remarcabile se numără resturile de fabricaţie ale unor mărgele de culoare verde, realizate din malachit (descoperite în număr mare şi în diverse stadii ale procesului de fabricaţie, de la materie primă la produsul finit). Acestea apar într-un număr semnificativ de cazuri asociate unor micro-persoare/sfredele (piercers) din silex prebalcanic, folosite probabil la realizarea mărgelelor. Este probabil vorba de un mic atelier local de producere a acestor mărgele. Acestea din urmă au formă circulară, de circa doi milimetri, cu o mică perforaţie în mijloc. În aceeaşi zonă cu mărgelele şi micro-persoarele apar şi numeroase resturi de debitaj provenite din prelucrarea silexului – este posibilă şi existenţa unui atelier pentru producerea acestui tip de unealtă specializată. Un alt aspect interesant o reprezintă sursa de provenienţă a acestui tip de materie primă, postulat ca fiind de origine de la S de Dunăre, din Bulgaria de N. Din acelaşi tip de silex sunt fabricate lame retuşate, vărfuri pe lame, gratoare, etc. Prezenţa obsidianului (prin aşchii, fragmente de lame şi chiar nuclee) este şi ea demnă de menţionat. La fel de importantă (dar mult mai numeroasă) este ceramica neolitică timpurie. Se remarcă un tip de vas, foarte des întâlnit la Schela Cladovei, dar pănă acum observat doar în alte două alte situri (şi în număr foarte mic) – vasul de tip cuptor (a mai fost semnalat la Ajmana (Serbia), Ostrovul Banului şi la Ostrovul Corbului). Cercetările continuă…
Omul preistoric de acum 9.000 de ani de la Schela Cladovei stă drept mărturie a perenității noastre pe aceste meleaguri ospitaliere. Omul preistoric de acum 9.000 de ani de la Schela Cladovei stă drept mărturie a perenității noastre pe aceste meleaguri ospitaliere. Un asemenea mormânt al „uriașului” din Schela Cladovei stă conservat și în Muzeul Regiunii Porților de Fier. Tot aici există reconstituirile antropologice, realizate de savantul român Cantemir Riscuția, asupra unor cranii ale locuitorilor acestei comunități epipaleolitice. Materialele arheologice descoperite demonstrează că locuirea a fost neîntreruptă din neolitic, epoca bronzului și prima epoca a fierului.
În anul 1984 – ca semn de continuitate – avea să se descopere și un tezaur de monede și podoabe din evul mediu la Schela Cladovei.
Omul preistoric de la Schela Cladovei a mai „făcut” un pas și a depăşit graniţele judeţului Mehedinţi, ajungând şi la Craiova, unde „şi-a spus povestea” în cadrul Târgului de Turism „Promovăm Oltenia”, organizat de Universitatea din Craiova, în data de 17.05.2018. Așa, pas cu pas, poate într-o zi află și Europa că aici, în România, există de 9.000 de ani umanitate stabilă: cea mai veche așezare umană din Europa.
Sursa: George V. Grigore
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Foarte interesant! Mă fascinează istoria veche a poporului nostru! O să vă public acest material în revista mea, Semnalul Oltului, Ramnicului, Argeșului și Severinulu. Felicitări Carmen Pankău!
RăspundețiȘtergereFoarte ,foarte interesant !
RăspundețiȘtergereMa fascinează mult și ideea uriasilor pe teritoriul țării noastre .Dovezi cu ei sunt peste tot ,dar subiectul este ocultat de istorici .