Istoria armei nucleare moderne începe cu scrisoarea trimisă de Albert Einstein la 2 august 1939 preşedintelui Franklin D. Roosevelt. La scurt timp, guvernul SUA a lansat proiectul de realizare a armei nucleare cunoscut sub numele de “Proiectul Manhattan”. Deoarece pentru realizarea armei nucleare era nevoie de uraniu îmbogăƫit, a fost construită la Oak Ridge – Tennessee o instalaƫie de îmbogăƫire prin procedeul de difuzie gazoasă, pus la punct de Harold Urey, iar la Universitatea California Ernest Lawrence a pus la punct procedeul separării magnetice a izotopilor uraniului.
Prima armă nucleară a fost testată la 16 iulie 1945 în desertul New Mexico.
Mohenjo-Daro a fost un oraș antic, aparƫinând civilizaƫiei Văii Indusului, situat la cca. 80 km sud-vest de actualul oraș pakistanez Sukkur, Sindth. Numele său înseamna “colina celor morti”.
Mohenjo Daro, a fost construit în jurul anului 2.600 î.e.n. şi abandonat cam în anul 1.700 î.e.n., descoperit de arheologi în anul 1922 în timpul construirii unei căi ferate, când lucrătorii au început să sape chiar lângă colină. Ultimele săpături făcute în zonă au fost între 1964-1965 de către o echipă condusă de George Dales. În anii 1980 arheologii au folosit tehnici mai puƫin invazive, sondare de suprafaƫă sau locală, pentru a aduna mai multe informaƫii.
Oraşul avea o piaƫă centrală mare, străzi, grupuri de gospodării, fântâni, era bine fortificat şi avea turnuri de pază. Existau şi clădiri mari, probabil folosite la adunări şi chiar un complex cu 78 de camere, probabil o reşedinƫă preoƫească. Mohenjo Daro a fost distrus şi reconstruit succesiv de cel puƫin şapte ori. În 2012, arheologii pakistanezi au avertizat că, fără măsuri de conservare, îmbunătăƫite, site-ul ar putea dispărea până în anul 2030.
Harappa este un oraş în regiunea Punjab din nord-estul Pakistanului. Aici au fost descoperite ruinele unui vechi oraş fortificat, care a existat între 3300 i.e.n. şi 1600 i.e.n. Se crede că numărul de locuitori era de circa 40.000 de persoane, foarte mare pentru acea vreme.
În timpul unor excavări la Mohenjo Daro şi Harappa, arheologii au descoperit foarte multe schelete care i-au făcut să se gândească la un scenariu şocant, mai ales că multe dintre schelete se aflau pe străzi. Aproape toată populaƫia oraşului Mohenjo Daro a murit pe stradă. Aşezarea scheletelor arăta că unii au încercat să îşi protejeze rudele, copiii etc. Uimitor este că oamenii de ştiinƫă au gasit în zonă contaminare… radioactivă. Strazile din Mohenjo Daro erau pline de “bucăƫi de sticlă negre” – tectite. (Tectitele sunt roci din sticlă formate natural la locul de impact al unui meteorit cu suprafaƫa pamantului; – denumirea provine din greaca tektos = topit – Compoziƫia chimică este: sticlă naturală de silicaƫi 75% în combinaƫie cu aluminiu, fier, calciu, sodiu, potasiu, magneziu, titan şi mangan. wikipedia).
“Când prima bombă atomică exploda în New Mexico, nisipul deşertului suferea această ciudată metamorfoză, transformându-se în mici bucăƫi de sticlă de culoare verde.
Aceasta este teoria de la care o echipa de arheologi californieni, care a efectuat în această vară săpături în zona văii Eufratului, a pornit în lansarea unei ipoteze de senzaƫie. Americanii au descoperit urmele unei vechi civilizaƫii, datând de acum 8000 de ani şi, printre ruinele aşezărilor antice, aceleaşi mici bucăƫi de sticlă… Ei sugerează că formaƫiunile sticloase descoperite în valea Eufratului nu pot fi decât rezultatul unui antic război atomic! În multe cazuri, în deşert s-au găsit tectite, dar nu şi craterele provocate de meteoriƫii ce le-ar fi servit drept cauză. Singura explicaƫie raƫională în acest caz mi se pare a fi cea a unui război atomic, desfăşurat în zorii civilizaƫiei umane, chiar în punctele care au reprezentat focarele acestei civilizaƫii.”
Bucăƫile de sticlă de la Mohenjo Daro arată că oraşul a fost atacat de o căldură fantastică, totul fiind topit. Cercetătorii au descoperit că moartea oamenilor şi animalelor s-a produs instantaneu. A fost găsit şi epicentrul exploziei de aproximativ 50 de metri ca diametru, unde toate casele au fost complet distruse.
Epopeea antică indiană Mahabharata aminteşte de arme sofisticate şi războaie între Zei – “atunci când scoica a lovit pământul, întunericul a acoperit cerul, tornadele şi furtunile au distrus oraşele. O explozie distrugătoare a transformat zeci de oameni şi animale în cenuşă. Țăranii, orăşenii şi războinicii s-au aruncat în râu pentru a se spăla de praful otrăvitor.”
David Davenport a petrecut 12 ani studiind vechile scrieri hinduse şi a luat mostre de la Mohenjo Daro. În cartea lui “Distrugere atomica în anul 2000 înainte de Hristos”, aparută în 1979, scrie despre descoperirile sale si considera că urmele găsite la Mohenjo Daro semănau foarte bine cu cele găsite la Nagasaki. În epicentrul exploziei, totul a fost cristalizat şi topit.
În Mahabharata se aminteşte despre explozie, care a fost extrem de fierbinte, de o mie de ori mai luminoasă decât Soarele, a crescut în strălucire şi a transformat oraşul în cenuşă. Apa a fiert, carele de război au ars, cadavrele au fost şi ele arse de căldura teribilă, astfel încât nu mai arătau ca oamenii. A fost o privelişte îngrozitoare. Textele spun că locuitorilor oraşului li s-au dat şapte zile pentru a părăsi locul, care era pe cale de a fi distrus.
Epopeea antică indiană Mahabharata aminteşte de arme sofisticate şi războaie între Zei – “atunci când scoica a lovit pământul, întunericul a acoperit cerul, tornadele şi furtunile au distrus oraşele. O explozie distrugătoare a transformat zeci de oameni şi animale în cenuşă. Țăranii, orăşenii şi războinicii s-au aruncat în râu pentru a se spăla de praful otrăvitor.”
David Davenport a petrecut 12 ani studiind vechile scrieri hinduse şi a luat mostre de la Mohenjo Daro. În cartea lui “Distrugere atomica în anul 2000 înainte de Hristos”, aparută în 1979, scrie despre descoperirile sale si considera că urmele găsite la Mohenjo Daro semănau foarte bine cu cele găsite la Nagasaki. În epicentrul exploziei, totul a fost cristalizat şi topit.
În Mahabharata se aminteşte despre explozie, care a fost extrem de fierbinte, de o mie de ori mai luminoasă decât Soarele, a crescut în strălucire şi a transformat oraşul în cenuşă. Apa a fiert, carele de război au ars, cadavrele au fost şi ele arse de căldura teribilă, astfel încât nu mai arătau ca oamenii. A fost o privelişte îngrozitoare. Textele spun că locuitorilor oraşului li s-au dat şapte zile pentru a părăsi locul, care era pe cale de a fi distrus.
La 60 de metri de centrul exploziei, cărămizile erau topite pe faƫa exterioară, arătând amploarea exploziei şi temperatura foarte mare. Acest eveniment a fost consemnat în texte vechi de 4.000 de ani.
Rămăşiƫele indiene de la Mohenjo Daro şi Harappa, abandonarea lor bruscă şi descoperirea unui loc antic acoperit cu cenusă radioactivă, este una din posibilele dovezi că au existat arme foarte avansate tehnologic în antichitate, chiar şi războaie atomice. Există dovezi pe Pământ că extratereştrii au fost aici, au trăit printre oameni şi au vizitat Terra. Există multe teorii, scenarii şi mistere legate de ATLANTIDA, piramidele din Egipt, Liniile Nazca etc.
Rămăşiƫele indiene de la Mohenjo Daro şi Harappa, abandonarea lor bruscă şi descoperirea unui loc antic acoperit cu cenusă radioactivă, este una din posibilele dovezi că au existat arme foarte avansate tehnologic în antichitate, chiar şi războaie atomice. Există dovezi pe Pământ că extratereştrii au fost aici, au trăit printre oameni şi au vizitat Terra. Există multe teorii, scenarii şi mistere legate de ATLANTIDA, piramidele din Egipt, Liniile Nazca etc.
Susƫinătorii teoriei extratereştrilor antici cred că Mohenjo Daro şi Harappa au fost distruse de explozii atomice. La Rajahstan, India, au fost efectuate cercetări abia după ce s-a observat o rată mare a malformaƫiilor congenitale şi îmbolnăvirilor de cancer. Nivelul radiaƫiilor înregistrate a fost atât de mare, încât specialiştii indieni au închis zona. Oamenii de ştiinƫă au găsit dovezi ale unor explozii atomice cu vechimi cuprinse între 8.000 si 12.000 de ani. Arheologul Francis Taylor este de părere că unele gravuri antice descoperite în temple, sunt un fel de rugăciuni ca “MAREA LUMINA” să nu le distrugă oraşul. “Este uimitor ca civilizatiile antice să îşi imagineze că unele civilizaƫii aveau tehnologie nucleară, înainte ca ea să fie descoperită (de lumea modernă). Cenuşa radioactivă oferă credibilitatea relatărilor antice indiene, care descriu războaie atomice.”
Un crater uriaş, găsit în apropiere de Mubai, pare a fi locul unei alte explozii atomice. Craterul Lonar are diametrul de aproximativ 2.150 de metri, este situat la 400 de kilometri nord est de Mumbai, şi poate fi unul din locurile unde s-a dus un război atomic acum 50.000 de ani. Nu au fost găsite resturi de meteorit în zona de impact şi nici în vecinătate, doar un crater în bazalt. Datele conclud spre o presiune ce depăşeşte 600.000 de atmosfere, caldură intensă, bruscă (indicată de micile sfere de sticlă). (adaptare dupa Philip Coppens)
Cu cele 90 000 de versuri ale ei, Mahabharata este cea mai lungă epopee din literatura universală. Tema principală este conflictul dintre doua seminƫii de Bharatizi: descendentii lui Kuru (cei 100 de Kaurava) şi cei ai lui Pându (cei cinci Pândava).
Sursa: portal tfm ro
Adaptare: Carmen Pankau
Sursa: portal tfm ro
Adaptare: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu