TRONUL ZEILOR – CAPITOLUL MISTERIOS DIN ISTORIA OMENIRII ,,NEMRUT DAGI”

„NEMRUT DAGI“ - DACII, GEŢII NEMURITORI DIN PODIȘUL ANATOLIEI - TURCIA

Aproape de Estul Anatoliei, departe de rutinele cotidiene, se află un sit arheologic, care, în opinia specialiștilor reflectă cele mai misterioase relicve din Asia Mica. Un hotar frumos, sacru, potrivit legendelor străvechi, care conturează in orizontul sau, un munte, oglindind în esența sa, aura prezentă a Zeilor.

Se pare că, acolo, în jurul muntelui sfânt, întrucât, centrul de greutate al peisajului sublim, implică un ”con de munte”, spiritualitatea Zeilor era singurul element divin, care propăvăduia esența locului. Aici locuiau geƫii (n.r. - Carmen Pankau). Guvernat de un impresionant sanctuar, muntele atrage, nu numai prin denumirea ce o poartă – „Nemrut Dagi” – ,,NEMURITORII DACI” , ci, și prin faptul că muntele este considerat de legende Templul Zeilor, locul unde Zeii, precum, Zeus, Apollo, Oromasdes, Hercules, Hermes si Commagene -Tyche, Zeu al commagenilor au fost venerați de-a lungul timpului.

Zeus reprezintă un Zeu Get din timpul energiilor grecești; reflectă Zeul Cerului Nesfârșit, cu Pământul, Apa, Aerul și Focul la un loc, Izvorul Înțelepciunii ce poate “ridica” – trage către cer Pământul, Marea și toți Zeii, întrucât este considerat tatăl energiilor, cel mai puternic pe acest plan.

APOLLO este ZEUL ZAMOLXE, Tatăl Celei de-a 7-a Porti, care are “Înțelepciunea Celor 7 Zei”, Zeul care unește Cerul cu Pământul și Oamenii cu Zeii; El face Slujbele si Jertfele Zeilor, călăuzindu-i pe oameni către Cer. Apollo este Fiul Soarelui, însă și Zeu al Nemuririi; Apollo își ia puterea din Locurile Hiperboreene, în care energia e maximă la răsăritul și la apusul Soarelui. În locurile Hiperboreene se mai află Orfeu, Dionyssos, Hermes, Commagene – Tyche, Ogmios, Olen, Abaris și foarte mulți alți Fii ai Soarelui.

Așadar, Templul Zeilor a fost descoperit în anul 1881 de către un geolog al acelor vremuri, însă, abia în 1953, mediile științifice ale Turciei, au demarat, alături de o echipă de arheologi americani, o sumedenie de cercetări, care au adus încă din primele evaluări rezultate notabile.

În urma expedițiilor arheologice, descoperirile au condus către mugurii primelor civilizații pământene, conturând, desigur, și personalități ilustre, cum ar fi, Mithridates, care, potrivit One Delightful Day, ar fi fost, în esență, Hitler al lumii antice. Este considerat faptul că, Mithridates a fost principalul dușman al Romei, pe timpul domniei sale, care a durat 57 de ani (de la 120 la 63 i.Hr), opunându-se vehement chiar și lui Pompei cel Mare, însă și dictatorului Lucius Cornelius Sulla, atunci când tiranul deținea decât rangul de general.

În ceea ce privește vlăstarele primelor civilizații, ”POVESTEA” este cât se poate de misterioasă. De la bun început, dorim să menționăm câteva detalii, oarecum bizare, cu privire la sculpturile prezentate (foto-video), focusându-ne privirea, îndeosebi, pe chipurile, care potrivit științei mediilor, reflectă întruchiparea Zeilor, însă și asocierea acestora cu anumite planete din Sistemul Solar și Constelația Leului. Vom observa cum majoritatea chipurilor au fost de-a dreptul vandalizate în dreptul nasului/chipului, fapt confirmat, încă din antichitate, atunci când romanii, într-unul din nenumăratele asalturi asupra zonei, au cutremurat la propriu NEMRUT DAGI. (Ce urmăreau romanii de fapt?)
Tot atât, în apropierea tâmplei/urechii, unele dintre sculpturi/chipuri dețin un orificiu (pătrat), care, în opinia experților, ar reprezenta un ”mecanism cheie” inclus în proiectul inițial.

Nedumeriți de aceste evidențe, colaborând, ce-i drept, cu membrii Centrului de cercetare și reconstrucție 3D a obiectelor antice sculptate (alienanomalies, activeboard. com), ne-am propus să abordăm minuțios trecutul și legăturile acestora. Organizația științifică menționată, cercetează în prezent, pe bază de studii și proiecte, anumite anomalii geologice ale planetei Marte, cercetând însă, și structurile bizare ale Lunei, dar și nenumăratele anomalii geologice ale Terrei. Aceștia au emis din start o interesantă opinie cu privire la majoritatea monumentelor antice de pe Terra, ce au fost construite într-o perioadă relativ apropiată înainte de înfăptuirea anumitor dogme, religii, s.a.m.d. Adică, negru pe alb, fără rezerve au ”pus cărțile pe masă”.

Cineva a dorit să risipească prezența/spiritualitatea Zeilor, ”configurând” în istoria omenirii, prin mijloace needucative, o nouă întruchipare, o nouă formă spirituală. În regulă! – dar de ce așa? De ce prin intermediul zecilor de mii de lupte însângerate? De ce? De ce prin manipularea maselor ? De ce să te folosești de vulnerabilitatea, emoția ființei umane, ca să ce anume? Să prepari un aspect ce se divide în trei, patru, o sută de părți, provocând in extremis ura rasială, războaie cu teme religioase, confruntări care mai de care, sute de milioane de crime! Hm! Cinstit nu este!

Nu-i cinstit, ca cineva să ne pună sabia la cap, impunându-ne niște legi pe care conștiința noastră, în mod evolutiv, nu le tolerează. Reflectă exact fenomenul psihologiei inverse, care funcționează, de altfel, te iubim Doamne, dar nu te iubim! Mă rog, nimeni nu a fost în măsură să răspundă la niciuna din întrebările menționate, sau pur și simplu, au fost rezervați în privința lor. Aducem aminte în privința acestui aspect, că majoritatea Sfincșilor de pe Terra, au ”NASURILE SPARTE” inclusiv Sfinxul din Bucegi, Sfinxul din Egipt (vezifoto), având desigur, în apropierea tâmplei/urechii, câte un orificiu ”pătrat”, care probabil reprezintă, o cheie, un mecanism secret, însă, pe această temă, vom reveni cu studii și argumente solide de la fața locului. Potrivit surselor arheologice, construcția acestui complex funerar a început în timpul domniei împăratului Mithridates și s-a terminat în timpul domniei fiului sau, Antioh I. Legendele locului povestesc că, în vremuri demult apuse, exista un stat prosper, puternic, Commagene, și că locuitorii acestei țări au luptat un timp îndelungat să se elibereze de cotropitorii asirieni.

Împăratul Mithridates, principalul dușman al Romei, pe timpul domniei sale, care a durat 57 de ani (de la 120 la 63 i.Hr) Commagene a intrat în istoria scrisă drept un stat dependent de Asiria, care a devenit ulterior o provincie a acesteia. Mulți istorici se înclină cu părerea că, în anul 72 î.e.n,, pe acele hotare domneau romanii, care îi impuneau lui Mithridates să primească titlul de împărat, mă rog, părerile sunt împărțite, datorită misterelor încă neelucidate.

Există în acest context un documentar pe măsură, ce cuprinde imagini revelatoare, care oglindesc aura misterioasă a zonei, imagini, care, pe mulți dintre noi, ne fac să credem că această piramidă, este MAI MULT decât ceea ce pare. În opinia unora, structura calcaroasă ascunde multe mistere, catalogând muntele, ca pe un TEMPLU URIAȘ, sacru, unde ZEII CERULUI se regăseau în anumite perioade ciclice, pentru a celebra, propovădui, pacea în sufletele pământenilor.

Iată ce s-a descifrat din inscripţiile sculptate pe o placă, care se regăsește la baza piramidei, folosindu-se litere grecești:

”Precum vezi, am ridicat aceste imagini divine ale lui Zeus, Oromasdes, Apollo, Mitras, Helios, Atagnes, Hermes … şi a casei mele hrănitoare, Comagene iar dintr-una şi aceeasi mina de piatra, intronati la fel ca zeităƫile care ne aud rugăciunile, am consacrat trăsăturile propriei forme”

Așadar, relicvele şi statuile descoperite în așezământul antic dezvăluie o civilizație cu trăsături spirituale profunde. Deasupra piramidei, pe sensurile cardinale din Est, Vest și Nord, au fost înălțate trei terasamente, ce conțin cinci statuete uriașe, ale căror chipuri, potrivit specialiștilor, ar reprezenta cinci conducători, ale căror dinastii sunt diferite, acompaniați, atât pe partea stângă, cât și pe latura dreaptă, de un vultur şi un leu. În același chip, în vârful muntelui, în centrul altor trei sanctuare, este ridicat un templu tumul ce pare sculptat din roca muntelui. Se pare că acolo aveau loc ceremonii, a căror sacralitate dăruia, atât persoanelor de rang înalt ale vastului domeniu, cât și populației băștinașe, energia cerului, energia orgonică, esența vieții, nemuritoare. Poate că și din acest aspect, muntele a fost asociat cu denumirea de ”NEMURITORI” … tot ce-i posibil.

Totuși, numeroasele inscripții și dovezi arheologice descoperite nu i-au putut convinge pe experți să determine cu exactitate istoria acestui loc. Desigur, pe lângă asemănarea cu dacii (“dacii” sunt un exonim al Geƫilor - n.r. Carmen Pankau), numele muntelui ”DACII NEMURITORI” – pronunțat (dah-uh Nehm, care înseamnă RĂDĂCINA) – (rădăcina dacului?), vestigiile descoperite și chiar relatările legendelor ce aparțin hotarului pot reprezenta un capitol lipsă din istoria popoarelor geto-române.

Ținându-se cont de migrația dacilor vechi, deci ai Geƫilor, de după ultima perioadă rece a Cuaternarului, atunci când Zamolxe a sugerat triburilor străvechi (dobrogene) de lângă apa mare (Marea Neagra) să se extindă către est, este dovedit că aceștia, prin supremația lor, au populat parțial și acele zone. Potrivit Message ToEagle. com, muntele ”Dacii Nemuritori” reflectă însăși influența spirituală a dacilor vechi (geţi – n. r. Carmen Pankau), propovăduită de-a lungul timpului de marele Zeu Apollo – Zeul Zamolxe, prim conducător și preot al geţilor, oglindind, tot atât, ”scaunul” de domnie al tuturor Zeilor din acele vremuri.

Istoria spune că regatul Commagene era situat la granița Imperiului Seleucid, care a urmat imperiului extins de Alexandru Macedon până în Anatolia, și la granița Imperiului Part, al dahilor. „Commagenii” erau neamuri bune cu dahii, dar și cu grecii, care, potrivit istoriei, au ”răsărit” cu mult timp DUPĂ apariția geƫilor, cu care se înrudiseră prin căsătorii dinastice. De la aceștia din urmă au moștenit arta construcțiilor grandioase, pentru a ”nemuri” tradiția getică.

Deci, totul s-ar lega, însă, cum istoria ”scârțâie” în mare măsură, purcedem cu speranța că într-un final, transparența acestor misterioase vremuri, va traversa și granițele istoriei noastre.

În anul 80 î.Hr., guvernatorul de Commagene a declarat independența micului regat și nu mult după aceea dahul Mitradate I (adică cel „dat de Mitra”, Zeul Solar al dahilor din Cappadocia, Partia, Armenia) s-a încoronat rege. Capitala regatului era Arsameia. Mitradate a murit în 64 î.Hr, fiind urmat la tron de fiul său, Antioch, care a domnit 26 de ani.

Antioch a înălțat acest sanctuar Zeilor „NEMURITORILOR DACI”, muntele având însemnătatea unui Kogaion, similar celui din Bucegi, Ceahlău și Retezat. Complexul, acoperit cu pietricele albe, cuprinde două temple uriașe și multe statui sculptate în piatră. Mormintele sub formă de tumuluri, aflate pe marginile complexului, au fost prădate încă din antichitate, de către legiunile romane, care au decapitat și colosalele statui, de 8-10 metri. Arheologii au căutat în zadar rămășițele regelui Antioch. Acestea poate că au fost profanate tot de legiunile romane sau au fost puse la adăpost de către preoții geto-daci (vezi video).

Unii istorici și cercetători susțin că aceste capete reprezentau conducători persani, dar după o atentă vizionare a anumitor fresce din Orientul Mijlociu s-a constatat o uriașă discrepanță, care exista între cele două chipuri de statui prezentate și cele persane. Din punct de vedere al fizionomiei, a modului de a purta barba, a tunsorii și nu numai, opiniile savanților contestă vehement acest aspect. Desigur, părerile sunt împărțite, pare-se, și-ntr-un alt aspect, care privește vechimea complexului. Au fost vehiculate, încă de la bun început, cuantumuri apropiate de căderea Atlantidei. De aceea, se crede că constructorul sanctuarului l-a numit ”hierothesion”, ceea ce se traduce ca ”locul de adunare al tuturor Zeilor în apropierea tronurilor cerești” sau simplu ”TRONUL ZEILOR”.

Se pare că ATLANȚII supraviețuitori erau oarecum apropiați și, totodată, prietenoși cu populația condusă de rege. Aceștia urcau în acest loc la festivalurile din timpul anului sau de ziua regelui.

Mormintele tumule au fost ridicate în est, vest și nord, din roca muntelui, având câte o “terasă interioară”. Cel mai impunător, aflat în Estul sanctuarului, deține o terasă largă, în care au fost amplasate cinci statui colosale, un altar pentru focul veșnic închinat Zeului Mitra și câteva temple din care nu au rămas decât rămășițe de zid.

Zeii care tronau în fața tumulului sunt Apollo – Mithra, Zeul Soarelui, Nuna – Zeița fertilității, Jupiter – Oromasdes, Ares – Herakles – Artagnes, Zeul războiului.

Pe stele de piatră Antioch este înfățișat dând mâna cu ei, iar scena care-l înfățișează cu Mitra este una ritualică, prin care este făcut Cavaler al lui Mitra, frăția în care intrau toți regii dahi-daci, parti și geți. Pe una din plăcuƫe se afla “Leul din Commagene”, care poartă inscripții cu semnificații de-a dreptul misterioase (constelația Leului) 19 stele se văd în spatele trupului leului, în dreptul gâtului o Lună crescentă, iar deasupra trupului trei planete cu semnificații certe în gradele de inițiere în FRĂȚIA CAVALERILOR LUI MITRA: Mercur – Corb (Nemurire), Marte – Mile (Soldat), Jupiter – Leu (Putere).

Folosind un program Skyglobe, astronomii au avansat ipoteza că simbolurile indică data de 6 iulie 61 sau 62 î.Hr. Profesorul Otto Neugebauer de la Universitatea Brown este de părere că aceasta este data când Antioch a fost pus rege în Commagene de către generalul roman Pompei. Însă, ținând cont de toate semnificațiile ritualice, cercetătorul Adrian Gilbert crede că este data esoterică a „încoronării” sale ca grad de Pater Pater în Frăția secretă a Cavalerilor lui Mitra. De la baza muntelui spre sanctuare existau trei drumuri păzite de un gardian care îi avertiza pe cei care urcau, că vor fi loviți de către săgețile lui Zamolxe şi Hercules dacă nu vin cu intenții bune.

Monumentele stelare ale strămoșilor civilizației Commagene aduc dovezi clare, unice în lumea antică, care leagă istoria conducătorilor macedoneni (geţi – n. r. Carmen Pankau), seleucizi și persani până la Alexandru cel Mare și Darius I. O altă inscripție în piatra spunea:

”Marele rege Antioch, Zeul, cel drept, avatarul, prietenul romanilor şi al grecilor, fiul regelui Mitradadis Calenicus şi al lui Leodike, Zeiţa iubitoare de semeni, păstrate pentru veșnicie, pe piedestale neconsacrate.”

Sursa: departamentul alphacarpatica
Adaptare şi foto: Carmen Pankau