"Este cunoscută activitatea exploratorilor suedezi în cercetarea mediului polar, dar puțini știu că interesul crescând pentru culturile și civilizațiile orientale a determinat înființarea unui Institut suedez pentru Arheologie Orientală care a funcționat la sfârșitul secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea. Unul dintre cei care au impulsionat cercetările în acest domeniu a fost exploratorul, geologul, topograful, fotograful, scriitorul și ilustratorul Sven Anders Hedin (1865 − 1952). În cele patru călătorii prin Europa și Asia, întreprinse între anii 1884 și 1908, Hedin a fost la Constantinopol, în zona Munților Caucaz, în Irak, Iran, India, Rusia, China și Japonia, fiind primit cu onoruri de suveranii unora dintre țările explorate.
Cercetările desfășurate în China s-au concentrat în mod deosebit asupra ruinelor unor cetăți și asupra necropolelor descoperite întâmplător la sud de Marele Zid Chinezesc, într-o zonă imensă din nord-vestul Chinei, cunoscută sub numele de Bazinul Tarim, din Deșertul Taklamakan, de pe străvechiul Drum al Mătăsii. Sven Hedin a cercetat câteva zeci de mumii cu trăsături caucaziene sau europene însă, neavând mijloacele necesare pentru transportarea lor în muzee din Europa, a decis să fie reînhumate. Descoperirile sale au fost publicate în numeroase cărți, cea mai renumită fiind cea intitulată „Från pol till pol” („De la un pol la altul”, 1910).
Cunoscute în literatura de specialitate de peste un secol, siturile arheologice din Bazinul Tarim au început din nou să fie cercetate abia după anul 1978, când arheologul chinez Wang Binghua a descoperit 113 trupuri mumificate în cimitirul din Qizilchoqa sau Dealul Roșu, în nordul provinciei Xinjiang. Majoritatea mumiilor au fost transportate la muzeul din orașul Urumqi, o parte dintre ele fiind expuse în cadrul expoziției permanente, iar altele fiind păstrate în depozite. În timpul unei vizite cu studenții la muzeul din Urumqi, profesorul Victor Mair de la Universitatea din Pennsylvania a fost uimit de hainele din lână, de cizmele din piele, dar mai ales de trăsăturile evident europene ale mumiilor expuse: păr blond sau șaten, fețe armonioase, cu ochi mari și adânci. Mostrele de ADN prelevate de la aceste mumii au dovedit că aparțineau unei populații de tip caucazian.
Cea mai impresionantă și mai veche dintre cele peste 300 de mumii descoperite în Bazinul Tarim este cunoscută sub numele de Frumoasa din Loulan. Trupul a fost scos la lumină de arheologii chinezi în anul 1980, în apropierea orașului Loulan de la marginea nord-estică a Deșertului Taklamakan. Înhumată cu peste 4 800 de ani în urmă (circa 2800 î.Hr.), femeia ar fi murit în jurul vârstei de 40 de ani. Avea o înălțime de 1,55 m și se remarca prin trăsăturile specific europene: nas ascuțit, pomeți înalți, păr șaten deschis, strâns sub o pălărie din fetru. Purta cizme din piele și un șal din lână, iar alături de ea au fost găsite un pieptene din os și un coș împletit din nuiele, în care se găseau boabe de grâu aduse probabil drept ofrandă unei zeități.
În apropierea localității Cherchen a fost descoperit un alt grup de mumii, remarcabile printr-un număr mare de pălării, veșminte frumos colorate și prin tatuaje. Hainele purtate de aceste mumii au multe similitudini cu tartanele celtice din nord-vestul Europei, așa cum a observat cercetătoarea Dr. Elisabeth Barber din Los Angeles. Veșmintele și ornamentele vestimentare descoperite la aceste mumii cuprind: ciorapi din lână, cămăși, pantaloni, pelerine, capișoane, robe, pălării foarte înalte și ascuțite etc.
În lumina descoperirii mumiilor din Bazinul Tarim, ideea că civilizațiile orientale și cele occidentale s-au dezvoltat separat, în izolare completă, va trebui să fie abandonată.
Pe baza celor prezentate până acum, putem intui că „Drumul Mătăsii” funcționa cu multe mii de ani înainte de primele consemnări scrise despre deschiderea sau despre existența lui”
(Fragment din cartea LEGĂTURI SURPRINZĂTOARE: CUCUTENI- YANGSHAO, DACIA – CHINA ANTICĂ)
Dovezi recente ne arată că Geƫii se întindeau până în China.
După opinia specialiştilor, străini de astă dată, geto-dacii sunt cunoscuţi în China sub numele de Yu-Ci, ortografiat Yue-Tchi, Yue-ti, Yut sau Ye-Ta. Pentru vechimea elementului etnic “geto-dac” în China, pledează şi numele împăratului care a fondat dinastia Xia pe numele sau DAYU (Yu cel Mare). Principalele ramuri ale geţilor sunt cunoscute în analele chineze sub numele Marii Yue-tchi, Micii Yue-tchi şi Yue-tchi al Huandong-ului. Sub aceleaşi nume, geţii apar amestecaţi şi printre tibetanii occidentali.
Să concluzionăm: aceste „mumii europene“ găsite în China sunt strămoşii noştri Pelasgo-Geƫi!
Carmen Pankau
Mulțumesc
RăspundețiȘtergere