Celebrul vizionar Robert Charroux în lucrarea sa „Cartea lumilor uitate” menționa despre descoperirea vestigiilor unei adevărate „uzine“ metalurgice la Medzamor, în Armenia, care a funcționat în urmă cu 5.000 de ani. „La Medzamor în Armenia( pamânt getic românesc- n.r. Carmen Pankau) Dr. Korioun Meguertchian a scos la lumină cea mai veche uzină metalurgică din lume. Expertize riguroase fac să urce construcţia sa la 5.000 de ani, cu două-trei mii de ani înainte de bronzul şi arama preistoricilor. S-au găsit la Medzamor vase şi obiecte metalice, cuţite, suliţe, săgeţi, agrafe, inele, brăţări, etc. din toate metalele cunoscute.Topitoria avea o serie de cuve tăiate în stâncă unde minereul sfărâmat, periat, spălat, se curăţa şi se îmbogăţea până la obţinerea metalului pur.
Mai mult de 200 de cuptoare ar fi îngropate, dar 25 au fost scoase la lumină.Medzamor era un adevărat centru industrial al epocii, zise neolitică (epocă de piatră); aici se trata (se recicla) metalul de import, care era pe urmă prelucrat şi distribuit popoarelor din Orientul Apropiat. Se lucra aici arama, bronzul, plumbul, zincul, fierul, aurul, cositorul, arsenicul, manganul etc. Si de asemenea oţelul. Într-adevăr s-au găsit acolo, cleşti de oţel, mari și mici, iar unele fine şi încă strălucitoare, analoage cu pensetele noastre de depilat. Ele sunt puţin mai recente, datând numai de acum 3.000 de ani. Patruzeci de varietăţi de bronz erau topite în acestă uzină şi destinate diferitelor industri. Aceste descoperiri verificate, autentificate de Institutele stiinţifice din U.R.S.S. (Rusia și fostele țări „sovietice”), controlate de cele din Statele Unite, Franţa, Anglia şi Germania, n-au modificat câtuși de puțin unghiul de vedere al istoricilor. Adică, epoca fierului, epoca bronzului,epoca pietrei, rămân ceea ce erau și înainte(pentru că s-au scris prea multe cărți pe tema acesta, s-au luat prea multe doctorate și nu se poate schimba peste noapte un întreg sistem de cunoștiințe mondial – n.a.), chiar dacă, cu două milenii mai înainte decât se știa, undeva pe acestă planetă se topeau metale în stil industrial. Metzamor este o săpătură arheologică și muzeu de lucru în același timp, a orașului preantic cu un centru metalurgic și astronomic mare (ocupat în jurul anului 7000 î.Hr. - secolul al XVII-lea d.Hr.).
Site-ul ocupă un deal vulcanic și zona sa înconjurătoare. Cetatea în vârful dealului vulcanic are o suprafață de aproximativ 10,5 hectare, dar se crede că întregul oraș a acoperit în cea mai mare parte 200 de hectare, adăpostind până la 50.000 de locuitori. Numele de „Metsamor” sau „Medzamor” înseamnă „Mlaștină neagră” sau „Pietrișul negru”. Excavațiile începute încă din anul 1965, sunt în plină desfășurare, conduse de profesorul Emma Khanzatian.
Site-ul ocupă un deal vulcanic și zona sa înconjurătoare. Cetatea în vârful dealului vulcanic are o suprafață de aproximativ 10,5 hectare, dar se crede că întregul oraș a acoperit în cea mai mare parte 200 de hectare, adăpostind până la 50.000 de locuitori. Numele de „Metsamor” sau „Medzamor” înseamnă „Mlaștină neagră” sau „Pietrișul negru”. Excavațiile începute încă din anul 1965, sunt în plină desfășurare, conduse de profesorul Emma Khanzatian.
Cele mai recente lucrări de excavare au avut loc în vara anului 1996, de-a lungul peretelui ciclopic interior. Săpăturile au scos la lumină straturi de ocupare care au revenit perioadei neolitice (7000-5000 î.Hr.), dar cele mai remarcabile caracteristici ale sitului au fost construite în timpul perioadei medii și târzii a bronzului (cca. 5000-2000 î.Hr.).
Inscripțiile găsite în cadrul săpăturilor datează din perioada neolitică, iar o formă pictografică sofisticată de scriere a fost dezvoltată încă din 2000-1800 î.Hr. Săpăturile au scos la iveală o mare dezvoltare a industriei metalelor, inclusiv o turnătorie cu 2 tipuri de cuptoare de cărămidă (cărămidă și săpate în roca dealului).
Prelucrarea metalelor de la Metzamor a fost printre cele mai sofisticate procese industriale de acest gen la acel moment: turnătoria a extras și a procesat aur, cupru, mai multe tipuri de bronz, mangan, zinc, mercur și fier. Metalul prelucrat de Metsamor a fost râvnit de toate culturile din apropiere și și-a găsit drumul spre Egipt, Asia Centrală și China. Procesul de topire a fierului nu a fost avansat în Metsamor, probabil din cauza cantităților mari de aliaje de bronz pur, iar Metsamor a extras și a vândut minereu de fier către culturile vecine, care au profitat mai bine de proprietățile sale.
Inscripțiile găsite în cadrul săpăturilor datează din perioada neolitică, iar o formă pictografică sofisticată de scriere a fost dezvoltată încă din 2000-1800 î.Hr. Săpăturile au scos la iveală o mare dezvoltare a industriei metalelor, inclusiv o turnătorie cu 2 tipuri de cuptoare de cărămidă (cărămidă și săpate în roca dealului).
Prelucrarea metalelor de la Metzamor a fost printre cele mai sofisticate procese industriale de acest gen la acel moment: turnătoria a extras și a procesat aur, cupru, mai multe tipuri de bronz, mangan, zinc, mercur și fier. Metalul prelucrat de Metsamor a fost râvnit de toate culturile din apropiere și și-a găsit drumul spre Egipt, Asia Centrală și China. Procesul de topire a fierului nu a fost avansat în Metsamor, probabil din cauza cantităților mari de aliaje de bronz pur, iar Metsamor a extras și a vândut minereu de fier către culturile vecine, care au profitat mai bine de proprietățile sale.
Turnătoria datează din epoca bronzului timpuriu (circa 4.000 î.Hr.), deși recentele săpături din zonă au descoperit semne de prelucrare a metalelor încă din anul 5000 î.Hr. Complexul 7 de cuptoare și matrițe de topire datează de la mijlocul epocii bronzului, până la epoca timpurie a fierului (3000-2000 î.Hr.). Complexul devine cu atât mai uimitor, cu cât afli mai multe despre el. Au fost descoperite câteva gropi uriașe subterane despre care se crede că au fost depozite pentru metale comune (minereuri), precum și un hambar pentru lunile de iarnă.
Întinzându-se chiar sub și în jurul cetății superioare, turnătoriile au procesat cupru, bronz, fier, mercur, mangan, zinc și aur. Primul fier din lumea antică a fost probabil turnat aici, deși nu a fost considerat ca fiind important ca bronzul, care a asigurat saltul dezvoltării babilonienilor. Descoperirea a mii de oameni îngropați în morminte simple și în movile mari (tumuli) au dezvăluit o istorie a ritualurilor de înmormântare și o preocupare pentru ascunderea mormintelor bogate.
Ca și faraonii îngropați în Valea Regilor, conducătorii lui Metsamor au încercat să contracareze eforturile hoților de morminte, ascunzând locurile mormintelor regale. Din fericire, hoții mormintelor de la Metzamor nu au fost la fel de norocoși ca cei din Egipt, iar mausoleele au dezvăluit arheologilor bolți intacte și inventare funerare bogate, oferindu-ne o minunată privire asupra tradițiilorîn ceea ce privește pregătirea cadavrului pentru viața de apoi.
Printre artefactele descoperite în mormintele regale au fost găsite dovezi ale bogăției acestora:bijuterii și podoabe de aur, argint și bronz au fost găsite deasupra și lângă corpul decedatului, care a fost așezat într-o poziție fetală și așezat într-un sarcofag de mare de piatră (perioada „Metsamor devreme”), sau într-un sicriu (perioada „Metsamor târziu”). Trupurile au fost așezate cu picioarele orientate spre Est, astfel încât acestea să poată saluta soarele și să urmeze drumul înspre viața de apoi din Occident.
În morminte au fost descoperite rămășițe scheletice de cailor, bovine, câini domesticiți și oameni, presupuși a fi slujitori sau sclavi ai decedatului. Sacrificiul sclavilor și al animalelor a fost o caracteristică comună a ritualurilor de înmormântare în timpul epocii bronzului și a perioadei timpuriia fierului, deoarece acestea erau considerate necesare pentru ai asista pe stăpânii lor în viitoarea viață. În plus, față de bijuterii, ceramică și diferite artefacte, săpăturile arheologice au mai scos la lumină vase umplute cu boabe de struguri și de pere, diferite semințe, vin și ulei.
Fructele reprezenta o parte importantă a ofertelor de mâncare și sunt considerate o parte necesară a riturilor funerare. Alte obiecte funerare descoperite erau bolurile ametist rare, cuferele din lemn ornamentate cu capace încrustate, sticlele de parfum ceramice glazurate și ornamentele de aur, argint și pietre semiprețioase și pastă, cu scene mitologice tradiționale specifice tradițiilor artei locale. Obiecte egiptene, din Asia Centrală și Babiloniană au fost găsite și la locul respectiv, indicând că Metzamor se afla la intersecția căilor de călătorie care traversează câmpia Ararat și care leagă Asia Mică cu Caucazul de Nord și Asia Centrală. De la începutul epocii de fier, Metsamor a fost unul dintre orașele „regale”, un centru administrativ-politic și cultural din Valea Ararat.
Pereții ciclopici ai cetăți datează din mileniul II î.Hr., când cetatea a fost fortificată în timpul epocii Urariene (Ur). Blocurile de piatră folosite au o greutate medie de 20 de tone și au o grosime mai mare de 3 metri în anumite locuri. În perioada bronzului mijlociu (de la sfârșitul secolului III, până la mijlocul celui de-al doilea mileniu î.Hr.) a existat o creștere a dezvoltării urbane și o dezvoltare a unor forme arhitecturale complexe care au extins granițele așezării în zona de sub deal. Practic, acea zonă din interiorul zidurilor ciclopeene interioare este orașul mai vechi, iar dincolo de acestea se află zone mai noi. În secolul al XI-lea. d.Hr. orașul central a ocupat zonele joase care se întindea spre Lacul Akna și acoperă 100 de hectare.
Templele de aici sunt diferite de celelalte descoperite în Asia de Vest și în lumea antică, indicând o cultură foarte distinctă la Metsamor în timpul mileniului II-lea. În spațiile altarului se află numeroase castroane așezate în podeaua templului și o serie complexă de suporturi de lut. Foarte puțin este înțeles din ritualul care a avut loc aici, deși sacrificiul animal a fost o parte din acesta. Preoții probabil dețineau pentru ritualuri ulei rar amestecat cu smirnă și tămâie, vin purificat, grâu și fructe (semințele au fost descoperite în unele dintre bolurile puțin adânci).
Observatorul astronomic precede toate celelalte observatoare cunoscute din lumea antică. Până la descoperirea din Metzamor a fost acceptat pe scară largă faptul că babilonienii erau primii astronomi ai istoriei cunoscute. Dar observatorul de la Metzamor precede împărăția babiloniană cu 2000 de ani și conține primul exemplu de împărțire a anului în 12 secțiuni. Folosind o formă de geometrie timpurie, locuitorii din Metzamor au reușit să creeze un calendar și să-și imagineze curbura pământului. Studiul soarele, a semnelor zodiacului și a calendarele antice au predominat în regiune, în timp ce restul lumii tocmai revenea la viață, din punct de vedere cultural.
Egiptul și China erau încă zone nealterate de sălbăticie, când primele simboluri cosmice au început să apară pe versantul Muntelui Geghama în jurul anului 7000 î.Hr. La Metzamor (circa 5000 î.Hr.), se găsește unul dintre cele mai vechi observatoare din lume. Acesta se află pe marginea sudică a orașului excavat, pe un promontoriu de roci vulcanice roșii care se strecoară ca un catarg al unei nave mari în ceruri. Între 2800 și 2500 î.Hr., cel puțin trei platforme de observare au fost sculptate din roci. Observatorul de la Metzamor este o carte deschisă a astronomiei antice și a geometriei sacre. Pentru vizitatorul mediu sculpturile sunt mesaje indescifrabile. Cu Elma Parsamian, primul care deblochează secretele observatorului Metzamor ca ghid, lumea primilor astronomi revine în viață.
Descoperirea „observatorului” astronomic la Metzamor și prezența gravurilor care au fost denumite în mod speculativ „creaturi zodiacale” au dat crezare afirmației că figurile antice ale constelațiilor au fost probabil create de popoare antice care trăiesc în valea Eufratului și în apropierea Muntele Ararat din estul Anatoliei și din Armenia.
Charroux a fost luat în derâdere de către istorici, care nu au reconsiderat mersul istoriei. Dar iată că, peste mulți ani după moartea lui Robert Charroux, dintre filele încă necitite ale istoriei noastre ascunse în colbul miilor de ani, arheologii sârbi au găsit, tot la Pločnik, Serbia (Pământ getic - n.r. Carmen Pankau), un atelier de lucru, în suprafață de 25 mp, împrejmuit cu ziduri de lut, datat între 5.400 - 4.700 î.Hr., în care „oamenii epocii de piatră” prelucrau metale.
Atelierul era dotat cu un cuptor și multe instrumente necesare, printre care o daltă din cupru și un ciocan cu două capete (ciocan – topor). Arheologul Julka Kuzmanović-Cvetković surprinsă la rândul ei de unicitatea acestei descoperiri neașteptate avea să declare: „Acest lucru s-ar putea dovedi că epoca de cupru a început în Europa, cel puțin 500 de ani mai devreme decât ne-am gândit.” Arheologii au mai găsit în sit un furnal, urme de cupru și recipiente în care oamenii culturii româneşti Turdaș - Vinča au topit metalul, toate acestea indicând că acest sit a fost probabil un important centru metalurgic.
Un alt lucru ciudat semnalat de arheologi a fost faptul că meșterii foloseau în tehnologia lor și o serie de coloranți minerali, fapt dovedit de resturile aflate într-o oală de amestec. Folosirea coloranților minerali ca agenți de vopsire de către neoliticieni a fost confirmată și prin descoperirea acestora într-o oală de lut scoasă la lumină la Cristian (jud. Sibiu) și datată cca. 6.000 î.Hr.. Tot aici s-a descoperit și prima mască realizată de mâinile umane, care i-a stupefiat pe cercetătorii români. Arheologii au mai descoperit în apropierea râului Mlava, Serbia (pe atunci Pământ românesc- n.r. Carmen Pankau), cea mai veche mină de exploatație din care comunitatea se aproviziona cu minereu metalifer. Ulterior a fost descoperit și un topor din cupru lângă orașul Prokuplje, într-un sit neolitic, fiind datat din anul 5.500 î.Hr..
Bibliografie:
1) Brian Haughton – „Istoria secretă – Civilizații pierdute și mistere străvechi” – Editura Polirom, București, 2009;
2) Robert Charroux – „Cartea lumilor uitate” – Editura Elit Comentator, Ploiești, 1993.
Surse: George V Grigore, adevaruldespredaci. ro; sfatul batranilor. ro; descopera. ro; adevarul. ro; gandul. info; f-bg.academia. edu; evz. ro; istoriefurata. istorieveche. ro.
Adaptare: Carmen Pankau
În morminte au fost descoperite rămășițe scheletice de cailor, bovine, câini domesticiți și oameni, presupuși a fi slujitori sau sclavi ai decedatului. Sacrificiul sclavilor și al animalelor a fost o caracteristică comună a ritualurilor de înmormântare în timpul epocii bronzului și a perioadei timpuriia fierului, deoarece acestea erau considerate necesare pentru ai asista pe stăpânii lor în viitoarea viață. În plus, față de bijuterii, ceramică și diferite artefacte, săpăturile arheologice au mai scos la lumină vase umplute cu boabe de struguri și de pere, diferite semințe, vin și ulei.
Fructele reprezenta o parte importantă a ofertelor de mâncare și sunt considerate o parte necesară a riturilor funerare. Alte obiecte funerare descoperite erau bolurile ametist rare, cuferele din lemn ornamentate cu capace încrustate, sticlele de parfum ceramice glazurate și ornamentele de aur, argint și pietre semiprețioase și pastă, cu scene mitologice tradiționale specifice tradițiilor artei locale. Obiecte egiptene, din Asia Centrală și Babiloniană au fost găsite și la locul respectiv, indicând că Metzamor se afla la intersecția căilor de călătorie care traversează câmpia Ararat și care leagă Asia Mică cu Caucazul de Nord și Asia Centrală. De la începutul epocii de fier, Metsamor a fost unul dintre orașele „regale”, un centru administrativ-politic și cultural din Valea Ararat.
Pereții ciclopici ai cetăți datează din mileniul II î.Hr., când cetatea a fost fortificată în timpul epocii Urariene (Ur). Blocurile de piatră folosite au o greutate medie de 20 de tone și au o grosime mai mare de 3 metri în anumite locuri. În perioada bronzului mijlociu (de la sfârșitul secolului III, până la mijlocul celui de-al doilea mileniu î.Hr.) a existat o creștere a dezvoltării urbane și o dezvoltare a unor forme arhitecturale complexe care au extins granițele așezării în zona de sub deal. Practic, acea zonă din interiorul zidurilor ciclopeene interioare este orașul mai vechi, iar dincolo de acestea se află zone mai noi. În secolul al XI-lea. d.Hr. orașul central a ocupat zonele joase care se întindea spre Lacul Akna și acoperă 100 de hectare.
Templele de aici sunt diferite de celelalte descoperite în Asia de Vest și în lumea antică, indicând o cultură foarte distinctă la Metsamor în timpul mileniului II-lea. În spațiile altarului se află numeroase castroane așezate în podeaua templului și o serie complexă de suporturi de lut. Foarte puțin este înțeles din ritualul care a avut loc aici, deși sacrificiul animal a fost o parte din acesta. Preoții probabil dețineau pentru ritualuri ulei rar amestecat cu smirnă și tămâie, vin purificat, grâu și fructe (semințele au fost descoperite în unele dintre bolurile puțin adânci).
Observatorul astronomic precede toate celelalte observatoare cunoscute din lumea antică. Până la descoperirea din Metzamor a fost acceptat pe scară largă faptul că babilonienii erau primii astronomi ai istoriei cunoscute. Dar observatorul de la Metzamor precede împărăția babiloniană cu 2000 de ani și conține primul exemplu de împărțire a anului în 12 secțiuni. Folosind o formă de geometrie timpurie, locuitorii din Metzamor au reușit să creeze un calendar și să-și imagineze curbura pământului. Studiul soarele, a semnelor zodiacului și a calendarele antice au predominat în regiune, în timp ce restul lumii tocmai revenea la viață, din punct de vedere cultural.
Egiptul și China erau încă zone nealterate de sălbăticie, când primele simboluri cosmice au început să apară pe versantul Muntelui Geghama în jurul anului 7000 î.Hr. La Metzamor (circa 5000 î.Hr.), se găsește unul dintre cele mai vechi observatoare din lume. Acesta se află pe marginea sudică a orașului excavat, pe un promontoriu de roci vulcanice roșii care se strecoară ca un catarg al unei nave mari în ceruri. Între 2800 și 2500 î.Hr., cel puțin trei platforme de observare au fost sculptate din roci. Observatorul de la Metzamor este o carte deschisă a astronomiei antice și a geometriei sacre. Pentru vizitatorul mediu sculpturile sunt mesaje indescifrabile. Cu Elma Parsamian, primul care deblochează secretele observatorului Metzamor ca ghid, lumea primilor astronomi revine în viață.
Descoperirea „observatorului” astronomic la Metzamor și prezența gravurilor care au fost denumite în mod speculativ „creaturi zodiacale” au dat crezare afirmației că figurile antice ale constelațiilor au fost probabil create de popoare antice care trăiesc în valea Eufratului și în apropierea Muntele Ararat din estul Anatoliei și din Armenia.
Charroux a fost luat în derâdere de către istorici, care nu au reconsiderat mersul istoriei. Dar iată că, peste mulți ani după moartea lui Robert Charroux, dintre filele încă necitite ale istoriei noastre ascunse în colbul miilor de ani, arheologii sârbi au găsit, tot la Pločnik, Serbia (Pământ getic - n.r. Carmen Pankau), un atelier de lucru, în suprafață de 25 mp, împrejmuit cu ziduri de lut, datat între 5.400 - 4.700 î.Hr., în care „oamenii epocii de piatră” prelucrau metale.
Atelierul era dotat cu un cuptor și multe instrumente necesare, printre care o daltă din cupru și un ciocan cu două capete (ciocan – topor). Arheologul Julka Kuzmanović-Cvetković surprinsă la rândul ei de unicitatea acestei descoperiri neașteptate avea să declare: „Acest lucru s-ar putea dovedi că epoca de cupru a început în Europa, cel puțin 500 de ani mai devreme decât ne-am gândit.” Arheologii au mai găsit în sit un furnal, urme de cupru și recipiente în care oamenii culturii româneşti Turdaș - Vinča au topit metalul, toate acestea indicând că acest sit a fost probabil un important centru metalurgic.
Un alt lucru ciudat semnalat de arheologi a fost faptul că meșterii foloseau în tehnologia lor și o serie de coloranți minerali, fapt dovedit de resturile aflate într-o oală de amestec. Folosirea coloranților minerali ca agenți de vopsire de către neoliticieni a fost confirmată și prin descoperirea acestora într-o oală de lut scoasă la lumină la Cristian (jud. Sibiu) și datată cca. 6.000 î.Hr.. Tot aici s-a descoperit și prima mască realizată de mâinile umane, care i-a stupefiat pe cercetătorii români. Arheologii au mai descoperit în apropierea râului Mlava, Serbia (pe atunci Pământ românesc- n.r. Carmen Pankau), cea mai veche mină de exploatație din care comunitatea se aproviziona cu minereu metalifer. Ulterior a fost descoperit și un topor din cupru lângă orașul Prokuplje, într-un sit neolitic, fiind datat din anul 5.500 î.Hr..
Bibliografie:
1) Brian Haughton – „Istoria secretă – Civilizații pierdute și mistere străvechi” – Editura Polirom, București, 2009;
2) Robert Charroux – „Cartea lumilor uitate” – Editura Elit Comentator, Ploiești, 1993.
Surse: George V Grigore, adevaruldespredaci. ro; sfatul batranilor. ro; descopera. ro; adevarul. ro; gandul. info; f-bg.academia. edu; evz. ro; istoriefurata. istorieveche. ro.
Adaptare: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu