💢*️⃣SCRIEREA SACRĂ A APĂRUT ÎN CARPAŢI

Arheologul și istoricul american Maria Gimbutas a scris volume întregi prin care demonstrează că scrierea a apărut pentru prima dată în istorie la vechea populaţie carpato-dunareană-pontică, România de astăzi.

„Scrierea a apărut in Sumer”, propoziția din toate cărţile de istorie ar trebui completată cu: „Numai dacă civilizaţia sumeriană a emigrat din Carpaţi”. Este o ipoteză studiată în prezent de istorici renumiţi. În Sumer, scrierea a apărut deja structurată și la început avea un scop strict economic, administrativ.
„În cultura Turdaș-Vinca, scrierea nu avea scopuri economice, juridice sau administrative”, după cum observa Maria Gimbutas, ci era „o scriere eminamente sacră, apărută în urma unei îndelungate folosiri a unor semne grafice încărcate de un simbolism particular, în relaţia omului cu divinitatea”.

ALFABET CU VOCALE

Apariţia acestei scrieri este strâns legată de Cultul Matriarhal, punând în evidenţă organele de reproducere, ca simboluri ale fertilităţii. Apoi, simbolurile s-au diversificat, pe masură ce au fost înglobate în cultul solar. Foarte multe dintre aceste semne s-au păstrat în ”arta răboajelor”, evidenţiată de răboajele folosite de plutașii de pe Bistriţa și de dimierii de pe Valea Jaresului și au format cel mai vechi alfabet, un alfabet care avea și vocale, din care s-au desprins ulterior cel fenician, minoic, cretan, grecesc, etrusc, latin. Amuletele solare de la Turdaș, tăblițele de la Tărtaria, ca și cea descoperită la Dragoești-Vâlcea, cu patru fascicule a câte trei raze, cu incizii ideografice, sunt coduri-mesaje imagistice sacre, protectoare, după cum sublinia Maria Gimbutas.

ZEUL RAMAN CUNOȘTEA TAINELE

TĂRTĂRIA se afla la poalele versantului nordic al Munţilor Șureanu, care au păstrat în denumire trei ipostaze ale Zeităţii supreme străvechi, solare, din timpurile de început: Su. Re. Anu! În toate religiile antice, adoratoare ale Soarelui (Tărtăria, Sumer, Mesopotamia, Egipt), simbolurile particulare au fost crucea cu raze, crucea înscrisă în cerc și șarpele, ca animal devotat divinității și protector al omului. Su sau Saue de la Tărtăria (identificat ca atare prin ”scăriţa” de pe tăbliţa rotundă ) este și cel mai vechi și cel mai enigmatic Zeu al timpurilor de început. Este reprezentat cu doua feţe privind în direcţii opuse și a fost venerat, după cum s-a dovedit arheologic, pentru prima dată pe aceste meleaguri, în sanctuarul de la Tărtăria.

DE AICI a plecat cu tot cu ritual religios. Aflam din ”Tânguirea lui Assurbanipal”, publicată în volumul ”Tăbliţe de argilă. Scrieri din Orientul antic” (apărută în Biblioteca pentru Toţi), ca cel care deţinea secretul ”pietrei de temelie”, a ”noimei” templelor solare era Zeul Raman. Assurbanipal, vrând să ridice un templu pentru zeul-soare mesopotamian Samas (!), nu gasea ”temen-ul, pe care, acum 3200 de ani, vreun rege, înaintaș al meu, îl va fi văzut!”. Atunci i s-a arătat în vis zeul Raman(!) și i-a dezvăluit unde se afla ”piatra de temelie”, pe care era inscripționat „dura”, planul de construcţie, fără de care nu se putea dura templul. Assurbanipal a condus Ninive intre 668-630 î.e.n. și se lăuda că Zeul Raman îi destăinuise și scrierea sfântă! Asocierea dintre Soare (Sa, Ra) și „mana” este obligatorie în cultul solar primordial. Mana era cea care dădea viaţă și a fost reprezentată ulterior în frescele egiptene pentru a deosebi viii de morţi. La sumerieni, pictograma „H” îl reprezenta pe Zeul Saue și însemna si „mana”!

APANAJUL CELEI MAI ÎNAINTATE CIVILIZAȚII

Ca acest cult solar străvechi nu este întâmplător pe aceste meleaguri, cum se încercă să se acrediteze, o dovedește descoperirea unor piese asemănătoare în colina de la Karanovo, din sud-estul Bulgariei (sigilii de lut, dintre care unul rotund, cu diametrul de 6 cm, având gravate pictograme, împărțit în patru sectoare clar delimitate, la fel ca tăblița rotundă de la Tărtăria) și de la Gradesnita, Bulgaria (două platouri mici, pe fundul unuia aflându-se o reprezentare antropomorfă, iar pe cel de-al doilea o formă de scriere apropiată de cea de pe sigiliul de la Karanovo și de pe una dintre tăblițele de la Tărtăria). Toate acestea sunt cu peste O MIE DE ANI mai vechi decât scrierea sumeriană mesopotamiană și dovedesc că ”scrierea a apărut întâi în sud-estul Europei, unde a existat cea mai înaintată civilizaţie din acea vreme”, după cum susţine si prof. Colin Reinfrew, arheolog britanic, care a efectuat săpături în localitatea bulgară Sitagroi. În jurul Tărtăriei, mustește de istorie. Aici au fost descoperite fragmente osteologice ale omului de Neanderthal și ale omului de Cromagnon, precum și cel mai vechi schelet al inteligentului Sapiens.

La Turdaș, săpăturile arheologice au scos la iveala vatra unei așezări asemănătoare celei de la Tărtăria. Specificul materialelor descoperite în aceste situri i-a determinat pe arheologi și istorici să separe aria sub denumirea Cultura Turdas-Vinca, datată de cercetătoarea americană Maria Gimbutas la 7500 – 3500 î.e.n., răspandită în Ardeal, mai apoi în regiunea Balcanilor, Mesopotamia (3500 – 3.300 î.e.n.), evidenţiată de hieroglifele egiptene de pe plăcuţele de os (3200 – 3000 î.e.n.), în pictogramele cu inscripții de pe Valea Indusului (circa 2500 î.e.n.) sau cele din China, din timpul dinastiei Shang (circa 1500- 1200 î.e.n.) și mai departe, în enigmaticele mesaje ale zapotecilor mexicani (circa 600 î.e.n.) și ale indienilor mapuche din Chile.

DESCIFRARE PRIN HIEROGLIFE EGIPTENE

Cercetătorul american Stephen Guide a aplicat o metodă științifică pentru a descifra scrierea de la Tărtăria și de la Gradesnita, comparativ cu hieroglifele egiptene, mergând pe principiul că scrierea sacră era cunoscută de o elită preotească, având aceleași simboluri pentru că avea același cult. Guide a introdus simbolurile de pe plăcuțele de lut într-un program ce identifica hieroglife egiptene și a lăsat computerul să decodifice mesajul.

Nici nu a durat mult. Astfel, primul sector de pe plăcuța rotunda de la Tărtăria, aflat în stânga sus se citește: „Tată, care ești în Cer și întinzi mâna către noi”, „Protejează-i pe fiii Tăi, care sunt la rândul lor taţi” (sectorul din dreapta sus), „Învață-i să-ţi dureze temple” (sectorul stânga jos), „Unde ei îţi vor ridica altare și-ţi vor aduce ofrande prin ardere de tot” (sectorul din dreapta jos)! O rugăciune care marchează legământul dintre divinul Soare și supușii săi! Guide, care este bulgar de origine, trage de hieroglifele egiptene, reușind să identifice „osul de peste” (protecția) cu cuvântul Tracia! Astfel, sectorul din dreapta sus ar deveni în interpretarea lui Giude: „Protejează-i pe părinţii Traciei” ("Tracia" este o denumire regională a Geției - n. r. Carmen Pankau).

Tableta de la Gradesnita, prin același procedeu, se citește astfel: „De trei ori îţi aduc rugăciune în templul Tau” (rândul unu de sus), „Mă purific înainte de a-ţi aduce ofrande, O, Fiu al Soarelui” (rândul doi), „Îl glorific pe Zeul Tată, căci el este mare” (rândul trei), „În templul Tău mă simt protejat, purificat” (ultimul rand).

Acest ultim rând conţine, poate, după cum se observă din pictogramă, și „temen”-ul, planul templului pentru care se tânguia Assurbanipal! Cu puţină imaginaţie, pictogramele puteau fi citite astfel și fără comparare cu hieroglifele egiptene. Modele în miniatură de temple cu fundament s-au găsit la Izvoarele, Cascioarele, Trusesti, Parodin, toate datând din mileniile VI – V î.e.n.

CĂRŢILE NEOLITICE

Mulţi cercetători care au studiat plăcuţele de lut din spaţiul carpato-danubiano-pontic au avansat ipoteza că acestea se puteau citi ca o cărţulie. La Tărtăria, preoteasa asupra căreia s-au găsit plăcutele le purta pe toate la gât, suprapuse într-o anumite ordine, cu cea rotundă prima, legate cu un șnur ce trecea prin orificiile din partea superioară. Cam în asta consta „cărțulia” sfântă. Fiecare plăcuţă era o „filă”. Academicianul bulgar Vladimir Gheorghiev, cercetatoarea americană Maria Gimbutas, arhitecta română Silvia Păun și mulţi alţii susţin că scrierea sacră a apărut sub formă de simboluri în acest areal mult mai devreme, la Tărtăria, Karanovo si Gradesnita fiind deja structurat. Prima manifestare a omului în raport cu divinitatea este cea relevată la Mezin, Ucraina și Mitoc, România.

Unghiul și spirala, tri-line-ul, delimitarea spaţiului prin trei linii, ca să se despartă lumile, a Cerului, a Pământului și a Omului. Vechimea e tulburătoare: peste 20.000 ani!

GENEZA ȘI ÎNCHINAREA DE LA CUINA

Aceeași vechime pare să aibă și statueta incizată pe o falangă de cal sălbatic descoperită la Cuina Turcului (comuna Dubova, judeţul Mehedinţi, pe malul Dunării la Porţile de Fier). Este prima reprezentare a genezei, a coloanei infinitului, a tatănii lumii, cum spune ţăranul român. Cum se citește stâlpul rombic: “Insufleţirea vine din Cer, se plămădește în pântecul femeii și se naște pe Pământ”! Mii de ani mai târziu, simbolul avea sa apară stilizat la Parţa, pe Timiș, cu aceeași semnificație. Știinţa rombului ca tatană a lumii avea să se perpetueze pe aceste meleaguri, prin stâlpii prispelor, stâlpii de înmormântare, stâlpii porţilor. Şi tot acest înţelept om din Paleoliticul Superior al acestui areal, botezat Homo Geometricus, a lăsat omenirii știinţa duplicării oului, ca matriţă a Creaţiei. Este un ou care se divide în sens biologic, după cum arată cărţile moderne. Pe vasele de la Cucuteni, două linii șerpuitoare trec prin oul duplicat, ca energie vitală!

Maria Gimbutas spunea: 

“România este Vatra a ceea ce am numit Vechea Europa, o entitate culturală cuprinsă între anii 6.500- 3.500 î.e.n., axată pe o societate matriarhală, teocratică, pașnică, iubitoare și creatoare de artă și scriere sacră, care a precedat societăţile indo-europene, patriarhale, de luptători din epocile bronzului și fierului”.

Sursa: Adina Mutar
Adaptare și foto: Carmen Pankau