George (Gogu) Constantinescu s-a născut la 4 octombrie 1881, la Craiova și a fost un inginer român, inovator, inventator, om de știință complex, specialist în teoria vibrațiilor, aerodinamică, mecanica fluidelor, fondatorul teoriei sonicității și membru al Academiei Române și care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Regatul Unit al Marii Britanii. El a fost cel care a pus baza teoriei sonicității, care permite folosirea compresibilității lichidelor (sau fluidelor în general) pentru a transmite putere prin vibrații (oscilații), prin folosirea modelelor matematice existente în domeniul electricității.
Compresibilitatea lichidelor este în general ignorată în manualele de fizică, deoarece pentru majoritatea aplicațiilor practice efectul lor este neglijabil iar complexitatea includerii lor ar fi prea mare pentru efectul minor pe care îl au.
Lui George Constantinescu i-au fost refuzate primele brevete în America deoarece conducerea institutului de patente a considerat nerealizabile invențiile tocmai datorită teoriei incompresibilității lichidelor. El a participat activ la construcția de avioane englezești, tip Bristol, înainte de Primul Război Mondial. Printre alte realizări ale sale se mai numără și un dispozitiv de tragere printre palele elicei, indiferent de turația acesteia și tunul sonic, „convertorul Gogu Constantinescu”, respectiv o cutie de viteze automată pentru automobile și locomotive fără ambreiaj și roți dințate; primul hidroglisor (care a fost materializat în jurul anilor 1970 de către ruși).
În Anglia, descoperirile sale au fost considerate de importanță comparabilă cu cele ale contemporanilor săi: Einstein, Edison, Kelvin sau Marie Curie. În acest context, la 29 martie 1920, renumitul ziar „The Times” publica următorul articol:
„Vice Mareșalul Sir John Maitland a prezidat sâmbătă o prelegere a domnului Gogu Constatinescu în Sonicitate (transmiterea puterii prin vibrații), dată la Politehnică, sub auspiciile unei serii de prelegeri pentru profesori ai Consiliului Ținutului Londrei. Sir John Maitland a spus că datorită d-lui Constatinescu și dispozitivului de tragere pe care l-a inventat, noi am deținut supremația peste germani în aer, așa cum am făcut-o”.
Un mic calcul ne arată că de la apariția primei sale invenții (1907), până la data trecerii în eternitate (1965), acesta a realizat câte un brevet la mai puțin de 2 luni.
George Constantinescu A trecut către cele dumnezeiești la 11 decembrie 1965, în Coniston (Cumbria), Marea Britanie. Cu toate că opera lui Gogu Constatinescu este de o valoare inestimabilă, ea nu a fost cunoscută îndeajuns, în bună parte datorită caracterului secret dat de utilizările preponderent militare, iar pe de altă parte puținelor publicații referitoare la aceasta. Astfel, primul volum despre acest mare inventator a fost publicat în 1918 la Londra, într-un număr limitat de exemplare, dar a fost declarat imediat ca „secret” de către guvernul Marii Britanii, din cauza explicațiilor pe care le avea referitor la noua teorie în domeniul armelor și a mijloacelor de război.
Recunoașterea lui Gogu Constantinescu pe plan internațional este atestată printr-un tablou publicat de revista britanică „The Graphic” în anul 1926, în care sunt prezentate ilustre personalități științifice ale vremii, începând cu Einstein, Edison, Kelvin, Gogu Constantinescu (primul din al doilea rând), Rutherford, Marie Curie etc. Domeniile atinse de geniul lui Gogu Constantinescu au fost foarte diverse, realizările practice fiind impresionante, dintre acestea menționăm aici o mică parte.
Inventatorul român a promovat utilizarea betonului armat. Era o sarcină grea, deoarece metoda dăduse rezultate dezastruoase în alte părți ale Europei, cum ar fi podul „Celestial Globe” de la Expoziția Universală din Paris din 1900 și hotelul „Black Bear” din Basle din 1903. În 1904-1905 Gogu Constantinescu a elaborat o teorie originală a betonului armat, fiind printre primii care l-au folosit în construcția clădirilor din România. Gogu Constantinescu a construit astfel primul pod de beton armat cu traverse drepte din România, în anul 1906, a consolidat cupola Palatului Parlamentului (care suferise deplasări și fisurări), cu toată opoziția fostului său profesor, Anghel Saligny.
El a fost printre primii ingineri care a folosit betonului armat în construcția clădirilor din România. Printre clădirile construite de acesta putem menționa: Cazinoul din Constanța, Castelul de apă de la Periș, podurile de peste râul Siret de la Adjud, Răcătău, Roman, Palatul Patriarhiei, Hotelul Athénée Palace, Marea Moschee din Constanța (Moscheea Carol I).
Anul 1914 a fost cel în care a descoperit şi a fundamentat noua ştiinţă a sonicității („Teoria Sonicității”), care permite folosirea compresibilității lichidelor (sau fluidelor în general, prin unde de presiune) pentru a transmite putere prin vibrații (oscilații), prin folosirea modelelor matematice existente în domeniul electricității. El a aplicat teoria sonicității în dezvoltarea mai multor invenții: motorul sonic, pompa sonică, ciocanul sonic, caloriferul sonic ș.a.. A demonstrat efectul termic al sonicității prin realizarea primului calorifer sonic.
Cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la nașterea ilustrului nostru compatriot (în anul 2006), s-a încercat umplerea golului de informare privind realizările sale prin apariția a trei lucrări semnificative: „Inventeurs de genie. Gogu Constantinescu.”, Editura Mediamira, Cluj-Napoca 2006, „Tratat de Teoria Sonicității”, (600 pagini) și „Integrala Invențiilor” (4 volume, cu peste 2000 pagini), Editura Performantica a Institutului Național de Inventică, Iași 2006 (lucrări apărute cu sprijinul Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică).
Sperăm că prin acestă repunere în valoare a eminentei cariere a strălucitului inventator Gogu Constantinescu să valorizăm și noi adevărata noastră istorie și să ne respectăm înaintașii.
Sursa: George V. Grigore
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Gogu Constantinescu (primul pe rândul al doilea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu