MÂNA DRACULUI – FORMAȚIUNE STÂNCOASĂ MISTERIOASĂ DIN MUNȚII CIUCAȘULUI

În munții de taină ai României formațiunile stâncoase au căpătat o aură de legendă și basm. Babe, uriași și sfincși fac parte din peisajul montan, conviețuind cu comunitatea păstorilor de pe pășunile înalte și cu sihaștrii silfizi, ce trăiesc cu rugăciune și apă. Așa și în munții numiți „ai Ciucului” (ciuc, cuc, kukaion, ciuca-ion) după pleiada de chipuri „scrise în piatră” și semnalizate de Daniel Ruzo, după imaginea „Porumbelului de piatră”, a „Țigăilor” (tigăilor), a Sfinxului, mai există o formațiune stâncoasă numită „Cinci degete”, sau „Mâna dracului”.

Asemănătoare până la identificare cu artefactele misterioase antice getice descoperite și numite „Mâna lui Sabazios” (din bronz, lut sau piatră), ele întruchipează într-un anumit fel simbolul intervenției divinității creatoare în lumea noastră muritoare. Așa cum marile statui tip menhir din vechile epoci reprezentau „o îmbrățișare” a lumii noastre pătrate, limitate de către granița cu divinul („Gardul lui Dumnezeu”), tot astfel se considera că divinul acționează din exterior doar cu un deget (a.s.v. „Degetul lui Dumnezeu”, semnalat în formațiunile stâncoase din întreaga lume (Meteora etc.), dar cumva „ghicit” și în pictura Capelei Sixtine, unde Dumnezeu întinde o mână salvatoare către Adam), sau cu o singură mână („Mâna lui Sabazios”, cea cu cinci degete (patru semnificând palma, sau pământul pătrat, iar cel de al cincilea, intervenția divină – D – e – GET).

Această intervenție schimba cumva condițiile de viață planetare (îngheț, potop, ridicare orogenetică sau vulcanică a munților) și aducea cu sine dispariția unor specii animale, dar și apariția altora noi. Această atingere divină era privită ca benefică de către o parte a omenirii (sarabii Terrei) și acceptare a destinului, sau ne-benefică (ba-sarabii Terrei) și care solicită din partea noastră un plan rațional de anulare sau minimalizare a efectelor acestor intervenții cosmice (sau divine). De aceea „Mâna” celor „Cinci degete” din Munții Ciucaș era privită și numită ca „Mâna Dracului”, cea care schimbă condițiile „jocului” planetar (revolta îngerului decăzut?).

Muntele Ciucaș, fiind o arie protejată, este un sit de importanță comunitară (inclus în rețeaua ecologică Natura 2 000) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat la interferența Transilvaniei cu Muntenia, pe teritoriile administrative ale județelor Brașov și Prahova. Aria naturală se întinde în extremitatea sud-estică județului Brașov (pe teritoriul orașului Săcele și pe cele ale comunelor Tărlungeni și Vama Buzăului) și în cea nord-estică a județului Prahova, pe teritoriile comunelor Cerașu și Măneciu. Situl este străbătut de drumul național DN1A, care leagă municipiul Brașov de Ploiești.

Rețeaua Natura 2000 a fost inițiată în 1992, odată cu împărțirea UE în șapte ecoregiuni; cinci (alpină, continentală, panonică, pontică, stepică) dintre acestea fiind indentificate și pe teritoriul României. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl „Ciucaș” s-a făcut prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind declararea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România), conform Directivei Habitate a Uniunii Europene (Directiva 92/43 din 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a faunei și florei sălbatice) și se întinde pe o suprafață de 21.864 hectare. Suprafața ariei naturale fiind acoperită în cea mai mare parte (60 la sută) de păduri; managementul sitului este asigurat de Direcția Silvică Ploiești (Ocolul Silvic Măneciu).

Prima inițiativă de înființare a Parcului Național Ciucaș a fost lansată (la Tărlungeni, Brașov) de Agenției Naționale pentru Protecția Mediului în data de 3 martie 2008, la propunerea Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Silvicultură (ICAS). La dezbatere au fost prezente atât autoritățile centrale prin ministrul secretar de stat Lucia Varga și directorul agenției Zsolt Nagy, cât și cele locale (din județele Brașov și Prahova); însă reprezentanții Regiei Publice Locale a Pădurilor Kronstadtși Ocolului Silvic Ciucaș R.A. Tărlungeni s-au opus proiectului.

Masivul Ciucaș a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar. Acesta reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, stepe și pășuni montane) de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic; încadrată în bioregiunea alpină a Munților Ciucaș (grupare montană a Carpaților de Curbură, ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor). Situl include rezervația naturală Tigăile din Ciucaș, arie protejată de tip geomorfologic și peisagistic. Ciucașul prezintă o gamă variată de ansambluri neregulate de stâncării (cu dimensiuni și forme geomorfe diverse; turnuri: Babele la Sfat, Mâna Dracului, Turnul lui Goliat, Turnul Roșu, Colții Bratocei, Colții Zăganu, Ciuperca, Colțul Nitrii; ciuperci de piatră: Tigăile Mari și Tigăile Mici; sfinxuri: Sfinxul Bratocei; vârfuri și creste: Vârful Ciucaș 1.954 m, Vârful Gropșoare 1.883, Vârful Tigăile Mari 1.845, Vârful Bratocea 1.827, Vârful Zăganu 1.817, Vârful Muntele Roșu 1.765, Vârful Tigăile Mici 1.717), abrupturi calcaroase și grohotișuri, rezultate în urma mai multor procese de eroziune (îngheț-dezgheț, vânt, spălare, șiroire) desfășurate de-a lungul timpului.

Din punct de vedere geologic, Masivul Ciucaș face parte din zona flișului (marnocalcare, gresii, șisturi argiloase) lanțului carpatic al Orientalilor, desfășurată din nord-estul Carpaților Maramureșului și Bucovinei până la izvoarele Văii Dâmboviței și prezintă un areal montan cu o mare variație reliefală, distribuit pe trei niveluri; astfel: Nivelul superior, dezvoltat pe conglomerate alcătuite din șisturi cristaline, calcare, gresii, gnaise, pietrișuri (atribuite erei geologice a cretacicului mediu); Nivelul mijlociu (dezvoltat pe roci sedimentare constituite din gresii și marne aparținând acleeași ere geologice), reprezentat de bazinul superior al râului Buzău, Pasul Bratocea, Dealul Cucului, Culmea Buzăianu și de vârfurile Tesla (1.613 m) și Dungu (1.502 m); Nivelul inferior (dezvoltat pe roci alcătuite din șisturi argiloase și marneoase din perioada cretacicului superior), reprezentat de bazinul hidrografic al râului Teleajen (cu afluenții Telejenel și Pridvara) și depresiunile Cheia și Poiana Stânii.

Apele de suprafață ale sitului aparțin a trei mari bazine hidrografice; astfel: bazinul hidrografic al râului Buzău: Pârâul Feței, Strâmbu, Drăgoiu, Ciclău, Șibot, Chirușca Seacă, Pârâul Laptelui, Albele; bazinul hidrografic al Teleajenului (Pârâul Berii) cu râurile: Telejenel, Boncuța, Pârâul Cetății, Zăvoarele, Pârâul Alb, Șipotele și bazinul hidrografic al râului Tărlung: Babarunca și Ramura Mică. Pe suprafața teritorială a sitului se află Barajul Măneciu, lac de acumulare executat pe râul Teleajen. Clima Masivului Ciucaș este una temperat-continentală, caracterizată prin temperaturi (cu valori mai ridicate față de celelalte masive înalte ale lanțului carpatic) medii anuale cuprinse între 2 și 4° C în culmi și vârfuri și ușor crescute (4 – 6° C) în luncile văilor și depresiuni.

Privită ca o zonă în care energiile negative abundă, „Mâna Dracului” este formațiunea stâncoasă ocolită de ciobani și localnicii din proxima vecinătate. Se spune că aici pot dispărea turmele de oi în mod inopinant, sau fenomenele meteo intervin în mod violent și neașteptat, schimbând armonia aparentă a locului (furtuni, ceață, etc.).

Ca o poartă spre un tărâm încă necunoscut, formațiunea stâncoasă atrage însă turiștii curioși, alpiniștii și cercetătorii din sfera paranormalului.

Sursa: George V. Grigore
Adaptare şi foto: Carmen Pankau