Maria Cebotari a fost una dintre cele mai mari soprane din lume în anii ’30 și ’40 ai secolului trecut. La numai 24 de ani, a fost distinsă cu cel mai înalt titlu onorific în arta dramatică din Germania și Austria, „Kammersängerin”, iar Richard Strauss a scris special pentru ea opera „Salomeea”. Poate când o ascultați să acordați gândului o șansă de a „călătorii” către sufletul acestui mare artist care a fost Maria Cebotari. Cunoscută și ca Cibotari, sau Cibotaru, aceasta s-a născut la 10 februarie 1910, la Chișinău (Imperiul Rus pe atunci) a fost o cântăreață de operă română, una dintre cele mai mari soprane din lume în anii ’30 și ’40 ai secolului trecut. Studiază la școala normală de fete Florica Niță și la Capela Metropolitană din Chișinău condusă de Mihail Berezovschi, după care urmează Conservatorul „Unirea” din Chișinău (1924-1929) cu Maria Zlatov Gavreorie.
După terminarea studiilor la conservatorul din orașul natal, a fost angajată ca actriță la Teatrul de Artă din Moscova. Marea cântăreață româncă a cântat o vreme la Moscova, fiind căsătorită cu un rus ce deținuse un rang nobiliar, contele Alexandr Virubobov. Dar nu a stat mult aici, pentru că în 1929 a plecat la Berlin, unde a luat lecții de canto. A debutat în 1931 la opera din Dresda în rolul lui Mimi din opera Boema de Giacomo Puccini. Era luna septembrie. Sala Operei din Dresda răsuna de aplauzele și ovațiile publicului înnebunit, fascinat, fermecat de vocea incredibilă și prezența scenică de neuitat a unei artiste debutante în rolul „Mimi” din opera „Boema” de Puccini.
Criticii o numesc „o frumusețe cu totul deosebită; vocea ei, ținuta scenică nu au asemănare” și anunță plini de încântare că: „o nouă stea a apărut pe firmamentul operei mondiale”. Era Maria Cebotari, cea care a devenit și a rămas una din cele mai mari soprane ale lumii lirice. Aici a și rămas ca solistă până în anul 1943. În perioada 1935 – 1943 a dat reprezentații și pe scena operei de stat din Berlin. Ulterior a fost angajată ca solistă permanentă a operei de stat din Viena, unde a rămas până la moarte (1949).
Foarte apreciate au fost reprezentațiile sale în operele lui Mozart și Richard Strauss (care a și scris pentru ea celebra operă „Salomeea”, în care aceasta și-a interpretat rolul inegalabil). A luat parte și la festivalurile muzicale din Salzburg la invitațiile lui Bruno Walter și Herbert von Karajan. A avut mare succes în rolul contesei din opera „Nunta lui Figaro” de Mozart. Cebotari a cântat sub bagheta unor mari dirijori ca Fritz Bush, Arturo Toscanini, Clemens Krauss, Karl Böhm, Wilhelm Furtwängler. La numai 24 de ani, Mariei Cebotari i-a fost conferit cel mai înalt titlu onorific (în arta dramatică) existent în Germania și Austria din acel timp: Kammersängerin. În România anului 1943, marea artistă a primit Steaua României în grad de comandor.
Maria Cebotari este cunoscută și pentru activitatea sa în cinematografie A jucat în mai multe filme turnate în Germania și Austria, alături de vedete ale cinematografului de atunci, inclusiv alături de cel de al doilea soț al ei, Gustav Diessl. Acesta era starul interbelic al cinema-ului german. A adorat-o, a luat-o de soție și a încurajat-o să facă mai mult film, având împreună doi copii. Astfel, Maria Cebotari a jucat în 9 dintre filmele perioadei, ca actriță.
Pentru români, cel mai cunoscut film având-o pe Cebotari în rolul principal este producția româno-italiană „Odesa în flăcări” („Odessa in fiamme”; 1942). Rolele de film din Basarabia au fost distruse de către sovietici, după reocuparea acestui străvechi pământ românesc, dar o copie a sa a supraviețuit, surprinzător, în Italia. Filmul se mai numea și „Cătușe roșii”.
Gustav Diessl a murit pe neașteptate de un atac de cord la 20 martie 1948. Atunci, după război, extraordinara soprană a fost diagnosticată cu o afecțiune cruntă, malignă, nevindecabilă. Doctorii i-au indicat să abandoneze scena, să nu mai cânte, dar ea a continuat. S-a prăbușit, pe scenă, la Viena, în vreme ce își interpreta rolul în opereta „Studentul cerșetor”, iar la data de 09.06.1949, artista ce se numărase printre cele mai mari soprane ale României și ale mapamondului avea să treacă la cele veșnice.
Cortegiul său funerar a fost format din aproximativ 100.000 de iubitori ai muzicii din Viena – urbe în care există și azi o stradă ce amintește de talentata basarabeancă. Sfârșitul a venit mult prea devreme pentru Maria Cebotari. La doar 39 de ani! Cei doi fii ai săi au rămas orfani, dar au fost adoptați de un bun prieten al sopranei, pianistul britanic Clifford Curzon și soția acestuia Lucille. Maria Cebotari este înmormântată în cimitirul Döblinger (Döblinger Friedhof) din Viena. În memoria sa, la 5 octombrie 2004, la Casa Cineaștilor din Chișinău (Republica Moldova), a avut loc premiera filmului „Aria”, regia artistică fiind semnată de Vlad Druck, iar scenariul de Dumitru Olărescu. Filmul are ca subiect viața și opera sopranei Maria Cebotari.
Pentru a cunoaște scurta, dar prolifica asensiune interpretativă a Mariei Cebotari trebuie să știm că aceasta a avut o discografie foarte bogată și anume: Mozart, Le Nozze di Figaro (Böhm, 1938, Ahlersmeyer, Teschemacher, Schöffler, Wessely, Böhme) Preiser; Puccini, Turandot (Keilberth, 1938, Hauss, Buchta, Hann, Eipperle, Harlan, Schupp, Kiefer), Koch-Schwann; Schoeck, Das Schloss Dürande (Heger, 1943, Anders, Berglund, Fuchs, Domgraf-Fassbaender, Greindl, Hüsch), Jecklin; R. Strauss, Salome (Krauss, 1947, Rothmüller, Höngen), Gebhardt; Recital – Maria Cebotari cântă arii (Mozart, J. Strauss, Gounod, Puccini and R. Strauss), Preiser – LV; Maria Cebotari – Arien, Duette, Szenen (Mozart, Bizet, Verdi, Puccini), Preiser; Recital – Maria Cebotari cântă: Richard Strauss (Salome, Feuersnot, Cavalerul rozelor, Daphne, Taillefer), Preiser; Maria Cebotari: Arias, Songs and in Film, Weltbild; Recital – Maria Cebotari singt Giuseppe Verdi (La Traviata, Rigoletto), Preiser; Four Famous Sopranos of the Past (Gitta Alpar, Jarmila Novotna and Esther Rethy), Preiser – LV; Bruno Walter Vol. 1, Symphony No 2 and No 4 (1948/50), LYS; Helge Rosvaenge in Szenen aus André Chénier und Rigoletto – Duets, Preiser; Helge Rosvaenge – Duets, Preiser – LV; Grosse Mozartsänger Vol. 1 1922 – 1942, Orfeo; Von der Königlichen Hofoper zur Staatsoper „Unter den Linden”, Preiser – LV.
Dirijorul austriac Herbert von Karajan a declarat, cu referire la Maria Cebotari și inegalabila sa voce, că era „cea mai bună soprană pe care am dirijat-o de-a lungul timpului, întrecând-o chiar și pe Maria Callas”.
Deși a trăit, datorită carierei sale artistice, mai mult printre străini, soprana Maria Cebotari avea să declare:
„Niciodată și în nicio împrejurare nu mi-a trecut prin cap să spun altceva decât că sunt româncă din Basarabia sau, pur și simplu, româncă.”
Marele regizor rus, Andrei Tarkovsky a avut mereu o apreciere aparte pentru Maria Cebotari, care după cum consideră el a fost una dintre cele mai mari soprane din lume. Despre aceasta a povestit scenaristul și publicistul, autorul filmului documentar „Aria”, Dumitru Olărescu: „A fost o provocare. Aflându-mă în Moscova, la cursurile de estetică și teatru de film, marele regizor Tarkovsky, auzind că sunt din Moldova, mi-a spus: „Ai o avere pe care nici măcar nu o conștientizezi, iar aceasta este Maria Cebotari!”. El a vizionat filme cu participarea artistei din Chișinău și a vrut să afle detalii despre biografia ei. Spre rușinea mea, știam foarte puțin despre ea, iar asta pentru că în acea perioadă se interzicea să vorbești despre Maria Cebotari”, a mai spus regizorul Dumitru Olărescu.
Maria Cebotari a fost una dintre cele mai mari soprane din lume în secolul XX, dar și o talentată actriță de film. Dispariția sa la vârsta în care putea să mai ofere atâtea și atâtea creații unice a lăsat un loc gol, un loc pe care cu greu îl vor mai umple doar amintirile…Sursa: George V. Grigore
Adaptare şi foto: Carmen Pankau
