🎥TRONUL ZEILOR - Mount Nemrud The Throne of the Gods

🎥TRONUL ZEILOR - Mount Nemrud The Throne of the Gods

TRONUL ZEILOR – CAPITOLUL MISTERIOS DIN ISTORIA OMENIRII ,,NEMRUT DAGI”

„NEMRUT DAGI“ - DACII, GEŢII NEMURITORI DIN PODIȘUL ANATOLIEI - TURCIA

Aproape de Estul Anatoliei, departe de rutinele cotidiene, se află un sit arheologic, care, în opinia specialiștilor reflectă cele mai misterioase relicve din Asia Mica. Un hotar frumos, sacru, potrivit legendelor străvechi, care conturează in orizontul sau, un munte, oglindind în esența sa, aura prezentă a Zeilor.

Se pare că, acolo, în jurul muntelui sfânt, întrucât, centrul de greutate al peisajului sublim, implică un ”con de munte”, spiritualitatea Zeilor era singurul element divin, care propăvăduia esența locului. Aici locuiau geƫii (n.r. - Carmen Pankau). Guvernat de un impresionant sanctuar, muntele atrage, nu numai prin denumirea ce o poartă – „Nemrut Dagi” – ,,NEMURITORII DACI” , ci, și prin faptul că muntele este considerat de legende Templul Zeilor, locul unde Zeii, precum, Zeus, Apollo, Oromasdes, Hercules, Hermes si Commagene -Tyche, Zeu al commagenilor au fost venerați de-a lungul timpului.

Zeus reprezintă un Zeu Get din timpul energiilor grecești; reflectă Zeul Cerului Nesfârșit, cu Pământul, Apa, Aerul și Focul la un loc, Izvorul Înțelepciunii ce poate “ridica” – trage către cer Pământul, Marea și toți Zeii, întrucât este considerat tatăl energiilor, cel mai puternic pe acest plan.

APOLLO este ZEUL ZAMOLXE, Tatăl Celei de-a 7-a Porti, care are “Înțelepciunea Celor 7 Zei”, Zeul care unește Cerul cu Pământul și Oamenii cu Zeii; El face Slujbele si Jertfele Zeilor, călăuzindu-i pe oameni către Cer. Apollo este Fiul Soarelui, însă și Zeu al Nemuririi; Apollo își ia puterea din Locurile Hiperboreene, în care energia e maximă la răsăritul și la apusul Soarelui. În locurile Hiperboreene se mai află Orfeu, Dionyssos, Hermes, Commagene – Tyche, Ogmios, Olen, Abaris și foarte mulți alți Fii ai Soarelui.

Așadar, Templul Zeilor a fost descoperit în anul 1881 de către un geolog al acelor vremuri, însă, abia în 1953, mediile științifice ale Turciei, au demarat, alături de o echipă de arheologi americani, o sumedenie de cercetări, care au adus încă din primele evaluări rezultate notabile.

În urma expedițiilor arheologice, descoperirile au condus către mugurii primelor civilizații pământene, conturând, desigur, și personalități ilustre, cum ar fi, Mithridates, care, potrivit One Delightful Day, ar fi fost, în esență, Hitler al lumii antice. Este considerat faptul că, Mithridates a fost principalul dușman al Romei, pe timpul domniei sale, care a durat 57 de ani (de la 120 la 63 i.Hr), opunându-se vehement chiar și lui Pompei cel Mare, însă și dictatorului Lucius Cornelius Sulla, atunci când tiranul deținea decât rangul de general.

În ceea ce privește vlăstarele primelor civilizații, ”POVESTEA” este cât se poate de misterioasă. De la bun început, dorim să menționăm câteva detalii, oarecum bizare, cu privire la sculpturile prezentate (foto-video), focusându-ne privirea, îndeosebi, pe chipurile, care potrivit științei mediilor, reflectă întruchiparea Zeilor, însă și asocierea acestora cu anumite planete din Sistemul Solar și Constelația Leului. Vom observa cum majoritatea chipurilor au fost de-a dreptul vandalizate în dreptul nasului/chipului, fapt confirmat, încă din antichitate, atunci când romanii, într-unul din nenumăratele asalturi asupra zonei, au cutremurat la propriu NEMRUT DAGI. (Ce urmăreau romanii de fapt?)
Tot atât, în apropierea tâmplei/urechii, unele dintre sculpturi/chipuri dețin un orificiu (pătrat), care, în opinia experților, ar reprezenta un ”mecanism cheie” inclus în proiectul inițial.

Nedumeriți de aceste evidențe, colaborând, ce-i drept, cu membrii Centrului de cercetare și reconstrucție 3D a obiectelor antice sculptate (alienanomalies, activeboard. com), ne-am propus să abordăm minuțios trecutul și legăturile acestora. Organizația științifică menționată, cercetează în prezent, pe bază de studii și proiecte, anumite anomalii geologice ale planetei Marte, cercetând însă, și structurile bizare ale Lunei, dar și nenumăratele anomalii geologice ale Terrei. Aceștia au emis din start o interesantă opinie cu privire la majoritatea monumentelor antice de pe Terra, ce au fost construite într-o perioadă relativ apropiată înainte de înfăptuirea anumitor dogme, religii, s.a.m.d. Adică, negru pe alb, fără rezerve au ”pus cărțile pe masă”.

Cineva a dorit să risipească prezența/spiritualitatea Zeilor, ”configurând” în istoria omenirii, prin mijloace needucative, o nouă întruchipare, o nouă formă spirituală. În regulă! – dar de ce așa? De ce prin intermediul zecilor de mii de lupte însângerate? De ce? De ce prin manipularea maselor ? De ce să te folosești de vulnerabilitatea, emoția ființei umane, ca să ce anume? Să prepari un aspect ce se divide în trei, patru, o sută de părți, provocând in extremis ura rasială, războaie cu teme religioase, confruntări care mai de care, sute de milioane de crime! Hm! Cinstit nu este!

Nu-i cinstit, ca cineva să ne pună sabia la cap, impunându-ne niște legi pe care conștiința noastră, în mod evolutiv, nu le tolerează. Reflectă exact fenomenul psihologiei inverse, care funcționează, de altfel, te iubim Doamne, dar nu te iubim! Mă rog, nimeni nu a fost în măsură să răspundă la niciuna din întrebările menționate, sau pur și simplu, au fost rezervați în privința lor. Aducem aminte în privința acestui aspect, că majoritatea Sfincșilor de pe Terra, au ”NASURILE SPARTE” inclusiv Sfinxul din Bucegi, Sfinxul din Egipt (vezifoto), având desigur, în apropierea tâmplei/urechii, câte un orificiu ”pătrat”, care probabil reprezintă, o cheie, un mecanism secret, însă, pe această temă, vom reveni cu studii și argumente solide de la fața locului. Potrivit surselor arheologice, construcția acestui complex funerar a început în timpul domniei împăratului Mithridates și s-a terminat în timpul domniei fiului sau, Antioh I. Legendele locului povestesc că, în vremuri demult apuse, exista un stat prosper, puternic, Commagene, și că locuitorii acestei țări au luptat un timp îndelungat să se elibereze de cotropitorii asirieni.

Împăratul Mithridates, principalul dușman al Romei, pe timpul domniei sale, care a durat 57 de ani (de la 120 la 63 i.Hr) Commagene a intrat în istoria scrisă drept un stat dependent de Asiria, care a devenit ulterior o provincie a acesteia. Mulți istorici se înclină cu părerea că, în anul 72 î.e.n,, pe acele hotare domneau romanii, care îi impuneau lui Mithridates să primească titlul de împărat, mă rog, părerile sunt împărțite, datorită misterelor încă neelucidate.

Există în acest context un documentar pe măsură, ce cuprinde imagini revelatoare, care oglindesc aura misterioasă a zonei, imagini, care, pe mulți dintre noi, ne fac să credem că această piramidă, este MAI MULT decât ceea ce pare. În opinia unora, structura calcaroasă ascunde multe mistere, catalogând muntele, ca pe un TEMPLU URIAȘ, sacru, unde ZEII CERULUI se regăseau în anumite perioade ciclice, pentru a celebra, propovădui, pacea în sufletele pământenilor.

Iată ce s-a descifrat din inscripţiile sculptate pe o placă, care se regăsește la baza piramidei, folosindu-se litere grecești:

”Precum vezi, am ridicat aceste imagini divine ale lui Zeus, Oromasdes, Apollo, Mitras, Helios, Atagnes, Hermes … şi a casei mele hrănitoare, Comagene iar dintr-una şi aceeasi mina de piatra, intronati la fel ca zeităƫile care ne aud rugăciunile, am consacrat trăsăturile propriei forme”

Așadar, relicvele şi statuile descoperite în așezământul antic dezvăluie o civilizație cu trăsături spirituale profunde. Deasupra piramidei, pe sensurile cardinale din Est, Vest și Nord, au fost înălțate trei terasamente, ce conțin cinci statuete uriașe, ale căror chipuri, potrivit specialiștilor, ar reprezenta cinci conducători, ale căror dinastii sunt diferite, acompaniați, atât pe partea stângă, cât și pe latura dreaptă, de un vultur şi un leu. În același chip, în vârful muntelui, în centrul altor trei sanctuare, este ridicat un templu tumul ce pare sculptat din roca muntelui. Se pare că acolo aveau loc ceremonii, a căror sacralitate dăruia, atât persoanelor de rang înalt ale vastului domeniu, cât și populației băștinașe, energia cerului, energia orgonică, esența vieții, nemuritoare. Poate că și din acest aspect, muntele a fost asociat cu denumirea de ”NEMURITORI” … tot ce-i posibil.

Totuși, numeroasele inscripții și dovezi arheologice descoperite nu i-au putut convinge pe experți să determine cu exactitate istoria acestui loc. Desigur, pe lângă asemănarea cu dacii (“dacii” sunt un exonim al Geƫilor - n.r. Carmen Pankau), numele muntelui ”DACII NEMURITORI” – pronunțat (dah-uh Nehm, care înseamnă RĂDĂCINA) – (rădăcina dacului?), vestigiile descoperite și chiar relatările legendelor ce aparțin hotarului pot reprezenta un capitol lipsă din istoria popoarelor geto-române.

Ținându-se cont de migrația dacilor vechi, deci ai Geƫilor, de după ultima perioadă rece a Cuaternarului, atunci când Zamolxe a sugerat triburilor străvechi (dobrogene) de lângă apa mare (Marea Neagra) să se extindă către est, este dovedit că aceștia, prin supremația lor, au populat parțial și acele zone. Potrivit Message ToEagle. com, muntele ”Dacii Nemuritori” reflectă însăși influența spirituală a dacilor vechi (geţi – n. r. Carmen Pankau), propovăduită de-a lungul timpului de marele Zeu Apollo – Zeul Zamolxe, prim conducător și preot al geţilor, oglindind, tot atât, ”scaunul” de domnie al tuturor Zeilor din acele vremuri.

Istoria spune că regatul Commagene era situat la granița Imperiului Seleucid, care a urmat imperiului extins de Alexandru Macedon până în Anatolia, și la granița Imperiului Part, al dahilor. „Commagenii” erau neamuri bune cu dahii, dar și cu grecii, care, potrivit istoriei, au ”răsărit” cu mult timp DUPĂ apariția geƫilor, cu care se înrudiseră prin căsătorii dinastice. De la aceștia din urmă au moștenit arta construcțiilor grandioase, pentru a ”nemuri” tradiția getică.

Deci, totul s-ar lega, însă, cum istoria ”scârțâie” în mare măsură, purcedem cu speranța că într-un final, transparența acestor misterioase vremuri, va traversa și granițele istoriei noastre.

În anul 80 î.Hr., guvernatorul de Commagene a declarat independența micului regat și nu mult după aceea dahul Mitradate I (adică cel „dat de Mitra”, Zeul Solar al dahilor din Cappadocia, Partia, Armenia) s-a încoronat rege. Capitala regatului era Arsameia. Mitradate a murit în 64 î.Hr, fiind urmat la tron de fiul său, Antioch, care a domnit 26 de ani.

Antioch a înălțat acest sanctuar Zeilor „NEMURITORILOR DACI”, muntele având însemnătatea unui Kogaion, similar celui din Bucegi, Ceahlău și Retezat. Complexul, acoperit cu pietricele albe, cuprinde două temple uriașe și multe statui sculptate în piatră. Mormintele sub formă de tumuluri, aflate pe marginile complexului, au fost prădate încă din antichitate, de către legiunile romane, care au decapitat și colosalele statui, de 8-10 metri. Arheologii au căutat în zadar rămășițele regelui Antioch. Acestea poate că au fost profanate tot de legiunile romane sau au fost puse la adăpost de către preoții geto-daci (vezi video).

Unii istorici și cercetători susțin că aceste capete reprezentau conducători persani, dar după o atentă vizionare a anumitor fresce din Orientul Mijlociu s-a constatat o uriașă discrepanță, care exista între cele două chipuri de statui prezentate și cele persane. Din punct de vedere al fizionomiei, a modului de a purta barba, a tunsorii și nu numai, opiniile savanților contestă vehement acest aspect. Desigur, părerile sunt împărțite, pare-se, și-ntr-un alt aspect, care privește vechimea complexului. Au fost vehiculate, încă de la bun început, cuantumuri apropiate de căderea Atlantidei. De aceea, se crede că constructorul sanctuarului l-a numit ”hierothesion”, ceea ce se traduce ca ”locul de adunare al tuturor Zeilor în apropierea tronurilor cerești” sau simplu ”TRONUL ZEILOR”.

Se pare că ATLANȚII supraviețuitori erau oarecum apropiați și, totodată, prietenoși cu populația condusă de rege. Aceștia urcau în acest loc la festivalurile din timpul anului sau de ziua regelui.

Mormintele tumule au fost ridicate în est, vest și nord, din roca muntelui, având câte o “terasă interioară”. Cel mai impunător, aflat în Estul sanctuarului, deține o terasă largă, în care au fost amplasate cinci statui colosale, un altar pentru focul veșnic închinat Zeului Mitra și câteva temple din care nu au rămas decât rămășițe de zid.

Zeii care tronau în fața tumulului sunt Apollo – Mithra, Zeul Soarelui, Nuna – Zeița fertilității, Jupiter – Oromasdes, Ares – Herakles – Artagnes, Zeul războiului.

Pe stele de piatră Antioch este înfățișat dând mâna cu ei, iar scena care-l înfățișează cu Mitra este una ritualică, prin care este făcut Cavaler al lui Mitra, frăția în care intrau toți regii dahi-daci, parti și geți. Pe una din plăcuƫe se afla “Leul din Commagene”, care poartă inscripții cu semnificații de-a dreptul misterioase (constelația Leului) 19 stele se văd în spatele trupului leului, în dreptul gâtului o Lună crescentă, iar deasupra trupului trei planete cu semnificații certe în gradele de inițiere în FRĂȚIA CAVALERILOR LUI MITRA: Mercur – Corb (Nemurire), Marte – Mile (Soldat), Jupiter – Leu (Putere).

Folosind un program Skyglobe, astronomii au avansat ipoteza că simbolurile indică data de 6 iulie 61 sau 62 î.Hr. Profesorul Otto Neugebauer de la Universitatea Brown este de părere că aceasta este data când Antioch a fost pus rege în Commagene de către generalul roman Pompei. Însă, ținând cont de toate semnificațiile ritualice, cercetătorul Adrian Gilbert crede că este data esoterică a „încoronării” sale ca grad de Pater Pater în Frăția secretă a Cavalerilor lui Mitra. De la baza muntelui spre sanctuare existau trei drumuri păzite de un gardian care îi avertiza pe cei care urcau, că vor fi loviți de către săgețile lui Zamolxe şi Hercules dacă nu vin cu intenții bune.

Monumentele stelare ale strămoșilor civilizației Commagene aduc dovezi clare, unice în lumea antică, care leagă istoria conducătorilor macedoneni (geţi – n. r. Carmen Pankau), seleucizi și persani până la Alexandru cel Mare și Darius I. O altă inscripție în piatra spunea:

”Marele rege Antioch, Zeul, cel drept, avatarul, prietenul romanilor şi al grecilor, fiul regelui Mitradadis Calenicus şi al lui Leodike, Zeiţa iubitoare de semeni, păstrate pentru veșnicie, pe piedestale neconsacrate.”

Sursa: departamentul alphacarpatica
Adaptare şi foto: Carmen Pankau

☀️VEDELE - O LIMBĂ ROMÂNEASCĂ. INDIENII ŞI CĂRȚILE VEDICE.

Istoria apariţiei civilizaţiilor este un subiect deosebit de important. Cu regret, părinţii noştri şi noi am învăţat, iar copiii noştri mai învaţă în şcoli mult mai multe despre civilizaţiile egipteană, greacă, chineză, indiană, mesopotamiană etc., decât despre civilizaţiile care au constituit „baza civilizaţiei europene ”(o spun străinii!), care au luat naştere în acest miraculos spaţiu carpato-balcano-pontic.

O analiză sumară demonstrează că marile civilizaţii ale lumii s-au constituit în bazinele marilor fluvii: cea egipteană – în bazinul râului Nil, indiană – în bazinul râului Ind, chineza – a râului Gange, mesopotamiană – între râurile Tigru şi Eufrat. Adevărul este că civilizaţia europeană a luat naştere în bazinul hidrografic al Dunării, în spaţiul CARPATO-BALCANIC-DUNĂREAN cu circa 8.000 de ani în urmă. Drept argumente vin multiplele mărturii şi dovezi.

VEDELE (în Sanskrită वेद) sunt o culegere de texte din Vechea Indie şi sunt cele mai vechi scripturi ale hinduismului. Textele vedice sunt venerate de hindușii din întreaga lume, versurile lor sunt recitate în cadrul rugăciunilor și slujbelor religioase. Potrivit interpretărilor hinduse, Vedele sunt „creații non-umane” (apauruṣeya) și au fost revelate în mod direct, pe acest considerent ele sunt denumite „ceea ce se aude”(śruti) Hinduismul, care este cunoscut și sub numele de „Legea Eternă (Sanatana Dharma, se referă la credința în înțelepciunea atemporală cuprinsă în aceste scrieri sacre. Este posibil ca Vedele să fie cele mai vechi scripturi care au supraviețuit și care sunt încă folosite. Majoritatea indologilor consideră că o tradiție orală a existat cu mult înainte ca unele învățături să fie notate, în secolul II î.e.n. Textele vedice au fost compuse și apoi transmise oral, în limba sanscrită, tot o limbă românească, cu multe secole înainte de a fi trecute în scriere. Cele mai vechi Manuscrise care au supraviețuit datează din secolul XI î.e.n..

Despre vechimea ancestrală a Familiei Matriarhale a Omenirii, respectiv a Neamului Pelasgo-Getic şi limba sa proto-pelasgo-getică, s-a vorbit şi se vorbeşte, s-a scris şi se va scrie mult.
IMPERIUL PELASGO-GETIC s-a extins din Geţia-România din anul 6.000 î.e.n., a cuprins Europa, Asia şi Africa. Spaţiul românesc de astăzi a fost NUCLEUL unui Imperiu extraordinar și a fost CENTRUL LUMII!

Multe cuvinte comune NU aveau cum să intre în limba română din limba latină, slavă, bulgară, turcă, indiană etc., existenţa lor identică în limba Sanscrită dovedește, fără echivoc, faptul că originea a fost comună cu GETO-ROMÂNA vorbită astăzi şi preluarea lor fiind în fapt inversă, de la pelasgo-geți în cadrul marii familii pelasgo-getice europene, care s-a extins în urma marilor migrații, dar și a suprapopulării continentului. Pe unde am trecut, ne-am lăsat „amprenta“, urme uriașe, de neșters, i-am civilizat pe toţi, în stânga și în dreapta. Aceste perioade de părăsire a patriei sunt cunoscute în istorie ca “roiri”.

Louis de La Vallée-Poussin (Histoire du monde. Indo-européens et Indo-iraniens. L’Inde jusque vers 300 av. J.C.): „Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi consideraţi ca locuri de origine a limbilor indo-europene, adică strămoşii Omenirii.”

“Sunt intrigat de prezenţa, pe teritoriul României, a mai multor toponime cu rezonanţă sanscrită”, ne spune cu mirare profesorul italian Fabio Scialpi.

Având în vedere legăturile dintre Limba Hitită, considerată astăzi ca fiind “cea mai recentă limbă indo-europeană descoperită“, şi Limbile Ariene, se poate afirma că mişcările de popoare au avut loc de la apus spre răsărit, adică din Europa spre Asia şi NU invers. Forma veche a cuvintelor hitite constituie o dovadă că aceştia s-au desprins din trunchiul carpato-danubian, european, pătrunzând în Asia Mică. Sunt suficiente dovezi de natură arheologică şi antropologică (spune I.C. Drăgan, p.90, ibidem) pentru a întări faptul că, încă din Epoca Neolitică, în spaţiul getic şi într-o arie limitrofă acestuia, exista o populaţie autohtonă, din care îşi trag rădăcinile Popoarele Istorice Europene, iar această populaţie poate fi considerată din punct de vedere lingvistic ca preariană.

Mark Pagel, profesor pe evoluție biologică la Universitatea Reading din Londra: “Acum peste 10.000 de ani, în spațiul carpatic a existat un popor care vorbea o limbă unică, precursoare a sanscritei și a latinei.”

Limba Sanscrită îşi are originea în Limba Vedică, românească, iată câteva dovezi şi mărturii.

Limba română are foarte multe cuvinte pe care le găsim şi în Limba Sanscrită, ca de exemplu:

Veda (percepţie) = Vede (persoana a III-a), vedere, văd, a vedea

Agni – zeitate a panteonului vedic reprezentând zeul focului (cât și al înțelepciunii divine) = A igni (a aprinde), Agnita (localitate din sud-vestul României)
Ākāśa (eter, cer, rai) = Acasă
Apa (apă) = Apă
Anu (atom, suflet, viaţă) = Anu
Arc (strălucitor) = Arc
Barbara (barbar) = Barbar
Chakra = Cerc
Data (dat, purificat) = Dată
Divya (divin) = Divin (dumnezeiesc)
Dyumnasah (a avea putere) = Dumneasa (persoana a III-a
Hare (energie divină) = Har
Indra (lider, prinț) – zeitate a panteonului vedic, zeul ploii/tunetului = Îndrea (sărbătoare strămoșească românească)
Karma (acțiune) = Cârmă
Krishna, zeitate a panteonului vedic, reprezentând 8-lea avatar al zeului al zeului Vishnu, numele său vine din Limba Sanscrită: “Kṛṣṇa”, cu semnificația de “negru”, “întunecat”, “albastru închis” = Crișan (nume de familie românesc)
Lupta (pierdut, prădat, rănit, distrus) = Luptă
Loka (loc, regiune, țară) = Loc
Maga (mag, preot al soarelui) = Mag
Mandra (încântător, fermecător) = Mândră (femeie)
Mala (noroi, praf, mâl) = Mâl
Masa (greutate) = Masă (greutate)
Mitra (soare, prieten, aliat) = Mitră (căciulă), reprezentând de asemenea zeul solar Mithra, nume românesc, ca: Mitran, Mitrovan, Mitrache, Mitru, Mitruţ etc.
Mūrta (material, substanţial, real, întrupat) = Moarte
Napat (nepot) = Nepot
Nas (nas) = Nas
Nāḍī (nerv, puls) = Nod
Oṃ (Aum – sunetul/cuvântul primordial) = Om (ființă omenească)
Pitr (tată, strămoş) = Părinte
Prāṇa (suflare, energie, viață) = Hrană
Pun (a pune) = Pun
Puru (rai, paradis, bărbat, abundent = Pur (imaculat, dumnezeiesc, absolut)
Ras (strigăt, plânset, sunet) = Râs
Rana (bătălie, conflict, război) = Rană
Samsara (ciclicitatea lumii, roata vieţii) = Samsar (intermediar)
Sarpa (şarpe) = Şarpe
Sapta (cifra şapte) = Şapte
Sara (sare) = Sare
Sat (entitate, esenţă) = Sat
Śāntiḥ (pace, calm, odihnă, beatitudine) = Sînt/ Sfânt
Stapana (loc) = Stăpână
Straina (feminin, femeie) = Străină
Supa (supă) = Supă
Sūrya – zeitate solară a panteonului vedic = Soare
Svarjit (a primi lumina, sacrificiu) = Sfârşit
Vanati (a ƫinti, a ataca, a răni) = Vânaţi
Varsa (ploaie) = Varsă (a vărsa)
Vishnu – zeitate centrală a panteonului vedic = Vișan (nume românesc). Numele Vishnu vine din sanscritul “Kṛṣṇa”, cu semnificația de “negru”, “întunecat” sau “albastru închis” = Crișan (nume de familie românesc)
Zac (a zice) = Zâc (limba populară)

şi multe alte cuvinte.

Cercetătorul Gabriel Gheorghe face referire la concluziile Universităţii din Cambridge (The Cambridge History of India) şi scrie: “În mileniul V î.H., spaţiul carpatic getic era singurul locuit în Europa; Spaţiul carpatic, getic, valah a reprezentat în antichitate OFFICINA GENTIUM, a alimentat cu populaţie şi civilizaţie, India, Persia, Grecia, Italia, Germania, Franța şi aşa-zisul spaţiu slav; Vedele, cele mai vechi monumente literare ale umanităţii, au fost create în centrul Europei. Faza primară a Culturii Vedice s-a desfăşurat în Carpaţi, cel mai probabil, iniţial în Ardeal. Din Ardeal provin strămoşii indienilor şi persanilor, albanezii, grecii, plecați prin Macedonia şi Tesalia, latinii, celții, germanii, iar strămoşii slavilor au ieșit prin strâmtoarea Moravă.”

Autorii lucrării The Cambridge history of India (8 volume, 1922) au analizat fauna şi flora descrise în Vede şi au ajuns la următoarea concluzie (vol. I, p. 68):
Arienii primitivi trăiau în zona temperată, cunoşteau cu mare certitudine stejarul, fagul, salcia, anumite specii de conifere şi, se pare, mesteacănul, posibil teiul şi, mai puţin sigur, ulmul.
…După toate probabilităţile erau sedentari, pentru că, după cât se pare, grâul le era familiar.
Animalele folositoare cele mai cunoscute erau: boul şi vaca, oaia, calul, câinele, porcul şi unele specii de cerb. În timpurile străvechi, se pare, nu cunoşteau măgarul, cămila şi elefantul.
Dintre păsări, putem deduce din limbă că ei cunoşteau gâsca şi raţa. Cea mai familiară pasăre răpitoare era, după cât se pare, aquila (uliul). Lupul şi ursul erau cunoscuţi, dar nu leul şi tigrul.
Din aceste date, este posibil să localizăm habitatul primitiv din care îşi trag originea vorbitorii acestor limbi?

Nu este probabil (ca habitatul primitiv) să fie India, cum presupun primii investigatori, întrucât nici flora, nici fauna, cum se reflectă ele din limbă, nu sunt caracteristice acestei zone. Şi mai puţin probabil este Pamirul, una din cele mai mohorâte regiuni de pe faţa pământului. Nu este probabil ca Asia Centrală, considerată şi ea ca loc de baştină al arienilor, să fi îndeplinit acest rol, chiar dacă admitem că lipsa evidentă a apei şi, deci, sterilitatatea mai multor zone, ar fi un fenomen mai recent.

Dacă într-adevăr aceşti oameni cunoşteau fagul, trebuie să fi locuit la vest de o linie care pleacă de la Königsberg, în Prusia, până în Crimeea şi, de acolo, continuă prin Asia Mică. Nu există o zonă care să împlinească aceste condiţii în câmpiile din Nordul Europei. După câte ştim, în timpurile primitive era o ţară acoperită de păduri.

…Există vreo parte a Europei care combină agricultura cu păstoritul, strâns legate una de cealaltă, care să aibă şesuri calde, potrivite culturii grâului şi păşuni bogate, la altitudine, necesare turmelor şi cirezilor, şi, în acelaşi timp, arbori şi păsări de felul celor menţionate mai sus?

Există, după toate aparenţele, o singură astfel de arie în Europa, anume aria delimitată la est de Carpaţi, la sud de Balcani, la vest de către Alpii Austriei şi Böhmerwald, şi la nord de către Erzgebirge şi munţii care fac legătura cu Carpaţii (38, p. 68).

Toate cărţile româneşti care scriu despre cărţile Vedice spun: VEDELE INDIENE.
VEDELE nu sunt indiene, VEDELE SUNT CARPATICE, sunt OPERE ALE POPORULUI ROMÂN.

Iată încă câteva dovezi cu privire la originea românească a Vedelor:

Fostul Prim-Ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru, o mare personalitate indiană (Descoperirea Indiei, București, Editura de Stat pentru literatură politică, 1956, p. 77 și 73), a scris că:
„Vedele sunt opera arienilor care au invadat bogatul pământ al Indiei. Ei au adus ideile lor care au născut Avestha în Iran şi Vedele în India.Se prea poate ca devierea spre agricultură să fi fost imprimată de noii veniţi, de arienii care pătrundeau în India în valuri succesive, venind dinspre nord-vest.”

În ediţia Vedelor franţuzească (noi nu avem o ediţie a Vedelor) se spune:
”NU EXISTĂ ARHEOLOGIE VEDICĂ. Nicio urmă atribuită arienilor nu a fost găsită pe solul Indiei. Nici olărit, nici bijuterii, nimic care să reprezinte ilustrarea Vedelor.”
În schimb TOATE LE GĂSIM ÎN CARPAŢI. Şi atunci, cum este posibil ca Vedele să fie atribuite Indiei, însă toate descrierile sale le găsim în Carpați?

SATVAPARAPA DOSHA GOSWAMI, un istoric indian, spune clar:
”Pe vremuri Vedele erau transmise pe cale orală. Dar mai târziu înţeleptul Vyasa a dat tuturor shastrelor Vedelor o formă scrisă.”

RABINDRANATH TAGORE, un mare poet indian, spune:
”CÂND ARIENII AU VENIT ÎN INDIA, pădurile noastre le-au oferit adăpost lor şi turmelor lor împotriva căldurii soarelui. Ei au putut să găsească acolo tot ceea ce aveau nevoie. Astfel, triburile lor patriarhale s-au statornicit la început și, susţinută de condiţii naturale, cultura lor s-a putut dezvolta în voie.”

Raportul guvernului indian, India 1956:
”Din punct de vedere numeric indii sunt grupul cel mai numeros. Ei se găsesc în principal în nordul Indiei, în centrul Decanului şi pe coasta de Vest. Ei au capul lung, feţele nu prea lungi, iar bărbia nu e foarte proeminentă. Pielea cafeniu deschis. Din punct de vedere genetic şi fizic ei fac parte din NEAMUL DIN SUDUL EUROPEI.”

Fără îndoială Rama şi Sita SUNT PLECAȚI DIN MUNŢII BUZĂULUI. Cartea lui Nicolae Miulescu – DACIA, ȚARA ZEILOR, expune detaliile legate de aceste aspecte.
La Sarmisegetuza s-a descoperit o inscripţie sub formă de trident, cel folosit după aceea de familia Brâncoveanu, aşa cum a fost și este cunoscut şi în India, simbolul lui Shiva. Era o bucată mare de 1m/2m. 

MUNCITORII AU PRIMIT ORDINUL SĂ DISTRUGĂ ACEA PLACĂ, însă ea a fost salvată. A fost dusă la MUZEUL DIN ORĂŞTIE, CARE NU A EXPUS-O ÎNSĂ NICIODATĂ.

VEDELE îşi au originea în Carpaƫi, în România de astăzi şi sunt OPERE ALE POPORULUI ROMÂN!

Așa ne-am răspândit peste tot, în întreaga lume. Și astăzi suntem iubiţi, respectaţi, veneraţi de către cei care mai păstrează “urmele” noastre civilizatoare.
Din Limba noastră românească se trag toate limbile, noi suntem strămoșii tuturor popoarelor.

Noi suntem urmașii direcţi ai Pelasgo-Getilor, slăvit fie numele lor! 

Sursă informaƫională: Basarabia Literară
Autor: Carmen Pankau

💢PE URMELE STRĂMOȘILOR NOȘTRI PELASGO-GEŢI: PEȘTERA GAURA CHINDIEI

Aici, în gaura Chindiei, ne-au lăsat ștrăbunii noștri un mesaj unde sunt scrise cu vopsea roșie câteva zeci de semne din mileniile XV-XI î.e.n.

În județul BUZĂU există în comuna BOZIORU, un loc cu o semnificație aparte, unde legendele și trecutul fabulos se îmbină cu o ISTORIE UITATĂ, ce stă de mărturie prin acele locuri și așteaptă să fie descoperită. Respectiva parte a Carpaților de Curbură, localnicii o numesc ȚARA LUANEI, iar numele se găsește în mai multe legende locale transmise din generație în generație prin viu grai.

Ele evocă locurile ansamblului rupestru format din bisericuța lui Iosif, chilia lui Dionisie Torcătorul, Agatonul Mic, Agatonul Mare și Fundul Peşterii, unde se găsesc INCIZATE și DESENATE semne din ALFABETUL GETIC precum și simboluri străvechi.

Romanul Cato cel Bătrân (234-149 î.e.n.) în lucrarea Origines, din care timpul ne-a lăsat mărturie numai câteva rânduri, scrie despre NEAMUL GETIC că:
"aveau o scriere CU MULT MAI ÎNAINTE de întemeierea Romei, căci EI CÎNTAU FAPTELE DE VITEJIE ale eroilor lor în ode scrise și acompaniați la fluier; așa ceva s-a înfăptuit de romani la multă vreme după ei".

În alte resturi de informații venite de la același autor, ni se spune despre GEȚI că AU PRIMIT semnele alfabetului DE LA URIEȘI pe o STÎNCĂ MARE, adevăr dovedit arheologic de stânca din PEȘTERA GAURA CHINDIEI, unde sunt scrise CU VOPSEA ROȘIE câteva zeci de semne din mileniile XV-XI î.e.n., din care cea mai mare parte se găsesc folosite și pe TĂBLIȚELE DE PLUMB ale GEȚILOR descoperite la Sinaia.

Ne spun legendele că în vremurile de demult, ținutul era stăpânit de un BĂTRÎN MAI ÎNȚELEPT și MAI VECHI decât timpul, ce domnea peste o cetate puternică înălțată în piscul muntelui ale cărei ziduri sprijineau cerul. Cetatea era vegheată zi și noapte de un SOARE strălucitor care o și apăra.

Bătrânul se numea LUANA (LU: om, bărbat, puternic, a locui + ANA/ANU: Tatăl Ceresc). Iar în acest ȚINUT MIRACULOS erau multe izvoare tămăduitoare folosite de el pentru a vindeca pe cei răniți în apărarea ținutului, la fel și pentru învierea celor morți căzuți la datorie.

Cei mișei, care se încumetau să tragă foloase pe ascuns din întrebuințarea apelor minunate, se îmbolnăveau, pentru că nu cunoșteau și descântecele sau rugăciunile ce trebuiau spuse odată cu spălarea sau îmbăierea în ele. (Olariu Arimin)

Cândva, când vom fi vrednici de aceasta, vom putea descifra mesajul Străbunilor noștri. Slăvit fie numele lor!

☀️NIASCHARIAN – Să renaștem!

Carmen Pankau

☀️ZEIȚA HESTIA, REGINĂ ŞI PREOTEASĂ PELASGO-GETĂ. PE URMELE ADÂNCI ŞI DE NEŞTERS ALE MATRIARHATULUI

Avem o Istorie foarte veche, cea mai veche din lume, o Istorie ascunsă, necunoscută nouă. Este greu să redescoperim adevărul, dar nu imposibil, sunt multe informaƫii şi dovezi, şi aşa ne putem reconstrui Istoria, pas cu pas, bucată cu bucată.

Arheologii au reușit să scoată la suprafață complexul de la Starosel, Bulgaria de astăzi, distrus de macedoneni. În timpul săpăturilor la movila Chetinjova, oamenii de știință au dat peste rămășițele unui rug antic, construit într-un templu pentru a o onora pe Zeița HESTIA. Specialiștii consideră că folosirea rugului a marcat prima utilizare a templului.
Oamenii de știință din Heidelberg, Germania, au studiat formele artefactelor și rugul și s-a dovedit că templul de la Starosel a fost construit nu mai devreme de 358-350 î.e.n., un secol mai târziu decât consideră specialiștii bulgari.

Arheologii au continuat aici săpăturile și acesta este motivul care i-a dus pe cercetători la rugul ridicat în onoarea Zeiței Hestia. Specialiștii speculează că Hestia a fost o protectoare a dinastiei regale. Este pentru prima dată când artefactele legate de cultul acestei Zeițe sunt descoperite în movile. ZEIŢA HESTIA ori HESTA, al cărei nume semnifică cămin sau casă, a fost O ZEIŢĂ a vetrei şi a focului sacru la Pelasgo-Geƫi.

Focul Sacru sau Focul Viu nu era altceva decât o imagine a Soarelui ceresc, Marele Zeu. Soarele de andezit de la Sarmizegetuza este vatra altarului Reginei Hestia (Vesta), vatră pe care ardea focul nestins. În ceea ce priveşte Marele Sanctuar circular getic, absida centrală avea 34 de stâlpi de lemn dispuşi în formă de potcoavă, iar la mijloc era vatra focului sacru. După Palladio, aflăm că ambele temple ale Zeiţei Vesta de la Roma, aveau aceeaşi formă (de potcoavă). Trebuie ştiut şi reƫinut faptul că, acest cult al Zeiţei Hestia în Grecia şi la Roma a fost dus de geți, ÎNAINTE de întemeierea acestui oraş peninsular.

”Marea Zeiţă” a fost descoperită la Trufeşti (Botoşani), alta la Libceva (Caraş-Severin), dar și multe altele. Acest mare număr de figurine feminine ilustrează, ca în nicio altă parte a Terrei, perioada Matriarhatului. Arheologia românească a ajuns la descoperirea unor statuete feminine, care ne încredinţează că, în perioada Matriarhatului, societatea strămoşilor geților (proto-geții) era condusă de o FEMEIE, o mare Preoteasă ajutată de un sobor feminin. Informaţia oferită de Herodot, că Hestia la scuţi (scyți, neam getic) a avut alt nume şi aparţine unei epoci mai târzii, când cultul ei trecuse de la geți la celelalte popoare prin intermediul "culturii" greceşti. Aceştia (grecii) şi-au însuşit tacit cultura popoarelor mai vechi, a geƫilor.

O placă de aur a fost găsită în apropierea satului Merdzhany, zona Kuban din apropierea râului Kuban, în apropiere de orașul de coastă din Anapa, Marea Neagră, aproape de Asovhavet, în timpul săpăturilor ilegale din 1877. Disponibil la Muzeul Hermitage, St Petersburg (inventar nr. Ku 1876 1/9, 10 ). Placa era cel mai probabil atașată unui corn de băut sau rhyton și datată la aproximativ 350-300 î.e.n. Punctul de vedere arată de la stânga la dreapta: Arborele – o Zeiță sau Regină stând pe un scaun cu un vas, craniul unui cal pe un stâlp și un călăreț geto-scytic călare, ținând în mâna dreaptă un rhyton sau o cupă sacră.

Hestia a fost Regina strămoşilor Pelasgo-Geți, iar după moarte a devenit Zeiţă a focului. Începând cu perioada patriarhatului, sciţii o adorau pe Zeiƫă sub numele de Tabiti, grecii sub numele getic de Histia sau Hestia, iar romanii o adorau sub numele de Vesta. Cultul ei s-a generalizat în spaţiul euro-afro-asiatic, după ce Hestia a trecut în panteonul Olimpului. Cu toate că Tabiti a fost aparent cea mai importantă divinitate în panteonul scytic, în privința închinării acordată Zeităților, Herodot se referă la ”Ares” ca la un zeu unic. El observă că ”nu le este obiceiul […] pentru a face imagini, altare sau temple pentru orice, cu excepția lui Ares.”

Anticii au lăsat lichide magice în piatra templelor ridicate Zeităților. O magie de edificare a fost realizată în timpul construcției templului dedicat Zeiței Hestia, în acest sens fiind descoperit un vas cultic ritualic de cracare (descompunere, la temperaturi și presiuni înalte), care a conținut, probabil, un fel de fluid încă NECUNOSCUT. Profesorul Fol crede că a fost un fluid de sacrificiu, care a fost folosit pentru a pătrunde în mama Zeiță, înaintea înhumării, ca să-l mențină pe timpul construcției templului. Însăși construirea templului și a movilei a reprezentat pentru geți procesul de construire a Cosmosului. Din construcția movilei, putem interpreta câte ceva despre credințele aristocrației getice, despre lume și univers. Modul de sacrificiu geto-scytic a fost, în opinia lui Herodot, relativ simplu.

În construcția templului vom descoperi 10 coloane (stâlpi), care însemnau probabil 10 grade în ierarhie. Învățații sunt încă în căutarea unui înțeles asupra simbolismului arhitecturii și a coloraturii locurilor sacre getice. Sunt arheologi care se așteaptă la mai multe surprize pe creasta muntelui. Arheologii au informații cu caracter personal despre sanctuare din roci nestudiate și despre morminte care conțin bijuterii de argint.

Hesiod (sec. VIII-VII î. d. Hr.) în Theogonia sa (Genealogia zeilor) vorbeşte despre Regina geților HESTIA, întemeietoarea Dinastiei Matriarhale, zeificată după moarte prin cultul focului sau al soarelui şi despre faptul că întreg spaţiul euro-afro-asiatic în care trăia, aparţinea Imperiului Getic şi limbii sale. Marele fluviu, spune poetul, este Istru (Dunărea), care curge frumos, iar faimoasa cetate a culturii Histria a încununat cele două nume celebre: Hestia şi Istru. Garda militară a Reginei Hestia şi armata regatului ei erau compuse din temerarele şi neînvinsele AMAZOANE.

Ion Miclea şi Radu Florescu aduc în lumină perlele artei proto-străbune, descoperind celebrele figurine feminine cu trăsături portretistice stilizate cu sugestii de costum. (Preistoria Daciei, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1980).

Prin cultul lor, fecioarele-proorociţe oficiau în altarul înţelepciunii viitorul, primit prin inspiraţie dumnezeiască şi întreţineau un foc material permanent, simbolizând lumina tainelor primite. Sibylla Erythrea, reprezentantă a înţelepciunii şi religiunii hiperboreilor/pelasgilor din nordul Istrului, sublinia în oracolelele sale: Oamenii din Elada mă numesc o femeie din altă ţară. (N. Densuşianu, Dacia preistorică, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1986, p. 196-203).

Narcis Zărnescu ne lasă mărturie cercetările sale în legătură cu fascinanta Eră milenară a Matriarhatului: Figurinele de lut modelate de strămoşii noştri acum peste 8.000 de ani î.e.n. (ale căror stranie asemănare cu cele descoperite în culturile mesopotamiene Hassuna Samarra, nu a scăpat specialiştilor), judecând după Templul descoperit la CRĂSCIOARELE în apropierea Dunării şi datat circa 5.000 de ani î.e.n., ca şi TĂBLIŢELE DE LA TĂRTĂRIA, faza timpurie a civilizaţiei TURDAŞ-VINCA, sfârşitul mileniului al VI-lea î.Hr., sau după sutele de vase miniaturale acoperite cu semne liniare, ale unei scrieri mai vechi cu aproximativ 2.000 de ani decât cea sumeriană, judecând aşadar, numai după aceste câteva ”probe” imposibil de falsificat, greu de trecut sub regimul tăcerii, marea istorie a lumii îşi are una dintre origini şi în spaţiul carpato-danubiano-pontic. (Acolo unde începe istoria, în rev. Pentru Patrie, 1989, IV, p.28-29).

În sprijinul atestării Erei Matriarhale pe Terra subscriu şi figurinele feminine descoperite în Arealul caucazian (Vezi Arta preistorică şi antică din regiunea Caucaziană, p. 200-203), precum şi cele de la Libcova, descoperite de arheologul Eugen Comşa. (Diac. P. David, rev. Mitropolia Olteniei, 1973, p.3-4, 251) Hecateu, menţionează în fragmentul 352 că: AMAZOANELE vorbeau LIMBA GETICĂ.
Vasile Pârvan, referindu-se şi el la timpul Matriarhatului foarte bine conturat şi organizat statal, afirma că: divinitatea feminină getică adorată şi ca Hestia – Marea Zeiţă a pământului roditor şi hrănitor, exista în Geţia-România. (Getica, p.164)

Regina Pelasgo-Geţilor, Hestia/Vesta, Tibiti, a fondat un stat bine centralizat şi organizat ca Regat-feminin, în Vatra căruia a instituit Cultul focului sacru, atribuindu-l în primul rând cinstirii Creatorului şi apoi înţelepciunii divine a Fecioarelor-hiperboreene, Profetesele/Sibiyllele ori Fecioarele Vestale, numite aşa după regina lor.

Diodor din Sicilia – Getul (80-21 î.Hr., a scris Biblioteca istorică în 40 de cărţi) menţionează că: la aşa numiţii Geţi, care se cred nemuritori, Zamolxis susţinea că el a intrat în legătură cu Zeiţa Hestia, de la care a primit Legile Frumoase (Legile Belagine).
ZAMOLXIS, care a trăit cu 1.300 de ani î.e.n. era un renumit medic, profet şi rege, zeificat ca şi străbuna sa Hestia. El fondează o mare Şcoală Superioară a spiritualităţii getice şi devine primul legiuitor al lumii vechi, instituind şi cultul monoteist al monahismului precreştin. Universitatea lui Zamolxis era condusă de marii Preoţi, care se numeau zalmoxa /salmoxa. Zal /Sal=Preot; moxa=mare.

Dumitru Bălaşa, preotul-istoric, susƫine că România este Vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500 - 3500 î.e.n., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare, care a precedat societăţile geto-europene patriarhale.
Platon mărturiseşte afirmaţia maestrului său Socrate privind Fecioarele hyperboreene, Sybilele profetese, care au adus tablele triunghiulare de aramă cu conţinut eshatologic: După ce s-a despărţit de trup, sufletul se duce la judecată.

CIVILIZAŢIA KURGANELOR din Altaiul Siberian, care sunt prezente de la nordul Mării Negre până în China şi Japonia, adevăr de necontestat. Ştiinţa arheologiei a dovedit că străbunii credeau într-o viaţă de după moarte şi de la cei mai săraci, la marii împăraţi, şi-au luat în morminte cele trebuincioase dincolo, lăsându-ne mesaje de necontestat precum sunt câmpurile de kurgane din spaţiile aşa zise scitice, de pe plaiurile carpatine şi până în JAPONIA.

Într-un gheţar Altaic Siberian s-a descoperit COVORUL FERMECAT cu imaginea ZÂNEI CERULUI la ceremonia de învestire a Șcitului Regal (vezi kurganul nr. 2 din cele 5 kurgane imperiale de mari dimensiuni). Acest covor este UNICAT universal şi atestă prezenţa de neşters din istorie a Marilor Zâne scite, ce-au creat o civilizaţie avasată, paşnică, creatoare în zorile omenirii. Sute de istorici ai lumii apreciază că LUMEA SCITICĂ este cea mai veche civilizaţie de pe Pământ, înglobând INDO-EUROPENII (erau tot Geţii reveniţi acasă – n.r. Carmen Pankau) cu multiple nume ce s-au îndreptat spre toate punctele cardinale. Sciţii (Geţii – n.r. Carmen Pankau) sunt cel mai tumultos popor al istoriei euro-asiatice, ce ocupau teritorii imense, unde exista o populaţie infimă, că se contopeau cu locuitorii zonelor supuse, scrie Guido Mansuelli în Istoria civilizaţiilor Europei.

Kurganele scitice din Munţii Altai sunt cele mai multe şi mai bogate, dar şi cele mai originale morminte din lumea veche, dovedeşte savanta lituaniană Maria Gimbutas. Sciţii nu erau doar vestiţi crescători de cai şi călăreţi fătă egal din istoria străveche. Se adaptau condiţiilor climatice şi practicau agricultura, creşterea şi domesticirea animalelor, făurirea uneltelor şi vaselor necesare vieţii. Sedentarii au făurit primele aşezări stabile cu case rotunde în lumina soarelui în formă de cutie, și de aceea au fost numiţi în istorie Cutieni. Aceştia au fost sciţii sedentari ce dovedesc originea lor europeană unde au trăit primii plugari ai lumii, când la SCHELA CLADOVEI se cultivau cereale cum scrie istoricul român Vasile Boroneanţ. Ei creşteau caprine, oi, vite şi mai ales cai - primele mijloace terestre de deplasare ale omenirii. Sciţii au fost PRIMII PĂSTORI de pe pământ. O grupare specială scitică este cea numită de istorici SCIŢII REGALI, care dirijau şi ţineau legătura cu întreaga existenţă scitică a zonei, trăind în corturi regale. De asemenea, sciții sunt considerați cei MAI MARI DEŢINĂTORI DE AUR din istoria omenirii.

Kurganele, morminte scitice din Munţii Siberieni Altaici, sunt unice ca arhitectură şi deţin cele mai numeroase şi mai vechi bogăţii istorice. Kurganul nr. 2 de la Pazîrîk de pe Oxus din Munţii Altai are mari camere funerare. Pereţii sunt susţinuţi cu grinzi lungi şi groase dispuse orizontal şi nouă rânduri de grinzi din zadă. Kurganul este pe vechea albie a unui gheţar şi zăpada a conservat numeroase obiecte de piele aflate lângă defuncţi. Interiorul avea etajări. Lângă corpuri sunt veşminte, covoare, dar covorul de rugă prezintă cea mai importantă scenă figurativă antică. În Kurganul nr. 5 un războinic e tatuat cu fiinţe mitice, monştri şi peşti. S-au găsit numeroase obiecte de artă cu montări de aur, argint, harnaşamente, cât și o statuetă din marmură a unui cântăreţ la flaut. În Kurganul 5 sunt imagini feminine cu sâni mari şi tors puternic, gât lung, iar pe cap poartă coroane ca o piramidă cu cercuri. Iată o nouă dovadă a credinţei în ZAMOLSELE-PREOTESE străvechi, a căror istorie are rădăcini de necontestat și pe care CREȘTINISMUL PATRIARHAL A INTERZIS-O.

Iată câtă istorie a lăsat omenirii lumea Câmpurilor de kurgane șcitice/getice... Și câte lucruri încă se vor mai afla de la străbunii noștri de odinioară pentru că, așa cum spunea genialul nostru poet național, Mihai Eminescu: "De la China pân-la Rin / De geto-daci pământu-i plin."

Arheologia din zona carpato-dunăreano-balcanică a dezvelit pentru omenire artefacte grăitoare deţinute de ştiinţa sacră străveche ce împodobeau simbolic obiectele de cult de pe altare dovedind că acestea sunt prima scriere din lume. Interesant pentru tema noastră este pocalul-pahar bitronconic, din argint-aurit, cu imaginea Cervideului Sarabă, care are 8 picioare, descoperit în anul 1937 de către arheologul Ioan Andrieşescu şi istoricul Dumitru Berciu într-un tumul din nordul Dunării, la Agighiol - Sabangia, jud. Tulcea, cu artefacte din secolul al IV-lea î.Hr.
Acest pocal-pahar înalt de 18 cm e alcătuit din două trunchiuri de con unite la mijloc pe baza mică, marcând talia ca o clepsidră cu deschidere mare, ce-i dă stabilitate pe altar şi o supleţe specială pentru uzanţa ceremoniilor cultice.

Mormântul în care a fost descoperit avea trei încăperi funerare dintre care două erau pentru Prinţul şi Preoteasa Basarabă, iar a treia conținea scheletele a trei cai, arme, harnaşament bogat ornat. Printre mulţimea de obiecte din aur şi argint atrag atenţia un coif cu ochi, două pahare rython, două cnemide, 5 cupe-fiale şi multe podoabe din aur şi argint-aurit.
Artefactele descoperite sunt din vremea Marilor Preotese Amazoane, când regina transmitea însemnele princiare soţului prin căsătorie. Kotya - Marea preoteasă, are numele scris pe vasul de argint circular prin inscripţia Kotyo ceg(T) beo şi e originară din neamul Kotinilor Carpatini semnalaţi pe harta geografului Ptolemeu la 141.

În sudul Coreei (Oreei) din Silla antică se află o pictură rupestră cu un alt cal cu 8 picioare, scrie Constantin Miu, întărind ideea că scrierile vedice sunt duse de arienii carpaţici în estul Asiei.

Gh. Şeitan aduce în prim plan casta înţelepţilor geƫi, numită Sarabii Terrei, prezentă până la Brâncoveanu şi urmașii săi, veche de 2500 ani, un timp prea scurt istoric, fiindcă este detaşat de Matriarhat, la care se apelează numai tangenţial de către istorici (ist.Orici), că se lovesc permanent de porţile ferecate ale Matriarhatului numit Lumea veche. Să nu uităm că tot ce există are mai întâi O Mamă, iar trimiterile la patriarhatul cu care începe Ist.Oria, îşi are rădăcinile puternice în Scrip.Oria preist.Orică, jalonată pe Calea-n dar (calendar) zidită de iniţierile străvechi matriarhale din ştiinţa cosmogonică pelasgo-getică.

Pe o tăbliţă de la Tărtăria veche de peste 7000 de ani este o Căpri.Oară îmbrădată, aşa cum este ilustrat şi pe pocalul de la Agighiol (care-i o veche Agie de lângă un lac al fostei Insule Peuce luminată din negura timpului de titanul Preistoriei Dacice, românul Nicolae Densuşianu).

Marile Preotese deţineau aceste învăţături străvechi încrustate pe obiectele de cult, ca sfinte daruri regăsite azi, dar fără însemnele străvechi alungate de patriarhat. De ce în tumul era înmormântat principele şi o personalitate feminină? Să nu ştirbim rolul important al Reginelor Preotese, ce dădeau bărbaţilor ranguri înalte şi NU invers, deci ne aflăm în plin matriarhat, care păstrează iniţierile ancestrale.

La nunţi, oraţiile vorbesc despre o adevărată vânătoare de căprioare, cu care se nunteau ca surioare, soţioare cum hotărau Legile belagine-matriarhale ale Hestiei.

În nordul Dunării se află Ţara Basarabia. În Insula Peuce se afla Biserica Albă, Căprioara de aramă, Merele de aur din Grădina Hesperidelor şi Sarabele Terrei străvechi, cum scrie Nicolae Densuşianu, cel ce-a deschis porţile Ist.Oriei între Matriarhat şi patriarhat în Geƫia străveche, aducând în prim-plan învăţăturile codate în mitologie, datini, obiceiuri, creaţie populară, ce precizează locul nostru primordial în Ist.Oria omenirii.

Surse informaƫionale: Olimpia Cotan-Prună, Gh.Constantin Nistoroiu, Basarabia Literară
Adaptare şi foto: Carmen Pankau

🚩INCULTURA ȘI DEZINFORMAREA FAC RAVAGII

Sunt multi indivizi, nu pot să le mai spun oameni, spălaţi pe creier, în ultimul grad, mult mai mulţi decât am crezut eu, sunt de-a dreptul șocată!

Mizeria informaţională dă roade. Se promovează incompetenţa, necunoaşterea şi incultura pentru dominarea maselor.

Minciunile sunt “promovate” de mass-media, vândută străinilor, ca singurele adevăruri și ne fac să ne fie rușine de orice gând curat. Dragostea faţă de Neam și Ţara şi mândria naţională sunt declarate public ca “o rușine”, sunt după părerea lor “penibile” și “odioase”!

Tot ce este grandios, tot ce este mai frumos și valoros într-o societate umană este terfelit în noroi și călcat în picioare! Mediocraţia și prostia au ajuns la loc de cinste. Naţionalismul, dragostea pentru Neam și Ţară sunt cotate ca o “rușine”, după părerea lor și trebuiesc combătute cu multă severitate, cu orice preţ, mulţi se vor “europeeni”, sau cetăţeni ai lumii…

Agresivitatea, scandalul, minciuna sunt o realitate cotidiană. Criminalii, hoţii, trădătorii, ticăloșii sunt mari vedete și sunt la mare cinste, sunt admiraţi și omagiaţi de toată “lumea”… Ei sunt sărbătoriţi ca idoli! Şi iată că a apărut o nouă speţă de “sub-oameni”.

Este o tragedie că atât de mulţi „indivizi“, chiar și cu școală sau cu studii „superioare” (!), nu știu să citească, sau nu știu să înţeleagă ce este scris sau spus“. Cât despre scris… este o catastofă! Dacă ar fi în puterea mea, aș înfiinţa de urgenţă un program pentru re-educare a analfabeţilor, chiar și a semi-analfabeţilor cu diplomă. Ei sunt un pericol pentru tot neamul. Dar numai cu proștii se poate face… ce se face!

Ce încredere mai poţi avea într-o generaţie “cu studii”, care în loc să-și aprofundeze conoștiintele și să schimbe păreri cu alţii de seama lor, au în cap numai party, selfies, fotografii “nostime”, dacă se poate cu limba scoasă, că e așa la modă… exprimări înr-o limbă franceză sau engleză de “baltă”, că propria lor limbă, românească, LIMBĂ PRIMORDIALĂ, nu li se pare deloc “chic”, nu mai e bună destul…

Și ăștia sunt viitoarea “elită” a ţării, viitorii profesori, doctori, avocaţi, ingineri…?

Așa arată oamenii culţi?

Înainte, studenţii apărau drepturile Neamului, Ţara, astăzi se lasă duși cu valul “european”, îi interesează numai distracţia, drumul cel mai scurt spre vârful carierei, indiferent prin ce mijloace. Dar știu că nu sunt toţi așa, și în aceștia ne este toată speranţa!

Este foarte trist, că mulţi intelectuali, de toate vârstele, au făcut și fac jocul murdar al tâlharilor, spre a-și salva propria piele, și desigur, cariera.

A avut loc o îndobitocire planificată a poporului, și asta în decursul mai multor ani, acţiune care le-a reușit pe deplin! Sunt experţi în așa ceva, să recunoaștem! Oare de ce toţi intelectualii au fost “înlăturaţi”, în mai toate timpurile?

Prostia și dezinformarea, incultura sunt mult mai periculoase și fac ravagii, mai ceva decât o bombă atomică! Sistemul de învăţământ trebuie re-structurat complet, din temelii, și asta URGENT!

Norocul nostru este că mai sunt mulţi oameni inteligenţi, culţi, sănătoși, din toate punctele de vedere, tineri inteligenţi și curajoși, care știu ce vor și care este menirea lor pe acest pământ, conștienţi și mândri că aparţin Neamului nostru pelasgo-get! Și în ei este speranţa! Cu ei mergem mai departe!

Întotdeauna exista o "ieșire", din tot! Principalul este sa NU capitulăm, în fata nimanui! Capul sus!

☀️NIASCHARIAN! Să renaștem!

Autor: Carmen Pankau