„PEȘTERA CU CRISTALE DIN MINA FARCU”, ASCUNSĂ ÎN PĂDUREA CRAIULUI

Exploatarea bauxitei în zona minieră Roșia de Bihor a favorizat în anul 1987 interceptarea unui gol subteran care nu avea legături cu suprafața și „funcționa” ca o imensă geodă. Numită „PEŞTERA Farcu”, „Grota Farcu” sau „Peștera cu cristale” aceasta fost descoperită în anul 1987, când se săpa o galerie a Minei Farcu. „Artificierul a rămas atât de uimit, încât a cimentat intrarea”, a declarat Viorel Lascu, Preşedintele Federaţiei Române de Speologie. Ce l-a uimit pe om au fost cristalele din peşteră. „E vestită pentru aceste cristale, care ajung şi la un metru înălţime. Sunt transparente, de forme geometrice mai puţin întâlnite”, a mai precizat Lascu. Aceste cristale fac ca Peştera Farcu să fie unică în România. Ulterior, însă, localnicii din zonă au reuşit să intre în ea şi au furat toate cristalele la care au ajuns. „S-a întâmplat exact ce se întâmplă când se răstoarnă un TIR cu portocale”, a menţionat şeful Federaţiei de Speologie. Furtul şi vandalismele sunt confirmate şi de primarul comunei Roşia, Florin Bonca.

„Din cauza indolenţei, peştera şi-a pierdut 60-70 la sută din frumuseţea pe care natura şi Dumnezeu au pus-o acolo. S-au cărat cu camioanele stalagmite şi stalactite”, a spus Bonca. În anul 2012, printr-o inițiativă de lăudat, „Peștera cu Cristale din Mina Farcu” a fost amenajată la standarde europene și deschisă publicului. La acest proiect grandios și-au adus constribuția, pe lângă personalitățile din cadrul administrației locale a comunei Roșia și a Institutului de Speologie „Emil Racoviță” din București și preşedintele Asociaţiei Peşterilor Turistice, Moise Iagăr, dar şi custodele din cadrul Centrului pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă (CAPDD) Bihor, Andrei Acs.
Această amenajare a îmbogățit itinerariul deja bogat al peșterilor amenajate din județul Bihor, intrând în circuitul turistic național. Zilele în care cunoscuta „PEŞTERĂ A URŞILOR” este singura grotă amenajată din Bihor se apropie de final. Proiectul de amenajare căruia i s-a dat curs în cazul „Peșterii cu cristale” a presupus redeschiderea unei intrări vechi din mină, amenajarea galeriei miniere care reprezintă accesul în peşteră, dar şi renaturarea unor lentile de bauxită aflate în apropiere. Parcursul în peşteră turiștii îl fac pe jos, respectiv cu un trenuleţ electric. Întreaga grotă este iluminată, însă sistemul care operează este unul de aprindere secvenţionată, spre a nu „inunda” cu lumină puternică spațiile obișnuite cu „catifeaua” întunericului. Adică, atunci când ghidul turiştii vor fi într-o zonă, în restul peşterii va fi întuneric, pentru ca niciun vizitator să nu rămână în urmă. Ieşirea se face cu liftul pe o dolină aflată la suprafață.

„Peştera Farcu va fi peste standardul Peşterii Urşilor”, a spus Viorel Lascu, făcând referire la faptul că Peştera Urşilor, administrată de una din firmele fraţilor Micula, are o infrastructură turistică deja depăşită. „Peștera cu Cristale din Mina Farcu” a fost considerată încă de la început de o frumusețe extraordinară. Comuna Roșia din județul Bihor – cea pe al cărui teritoriul administrativ se află peștera nou amenajată – a fost atestată documenatar încă din anul 1445. Este una dintre acele zone rurale unde colectivizarea comunistă nu a ajuns. Nu a ajuns în totalitate nici sistematizarea austro-ungară a satelor. În Roșia mai găsim încă tipul de sat de munte răsfirat, alcătuit din cătune, formate din case tradiționale. Toate acestea au creat și premisele dezvoltării unui agro-turism responsabil. În ceea ce privește exploatarea bauxitei în Munții Pădurea Craiului, această activitate a fost atestată documentar încă din anii 1915 -1916. Dezvoltarea ei ia însă amploare în anii ’40, o dată cu înființarea Întreprinderii Miniere Dobrești. După anul 1950 se deschide și punctul de lucru de la Roșia. La puțin timp după ce a fost găsită „Peștera cu Cristale”, la punctul minier Farcu, galeria de intrare se surpa. Frumoasele cristale de peșteră ce au rămas neatinse de mineri, au fost astfel salvate de închiderea minei. La 22 de ani după închiderea minei – fapt ce a adus sărăcie în zona Roșia – aceeași mină pare să readucă bunăstarea. Inaugurarea amenajării „Peșterii cu Cristale din Mina Farcu” s-a făcut la data de 20 iunie, 2012.

Deși rocile calcaroase din care sunt alcătuiți Munții Pădurea Craiului ocupă doar 50 la sută din totalul suprafeței acestora, tocmai acestea sunt cele care, prin „plasticitatea” lor dau o notă distinctivă întregii zone. Formele de relief specifice carstului care se găsesc la exterior sub formă de lapiezurile, dolinele, chei și defileele, toate acestea reprezintă exocarstul (carstul de la exterior). Formele de relief carstice prezente în subteran, adică peșterile, le găsim în literatura de specialitate sub numele de endocarst (carstul de la interior). Cercetările speologice din zona Munților Pădurea Craiului au generat inventarierea a peste 500 de peșteri. Acest lucru a dus la dezvoltarea unui turism speologic, ceea ce a creat și premisele amenajării „Peșterii cu Cristale”. Dacă doriți să vă încântați privirea cu asemenea frumuseți minerale, accesul îl puteți avea dinspre orașul Oradea (78km), prin Beiu, Remetea, Cabești și Roșia. În centrul localității, vis-a-vis de Primărie veti vedea un indicator ce vă arată calea spre „Peștera cu Cristale”.Mai sunt aproximativ cinci kilometri pe serpentinele unui drum asfaltat și veți ajunge la intrarea în „Mina Farcu”. Dacă veți veni dinspre Cluj-Napoca (134km), treceți prin localitățile Bratca, Damis și Roșia, iar din centru, virați la stânga. Ca orar de funcționare, peștera se poate vizita între orele 10.00 și 17.00. Dar, pentru siguranța dumneavoastră, mai bine contactați unul din ghizii peșterii, la numerele de telefon: 0749094161; 0761284722.

„Mina Farcu” interceptează nouă goluri subterate care nu au altă legătură cu exteriorul. Două peșteri din cele nouă formează circuitul turistic amenajat al peșterii. Zona Carstică Farcu este situată în partea central – sudică a Munților Pădurea Craiului, în bazinul superior al văii Roșia (afluent al Crișului Negru). Dealul Farcu este un platou carstic situat la aproximativ 400m altitudine. Are numeroase doline de mari dimensiuni și câmpuri de lapiezuri parțial acoperite de sol. „Peștera cu Cristale din Mina Farcu” este cea mai importantă cavitate găsită în acest perimetru. Are dezvoltarea de 251m și denivelarea de 16 m. La momentul descoperirii, peștera a fost considerată o adevărată bijuterie. Era remarcabilă prin abundența și mărimea cristalelor, dar și a stalactitelor de tip macaroană care ajungeau până la 1,5 – 2 m. Din păcate, la scurt timp de la găsirea ei, peștera a fost devastată de mineri.

Amenajarea „Peșterii cu Cristale din Mina Farcu” a însemnat în prima faza consolidarea galeriei de mină și asigurarea unui acces în condiții sigure. S-au instalat în galeria peșterii scări și podețe metalice, pentru un traseu sigur și cât mai agreabil. A fost montată de asemenea instalația electrică care să asigure iluminarea formațiunilor de cristale. Traseul vizitabil însumează circa 200 m de galerie de mină și 100 m de galerie de peșteră. Punctul forte al acestei peșteri nu este dimensiunea galeriilor, ci frumusețea și unicitatea formațiunilor calcaroase. Traseul turistic se încheie cu un balcon, de unde se poate vedea rezervația speologică. În interiorul cavității artificiale, pe una din galeriile minei a fost amenajat un mic muzeu al mineritului. Puteți găsi aici exponate care atestă metodele de muncă în minele din Apuseni, precum și echipamentul individual al minerilor. În această zonă a minei s-a păstrat instalația de tracțiune a cărucioarelor cu minereu pe planurile înclinate și șinele metalice pe care se transportau aceste cărucioare. Muzeul ne confirmă condiițiile grele în care lucrau minerii în Apuseni.

O vizită la „Peștera cu Cristale din Mina Farcu” vă va înnobila starea sufletească. Puritatea cristalelor și formele florale ale acestora vă vor confirma existența unor duhuri ale adâncurilor (elfi, spiriduși și zâne) care „cultivă” aceste grădini de flori de piatră nemuritoare și ni le oferă nouă, spre delectare și admirație.

Sursa: George V. Grigore
Adaptare: Carmen Pankau

✨STELELE-N CER✨ de Mihai Eminescu

✨STELELE-N CER✨este ultima poezie a lui Mihai Eminescu, scrisă cu puțin timp înainte de a muri.


Stelele-n cer
Deasupra marilor
Ard departarilor
Pana ce pier.

Dupa un semn
Clatind catargele
Tremura largele
Vase de lemn;

Niste cetati
Plutind pe marile
Si miscatoarele
Pustietati.

stol de cocori
Apuca-ntinsele
Si necuprinsele
Drumuri de nori.

Zboara ce pot
Si-a lor intrecere
Vecinica trecere:
Asta e tot...

floare de crang:
Astfel vietile
Si tineretile
Trec si se sting.

Orice noroc
Si-ntinde-aripile,
Gonit de clipele
Starii de loc.

Pana nu mor
Pleaca-te, ingere,
La trista-mi plangere
Plina de-amor.

Nu e pacat
Ca sa se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?

☀️ZAMOLSELE ÎNŢELEPCIUNII OMENEŞTI

"Datina a legat apariţia omului de suflarea divină a lui Za.MOL… ZÂNĂ FEMEIE", scrie cercetătorul I. L. Cueşdean.

ZAMOLSE sunt acele Mari Preotese străvechi ale geţilor care au preluat învăţăturile înaintaşelor, le-au îmbogăţit şi diversificat, făurind astfel cadrul social şi economic, ideologic şi religios, familial, etic, estetic, iniţiatic etc.
Zamolse este termenul corect, aşa cum scriau Lucian de Samosata, Diogene Laerţius şi Carolius Lundius. Unii cercetători se opresc asupra cuvântului Zalmocşa, dar se opresc în faţa Zânei Zamol care este şi prima Moaşă a omenirii.
Za înseamnă zână, zi, sacră, sfântă şi zânele existau numai în aria geto-română. Pe tăbliţele de le Sinaia apare scris Zimolsi.

Mol înseamnă femeie şi în zilele noastre (vezi moglia/soţie la italieni), iar particula MOL este prezentă în limbajul european în termeni ce definesc sensibilitatea: moale, fin, blând, blajin, sensibil, diplomat, morală, tămăduitoare, suplă, maleabilă. Înţeleptul Lao Tzy numeşte această sensibilitate, care se modelează şi se automodelează după o legitate, DAO.
Mol este sensibila existenţă din care porneşte şi în care se înmagazinează experienţa, deci este vorba de supremaţia gândirii care îşi are sediul în creier. MOL devine astfel activitatea abstractă, expresie a minţii cultivată prin iniţiere, meditaţie ce înnobilează omul. Se face trimitere directă la supremaţia creaţiei şi înţelepciunii minţii omeneşti, ca dovadă fiind faptul că zeii nu aveau reprezentări fizice.

RELIGIA ZAMOLSIANĂ este izvorul tuturor religiilor şi are la bază Ideea de NEMURIRE. Pelasgii nu cunoşteau moartea, deci nu credeau în Reînviere, care presupune moartea.
Înţelepciunea Zamolselor este izvorul ideilor filozofice ale omenirii. ZAMOLSA era şi numele unei AMAZOANE, după cum ne informează Suidas. O zână getă se numea ZEMELO. Particula ZA e unică la geţi în Europa, la noi fiind la genul feminin. Din ea provin cuvintele Zee, Zău, Zeu, Doamna Zee, Dumnezeu.

În cultura popoarelor există zeităţi sinonime cu Zamol: Zagessi, Sabasios, Samadeva, Zemelo, Zisudra, Samolsa, Zone, Sole, Sonţe, Savai, Şiva, Savas, Savadia, Sabangia, Sacra, Savagot, Gebela, Zebela, Samolis, Zaleucos, Zalman. Semela era o zână pe care o venerau etruscii (neam getic – n. r. Carmen Pankau). Tot Semela era şi numele presupusei mame a lui Osiris. Zamol/ Zamela/Semela avea ca simbol pe 666. Este ştiut că 6 înseamnă putere.

ZAMOLSIANISMUL este concepţia teocratică creată de Preotesele cele Mari şi rămâne cel mai important cult al Antichităţii, preluat şi slujit de preoţii-bărbaţi zamolsieni, aşa cum ne indică logica istorică şi nu invers. Cele care au creat şi slujit această religie erau ZAMOLSE.
Marile Preotese Zamolse au cedat cu mare greutate puterea religioasă, care în acele timpuri era şi politică, preoţilor - bărbaţi, ce se iniţiaseră în înţelepciunea străveche a zamolselor. Zamolse este un termen la plural în greceşte. Grecii sunt cei ce au scris primii istorii ale acestor locuri, dar şi cei care au avut grijă să condamne la uitare civilizaţia care le-a fost mamă.
Cuvinte în care cuvântul Mol este temelie sunt numeroase, ca de exemplu: Molfeta-fata lui Mol, Moldava - cetatea lui Mol, Mol.de.za, mol - amol/ omul, moliftă - rugăciune pentru Mol, moleşit, Mol.hera, Molisia, molţam – mulţumire/slavă zeilor, molcom, molimă, mal, moloz, mâl, molosieni.

Sarmis e getul lui ZA spune denumirea celei mai vestite cetăţi geto-române. Sanctuarul înţelepţilor geţi se numea SARMISEGETUZA, iar CALENDARUL CIRCULAR de aici este şi în zilele noastre CEL MAI PRECIS, la diferenţă de căteva secunde faţă de cel de la NASA.
MOL.DOVA era un ţinut al paradisului unde budiştii îşi doreau să renască după moarte. Îşi imaginau că vor călători pe o şa, poate ZA MOLDOVENEASCĂ, cu sensul de a te aşeza pe un covor fermecat de înţelepciune a filozofiei de Zamolse a lui Lao Tzy.

Zamolsianismul a fost preluat şi adaptat de către preoţii-bărbaţi după o luptă care a durat o mie de ani. În patriarhat preoţii care slujeau această religie se numeau zamolsieni. Cei mai cunoscuţi sunt: Zamolse/Zamolxis/Zamolxe, Zaraostru, Zababa şi toţi marii iniţiaţi care au existat şi există şi în zilele noastre. 
Toţi marii preoţi ai Antichităţii patriarhale au preluat LEGILE de la Marile Preotese numite simplu femei bune, dintre care Diodor din Sicilia o numeşte pe HESTIA. Acest lucru ne conduce la ideea că religia monoteistă este o religie a celor statornici pe vetrele lor cum erau geţii din vremurile matriarhale.

ZAMOLSE preia legile de la Hestia, Zaraostru de la o femeie bună şi chiar Moise a făcut drum lung să ia legile de pe Munte de la IAO care poate fi şi DAO, ori DAOI, adică DIVINII GEŢI. A trecut destulă vreme până la întoarcerea lui şi călătorise foarte departe încât ai lui îl uitaseră. Sunt documente care precizează locul de unde Moise a luat Legile de pe munte… ca fiind în CARPAŢII MERIDIONALI în MUNŢII PARÂNG, aspect consemnat în psalmul 119 : 44:
*El a zis: Domnul a venit din Sinai şi a răsărit peste ei din Seir. A strălucit din muntele Paranx şi a ieşit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi – AVÂND ÎN DREAPTA LUI FOCUL LEGII – Voi păzi legea ta necurmat, totdeauna şi pe vecie*.

PITHAGORA preia legile de la o phitonisă delfică. Sanctuarul de la Delfi era ÎNCHINAT LUI APOLLO şi a fost creat de pelasgii sacri. În acest sanctuar oficiau Pithonikele. În manuscrisul Troano ce consemnează Cultura Maya, Zamna este creatorul sau creatoarea Civilizaţiei Yucatan.

În vechime termenul SAMO era sinonim cu SUMĂ deci e vorba de colecţionarele de înţelepciune. De exemplu Samotrace e insula unde se adunau tracii (denumire regională a Geţilor – n. r. Carmen Pankau). Samondar este locul unde se adună apele – ocean. Samo.lex înseamnă şi colecţie de legi. Erau LEGILE BELAGINE, CODUL ZAMOLSELOR.

Trecerea de la ZAMOLSELE - femei la preoţii zamolsieni bărbaţi, care au slujit acest cult, s-a făcut într-o perioadă de milenii. Vreme îndelungată în sanctuare oficiau împreună preotesele şi preoţii. Cel mai grăitor argument este istoria celor DOI ZAMOLSE - unul femeie, altul bărbat: Apollo şi Artemisa (Gemenii divini – n. r. Carmen Pankau). În Biserica Albă erau precizate locurile preoteselor mari şi mici, dar şi ale preoţilor.

Apollo era Getul cel Mare, Masagetul, nu doar Zeul muzelor, afirmaţie evidenţiată şi de patera TEZAURULUI DE LA PIETROASA. Aceşti doi divini erau GII, pentru ei stând mărturie denumirea lacului de lângă localitatea Nuntaşi din Dobrogea, căreia i se spune din bătrâni DOENGII ori DIVINGII şi care are cel mai bun nămol tămăduitor care oferă şi astăzi TINEREŢE VEŞNICĂ celor care-şi ung trupul cu el.

Dar cine sunt aceşti DOI GII despre care documentele ne precizează că aici au avut o CETATE ALBĂ cu 9 altare, cu 9 sfinte de pristoale? Cei doi Zamolse erau Apollo şi Artemisa, fraţi gemeni născuţi în aceiaşi legitate născocită şi practicată de zamolsele-femei care aveau ca simbol sacru CRUCEA ROTATĂ sau SVASTICA ce reprezintă pe cei doi Z-ZAMOLSE cu acelaşi centru de mişcare energetică - lumea pelasgilor, oamenii mari plini de energii. Apollo era ALBUL, luminosul care venea la Delfi la echinocţiul de primăvară însoţit de fulgere, călătorind într-un car tras de lebede albe, de energii luminoase, când începea Anul străvechi al Babelor. Apollo venea din Insula Albă, unde se afla vestitul sanctuar al Antichităţii cu vestita Biserică Albă cu cei 9 preoţi mari, între care la loc de frunte se situau Mariile cele Mari, dar şi Maria cea Mică.

Cine poate să nege că Dobrogea – Do-apă, bro-brâu şi geea-pământ nu a fost cândva o insulă, un pământ înconjurat de ape, cum este şi în zilele noastre… dar şi mai mult, un Pământ bun, o DOBRO.GEE ? Artemisa era ROŞIA care îngemănată cu fratele său dau MĂRŢIŞORUL infinit de energie şi lumină. Astfel se poate observa cum toate cuvintele cu terminaţia gie, giu, gii sunt aparţinătoare ENERGIILOR. Ei sunt cei DOI ZAMOLSE reprezentaţi de undele energetice de pe Toiagul patriarhilor ortodocşi (ortodoxia a copiat Religia Zamoxiană cu câteva transformări – n. r. Carmen Pankau), cei DOI.NIKA sunt cei doi napei, născuţi DIN RELIGIA ZAMOLSIANĂ, care a rămas codată drept DOI.NA numai la NOI, la ROMÂNI.

La Tarcello, lângă Veneţia, a fost găsit un vârf de lance de pe vremea etruscilor pe care scria ZALMXES. În Germania la Mankheberg tot pe un vârf de lance este scris ZALMXES.
Pe cealaltă parte e încrustat simbolul SVASTICA, crucea rotată, care precizează şi OBÂRŞIA ACESTEIA şi anume LUMEA PELASGILOR, făuritori ai VETREI EUROPENE.
Lângă svastică scrie CCC adică 666 ce reprezintă ESENŢA LUMII NOI create de Nika cu asistentele sale magiile, marile energii ale lumii bazate pe Carbon cu 6 protoni, 6 neutroni şi 6 electroni… simbolul întreitei puteri universale. Cine a satanizat această personalitate complexă a ştiut că e vorba de Sancta Nika.

Dacă vom compara doctrinele religioase ante-creştine, vom semnala firul neîntrerupt al continuităţii eticii sacre, componentele jurământului, practicile religioase, care au trecut de la Marile Preotese Zamolse, la marii înţelepţi ai Antichităţii geto-române, la Marii patriarhi Zamolsieni, ÎNTEMEIETORI şi misionari ai MARILOR RELIGII ale lumii.

Sursa: Olimpia Cotan-Prună
Adaptare și foto: Carmen Pankau

️🇷🇴️MADE IN ROMÂNIA - ROMÂNII AU CONTRIBUIT LA PROGRESUL OMENIRII

Strămoșii noștri, Pelasgo-Geţii au trăit pe întreg teritoriul Europei, la nord de Africa, aproape jumătatea Asiei și până în Japonia. Ei sunt cei care au civilizat Lumea!

📜EUGENE PITTARD scrie: 

"Strămoşii etnici ai românilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanităţii, civilizaţia neolitică română reprezentând doar un capitol recent din istoria ţării."

Geţii sunt Civilizația Primordială a lumii. Ei au existat cu mult înainte de Egipt, Mesopotamia și de alte civilizații străvechi.

📜WILLIAM SCHILLER în cartea ''Unde s-a născut civilizaţia?'' scrie: 

“Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul Român, răspândindu-se apoi, atât spre răsărit, cât şi spre apus, acum circa 13.000-15.000 de ani !”

CULTURA CUCUTENI, încă de la începutul Neoliticului, este cea mai veche cultură din LUME. Această Cultură exista dinainte de Egipt și Mesopotamia.
Strămoșii noștri, Geţii, au avut cea mai veche scriere din LUME și s-a descoperit pe Tăbliţele de la Tărtăria/ Ardeal, acum 7.000 de ani.

Noi am fost întotdeauna primii în toate!

GEŢII AU AVUT PROPRIUL ALFABET!

Iată aici numai două dovezi și afirmaţii istorice:

📜CAROLUS LUNDIUS (Zamolxis, Primus Getarum Legislator) scrie:

„Să fie clar pentru toţi, că cei pe care antichitatea i-a numit cu o veneraţie aleasă Geţi, scriitorii i-au numit după aceea, printr-o înţelegere unanimă, Goţi. Grecii şi alte popoare au luat literele de la geţi. La Herodot şi Diodor găsim opinii directe despre raspândirea acestor litere.”

📜BONAVENTURA VULCANIUS din Bruges, De literis et lingua getarum sive gothorum, 1597 scrie următoarele:

“Geții au avut propriul lor alfabet cu mult înainte de a se fi născut cel latin. Geții cântau, însoțindu-le din fluier, faptele săvârșite de eroii lor, compunând cântece chiar înainte de întemeierea Romei, ceea ce o scrie Cato – romanii au început să facă mult mai târziu. Nu pot să trec sub tăcere, faptul că întotdeauna am fost admiratorul, mai mult decât al tuturor, al acestui nume prin excelenţă nobil al unui neam, care crede din adâncul inimii lui în nemurirea sufletelor, căci după judecata mea, condamnând puternic moartea, ei capătă un curaj neţărmurit de a înfăptui orice; după cum se vede, NEAMUL GEŢILOR s-a ivit aşa dintotdeauna de la natură, el a fost şi este un POPOR cu totul APARTE şi VEŞNIC.”

Limba noastră multimilenară este singura limbă naturală de pe Pământ și stă la baza aproape tuturor limbilor. Restul limbilor sunt artificiale, limbi inventate și impuse populaţiei respective. Important de știut este faptul că 90% din scrierea sacră a Geţilor, o găsim în scrierea noastră românească.

Roata, căruţa, uneltele, armele, tot de la noi au pornit. La noi au apărut primele mine și furnale din Europa.

Pe Valea Oltului au fost descoperite urmele unor locuințe cu o vechime de un milion de ani.
Casele cu etaj, spa, existau deja din Neolitic și au fost inventate de Geţi.

Îmbrăcămintea, încălțămintea, mobilierul, au fost și ele descoperite de Străbuni. Războiul de țesut a fost și el al geţilor. Vestita noastră cușmă, căciulă getică, multimilenară a fost și este copiată până în zilele noastre, în întreaga lume. Cea mai veche reprezentare a Cușmei, Căciulii noastre getice, NU "frigiană" și NU "dacică", așa cum este eronat spus, Căciula getică este reprezentată în Cultura Gumelniţa, acum 7.000 de ani.

Faptul că româncele, încă din străvechime purtau podoabe, este descoperirea unei amulete-pandantiv din cortex, la MITOC (Botoşani), veche de acum 26.000 de ani, CEA MAI VECHE DIN EUROPA.

Religia noastră multimilenară, crucea, existau deja din Neolitic (“preluată” cu zeci de milenii mai târziu de "Creștinism").

Noi, Geţii, suntem și am fost “creștini” cu mult dinaintea “Creștinismului”, care a COPIAT în întregime religia noastră a Geților, cu excepția câtorva detalii și nume, și asta se vede cu “ochiul liber”!

Muzica și instrumentele muzicale au fost inventate tot de Străbunii noștri.

Geţii au inventat toate simbolurile pe care le folosește azi omenirea, nimeni nu știe, sau nu vrea să știe că provin de la noi.

Geţii au inventat svastica cu 2.000 de ani înaintea restului lumii.

Simbolul ciclului vieții Yin & Yang este tot al lor, și asta cu 1.000 de ani înainte de a exista China.

Simbolul coarnelor (bucraniile) tot aici a apărut cu 4. 000 de ani î.e.n. ca semn al loviturii de corn planetare pe care o poate primii omenirea. Acest simbol a ajuns mai târziu până la faraonii Egiptului.

Aceste adevăruri istorice sunt documentate și recunoscute de mari istorici ai lumii noastre contemporane, cu sau fără voia “specialiștilor” români.
Despre aceste lucruri și fapte s-au făcut multe descoperiri importante, însă nu au fost mediatizate (!)


Nu este incredibil?

Este de necontestat faptul că NOI am fost întotdeauna un MODEL pentru toți, un exemplu de urmat. Ce poate fi mai frumos?

Nicio ţară din lume NU a dat lumii atât de multe genii, personalități extraordinare ca ROMÂNIA! Numele lor au fost așezate cu litere de aur printre legende, iar moștenirea lor pe care ne-au lăsat-o este imensă, de neprețuit.

Acest fapt ar trebui să ne dea de gândit și să ne confirme superioritatea!

Să fim mândri și demni că aparținem acestui popor extraordinar.

Noi ne tragem din cel mai vechi și nobil Neam de pe pământ, Neamul Pelasgo-Get!

☀️NIASCHARIAN! Să renaștem!

Autor: Carmen Pankau

☀️GOŢII AU FOST GEŢII REBOTEZAŢI. Despre identitatea comuna ale geţilor şi goţilor. Mărturii istorice.

Se face mereu şi mereu aceasta confuzie, că geţii şi goţii ar fi două popoare diferite! NU este asa!

Să lămurim misterul!

Iată aici câteva mărturii istorice:

4.4 Ausonius, către 310 - către 395, într-o epigramă îl roagă pe împăratul Gratian (367 - 383) să-l oprească pe geticul Marte și scrie despre geți unde istoricii s-ar fi așteptat să scrie goți.

4.5 Prudentius (348 - către 405) în Divinitatea lui Christos, de asemenea nu-i ascultă pe istoricii moderni şi scrie geţi unde aceştia ar fi aşteptat goţi, iar pe Alaric îl numeşte tiranul get.

4.6 Hieronymus (345 - 420) scrie că există autoritate (îndreptăţire) pentru a-i numi pe goţi geţi (22, p. 37).

În acest enunţ se vădeşte că nu-i vorba de nici o confuzie, ci de discernământ, de reprezentare corectă a realităţii.

Iar în altă parte (ibidem) scrie: Et certe Gothos omnes retro eruditi magis Getas quam Gog et Magog appellare consueverunt / Şi în mod cert toţi învăţaţii din trecut au folosit ... pentru goţi, numele get, decât Gog şi Magog.

Ni se explică, deci, că toţi învăţaţii din trecut, indiferent dacă scrierile lor au ajuns sau nu până la noi, foloseau pentru goţi numele geţilor, în baza realităţii etnice pe care o cunoşteau.

4.7 Eugeniu de Toledo, în Carmina XXXIX (Hexastichus de inventoribus litterarum). 6: Gulfila (sic!) promsit Getarum quas videmus ultima (sc litteras) / În şase versuri despre inventatorii literelor: Wulfila a dat la iveală ultimele (litere) pe care le vedem, ale geţilor (25, p. 165).

4.8 Carol Lundius, în Zamolsiz, primus Getarum legislator, Uppsala, 1687 scrie: p. 3 Nempč unam eandemque Gentem Getas et Gothas fuisse / Fără îndoială Geţii şi Goţii au fost una şi aceeaşi naţiune.

În acest volum această idee este reluată încă de câteva ori, la ea subscriind cei mai importanţi oameni de cultură ai momentului: Strălucitul Messenius, Boxhorn, Loccen, Sheringham, Hachenberg şi alţii.

4.9. Johann Filstich, în "Încercare de istorie românească", E.Ş.E., 1979, p. 33, scrie:

Istoricii se ceartă straşnic pentru a hotărî dacă geţii, dacii şi goţii sunt un singur popor cu mai multe nume, sau ba. Dintre cei noi arată aceasta Lorenz Toppeltinus, Martin Schmeitzel, cel din urmă încercând să lămurească acest lucru îndoielnic în Istoria sa scrisă de mână prin următoarele temeiuri:

(1) Mărturia celor mai vechi scriitori

(2) Întâmplările cele petrecute la fel

(3) Potrivirea felului de trai, a obiceiurilor, a limbii şi a locuitorilor ţării

Se adaugă că nici de unde se trage numele de got nu este limpede (sublinierile ns.).

J. Filstich adaugă: Philipp Cluverius (Klüver, 1580 - 1623) în cartea a treia a cărţii sale Germaniae antiquae libri III spune că au greşit cei care au amestecat geţii cu goţii.

Cum ar fi putut spune altfel, când el, dar şi alţii, după cum am dovedit, sperăm, şi-au pus toată speranţa într-un semn de întrebare: există goţi independent de geţi şi ar putea ei să le aducă o oarecare identitate?

4.10 Bossuet (Discours sur l'histoire universelle, Hachette, 1883): les Goths, autrefois appelés les Gčtes (p. 97).

4.11 Quicherat (Thesaurus poeticus linguae latinae, Hachette, 1899, p. 469): Gčtes, nation scythique établie sur le Danube; postérieurement les Goths.

4.12 Eusebiu din Caesarea (260 - 340) în Constantin către sacra adunare: Te întreb pe tine Decius... când ai căzut cu toată oştirea pe câmpiile scitice, conducând mult lăudatele trupe ale romanilor ca să lupte împotriva geţilor, în bătaie de joc.

4.13 André Thévet (1502 - 1590), călugăr franciscan, în Cosmographie Universelle, cap. De la Valachie, Transylvanie, Bulgarie et Servie scrie: Originea poporului acestei ţări în întregime, aşa cum susțin cei mai mulți, vine de la geţi, numiţi astfel de romani, pe care noi de atunci i-am numit goţi.

4.14 Leibniz, Collectanea etymologica, Hanovra, 1717: Cimmerios&Cimbros, Getas&Gothos, Sacas&Saxones, Dahas&Dacos eosdem aut cognatos esse, solis nominibus non temere crediderim (p.73)

4.15 Paulo Orosius (spre sfârșitul sec. IV- sec. V) a scris o Istorie împotriva păgânilor din care s-a inspirat Bossuet: Geţii aceia care acum sunt numiţi goţi (Getae illi qui et nunc Gothi, I, 16, 2).

4.16 Bonaventura Vulcanius, scrie la 1597 o carte cu titlul: "De Literis et Lingua GETARUM sive Gothorum".

Această carte conţine multe aspecte interesante, dar spaţiul nu ne îngăduie să le prezentăm. Ele sunt traduse şi le vom publica bilingv latină/română în "Getica" nr. 5-6.

4.17 Nicolao Petreio într-o carte, tipărită la 1695, care are ca obiect tocmai originea cimbrilor şi goţilor, luându-şi în sprijin o serie de autori anteriori, scrie:

1) Getas autem Gothos postea nominatos esse non dubium est (p.78). Că geţii au fost după aceea numiţi goţi nu este nici o îndoială.

2) qui progressi tenuerunt eam regionem, quae nunc VValachia dicitur /care de la început au locuit aceeaşi regiune care acum se numeşte Valahia.

3) Et Philippus I Chron I dicit Getas postea Gothus nominates/ Geţii au fost mai apoi numiţi goţi;

4) It. I. 2 A Gethis Gothes nominatos non dubium est / nu este nici un dubiu că goţii au fost numiţi după (numele) geţilor (p.80)

Arătări similare, sprijinite pe alţi autori, se găsesc pe mai multe pagini.

4.18 Procopius, în Despre războaie III 2, 

2 scrie: Neamurile gotice erau şi sunt şi astăzi multe la număr ... dar, dintre toate, cele mai mari şi mai vrednice de luat în seamă sunt goţii, vandalii, vizigoţii şi gepizii. Altădată li se spunea sarmaţi şi melanhleni, iar unii îi numeau neamuri getice. 

3 Toţi aceştia se deosebeau între ei prin nume (!), după cum am mai spus, dar încolo sunt în toate la fel. 

4 Toţi sunt albi la trup şi cu părul blond, înalţi de statură, frumoşi la chip şi folosesc aceleași legi. 

5 Toţi sunt de credinţa lui Arius şi au o singură limbă, numită gotică (înainte de a apărea numele de got, cum se numea oare?, nota ns)

Eu cred că la obârșie se trag toţi dintr-un singur neam, iar mai târziu s-au deosebit după numele şefilor care i-au condus. 

6 Acest neam locuia în vechime dincolo de fluviul Istru (sublinierile ne aparţin).

4.19 Carlo Troya (37, p 5-7) scrie: Il mio scopo principalissimo ... si divideva in due punti;

1 Di mostrare, che i Geti di Zamolxi e di Decebalo furono i progenitori de Goti di Teodorico e degli Amali/ De a arăta că Geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Theodoric şi ai Amalilor/

2 Di porre in chiarezza, che quella razza Getica o Gotica fu diversa dalla Germanica ... / De a pune în lumină că acea rasă getică sau gotică fu diferită de cea germanică.

Carlo Troya aduce numeroase dovezi că goţii nu-s decât geţii care au populat atât nordul cât şi apusul Europei, dar nu putem aborda aceste aspecte care depășesc tematica studiului nostru.

Numeroși alţi autori din diferite naţiuni au atestat identitatea dintre geţi şi goţi, dar spaţiul nu ne îngăduie să-i cităm.

4.20 Am vrea să spunem câteva cuvinte despre Getica lui Iordanes.

În § 3 Iordanes spune: am făcut în expunere unele adaosuri potrivite din istoricii greci şi latini, amestecând în cuprins, la început, la mijloc şi la sfârșit multe din cele pe care le-am socotit utile (subl. ns.)

Deci, rezumând o istorie a geţilor el a adăugat diverse ştiri din diverşi autori pe care i-a folosit, dar fără să-i citeze. Cum mulţi autori anteriori lui începuseră să scrie got pentru get, Iordanes foloseşte grafia pe care a găsit-o la autorii respectivi. De aceea apare de atâtea ori scris got în loc de get.

Totuşi, atunci când scrie din amintire, el scrie get, nu got. În această operă găsim de 25 de ori get iar uneori got e pus pentru variaţia stilului.

De exemplu în § 61, 62 scrie despre luptele dintre Tomiris, regina geţilor, şi Cirus, în sec VI î.e.n., când în nici un caz nu ar fi putut fi vorba de o naţiune gotă.

Totuşi, deşi în lupta cu parţii lui Cirus nu apar, normal, decât geţii şi regina lor Tomiris, pentru colorarea stilului, Iordanes scrie: acolo şi atunci a văzut neamul goţilor pentru prima dată corturi de mătase, goţi care faptic nu fuseseră menţionati ca participanţi la luptă, pentru că, mai ales atunci, nu puteau să existe.

Fraza ni se pare similară stilistic cu una ca aceasta: La Termopile grecii au luptat pe viaţă şi pe moarte cu perşii lui Xerxes. Acolo au văzut elenii pentru prima oară steagul persan cu cap de lup şi coadă de şarpe.

Rezultă de aici că elenii erau alt popor? Nicidecum.

Se va spune poate că alternanţa greci/ eleni este cunoscută. Dar alternanţa get/ got, dacă nu-i cunoscută poate deveni.

Fraze similare se pot imagina cu orice popor, toate având cel puţin două, dacă nu mai multe nume.

Dacă ni s-ar da o frază ca aceasta:
La Mărăşeşti românii au dat lupte aprige pentru a opri atacul german al lui von Mackensen. Acolo au văzut valahii pentru prima dată avioane de luptă.

Situațiile prezentate sunt similare, pe unele le acceptăm, pe altele nu. De ce?

Pentru că unele fac parte din depozitul nostru de cunoștințe, primit falsificat de la o istoriografie interesată, pe altele şcoala nu ni le-a relevat.

Că la Iordanes figurează o clară identitate goţi=geţi, găsim destule exemple, dar trebuie răbdare pentru a citi cu atenție opera, să nu ne încredem în istorici care falsifică din interes.

În § 94, Iordanes îi explică lui Castalius cum sunt rudă geţii cu gepizii, ceea ce este o realitate de nedezminţit. Istoricii medievali interesaţi ne-au spus că este o confuzie între geţi şi goţi. Or am dovedit că povestea cu ieşirea din Scandinavia e o simplă fabulă, de primit de către Theodoric in sec VI, dar imposibil de luat în considerare după 14 secole, la nivelul cunoaşterii de azi.

În § 118 Hermanaric cel Mare este conducătorul neamurilor getice, iar în § 121 Filimer este al cincilea şef al geţilor după plecarea din Scandinavia. Acestea sunt realităţi pe care Iordanes le aminteşte din opera lui Cassiodor. Cei care le declară confuzii, fie nu au lecturat cu atenţie opera, fie au crezut fără control, fără spirit critic declaraţiile istoriografiei medievale interesate.

Tot de geţi este vorba şi în § 129, 132, 189 etc. Iordanes scrie, după Cassiodor, geţi, nu goţi, fără să poată fi invocată vreo formă de confuzie.

Însă în § 315 si 316 rezultă cu toată claritatea că:

a. Iordanes este get de neam

b. A scris o istorie a geţilor, aşa cum arată titlul, atât la Cassiodor cât şi la Iordanes.

Căci, cum s-ar putea înţelege altfel de cum sunt scrise rândurile:

Aceasta a fost originea geţilor şi nobleţea de neam a amalilor, ca şi faptele bărbaţilor viteji.

Unde ar putea fi confuzia?

El s-a ocupat de istoria geţilor, aşa cum l-a rugat fratele Castalius - să rezume într-o cronică scurtă opera senatorului Cassiodor despre originea şi faptele geţilor.

Asta i s-a cerut, asta a făcut. Deci concluzia este coerentă cu premiza. Unde ar putea fi confuzia?

Aşa-zişii "goţi", dacă ar fi existat, ar fi avut şi ei, probabil, o istorie. Normal, n-o au. Ei apar din loc în loc pentru culoarea stilului, dar istoria nu este a lor, ci a geţilor, iar regii şi sacerdoţii geto-daci apar la locul lor, ca personaje istorice.

În § 316, Iordanes adaugă: Tu care mă citeşti, să ştii că eu am urmat scrierile înaintașilor - confirmă iar ce a spus în premize (v.§3), ceea ce dovedeşte constanţă şi continuitate, nu confuzie.

Şi adaugă: să nu creadă cineva că, în favoarea neamului mai înainte arătat, pentru că îmi trag obârșia din acel neam am adăugat ceva în plus peste cele aflate sau citite.

Care este neamul mai înainte arătat?

Este clar cel al geţilor înscris câteva rânduri mai sus (§ 315). Deci Iordanes este get, cum o spune însuşi, iar nu got, cum s-a scris de multe ori fără control, pentru că, aşa cum sperăm că am dovedit în cele de mai sus, şi cum arată şi mari oameni de cultură şi savanţi, ca Bossuet, Quicherat, C. Lundius, Messenius, Boxhorn, Hieronymus, Leibniz, Procopius, Carlo Troya etc., de-a lungul secolelor.

De altfel, deoarece pentru aşa-zişii goţi n-am găsit elemente definitorii pentru etnie, pentru orice etnie, trebuie să convenim că, după cunoștințele disponibile în prezent, ei nu au avut şi nu au o existenţă reală, fiind un simplu nume al altei realităţi etnice, nume folosit uneori pentru variația stilului, cum aflăm la toate popoarele europene.

Astfel că cei care caută cuvinte gote în limba română o pot face în pace şi linişte până la capăt. Astfel de cuvinte neexistând, nu există nici riscul vreunei găselniţi, a celei mai mărunte tulburări în ritmul căutărilor.

Geţii sunt aceiași cu Goţii.

Sursa: Gabriel Gheorghe. Fragment din Studiul DE ORIGINE ACTIBUSQUE GETARUM
Adaptare și foto: Carmen Pankau

🇹🇩️Românesc... Fotografie din familie: ☀️APOLLON ZALMOXIS (ZAMOLSE)

☀️APOLLON ZALMOXIS (ZAMOLSE) a trăit cu 1.300 de ani î.e.n., a fost un renumit MEDIC, PROFET ŞI REGE, ZEIFICAT și s-a născut pe teritoriul ROMÂNIEI de astăzi.

El fondează o mare Şcoală Superioară a spiritualităţii Getice şi devine PRIMUL LEGIUITOR al lumii vechi, instituind şi CULTUL MONOTEIST al monahismului PRECREŞTIN.

Universitatea lui Zamolxis era condusă de marii Preoţi, care se numeau zalmoxa /salmoxa. Zal /Sal=Preot; moxa=mare.

Foto: Autor necunoscut
Carmen Pankau

☀️CONFUZIA INTERNAŢIONALĂ CREATĂ: TRACIA ȘI DACIA. Dacii și tracii sunt denumiri regionale ale GEŢILOR!

În pofida tuturor încercărilor de a ne șterge din istorie, de a ne fura identitatea, de a ne schimba originea noastră getică, nimic NU a funcţionat. Suntem și astăzi aici, unde ne-am născut, aici de zeci de milenii. Există prea multe dovezi ale originii noastre, dovezi incontestabile și infailibile care nu se pot “șterge” și nici “negocia”!

S-a creat cu bună știință o confuzie internațională, care încă mai persistă, din cauza dezinformării voite, până în zilele noastre!

Să clarificăm această confuzie, să ne luminăm:

“Tracia” și “Dacia” au fost colonii ale imperiului roman, ele fiind regiuni getice, popoare de neam getic, denumirea noastră “daci” și “traci” este deci complet greșită, ei au fost GEŢI.

Exonimul “dac”, ”daki” era folosit de către romani, iar exonimul “trac” era folosit și dat de greci tuturor celor care trăiau la Nord de ei, unde "trake" înseamnă miazănoapte. 

“Dacii” erau geţii înrobiţi de către cotropitorii și jefuitorii romani, și tot de ei ca "daci" botezaţi și asta în anul 106 e. n.

Concluzionând, “Dacii” și “tracii” nu defineau etnii, ci erau locuitorii unei provincii romane.
Aici se face mereu confuzia între cetăţenie și etnie!

Iată câteva afirmații ale anticilor despre “traci” și “daci”:

🔹HERODOT pomenește peste 22 de seminții care populau zona sud-dunăreană:
"bessi, bisalți, brygi, dalonci, crestoni, crobizi, skyrmiazi, nipsei, odomanți, odryși, trauși, bistoni, ciconi, dersei, edoni, geți, paiți, sapeni, satri." NICIUNDE nu scrie de o seminție TRACĂ! 

🔹ROBERT SHERINGHAM (”De Anglorum Gentis origine disceptatio”, p. 159) spune:
"Astfel chiar Pliniu, Mela, Solinus, îi arată pe geți ca poporul Traciei. Toți tracii ar fi fost un singur popor, adică GEȚII, mărturisește Mela (sec. I )."

🔹FLAVIUS VOSPICUS din sec. III îi numește pe toți tracii popoare GETICE.

🔹STRABON și HERODOT le spun populațiilor din Tracia ”seminții”, nu popoare, pentru că toate aceste "seminții" aparțineau unui singur popor: GET.
Izvoarele antice consemnează limpede faptul că populațiile europene și ale Asiei vestice PROVIN din Carpați.

🔹VASILE PÂRVAN arată limpede în ”Getica” (1982, p.51):
”Cât privește sudul Dunării, până la Haemus, el era de mult getic. Dar GEȚII de aici erau numiți thraci.”

Astăzi avem suficiente informații genetice încât să putem susţine că cele două popoare antice au fost: PELASGII și GEȚII, până la amestecul celor două, care au dat naștere multor triburi, și care prin înmulțirea firească a lor, au dat naștere multor neamuri.

Amprenta noastră genetică este cel mai bun argument incontestabil al nostru, “dacii”, tracii” precum și o mulţime de alte popoare INVENTATE pe parcursul istorie, sunt toate de origine GETICĂ. Haplogrupul majoritar în Europa este deci… GETIC!

DACI, GEŢI, TRACI ŞI SCIŢI, deşi CHIAR grecii spun că:
“SUNT UN SINGUR NEAM, care locuiesc în ținuturi diferite, însă NU SUNT POPOARE DIFERITE!”

Prin urmare, neamul nostru GETIC a fost înlocuit, cu bună știinţă, cu “daci” și “goți”, urcând ambele neamuri și în ținuturile nordice pentru a nu mai înțelege NIMENI NIMIC!

O CONFUZIE VOITĂ și “reușită”!

Un lucru trebuie să ne fie clar: prin DENUMIREA FALSĂ de “Dacia” și “daci”, ne facem un deserviciu istoriei și neamului nostru, prin faptul că prin aceasta NE SCURTĂM existenţa noastră de zeci de milenii, la doar… 2 milenii.

Romanii știau exact cine erau străbunii noștri! Întregul teritoriu al Geţilor a fost denumit de romani TERRA GETARUM.

Indiferent cum îi denumeau străinii pe stramosii nostri:

DACI, GEŢI, MISI, BESI, GETULI, TYRA-GEȚII, TISSA-GEȚII, AR-GEȚII, INDI-GEȚII, ILER-GEȚII, MYS-GEȚII, MATYGEȚII, SAMO-GEȚII, ANDI-GEȚII, AN-GEȚII, SAR-GEȚII, MYR-GEȚII, MASSA-GEȚII, GEATS, JATS, DJED (Egipt), YUEHZII( China), etc.,

ei erau cu toţii GEŢI.

Nu a existat NICIODATĂ o etnie, un Regat și nicio limbă dacă sau tracă!

Toate drumurile duc la NOI! De ce? Pentru că de la NOI, de aici din zona Carpato-Danubiano-Pontică, adică din România de astăzi, a pornit și a plecat TOTUL! 

Pelasgo-Geţii sunt civilizatorii lumii. Slăvit fie în veci numele lor!

☀️NIASCHARIAN! – Să renaștem!

Autor: Carmen Pankau

SALINA DE LA SLĂNIC PRAHOVA ESTE CEA MAI MARE DIN EUROPA

️Printre comorile moștenite de la mama natură, România numără și câteva masive de sare de importanță capitală pentru viața umană. Păstrate sub straturile geologice montane sau deluroase, acestea au fost exploatate încă din antichitate, după cum dovedesc descoperirile arheologice. Una dintre cele mai importante saline aflată în exploatare, dar și cu galerii „muzeu” este SALINA SLĂNIC din județul Prahova. Situată între văile Prahovei și Teleajenului, la circa 44 km de Ploiești și la o altitudine de 400 m, salina Slănic Prahova este cea mai mare din Europa, având la bază 32 de metri și o înălțime de 45 de metri. Suprafața totală este de 78.000 metri pătrați, 2,9 milioane metri cubi de sare fiind excavați din mină. Istoria spune că moșia Slănic a fost cumpărată de spătarul Mihai Cantacuzino în jurul anului 1685 și că exploatările au început în 1688 pe Valea Verde, iar câțiva ani mai târziu și pe Baia Baciului. Salina este formată din două nivele, numite Unirea și Mihai. Lucrările la mina Unirea au început în 1938 și exploatarea sării s-a făcut începând cu anul 1943. După 1970, mina devine un important obiectiv turistic datorită condițiilor naturale deosebite: un microclimat bogat în ioni de natriu, o temperatură constantă de 12 grade pe toată perioada anului, o presiune atmosferică de 730 mmHg și o umiditate cu aproximativ 10% mai scăzută decât media celei de la suprafață. Toate aceste condiții sunt foarte propice celor cu probleme respiratorii care au la dispoziție spatii amenajate, locuri de joacă, un teren de sport, o sală cu mese de biliard și un bufet. În sala Genesis, Iustin Nastase a realizat sculpturi în sare, busturi ale lui Decebal și Traian. Alte lucrări, semnate de artista Oana Brezeanu, sunt busturile lui Mihai Eminescu și Mihai Viteazul.

MINA MIHAI se află deasupra minei Unirea și este delimitată de aceasta printr-un plafon de 40 m grosime. Aceasta a fost deschisă în 1912 și, până în 1942, 462.332 m3 de sare au fost excavați de aici. Ca și elemente de geologie a zonei, masivul de sare aflat aici are o lungime de cinci-șase kilometri, o lățime de circa doi-trei kilometri și poate fi exploatat pentru încă câteva mii de ani. Sarea se prezintă sub formă de cristale bine dezvoltate, care formează o masă compactă grăunțoasă, în care cristalele mari se divizează în masa cristalelor mici. Suprafețele de contact dintre cristale au formă neregulată, ceea ce mărește mult coeziunea și aderența. Ca istorie, începuturile salinei datează din jurul anului 1686, când spătarul Mihail Cantacuzino a realizat că în zonă există un zăcământ de sare și astfel, vrând să deschidă o mină, a cumpărat moșia Slănic. Din documentul care consemnează tranzacția, reiese faptul că înainte de anul 1685 au existat ocne vechi, de adâncimi mici, la 5 km est la Teișani. În anul 1688 pe Valea Verde a fost deschisă prima exploatare, urmând ca între anii 1689-1691 să fie deschise și exploatările de la Baia Baciului, de către Mihail Cantacuzino. În anul 1713 spătarul a donat atât moșia sa din Slănic cât și ocnele de sare, Mănăstirii Colțea din București. Între anii 1601-1700 exploatarea sării în zonă s-a efectuat la Baia Verde, Dorobănțești și la Baia Baciului, prin metoda de tip exploatări „clopot”, în care accesul se realiza prin două compartimente: unul vertical care se folosea pentru scoaterea sării, iar celălalt oblic pentru intrarea și ieșirea din ocnă.

Din secolul al XIX-lea s-au dat în exploatare „Ocna din Vale” (diametru 75 m, înălțime 145 m) și „Ocna din Deal” (diametru 68 m, înălțime 90 m), fiecare având câte patru puțuri de exploatare. Între 1865 și 1875 activitatea ocnelor a fost suspendată, începându-se exploatarea minei „Sistematice”, iar după anul 1875 s-a reluat activitatea doar la „Ocna din Vale”. Cele două ocne au fost unite de o galerie în plan înclinat. În anul 1852 domnitorul Barbu Știrbei cu prilejul unei întrevederi care a avut-o la Sibiu cu împăratul Franz Joseph al Austriei, a solicitat acestuia un inginer specialist în exploatări miniere, în vederea modernizării salinelor din Muntenia. Pe baza unui concurs realizat în același an între inginerii din Austro-Ungaria a fost recomandat inginerul Carol Karacsony, șeful Salinei Ocna Dej. După numeroase studii geologice și sondaje, el a adus propunerea Ministerului de Finanțe de a abandona metoda de exploatare cu camere ogivale și folosirea metodei camerelor cu profil trapezoidal, folosită pentru prima dată la Salina Wieliczka din Polonia. S-a ales amplasamentul viitoarei mine pe versantul vestic a Slănicului și a fost deschisă în 1860 cu numele de „Sistematica”, cu două puțuri de extracție, un singur crivac, un puț cu scări pentru personal și două camere principale în formă de „T” denumite „St. Alexandru” și „St. Carol”, cu o deschidere la tavan de 6 stânjeni (circa 13 m). Din proiect urmau să se mai deschidă alte două camere.

Activitatea minei a fost suspendată în anul 1875 deoarece calitatea sării era una inferioară și exista pericolul de prăbușire. În 1867 inginerul Karacsony a propus deschiderea unei noi mine cu profil ogival din „Ocna din Deal” și „Ocna din Vale”, iar în anul 1867 s-a deschis mina „Carol I” cunoscută ca și „Mina nouă din deal”. Mina consta în patru camere cu deschidere la tavan de patru metri și la talpă de 40-50 m (exceptând camera patru care are doar 40 m) înălțime până la tavan de circa 96 m și următoarele lungimi: Camera 1 – 95 m, Camera 2 – 196 m, Camera 3 – 197 m și Camera 4 – 27 m. Extracția se făcea anevoios, astfel încât s-a realizat adâncirea puțului vechi de extracție în anul 1878 și s-a montat o mașină de extracție cu aburi cu cablu lat de la firma Cockerill din Seraing, renunțându-se la crivacul acționat cu forța animală. La 20 ianuarie 1881 s-a relizat noul puț de extracție, renunțându-se la cel din „Ocna veche din vale”. Exploatarea a durat până în 1937 dar puțul a fost menținut activ pentru a deservi noua mină „Unirea”. Prin inundarea Salinei Doftana și părăsirea ei în 1901, Regia Monopolurilor Statului a luat hotărârea să deschidă un nou câmp de exploatare care să completeze mina „Carol I” pentru satisfacerea consumului intern și exportului.

Între anii 1909 și 1912 s-a realizat adâncirea puțului de extracție și deschiderea minei „Mihai I” („Mina nouă din vale”), ce a funcționat simultan cu exploatarea Carol (Principatele Unite). În același an a fost introdus iluminatul electric în mina „Mihai I” și s-a instalat o mașină de extracție adusă de la Salina Doftana. Câmpul de exploatare este format din șase camere cu profil trapezoidal, având o deschidere la tavan de 12 m, o înclinare de 60° și deschidere la talpă de 37 m. Mina comunică cu „Carol I” printr-o galerie. Suprafața totală de exploatare a minei „Mihai I” este de 12.500 mp. Deoarece mina „Carol I” a ajuns la o adâncime de 96 m, întâlnirea unui strat de sare pământoasă în camerele 2 și 3 și pericolul de prăbușire a peretelui nordic al camerei 3, Regia Monopolurilor Statului a luat hotărârea de a deschide o nouă exploatare pentru a completa activitatea minei „Mihai I” și a o închide pe „Carol I”. A fost adus inginerul belgian Maurice Bodart ce în februarie 1938 a deschis mina „Unirea”, proiectată a avea 15 camere cu profil trapezoidal, deschidere la tavan zece metri, înclinare la 60°, deschiderea la talpă 35 m și o suprafață de exploatare de 76.000 mp. Lucrările de exploatare în mina „Mihai I” s-au încheiat în 1943 când s-a trecut la o noua exploatare a minei „Unirea”. Din aceasta s-a extras sare până în anul 1970 când s-a mutat în mina „Victoria”. Necesitatea creșterii gradului de exploatare a rezervelor s-a reflectat în exploatare prin aplicarea sistemului de camere și pilieri pătrați cu exploatarea a 11 etaje.

Fluxul minier s-a realizat în succesiunea: havare, perforare, încărcarea găurilor cu explozivi, împușcarea frontului de abataj, copturirea frontului de lucru, încărcarea sării din abataje la concasorul cu rostogol, concasarea sării în subteran și transportul auto pe releu de benzi al minei. Din octombrie 1992 s-a trecut la exploatarea rezervelor din zona de sud-est a zăcământului de sare. Temperatura constantă de 12 grade C tot timpul anului, umiditatea de 50%, compoziția aerului bogat în ioni de sodiu, presiunea atmosferică cu 18-20 mm coloană de mercur mai mare decât cea de la suprafața solului, lipsa factorilor alergeni crează un microclimat special constituind un mijloc natural de tratare a afecțiunilor respiratorii. Eficiența acestui microclimat a fost descoperită cu peste 100 de ani în urmă. Tot aici sunt locuri amenajate pentru sport (fotbal, volei). Locul este folosit pentru diverse evenimente sportive (competiții atletice și loc de antrenament pentru loturile sportive), ca sanatorii pentru bătrâni și bolnavi sau ca decor pentru cinematografie. Situate deasupra Minei Unirea se află două mine: mina Mihai și mina Carol. Mina Mihai este rezervată în exclusivitate concursurilor internaționale de micro-aeromodele. La suprafață există un interesant Muzeu al Sării ce merită vizitat.

Această „catedrală” a clorurii de sodiu uimește prin mărimea spațiilor, prin coloratura pereților, prin puritatea aerului și prin senzația de mister pe care o oferă aripa întunericului. Coborând în salina Slănic, te afli într-un alt tărâm, unde o adevărată urzeală a tronurilor poate fi posibilă…

Sursa: George V. Grigore
Adaptare și foto: Carmen Pankau

☀️🗺PRIMUL OCOL AL PĂMÂNTULUI A FOST FĂCUT DE 101 CAVALERI ZALMOXIENI

Getul AETHICUS DONARES (Ister) şi echipajul său a făcut înconjorul lumii cu mult înaintea lui Magellan, iar America a fost descoperită tot de el cu mult înaintea lui Columb!

AETHICUS DONARES (Ister) a fost un strălucit filosof, explorator, geograf, om de ştiinţă, Cavaler Zalmoxian, diplomat de cea mai înaltă morală, autorul operei monumentale „Cosmografia”, în care a prezentat spiritualitatea celui mai mare popor din Europa vremurilor antice, poporul pelasgo-get.

Această amplă lucrare a fost redactată în anul 466 e.n. pe baza însemnărilor de călătorie ”excursii” pregătitoare, de antrenament pentru marele ocol al Pământului, dar şi pe baza „jurnalelor de bord” ale marii călătorii. Originalul lucrării a fost „PIERDUT”, la un deceniu şi jumătate de la alungarea hoardelor de huni ale lui Attila.

Pe internet circulă un amplu articol scris de prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu şi publicat în revista „Agero” din Stuttgart, preluat de mai multe site-uri, care ne face să ne mândrim cu o nouă realizare de excepţie a strămoşilor noştri: primul ocol al Pământului realizat de Cavalerii Zalmoxieni pe mările şi oceanele lumii.

Sunt informaţii de primă mână pe care istoricii, cercetătorii şi specialiştii români le tratează cu indiferenţă. Ca de obicei. Iar specialiştii străini nici nu vor să audă de acest lucru…
Asupra datei naşterii sale sunt controverse dar astrologii şi cercetătorii istorici enunţă ziua de naştere a diplomatului CAVALER ZALMOXIAN ca fiind 25 ianuarie 421 e.n. Trebuie amintit că, în perioada vieţii sale, hoardele hunilor lui Attila au rămas în istoria ca CEI MAI SĂLBATICI năvălitori în Imperiul Roman. Timp de două decenii (433-453) au trecut prin foc şi sabie Eurasia, snopind în bătaie legiunile romane care nu i s-au putut împotrivi.

Cel care le-a venit de hac acestor hoarde barbare a fost generalul pelasgo-get/valah AETICUS, născut şi format ca „războinic nemuritor” în Geţia Carpatică, la Durostor (provincia Scythia Minor). În bătălia pe Câmpiile Catalaunice, din anul 451, îi zdrobeşte definit pe huni.

După ce comercianţii greci au descoperit Dunărea ca mijloc pentru facilitatea comerţului, după ce împăratul Traian a cucerit (numai 14% din teritoriul Geţiei Carpatice - n.r. Carmen Pankau), a început isteria „REBOTEZĂRII” locurilor ce făceau parte din strategiile anti-"Daciei" ale Romei: Dunărea de Jos a devenit „Istros” („apă furioasă”, „fluviul isteric/ucigător”), Dunărea de Mijloc şi de Sus „rebotezată” „Danubius, Donares”.

După un obicei foarte prost, aceste nume s-au perpetuat până în zilele noastre. Trebuie reamintit că, mult anterior, întregul bazin dunărean şi Peninsula Balcanică (Valahică) aparţineau Geţiei.

Din anti-dacismul milenar pleacă tot soiul de teorii aberante, legate de originea etnică a marelui explorator, Donares (Ister); grec, roman, bulgar, slav-rus, ori sârb-croat.
Aceasta, în pofida documentelor antice şi argumentelor interne ale „Cosmografiei” care afirmă răspicat că-i "PELASGO-GET" din nordul Geţiei Carpatice dunăreano-pontice, din nordul provinciei Dunogaetia (Scythia Minor), mai exact din „regiunea Histriei”, adică a davei, a oraşului-port la Dunăre.
«Cartea filosofului cosmograf Aeticus aduce lămuriri despre naţiunea-i scită cu neamul nobil al părinţilor săi, din a căror etică îşi trag izvoarele şi ceilalţi înţelepţi» (AethK-93, 244).

Această frază a fost scrisă în orizontul anului 763 e.n., de prezbiterul „abreviator“ / cenzor, Ieronim de Freising-Bavaria, în ultima pagină a Cosmografiei „prescurtate“. Într-alt loc, vrăjit de înalta artă donaresiană a „descrierii“ spaţiului helladic/ grecesc, „benedictinul“ dă, indirect, şi o informaţie care lasă a se înţelege că Aethicus Donares (Ister) n-a fost un grec, ci UN PELASGO-GET, un veritabil „ETHICUS“, ca şi strămoşii săi, „cei mai drepţi“, „cei mai cinstiţi“, „cei mai viteji de pe faţa pământului“, afirmaţie ce taie în orice anotimp respiraţia filogrecimii (ori trăncănelile filo-grecizatoare).

Dacă ar fi aparţinut cumva poporului grec, i-ar fi lăudat – pe lângă peisaje/relief de Paradis (din spaţiul helladic) – şi faptele: 

"Şi astfel acelaşi înţelept le-a descris [peisajele / ţinuturile edenic-helladice] mai sus într-un mod frumos. A omis însă poporul grec pentru că fu plin de toate ticăloşiile, de dezonoare, omucideri, depravări, lux şi toate spurcăciunile.» (AethK-93, 187 sq.)” (2)".

Numeroase sunt ruinele „clădirilor cu potcoavă” din Geţia lui Burebista/ Regalian, clădiri în care au funcţionat înalte şcoli ale cavalerilor zamolxianismului, în perioada cuprinsă între 1.380 î.e.n. – confirmat de „Analele” lui Suppiluliuma – şi până dincoace de orizontul anului 466 d.Hr., certificat în „Cosmografia” lui Aethicus Donares (Ister).

Justiţiarii Cavaleri ai Zalmoxianismului erau pregătiţi în cadru misteric/iniţiatic, în şcoli speciale, în dave, care ofereau condiţii aparte de studiu, de antrenament zilnic etc., toate clădirile destinate acestui scop având o arhitectură uraniană, simbolic-solară, cu obârşii multimilenare în Cultul „soarelui-moş“/tatălui-cer, ori al Soarelui-Tânăr-Războinic (So-Ares), din panoul central de credinţe al Cogaionului, arhitectură moştenită de Zalmoxianism (din orizontul anului 1.600 î. H.), excelând în ridicarea clădirilor cu potcoavă /„absidă“ (legată, desigur, de „POTCOAVA SOLARĂ“ din MARELE TEMPLU ROTUND de la Sarmizegetusa).

Ca Sol/Mesager Celest, ori ca “însoţitor” de Sol, numeai în perioada de exercitare a Zamolxianismului ca RELIGIE NAŢIONALĂ, se fâceau antrenamente pentru ocolul Pământului /pe uscat şi pe ape) de către Cavalerii Zalmoxieni, după un scenario iniţiatic, foarte complex.

Alfabetul „misteric“ / „iniţiatic“, utilizat în scrierea pelasgo-getă / valahă din vremea lui Aethicus Donares (Ister), în şcolile de Cavaleri ai Zalmoxianismului din toată aria Geţiei lui Burebista/ Regalian, folosindu-se clarul, exactul principiu fonetic, avea 23 de litere:

alamon, becah, cathu, delfoy, efothu, fomethu, garfou, hethmu, iosithu, kaithu, lethfu, malathy, nabaleth, ozechi, chorizech, phythyrin, salathy, întalech, thothymos, ăzăthot, reque, urchoni (yrchoni), zothychin.

Între cele 23 de litere ale alfabetului iniţiatic/misteric al Cavalerilor Zalmoxianismului, se află, fireşte, şi cele şapte litere ce reprezintă sistemul vocalic al limbii pelasgo-gete /valahe, adică al Românei arhaice şi de azi:

alamon – A, efothu – E, iosithu – I, ozechi – O, înthalech – Â / Î, ăzăthot – Ă, urchoni / yrchoni – U. Pentru Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei, pentru Dumnezeirea Zalmoxiană, /Thothymos era simbolul literal / mandalic conectat la „Sacrul Întreg Cosmic“ (Dumnezeu ca „natură infinită“) în care Getul este partea.

Un număr de zece litere/Thothymos – sculptate în piatră – erau puse în cele zece alveole din capul celor zece raze ale Soarelui-de-Andezit, marcând o perioadă de zece zile, corespondentul săptămânii din calendarele de azi, căci Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei, Samos („Soare-Moş“/„Zamosh“) avea între atribute – ca Sacru Întreg Cosmic –, bineînţeles, şi temporalitatea, dimensiune esenţială a cosmosului nostru cotidian.

Acest alfabet – transmis din orizontul anului 466 e.n., graţie Cosmografiei lui Aethicus Donares – era folosit „SUB JURĂMÂNT“ numai în şcolile Zalmoxianismului şi numai de către Cavalerii Zalmoxianismului, în scrieri cu profund caracter secret, misteric/iniţiatic.

În popor – „spre a nu se lenevi memoria colectivă“, „spre a nu muri cel ce înscriptează /scrie“ – era permisă/„recomandată“ doar scrierea ideografică – relevată de arheologie la Carpaţi / Dunăre, în ceramica neoliticului, a antichităţii, a Pelasgilor > Belachilor > Blahilor > Vlahilor, permanent, din orizontul anului 8175 e.n. încoace.

După secole de metamorfozare a Zalmoxianismului în „Creştinism Cosmic“ (M. Eliade – EDZG, 246 sq.), alfabetul a "trecut" în sfera sacră a scrierilor Creştinismului Ortodox, constituindu-se în BAZĂ A ALFABETELOR: chirilic/ slavon (care este o copie a alfabetului GETIC- n.r. Carmen Pankau), bulgar, sârb, croat, rus etc.

Aethicus Donares (Ister) s-a format, ca destoinic navigator maritim şi ca bărbat de arme, la Înalta Şcoală de Cavaleri Zalmoxieni de la Nistru. S-a pregătit şi pentru misiunea de Sol/ Mesager Celest, ori de „însoţitor de Sol”.
Instituţia Zalmoxiană a Solilor/Mesagerilor la Dumnezeu („Soarele-Moş“ / „Tatăl-Cer“) şi a Cavalerilor Zalmoxieni („Călaci“ / „Călaţi“), ori Instituţia Salumoş („Omul Soarelui Moş“) > Alymoş („Sol / Soli – Al / Ai – Soarelui-Moş“), indiscutabil şi incontestabil, a permis ivirea în istorie a categoriei, a tipului de pelasgo-geţi-„ethicus“, adică de inconfundabili oameni ai Geţiei Carpatice, cinstiţi, viteji şi nemuritori, pe un impresionant segment temporal, din orizontul anului 1380 e.n. (confirmat de Analele lui Suppiluliuma) şi până dincoace de orizontul anului 466 e.n. (certificat de „ocolul Lumii“ din Cosmografia lui Aethicus Donares / Ister).

În popor, această instituţie era foarte respectată, sacralizată şi fiecare reprezentant era tratat, în timpul vieţii, ca REGE-ZEU-MEDIC, iar după moarte era heroizat/zeificat.
La această şcoală s-a pregătit între anii 441-443, pentru ca în anul 444 să devină chiar directorul/ patronul şcolii, calitate în care şi-a pregătit şi antrenat echipajul pentru o încercare grea: OCOLUL PĂMÂNTULUI.

Cenzorul Ieronim de Freising-Bavaria relatează, cenzurând călătoria:

„Povesteşte că toate celelalte părţi ale lumii mărilor şi oceanelor colindându-le acompaniat de discipolii săi, (făcând) muncă de cercetător minuţios în vremurile prielnice, atât în insulele mari cât şi în insulele mici de la amiază până la apus, de la Tabrobane (Ceylon/Sri Lanka), Sirtinice (Sumatra-Indonezia) şi Calaupa (Galapan-Philippines), până la Riakeon (Islanda), de aici până la Gade şi Coloanele lui Hercule…” (1).

Cavalerii Zalmoxieni sunt înfăţişaţi (pe statuete şi basoreliefuri) întotdeauna ca un călăreţ cu mantie, înaintând zalmoxian, tot la dreapta, spre Lumină/Soare, spre principiul energetic masculin Yang.
Pentru temerara călătorie Aethicus s-a instruit alături de echipajul său, în mai multe rânduri, testul final fiind în anul 461. A reuşit un drum-spirală planetar.

Textul „Cosmografiei” a trecut prin filtrele severe ale cenzorului Ieronim de Frising-Bavaria, care relatează trunchiat călătoria, apoi ale „IGNORANŢILOR” de la Şcoala Episcopală de Copiere a Manuscriselor de pe lângă Catedrala Bavareză, din vremea arhipăstorii lui Armeo (764-784).
Copia se păstrează şi în zilele noastre la BIBLIOTECA PUBLICĂ A UNIVERSITĂŢII din Leipzig, din care redau:

„Noi, într-adevăr nu criticăm, ci ne minunăm, fiindcă spicuim destule aserţiuni ale filosofilor, dar nu pentru că (Aethicus Donares/Ister) a spus atâtea despre artele navale pe mări şi pe oceane, printre insulele inaccesibile, şi nici pentru că a subliniat – de vreme ce văzuse lumina zilei la (dava-port) Histria – că a plecat într-un atât de mare ocol al lumii, ci pentru că a scris despre ţinuturile acvilanului, având în vecinătate insulele neumblate ca Neoparota, Biza, Orcada şi (pentru că a scris) despre materialele marinăreşti de incendiere, despre care aflaţi altădată, pe ici pe acolo, de unde le narează următorul volum”.

În opera sa, Aethicus oferă informaţii excepţionale despre teritoriile pe care le-a cercetat, despre popoarele cu care a luat contact acolo unde „nici un picior de geograf greco-roman” nu ajunsese, fapt pentru care adepţii anti-dacismului au încercat ca opera SĂ NU INTRE în lumea greco-romană ori creştină. CEEA CE NU AU REUŞIT. Iată cum este descrisă acest prim ocol al Pământului:

„Echipajul daco-histrian de 101 Cavaleri ai zamolxianismului a plecat din Marea Neagră pe 21 martie 461, străbătând (observând/analizând cu atenţie) Marea Mediterană şi coastele european-atlantice de la Strâmtoarea Gibraltar până în Marea Nordului şi dincolo de insulele Britanice, a traversat Oceanul Atlantic, descoperind America (Greenland) în orizontul datei de 21 iunie 462 d. Dr., aşadar cu 1.030 ani înaintea redescoperitorului Columb (12 octombrie 1492) înaintând pe direcţia: insulele Orcade (Orkney Is.) – insulele Rifarice – Raikeon (Iceland) – Zhrisolida (Greelanda).

Iar după constatarea realităţii polare de pe Groelanda şi de pe droaia de insule din jurul Polului Nord Magnetic (prin iunie-iulie 462), străbate iute mările arctice… părăsind ţărmurile Alaskăi, intrând în Oceanul Pacific prin Strâmtoarea Bering, de unde înaintează spre Peninsula Chormacinata, ţinându-se mereu de coastele Asiei, explorând marile (Sea oj Japan, East China Sea, Philippine Sea etc.) şi arhipelagurile pacifice: nipon (Gadaronte, Vulcania/Vulcanico), filipinez, indonezian etc. – din mulţimea cărora cenzura ieronimiană n-a păstrat decât câteva „repere”, reverbând o inconfundabilă „apartenenţă” la spaţiile chinez, filipinez, indonezian etc.

În „mălaiul” insular-pacific al Malaysiei/Micronesiei, de pe Ecuator, CÂTEVA AU NUME PELASGICE/ VALAHICE, de parcă le-ar fi botezat Aethicus Donare/Ister, spre a ajunge în Oceanul Indian, unde ia seama la coastele peninsulare malaeziană-thailandeze (Malay Peininsula) şi bengaleze (ale Indiei „Secunde”), apoi la mirifica deltă a Gangelui, de unde pluteşte pe lângă coasta estică Indiei Prime, a Indiei Mari, nerezistând ispitei de a cunoaşte insula Taprobane (Sri Lanka), după care navighează prin Marea Arabiei, prin Marea Roşie, prin Golful Suez, de unde transbordează totul, peste Istmul Suez, în Marea Mediterană, luând-o tot la dreapta, pe lângă coastele Asiei Mici, printre Anatolia şi Cipru, prin Marea Egee, de aici reîntorcându-se „acasă” prin mările-i strămoşeşti, getice – Marea Thraciei şi Marea Neagră/Getic”.

Înconjurul lumii făcut de Aethiculs Donares/Ister s-a încheiat în orizontul anului 465 e.n., ceea ce relevă lumii ştiinţifice că şi această realitate istorico-geografică s-a petrecut cu 1.057 ani ÎNAINTEA călătoriei în jurul pământului făcută de MAGELLAN şi echipajul său.

Ce se mai poate spune? În tot cazul, este incredibil, inimaginabil cât de mincinoasă este “istoria ” scrisă actuală. Este timpul ca istoria lumii, sa fie re-scrisă, așa cum a fost ea! 

Domnilor "istorici", ce mai aşteptaţi?

Surse informationale: Teodor Filip, cortesiarte. Ro, agero-stuttgard.de/REVISTA-AGERO/ ISTORIE/a ETHICUS Donares de Ion Pachia Tatomirescu. htm.

Adaptare, text, completare: Carmen Pankau