Avem o Istorie foarte veche, cea mai veche din lume, o Istorie ascunsă, necunoscută nouă. Este greu să redescoperim adevărul, dar nu imposibil, sunt multe informaƫii şi dovezi, şi aşa ne putem reconstrui Istoria, pas cu pas, bucată cu bucată.
Arheologii au reușit să scoată la suprafață complexul de la Starosel, Bulgaria de astăzi, distrus de macedoneni. În timpul săpăturilor la movila Chetinjova, oamenii de știință au dat peste rămășițele unui rug antic, construit într-un templu pentru a o onora pe Zeița HESTIA. Specialiștii consideră că folosirea rugului a marcat prima utilizare a templului.
Oamenii de știință din Heidelberg, Germania, au studiat formele artefactelor și rugul și s-a dovedit că templul de la Starosel a fost construit nu mai devreme de 358-350 î.e.n., un secol mai târziu decât consideră specialiștii bulgari.
Arheologii au continuat aici săpăturile și acesta este motivul care i-a dus pe cercetători la rugul ridicat în onoarea Zeiței Hestia. Specialiștii speculează că Hestia a fost o protectoare a dinastiei regale. Este pentru prima dată când artefactele legate de cultul acestei Zeițe sunt descoperite în movile. ZEIŢA HESTIA ori HESTA, al cărei nume semnifică cămin sau casă, a fost O ZEIŢĂ a vetrei şi a focului sacru la Pelasgo-Geƫi.
Focul Sacru sau Focul Viu nu era altceva decât o imagine a Soarelui ceresc, Marele Zeu. Soarele de andezit de la Sarmizegetuza este vatra altarului Reginei Hestia (Vesta), vatră pe care ardea focul nestins. În ceea ce priveşte Marele Sanctuar circular getic, absida centrală avea 34 de stâlpi de lemn dispuşi în formă de potcoavă, iar la mijloc era vatra focului sacru. După Palladio, aflăm că ambele temple ale Zeiţei Vesta de la Roma, aveau aceeaşi formă (de potcoavă). Trebuie ştiut şi reƫinut faptul că, acest cult al Zeiţei Hestia în Grecia şi la Roma a fost dus de geți, ÎNAINTE de întemeierea acestui oraş peninsular.
”Marea Zeiţă” a fost descoperită la Trufeşti (Botoşani), alta la Libceva (Caraş-Severin), dar și multe altele. Acest mare număr de figurine feminine ilustrează, ca în nicio altă parte a Terrei, perioada Matriarhatului. Arheologia românească a ajuns la descoperirea unor statuete feminine, care ne încredinţează că, în perioada Matriarhatului, societatea strămoşilor geților (proto-geții) era condusă de o FEMEIE, o mare Preoteasă ajutată de un sobor feminin. Informaţia oferită de Herodot, că Hestia la scuţi (scyți, neam getic) a avut alt nume şi aparţine unei epoci mai târzii, când cultul ei trecuse de la geți la celelalte popoare prin intermediul "culturii" greceşti. Aceştia (grecii) şi-au însuşit tacit cultura popoarelor mai vechi, a geƫilor.
O placă de aur a fost găsită în apropierea satului Merdzhany, zona Kuban din apropierea râului Kuban, în apropiere de orașul de coastă din Anapa, Marea Neagră, aproape de Asovhavet, în timpul săpăturilor ilegale din 1877. Disponibil la Muzeul Hermitage, St Petersburg (inventar nr. Ku 1876 1/9, 10 ). Placa era cel mai probabil atașată unui corn de băut sau rhyton și datată la aproximativ 350-300 î.e.n. Punctul de vedere arată de la stânga la dreapta: Arborele – o Zeiță sau Regină stând pe un scaun cu un vas, craniul unui cal pe un stâlp și un călăreț geto-scytic călare, ținând în mâna dreaptă un rhyton sau o cupă sacră.
Hestia a fost Regina strămoşilor Pelasgo-Geți, iar după moarte a devenit Zeiţă a focului. Începând cu perioada patriarhatului, sciţii o adorau pe Zeiƫă sub numele de Tabiti, grecii sub numele getic de Histia sau Hestia, iar romanii o adorau sub numele de Vesta. Cultul ei s-a generalizat în spaţiul euro-afro-asiatic, după ce Hestia a trecut în panteonul Olimpului. Cu toate că Tabiti a fost aparent cea mai importantă divinitate în panteonul scytic, în privința închinării acordată Zeităților, Herodot se referă la ”Ares” ca la un zeu unic. El observă că ”nu le este obiceiul […] pentru a face imagini, altare sau temple pentru orice, cu excepția lui Ares.”
Anticii au lăsat lichide magice în piatra templelor ridicate Zeităților. O magie de edificare a fost realizată în timpul construcției templului dedicat Zeiței Hestia, în acest sens fiind descoperit un vas cultic ritualic de cracare (descompunere, la temperaturi și presiuni înalte), care a conținut, probabil, un fel de fluid încă NECUNOSCUT. Profesorul Fol crede că a fost un fluid de sacrificiu, care a fost folosit pentru a pătrunde în mama Zeiță, înaintea înhumării, ca să-l mențină pe timpul construcției templului. Însăși construirea templului și a movilei a reprezentat pentru geți procesul de construire a Cosmosului. Din construcția movilei, putem interpreta câte ceva despre credințele aristocrației getice, despre lume și univers. Modul de sacrificiu geto-scytic a fost, în opinia lui Herodot, relativ simplu.
În construcția templului vom descoperi 10 coloane (stâlpi), care însemnau probabil 10 grade în ierarhie. Învățații sunt încă în căutarea unui înțeles asupra simbolismului arhitecturii și a coloraturii locurilor sacre getice. Sunt arheologi care se așteaptă la mai multe surprize pe creasta muntelui. Arheologii au informații cu caracter personal despre sanctuare din roci nestudiate și despre morminte care conțin bijuterii de argint.
Hesiod (sec. VIII-VII î. d. Hr.) în Theogonia sa (Genealogia zeilor) vorbeşte despre Regina geților HESTIA, întemeietoarea Dinastiei Matriarhale, zeificată după moarte prin cultul focului sau al soarelui şi despre faptul că întreg spaţiul euro-afro-asiatic în care trăia, aparţinea Imperiului Getic şi limbii sale. Marele fluviu, spune poetul, este Istru (Dunărea), care curge frumos, iar faimoasa cetate a culturii Histria a încununat cele două nume celebre: Hestia şi Istru. Garda militară a Reginei Hestia şi armata regatului ei erau compuse din temerarele şi neînvinsele AMAZOANE.
Ion Miclea şi Radu Florescu aduc în lumină perlele artei proto-străbune, descoperind celebrele figurine feminine cu trăsături portretistice stilizate cu sugestii de costum. (Preistoria Daciei, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1980).
Prin cultul lor, fecioarele-proorociţe oficiau în altarul înţelepciunii viitorul, primit prin inspiraţie dumnezeiască şi întreţineau un foc material permanent, simbolizând lumina tainelor primite. Sibylla Erythrea, reprezentantă a înţelepciunii şi religiunii hiperboreilor/pelasgilor din nordul Istrului, sublinia în oracolelele sale: Oamenii din Elada mă numesc o femeie din altă ţară. (N. Densuşianu, Dacia preistorică, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1986, p. 196-203).
Narcis Zărnescu ne lasă mărturie cercetările sale în legătură cu fascinanta Eră milenară a Matriarhatului: Figurinele de lut modelate de strămoşii noştri acum peste 8.000 de ani î.e.n. (ale căror stranie asemănare cu cele descoperite în culturile mesopotamiene Hassuna Samarra, nu a scăpat specialiştilor), judecând după Templul descoperit la CRĂSCIOARELE în apropierea Dunării şi datat circa 5.000 de ani î.e.n., ca şi TĂBLIŢELE DE LA TĂRTĂRIA, faza timpurie a civilizaţiei TURDAŞ-VINCA, sfârşitul mileniului al VI-lea î.Hr., sau după sutele de vase miniaturale acoperite cu semne liniare, ale unei scrieri mai vechi cu aproximativ 2.000 de ani decât cea sumeriană, judecând aşadar, numai după aceste câteva ”probe” imposibil de falsificat, greu de trecut sub regimul tăcerii, marea istorie a lumii îşi are una dintre origini şi în spaţiul carpato-danubiano-pontic. (Acolo unde începe istoria, în rev. Pentru Patrie, 1989, IV, p.28-29).
În sprijinul atestării Erei Matriarhale pe Terra subscriu şi figurinele feminine descoperite în Arealul caucazian (Vezi Arta preistorică şi antică din regiunea Caucaziană, p. 200-203), precum şi cele de la Libcova, descoperite de arheologul Eugen Comşa. (Diac. P. David, rev. Mitropolia Olteniei, 1973, p.3-4, 251) Hecateu, menţionează în fragmentul 352 că: AMAZOANELE vorbeau LIMBA GETICĂ.
Vasile Pârvan, referindu-se şi el la timpul Matriarhatului foarte bine conturat şi organizat statal, afirma că: divinitatea feminină getică adorată şi ca Hestia – Marea Zeiţă a pământului roditor şi hrănitor, exista în Geţia-România. (Getica, p.164)
Regina Pelasgo-Geţilor, Hestia/Vesta, Tibiti, a fondat un stat bine centralizat şi organizat ca Regat-feminin, în Vatra căruia a instituit Cultul focului sacru, atribuindu-l în primul rând cinstirii Creatorului şi apoi înţelepciunii divine a Fecioarelor-hiperboreene, Profetesele/Sibiyllele ori Fecioarele Vestale, numite aşa după regina lor.
Diodor din Sicilia – Getul (80-21 î.Hr., a scris Biblioteca istorică în 40 de cărţi) menţionează că: la aşa numiţii Geţi, care se cred nemuritori, Zamolxis susţinea că el a intrat în legătură cu Zeiţa Hestia, de la care a primit Legile Frumoase (Legile Belagine).
ZAMOLXIS, care a trăit cu 1.300 de ani î.e.n. era un renumit medic, profet şi rege, zeificat ca şi străbuna sa Hestia. El fondează o mare Şcoală Superioară a spiritualităţii getice şi devine primul legiuitor al lumii vechi, instituind şi cultul monoteist al monahismului precreştin. Universitatea lui Zamolxis era condusă de marii Preoţi, care se numeau zalmoxa /salmoxa. Zal /Sal=Preot; moxa=mare.
Dumitru Bălaşa, preotul-istoric, susƫine că România este Vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500 - 3500 î.e.n., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare, care a precedat societăţile geto-europene patriarhale.
Platon mărturiseşte afirmaţia maestrului său Socrate privind Fecioarele hyperboreene, Sybilele profetese, care au adus tablele triunghiulare de aramă cu conţinut eshatologic: După ce s-a despărţit de trup, sufletul se duce la judecată.
CIVILIZAŢIA KURGANELOR din Altaiul Siberian, care sunt prezente de la nordul Mării Negre până în China şi Japonia, adevăr de necontestat. Ştiinţa arheologiei a dovedit că străbunii credeau într-o viaţă de după moarte şi de la cei mai săraci, la marii împăraţi, şi-au luat în morminte cele trebuincioase dincolo, lăsându-ne mesaje de necontestat precum sunt câmpurile de kurgane din spaţiile aşa zise scitice, de pe plaiurile carpatine şi până în JAPONIA.
Într-un gheţar Altaic Siberian s-a descoperit COVORUL FERMECAT cu imaginea ZÂNEI CERULUI la ceremonia de învestire a Șcitului Regal (vezi kurganul nr. 2 din cele 5 kurgane imperiale de mari dimensiuni). Acest covor este UNICAT universal şi atestă prezenţa de neşters din istorie a Marilor Zâne scite, ce-au creat o civilizaţie avasată, paşnică, creatoare în zorile omenirii. Sute de istorici ai lumii apreciază că LUMEA SCITICĂ este cea mai veche civilizaţie de pe Pământ, înglobând INDO-EUROPENII (erau tot Geţii reveniţi acasă – n.r. Carmen Pankau) cu multiple nume ce s-au îndreptat spre toate punctele cardinale. Sciţii (Geţii – n.r. Carmen Pankau) sunt cel mai tumultos popor al istoriei euro-asiatice, ce ocupau teritorii imense, unde exista o populaţie infimă, că se contopeau cu locuitorii zonelor supuse, scrie Guido Mansuelli în Istoria civilizaţiilor Europei.
Kurganele scitice din Munţii Altai sunt cele mai multe şi mai bogate, dar şi cele mai originale morminte din lumea veche, dovedeşte savanta lituaniană Maria Gimbutas. Sciţii nu erau doar vestiţi crescători de cai şi călăreţi fătă egal din istoria străveche. Se adaptau condiţiilor climatice şi practicau agricultura, creşterea şi domesticirea animalelor, făurirea uneltelor şi vaselor necesare vieţii. Sedentarii au făurit primele aşezări stabile cu case rotunde în lumina soarelui în formă de cutie, și de aceea au fost numiţi în istorie Cutieni. Aceştia au fost sciţii sedentari ce dovedesc originea lor europeană unde au trăit primii plugari ai lumii, când la SCHELA CLADOVEI se cultivau cereale cum scrie istoricul român Vasile Boroneanţ. Ei creşteau caprine, oi, vite şi mai ales cai - primele mijloace terestre de deplasare ale omenirii. Sciţii au fost PRIMII PĂSTORI de pe pământ. O grupare specială scitică este cea numită de istorici SCIŢII REGALI, care dirijau şi ţineau legătura cu întreaga existenţă scitică a zonei, trăind în corturi regale. De asemenea, sciții sunt considerați cei MAI MARI DEŢINĂTORI DE AUR din istoria omenirii.
Kurganele, morminte scitice din Munţii Siberieni Altaici, sunt unice ca arhitectură şi deţin cele mai numeroase şi mai vechi bogăţii istorice. Kurganul nr. 2 de la Pazîrîk de pe Oxus din Munţii Altai are mari camere funerare. Pereţii sunt susţinuţi cu grinzi lungi şi groase dispuse orizontal şi nouă rânduri de grinzi din zadă. Kurganul este pe vechea albie a unui gheţar şi zăpada a conservat numeroase obiecte de piele aflate lângă defuncţi. Interiorul avea etajări. Lângă corpuri sunt veşminte, covoare, dar covorul de rugă prezintă cea mai importantă scenă figurativă antică. În Kurganul nr. 5 un războinic e tatuat cu fiinţe mitice, monştri şi peşti. S-au găsit numeroase obiecte de artă cu montări de aur, argint, harnaşamente, cât și o statuetă din marmură a unui cântăreţ la flaut. În Kurganul 5 sunt imagini feminine cu sâni mari şi tors puternic, gât lung, iar pe cap poartă coroane ca o piramidă cu cercuri. Iată o nouă dovadă a credinţei în ZAMOLSELE-PREOTESE străvechi, a căror istorie are rădăcini de necontestat și pe care CREȘTINISMUL PATRIARHAL A INTERZIS-O.
Iată câtă istorie a lăsat omenirii lumea Câmpurilor de kurgane șcitice/getice... Și câte lucruri încă se vor mai afla de la străbunii noștri de odinioară pentru că, așa cum spunea genialul nostru poet național, Mihai Eminescu: "De la China pân-la Rin / De geto-daci pământu-i plin."
Arheologia din zona carpato-dunăreano-balcanică a dezvelit pentru omenire artefacte grăitoare deţinute de ştiinţa sacră străveche ce împodobeau simbolic obiectele de cult de pe altare dovedind că acestea sunt prima scriere din lume. Interesant pentru tema noastră este pocalul-pahar bitronconic, din argint-aurit, cu imaginea Cervideului Sarabă, care are 8 picioare, descoperit în anul 1937 de către arheologul Ioan Andrieşescu şi istoricul Dumitru Berciu într-un tumul din nordul Dunării, la Agighiol - Sabangia, jud. Tulcea, cu artefacte din secolul al IV-lea î.Hr.
Acest pocal-pahar înalt de 18 cm e alcătuit din două trunchiuri de con unite la mijloc pe baza mică, marcând talia ca o clepsidră cu deschidere mare, ce-i dă stabilitate pe altar şi o supleţe specială pentru uzanţa ceremoniilor cultice.
Mormântul în care a fost descoperit avea trei încăperi funerare dintre care două erau pentru Prinţul şi Preoteasa Basarabă, iar a treia conținea scheletele a trei cai, arme, harnaşament bogat ornat. Printre mulţimea de obiecte din aur şi argint atrag atenţia un coif cu ochi, două pahare rython, două cnemide, 5 cupe-fiale şi multe podoabe din aur şi argint-aurit.
Artefactele descoperite sunt din vremea Marilor Preotese Amazoane, când regina transmitea însemnele princiare soţului prin căsătorie. Kotya - Marea preoteasă, are numele scris pe vasul de argint circular prin inscripţia Kotyo ceg(T) beo şi e originară din neamul Kotinilor Carpatini semnalaţi pe harta geografului Ptolemeu la 141.
În sudul Coreei (Oreei) din Silla antică se află o pictură rupestră cu un alt cal cu 8 picioare, scrie Constantin Miu, întărind ideea că scrierile vedice sunt duse de arienii carpaţici în estul Asiei.
Gh. Şeitan aduce în prim plan casta înţelepţilor geƫi, numită Sarabii Terrei, prezentă până la Brâncoveanu şi urmașii săi, veche de 2500 ani, un timp prea scurt istoric, fiindcă este detaşat de Matriarhat, la care se apelează numai tangenţial de către istorici (ist.Orici), că se lovesc permanent de porţile ferecate ale Matriarhatului numit Lumea veche. Să nu uităm că tot ce există are mai întâi O Mamă, iar trimiterile la patriarhatul cu care începe Ist.Oria, îşi are rădăcinile puternice în Scrip.Oria preist.Orică, jalonată pe Calea-n dar (calendar) zidită de iniţierile străvechi matriarhale din ştiinţa cosmogonică pelasgo-getică.
Pe o tăbliţă de la Tărtăria veche de peste 7000 de ani este o Căpri.Oară îmbrădată, aşa cum este ilustrat şi pe pocalul de la Agighiol (care-i o veche Agie de lângă un lac al fostei Insule Peuce luminată din negura timpului de titanul Preistoriei Dacice, românul Nicolae Densuşianu).
Marile Preotese deţineau aceste învăţături străvechi încrustate pe obiectele de cult, ca sfinte daruri regăsite azi, dar fără însemnele străvechi alungate de patriarhat. De ce în tumul era înmormântat principele şi o personalitate feminină? Să nu ştirbim rolul important al Reginelor Preotese, ce dădeau bărbaţilor ranguri înalte şi NU invers, deci ne aflăm în plin matriarhat, care păstrează iniţierile ancestrale.
La nunţi, oraţiile vorbesc despre o adevărată vânătoare de căprioare, cu care se nunteau ca surioare, soţioare cum hotărau Legile belagine-matriarhale ale Hestiei.
În nordul Dunării se află Ţara Basarabia. În Insula Peuce se afla Biserica Albă, Căprioara de aramă, Merele de aur din Grădina Hesperidelor şi Sarabele Terrei străvechi, cum scrie Nicolae Densuşianu, cel ce-a deschis porţile Ist.Oriei între Matriarhat şi patriarhat în Geƫia străveche, aducând în prim-plan învăţăturile codate în mitologie, datini, obiceiuri, creaţie populară, ce precizează locul nostru primordial în Ist.Oria omenirii.
Surse informaƫionale: Olimpia Cotan-Prună, Gh.Constantin Nistoroiu, Basarabia Literară
Adaptare şi foto: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu