🦋🌿🐦ZEIŢA PROCREATOARE

CIVILIZAȚIA ZEIȚEI, CONFORM MARIJEI GIMBUTAS ÎN „THE CIVILIZATION OF THE GODDESS“:




ZEIŢA PROCREATOARE. ZEIŢA DĂRUITOARE A VIEŢII ŞI STĂPÂNA ANIMALELOR

Zeiţa care personifică forţele generatoare ale naturii.

În această categorie intră diversele aspecte de dăruire a vieţii, de naştere, de menţinere şi de stimulare a ei.

Zeiţa din paleolitic şi neolitic este parthenogenetică, generând viaţa din ea însăşi. Este zeiţa fecioară primordială, auto-fertilizatoare, care a supravieţuit în numeroase forme culturale până azi.

Prin funcţia genetică, ea este mama tuturor fiinţelor, inclusiv a animalelor. În calitate de mamă născătoare a animalelor sălbatice, epifaniile ei principale erau cerbul, elanul şi ursul.

A. ZEIŢA GESTANTĂ A CULTURILOR AGRICOLE - MAMA GLIE

Este reprezentată naturalist ca un nud cu mâinile pe pântecul umflat. Partea abdominală a corpului este totdeauna accentuată. Pântecul gravid era probabil asemuit fertilităţii pământului în epoca de început a agriculturii. Imaginea ei era asociată cu romburi, triunghiuri, şerpi şi cu două sau patru linii... Deşi este atestată în paleoliticul superior, imaginea ei nu devine Mama-Glie (Terra mater), mai devreme de epoca neolitică, atunci când apare încoronată pe tron. Este imaginea dominantă în fazele timpurii ale neoliticului. (Marija Gimbutas - Civilizaţia Europei Străvechi)

La începutul perioadei neolitice, această străveche divinitate fecundă a fost preschimbată într-o zeiţă a culturilor agricole, protectoare a tuturor roadelor câmpului, dar mai ales a grânelor şi a pâinii. Pământul fiind considerat o mamă, gestantă primăvara, apoi trecând la stadiul de recoltă, viţele sale încărcate de roade sunt văzute ca un cordon ombilical şi apoi sunt sărbătorite toamna, toate acestea sunt credinţe străvechi, multimilenare. Sclupturile neolitice ale zeiţei gravide erau decorate cu simboluri ale energiei vitale: spirale, şerpi, patrulatere, triunghiuri şi romburi.

Timp de cel puţin 8.000 de ani, animalul consacrat Mamei Glie, a fost porcul (scroafa), probabil deoarece este un animal inteligent, cu creştere rapidă, uşor de îngrăşat. Creşterea şi propificitatea acestui animal au fost asemuite abundenţei recoltelor.

Prin asocierea dintre sacralitatea feminină, maternă şi fertilitatea pământului, populaţiile neolitice au creat simbolul magic care îmbină solidaritatea mistică între om şi vegetaţie. Acest simbol este reprezentat pe două obiecte, încărcate de semnificaţii sacre, descoperite în România: PLĂCUŢA DISCOIDALĂ CU ROL DE AMULETĂ, DE LA TĂRTĂRIA şi INELUL SIGILAR DE DE LA SEIMENI.

ZEIŢA PROCREATOARE. ZEIŢA DĂRUITOARE A VIEŢII ŞI STĂPÂNA ANIMALELOR

Zeiţa care personifică forţele generatoare ale naturii.

În această categorie intră diversele aspecte de dăruire a vieţii, de naştere, de menţinere şi de stimulare a ei.

Zeiţa din paleolitic şi neolitic este parthenogenetică, generând viaţa din ea însăşi. Este zeiţa fecioară primordială, auto-fertilizatoare, care a supravieţuit în numeroase forme culturale până azi.

Prin funcţia genetică, ea este mama tuturor fiinţelor, inclusiv a animalelor. În calitate de mamă născătoare a animalelor sălbatice, epifaniile ei principale erau cerbul, elanul şi ursul.

A. ZEIŢA GESTANTĂ A CULTURILOR AGRICOLE - MAMA GLIE

Este reprezentată naturalist ca un nud cu mâinile pe pântecul umflat. Partea abdominală a corpului este totdeauna accentuată. Pântecul gravid era probabil asemuit fertilităţii pământului în epoca de început a agriculturii. Imaginea ei era asociată cu romburi, triunghiuri, şerpi şi cu două sau patru linii... Deşi este atestată în paleoliticul superior, imaginea ei nu devine Mama-Glie (Terra mater), mai devreme de epoca neolitică, atunci când apare încoronată pe tron. Este imaginea dominantă în fazele timpurii ale neoliticului. (Marija Gimbutas - Civilizaţia Europei Străvechi)

La începutul perioadei neolitice, această străveche divinitate fecundă a fost preschimbată într-o zeiţă a culturilor agricole, protectoare a tuturor roadelor câmpului, dar mai ales a grânelor şi a pâinii. Pământul fiind considerat o mamă, gestantă primăvara, apoi trecând la stadiul de recoltă, viţele sale încărcate de roade sunt văzute ca un cordon ombilical şi apoi sunt sărbătorite toamna, toate acestea sunt credinţe străvechi, multimilenare. Sclupturile neolitice ale zeiţei gravide erau decorate cu simboluri ale energiei vitale: spirale, şerpi, patrulatere, triunghiuri şi romburi.

Timp de cel puţin 8.000 de ani, animalul consacrat Mamei Glie, a fost porcul (scroafa), probabil deoarece este un animal inteligent, cu creştere rapidă, uşor de îngrăşat. Creşterea şi propificitatea acestui animal au fost asemuite abundenţei recoltelor.

Prin asocierea dintre sacralitatea feminină, maternă şi fertilitatea pământului, populaţiile neolitice au creat simbolul magic care îmbină solidaritatea mistică între om şi vegetaţie. Acest simbol este reprezentat pe două obiecte, încărcate de semnificaţii sacre, descoperite în România: 

PLĂCUŢA DISCOIDALĂ CU ROL DE AMULETĂ, DE LA TĂRTĂRIA şi INELUL SIGILAR DE DE LA SEIMENI.

În religiile agricultorilor, originea cerealelor este divină. Dăruirea de cereale oamenilor este adesea pusă în relaţie cu o hierogamie între Zeul Cerului (sau al atmosferei) şi Mama-Pământ. Inelul reprezintă, ca şi plăcuţa de la Tărtăria, un obiect purtător şi transmiţător de semnificaţii magico-religioase, de putere creatoare. 

Mama-Pământ este reprezentată ca un triunghi cu vârful în jos, asemănător reprezentării triunghiului pubian pe statuetele-idoli create în arta neolitică. Această Zeiţă a fost jertfită, iar corpul sfârtecat a fost îngropat în Pământ. Plantele alimentare sunt sacre pentru că se nasc şi cresc din trupul acestei divinităţi. 

B. ZEIŢA-PASĂRE ŞI SIMBOLURILE SALE 

Zeiţa generatoare apare în chip de pasăre (raţă sau lebădă) cu cioc sau cu nasul arcuit, gât lung, sâni de femeie, uneori exageraţi, aripi sau proeminenţe, ce sugerează aripile şi fesele femeieşti bine reliefate. Ea este Zeiţa Apei şi a Aerului, căci pare a fi existat o legătură între această divinitate şi umiditatea divină din cer şi din pământ.

Simbolurile sale sunt meandrele şi căpriorii, care pot să-i decoreze corpul ori sunt reprezentate pe obiecte asociate Zeiţei.

Animalul consacrat zeiţei-pasăre era berbecul, care a căpătat importanţă simbolică în neolitic, atunci când oaia a devenit o importantă sursă de hrană. Motivul berbecului se găseşte frecvent pe ceramica rituală şi pe opaiţe. Semnificaţia berbecului în folclorul modern este de animal magic ce aduce abundenţă, asemănătoare celei atribuite păsării acvatice.

Conform Glosarului de simboluri întocmit de Marija Gimbutas în Civilizatie Si Cultura - Vestigii Preistorice in Sud-estul European (Civilizatia Europei Stravechi):

"V"-uri, căpriori (chevron) - Emblema zeiţei pasăre, derivată probabil din triunghiul feminin. Ca semn, "V"-ul există deja în paleoliticul superior; ca emblemă a zeiţei-pasăre este atestat din neoliticul timpuriu şi continuă în fazele ulterioare.

SIMBOLUL „V“

În opinia lui Harald Haarman, simbolul actualei litere V, a fost considerat de locuitorii Vechii Civilizații Europene ca simbol inițiatic, care reprezenta trecerea de la perioada oamenilor vânători-culegători la cultivatori!

Ulterior acest simbol avea să devină un simbol magic care reprezenta Divinitatea, literă de Simbolistică Zeiească.

Sursa: Harald Haarmann și povestea „Descoperirii Scrisului”
Adaptare si foto: Carmen Pankau