Cazanul scitic de bronz studiat aparţine de secolul V î.Hr. şi a fost descoperit întâmplător pe raza localităţii Castelu din judeţul Constanţa. Acesta a făcut studiat îndeaproape şi prezentat de către regretatul arheolog Andrei Aricescu (1935 – 1991), în lucrarea „Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie”, apărut în anul 1965.
Cazanu “scitic” de bronz de la Castelu (jud. Constanţa) era folosit în ritualurile epocii. El are un „picior” de susţinere (tip „coloană” goală, spre a indica fragilitatea echilibrului planetar), în zona sa mediană şi „la gură” prezintă câte un „brâu” neîntrerupt. Între cele două „brâuri” scoase în evidenţă se află „sinusoida” ondulată a frecvenţei lumilor materiale, ce urcă spre Rai şi coboară spre Iad, precum un şarpe.
La partea superioară cazanul prezintă două „apucătoare” (toarte) decorate cu animale fantastice, gata de atac, aparţinătoare de Celălalt Tărâm. Scyţii erau acei geţi, din marea familie a GEŢILOR DE AUR PRIMORDIALI, ce refuzau aşezarea sedentarizată, aflându-se permanent în mişcare, spre a nu fi “surprinşi” de venirea Marelui Zeu. Ei, chiar dacă se aşezau undeva, după un timp incendiau în mod voit locaţia şi se mutau în altă parte. Pentru ei viaţa era o permanentă călătorie.
Comuna Castelu (ca loc de reşedinţă a conducătorul; „Casele lui T – Tatăl”) este situată în centrul judeţului Constanţa, la o distanţă de 30 km de Municipiul Constanţa şi șase kilometri de oraşul Medgidia. Din punct de vedere geografic, teritoriul comunei se încadrează în marea unitate geomorfologică şi structurală a Dobrogei de Sud, cu un relief reprezentat de o câmpie învălurată ce cuprinde patru unităţi geomorfologice. Comuna Castelu este alcătuită din trei sate, care sunt aşezate pe văile ce converg către Valea Carasu. Satul Castelu-reşedinţă de comună, este amplasat pe cursul Văii Chiostel, satul Cuza Vodă este situat pe cursul Văii Docuzol (Agi-Cabul), iar satul Nisipari pe vale cu acelaşi nume. Istoria comunei se încadrează în istoria provinciei dobrogene din care face parte.
Descoperirile arheologice de pe teritoriul comunei, dovedesc în mod cert existenţa unei civilizaţii locale anterioară erei noastre. De asemenea statuetele romane descoperite în satul Nisipari (fosta comună Caratai), arată CONTINUITATEA NEÎNTRERUPTĂ a populaţiei băştinaşe, gete, în această zonă.
Perioada feudalismului timpuriu este cunoscută deasemenea pe teritoriul comunei Castelu prin descoperirea întâmplătoare în anul 1957, în incinta SMA Castelu, a unui cimitir feudal timpuriu, care atestă existenţa unei aşezări omeneşti extinse între secolul al IX-lea şi al X-lea în această zonă. Din cele menţionate se desprinde faptul că actualele aşezări componente comunei s-au format pe locul unor vetre preexistente, dovedindu-se, astfel, continuitatea populării acestei regiuni. Comuna Castelu este aşezată pe şoseaua Constanţa – Cernavodă, ce face legătura între litoral şi restul ţării. Reţeaua feroviară este reprezentată prin linia ferată Constanţa-Bucureşti şi asigură transportul de marfă şi călători către portul Constanţa şi întreg teritoriul ţării. Ca urmare a existenţei Canalului Dunăre – Marea Neagră, se creează posibilitatea dezvoltării viitoare a transportului naval.
Aşezarea geografică, condiţiile pedoclimatice favorabile practicării agriculturii, existenţa sistemului de irigaţii Carasu, sunt doar câţiva factori care contribuie la dezvoltarea activităţii agricole pe teritoriul comunei.
Sciții (în bustrofedon „scit” este „Ics – T”, unde X este Omul, iar T este Tatăl (Adam și Dumnezeu)), cei cărora le este atribuit artefactul de către arheologi, sunt menționați de către Strabon ca fiind întreaga masa a popoarelor așă-zise “latine”, ca spațiu geografic („Lat” -„Lațiu”, sau „cei care s-au întins pe tot pământul”), de fapt este vorba de teritoriul geografic al GEȚILOR DE AUR PRIMORDIALI ce au COLONIZAT PĂMÂNTUL, după zidirea Lumii acesteia.
Cazanul scitic de bronz, cel ce aparţine de secolul V î.Hr., a fost descoperit întâmplător pe raza localităţii Castelu, dar crează premisele unei culturi preantice existente aici, acum peste 2.500 de ani.
Sursa: George V. Grigore
Adaptare: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu