Peștera Bacho Kiro se află în apropiere de mănăstirea Dryanovo, de lângă orașul Veliko Târnovo, Bulgaria (pe atunci Pământ Getic-Românesc- n.r. Carmen Pankau).
Aici cercetările specialiștilor au dus la descoperirea unei prezențe umane destul de importante. Câteva fragmente osoase și un molar cu o vechime de aproximativ 45 000 de ani, descoperite în peștera Bacho Kiro din Bulgaria, demonstrează că Homo Sapiens a pătruns în Europa mai devreme decât se credea până acum. ADN-ul prelevat de la aceste fosile descoperite a arătat că aparțineau unor oameni moderni, Homo Sapiens, nu oamenilor de Neanderthal.
În peștera Bacho Kiro, situată la circa 30 de kilometri sud-vest de Veliko Târnovo, au fost descoperite o serie de artefacte remarcabile, printre care unelte din piatră din os și pandantive realizate din dinții urșilor de peșteră. Resturile umane descoperite în peșteră au o vechime ce variază între 43 000 și 46 000 de ani, în timp ce artefactele asociate datează din urmă cu până la 47 000 de ani, a precizat paleoantropologul Jean-Jacques Hublin, directorul Departamentului de Evoluție Umană de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania. Acest studiu dovedește că Homo Sapiens, specie care a apărut în Africa în urmă cu aproximativ 300.000 de ani și apoi s-a răspândit în restul lumii, a ajuns în Europa cu câteva mii de ani mai devreme decât se credea anterior. Până la acea dată, Europa era populată de neandertalieni, specie umană care trăia de câteva sute de mii de ani pe continent. Această descoperire arată că cele două specii umane au populat simultan Europa timp de 8.000 de ani înainte de dispariția neandertalienilor. Aceste descoperiri arată că neandertalienii au interacționat cu Homo Sapiens și chiar au împrumutat aspecte culturale de la aceștia din urmă.
O echipă internaţională din care fac parte şi doi cercetători români de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” a secvenţiat în anul 2021 genomurile celor mai vechi oameni moderni din Europa, care au trăit cu circa 45.000 de ani în urmă în peştera Bacho Kiro din Bulgaria. Comparând aceste genomuri cu cele ale oamenilor care au trăit ulterior în Europa şi Asia, cercetătorii de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evoluţionară (Leipzig, Germania) au demonstrat că oamenii din Bacho Kiro au transmis genele urmaşilor, cu precădere celor din estul Asiei. Cercetătorii au identificat, de asemenea, secvenţe importante de ADN neanderthalian în genomul oamenilor de Bacho Kiro, demonstrând ca aceştia au avut strămoşi neandertalieni cu cinci-șapte generaţii înainte.
Descoperirile sugerează că încrucişarea dintre omul modern şi cel de Neanderthal nu era nicidecum o excepţie pentru primii oameni moderni ajunşi în Europa din Africa. Până în prezent, singurul om modern timpuriu despre care se demonstrase că a avut strămoşi neandertalieni era cel din Peştera cu Oase din România.
Peştera se află la doar 300 şi ceva de metri de mănăstirea Dryanovo. Primii turişti au intrat în această peşteră în anul 1938. Numele peșterii vine de la Bacho Kiro, așa cum era numit revoluționarul Kiro Petrov Zanev. Acesta era doar un învăţător, un om de litere, care s-a făcut cunoscut în cadrul Revoltei din Aprilie. Peştera are cca. 3.600 de metri, dar nu toate galeriile sunt deschise turiştilor. Unele mai periculoase sunt închise, unele sunt declarate rezervație, iar altele sunt în proces de consolidare.
Aceasta ar fi una dintre cele mai vizitate peşteri de pe teritoriul Bulgariei. Prima sală a fost cea mai „darnică” pentru speologi. Acolo s-au găsit urmele oamenilor ce datează încă din Paleolitic. La intrare poţi alege între 2 tipuri de bilete: pentru turul mai lung de peşteră, sau pentru cel scurt. Temperatura din interior este de 13 grade mereu, iar umiditatea este în jur de 90 la sută. Surprinzător este că au fost găsit urme care atestă coexistenţa omului cu animalele. În mare parte traseul este foarte bine luminat încât nu ai probleme în interior. Doar pe alocuri, când treci dintr-o „cameră” (sală) în altă trebuie să acorzi puţin mai multă atenţie pereţilor şi tavanului de care te poți lovi.
Cum drumul spre peşteră este, practic, prin curtea mănăstirii, se poate admira micul colţ de paradis de aici. Călugarii au amenajat o mică gradină zoologică, unde poți admira păuni, bibilici, ponei, iepuri şi tot felul de animaluţe. După ce ne-am plimbat puţin pe acolo, am pornit spre peşteră. Pentru vizita în peșteră se iese din curtea mănăstirii şi se traversează podul peste râul Dryanovska. Drumul trece prin fascinantele canioane ale râurilor Adara şi Dryanovska şi se termină undeva lângă o superbă cascadă. Peştera se află la capatul unor scări săpate în stâncă.
Din fericire sunt destul de late treptele, aşa că urcarea lor nu te pune în dificultate. Înainte de scări se află un alt indicator. În interior este puțin răcoare. Am înțeles că ar fi în jur de 12-13 grade înăuntru. Peştera este iluminată şi accesul se face cu ghid, dar mare atenţie pentru că este una din cele mai umede peşteri şi traseul este puţin mai dificil. Se spune că aici s-au descoperit cele mai vechi dovezi ale existenţei umane din Peninsula Balcanică, iar pentru aceasta la intrare a fost amenajată o zonă ce înfăţișează oameni ai peşterilor într-o posibilă tabără – așezământ.
Există două trasee prin peşteră. Unul scurt, pentru care am optat şi noi şi unul mai lung, dar care, din câte am înteles se face fără ghid, doar cu o torţă. Spre traseul lung se deschide poarta doar la cerere. Galeriile sistemului carstic se întind pe patru niveluri şi însumează undeva la 3.200 metri. Noi am vizitat doar primii 700 metri, acesta fiind traseul scurt. Posibil ca cercetările viitoare e vor avea loc în acest system carstic să ne aducă noi dovezi despre existența aici a omului preistoric și despre istoria evoluției sale în timp.
Sursa: George V. Grigore
Adaptare şi foto: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu