Printre femeile ce au așezat România pe coordonatele internaționale
ale științei și cercetării medicale putem aminti și personalitatea
marcantă, recunoscută şi pe plan internaţional pentru performanţele
sale, a Mariei Cuţarida-Crătunescu. Născută la Călărași, la 10 februarie
1857, în micul târg de pe malul Borcei, a intrat de-a dreptul în
istorie. A făcut studii la Montpellier şi la Paris, rezultatele ei
excepţionale fiind intens mediatizate în străinătate. Maria
Cuțarida-Crătunescu (1857 – 1919) a fost un medic român renumită pe plan
internațional, fiind și prima femeie medic din România, dar și o
militantă feministă activă. A urmat studiile liceale la Şcoala Centrală
din Bucureşti şi la Zurich (Elveția), unde în 1877 începe și Facultatea
de Medicină. Datorită dificultății lingvistice și a avantajelor pe care
le aveau absolvenții cu diplome obținute în Franța, se transferă la
Universitatea din Montpellier – Facultatea de Medicină. Stagiatura și
pregătirea doctoratului l-a făcut la Facultatea de Medicină din Paris,
în 1884 susținând teza de doctorat și devine doctor în medicină
(specializarea „boli ale femeilor și copiilor”). Teza sa de doctorat a
fost „L’hydrorrhée et sa valeur sémiologique dans le cancer du corps
del’uterus” (Despre hidroreea și valoarea ei semiologică în cancerul
corpului uterin).
Cât timp a studiat în străinătate, ziarele din București i-au urmărit evoluția. Astfel în „Pressa” apărea un articol cu titlul „O româncă în străinătate vorbește despre succesele sale la studii”, iar în „Românul” un articol vorbea despre „O româncă, doctor în medicină”. Odată reîntoarsă în țară, pentru a obține permisul de liberă practică în România, și-a echivalat diploma, trecând examenul cu calificativul MAGNA CUM LAUDE. După ce în toamna anului 1884 şi-a deschis o clinică particulară, Maria a făcut şi cerere către Spitalul Brâncovenesc, dorind să lucreze pe un post de medic secundar la secţia „Boli ale femeilor“.
În „Enciclopedia României“ se menţionează faptul că, fără nicio explicaţie, aceasta a fost refuzată, primind în schimb un post de profesoară de igienă. A acordat consultaţii gratuite în anul 1885, având un post de de medic secundar la Spitalul Filantropia din Bucureşti. S-a pregătit foarte bine pentru concursul în vederea obţinerii gradului de medic primar ginecolog, însă nu a reuşit să ia examenul. În biografia Mariei se precizează faptul că în anul 1886 a devenit şef al catedrei de igienă de la azilul „Elena Doamna“, iar din anul 1891 a fost şi șef al secţiei de ginecologie de la Filantropia. În anul 1894, Maria Cuţarida-Crătunescu a intrat în conflict cu Eforia Spitalelor pentru că aceştia au decis să modifice profilul secţiei unde lucra, din ginecologie în chirurgie ginecologică. Atunci Maria a ales să-şi dea demisia.
În anul 1897 a reuşit să înfiinţeze Societatea Maternă, scopul acesteia fiind să ocrotească copiii săraci, iar după doi ani a înfiinţat prima creşă internă la Fabrica de Tutun din Bucureşti. La acea creşă, femeia a asigurat consultaţii pentru două mii de muncitoare. În anul 1900 a prezentat la Paris la Congresul acţiunilor feministe, lucrarea „Munca femeii în România“, reuşind să alcătuiască o statistică a femeilor care au putut să promoveze intelectual. În anul 1904 renunţă la cabinetul particular, dedicându-se în totalitate societăţii. Maria Cuţarida-Crătunescu a reuşit datorită devotamentului său pentru carieră să participe la mai multe congrese internaţionale.
După sfârşitul războiului, se presupune că din motive de sănătate, Maria Cuţarida-Crătunescu s-a retras din activitatea medico-socială, iar în data de 🌹16 noiembrie 1919 s-a stins din viaţă, la Bucureşti.
Maria Cuţarida-Crătunescu a rămas în istorie prin efortul deosebit pe care l-a făcut pentru înființarea în București a primelor creșe și cămine pentru copii. În oraşul său natal, foarte puţini sunt cei care ştiu cu adevărat cine a fost.
De o viaţă în slujba semenilor, Sorin Danciu, directorul Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu, a avut o iniţiativă în anul 2002 de personalizare a străzilor oraşului cu numele unor oameni iluştri, însă CONSILIERII LOCALI S-AU OPUS.
Astăzi doar apele Dunării, pe malul căreia a copilărit și care i-a purtat visele pe unde, „vorbesc” despre aceea care a fost prima femeie medic din România: Maria Cuţarida-Crătunescu.
Sursa: George V. Grigore
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Cât timp a studiat în străinătate, ziarele din București i-au urmărit evoluția. Astfel în „Pressa” apărea un articol cu titlul „O româncă în străinătate vorbește despre succesele sale la studii”, iar în „Românul” un articol vorbea despre „O româncă, doctor în medicină”. Odată reîntoarsă în țară, pentru a obține permisul de liberă practică în România, și-a echivalat diploma, trecând examenul cu calificativul MAGNA CUM LAUDE. După ce în toamna anului 1884 şi-a deschis o clinică particulară, Maria a făcut şi cerere către Spitalul Brâncovenesc, dorind să lucreze pe un post de medic secundar la secţia „Boli ale femeilor“.
În „Enciclopedia României“ se menţionează faptul că, fără nicio explicaţie, aceasta a fost refuzată, primind în schimb un post de profesoară de igienă. A acordat consultaţii gratuite în anul 1885, având un post de de medic secundar la Spitalul Filantropia din Bucureşti. S-a pregătit foarte bine pentru concursul în vederea obţinerii gradului de medic primar ginecolog, însă nu a reuşit să ia examenul. În biografia Mariei se precizează faptul că în anul 1886 a devenit şef al catedrei de igienă de la azilul „Elena Doamna“, iar din anul 1891 a fost şi șef al secţiei de ginecologie de la Filantropia. În anul 1894, Maria Cuţarida-Crătunescu a intrat în conflict cu Eforia Spitalelor pentru că aceştia au decis să modifice profilul secţiei unde lucra, din ginecologie în chirurgie ginecologică. Atunci Maria a ales să-şi dea demisia.
În anul 1897 a reuşit să înfiinţeze Societatea Maternă, scopul acesteia fiind să ocrotească copiii săraci, iar după doi ani a înfiinţat prima creşă internă la Fabrica de Tutun din Bucureşti. La acea creşă, femeia a asigurat consultaţii pentru două mii de muncitoare. În anul 1900 a prezentat la Paris la Congresul acţiunilor feministe, lucrarea „Munca femeii în România“, reuşind să alcătuiască o statistică a femeilor care au putut să promoveze intelectual. În anul 1904 renunţă la cabinetul particular, dedicându-se în totalitate societăţii. Maria Cuţarida-Crătunescu a reuşit datorită devotamentului său pentru carieră să participe la mai multe congrese internaţionale.
„A fost foarte dedicată carierei şi cât a trăit a vrut să demonstreze lumii întregi că şi femeile pot studia şi pot ajunge foarte departe“, a spus Nicolae Ţiripan, directorul Direcţiei Judeţeane Călăraşi a Arhivelor Naţionale.A fost invitată la congresele de la Bruxelles în anul 1907 şi Copenhaga în anul 1910, unde a prezentat acţiunile iniţiate de medicină românească împotriva mortalităţii infantile şi un studiu asupra creşelor din România. În timpul primului război mondial a fost mobilizată la Institutul şi internatul Evanghelic (Spitalul Militar temporar numărul 134).
După sfârşitul războiului, se presupune că din motive de sănătate, Maria Cuţarida-Crătunescu s-a retras din activitatea medico-socială, iar în data de 🌹16 noiembrie 1919 s-a stins din viaţă, la Bucureşti.
Maria Cuţarida-Crătunescu a rămas în istorie prin efortul deosebit pe care l-a făcut pentru înființarea în București a primelor creșe și cămine pentru copii. În oraşul său natal, foarte puţini sunt cei care ştiu cu adevărat cine a fost.
„A fost şi este o mândrie Maria Cuţarida-Crătunescu pentru oraşul nostru. S-a născut în vremea când oraşul era cuprins între Volna şi strada Dobrogei de astăzi. Casele de atunci au fost demolate şi nu se mai păstrează niciun semn al existenţei sale. Nu s-a păstrat niciun document din oraş referitor la anii 1800“, a mai spus Nicolae Ţiripan, directorul Direcţiei Judeţeane Călăraşi a Arhivelor Naţionale.
În oraş, nicio stradă, dispensar sau şcoală NU-I POARTĂ NUMELE (!).
De o viaţă în slujba semenilor, Sorin Danciu, directorul Direcţiei de Cultură şi Patrimoniu, a avut o iniţiativă în anul 2002 de personalizare a străzilor oraşului cu numele unor oameni iluştri, însă CONSILIERII LOCALI S-AU OPUS.
„A fost o chestie politică, însă ei au invocat faptul că oamenii vor fi nevoiţi să-şi schimbe buletinele şi ar fi fost o cheltuială foarte mare. Strada cu spitalul urma să se numească Maria Cuţarida-Crătunescu“, a precizat prof. Danciu.
Astăzi doar apele Dunării, pe malul căreia a copilărit și care i-a purtat visele pe unde, „vorbesc” despre aceea care a fost prima femeie medic din România: Maria Cuţarida-Crătunescu.
Sursa: George V. Grigore
Adaptare și foto: Carmen Pankau
