Soarele a fost adorat din cele mai vechi timpuri. Treptat, Soarele l-a dat pe “intaiul fiu”, pe Mitra, al carui cult a aparut la geto-dacii din Cappadocia.
La inceput, ritualurile erau oficiate de preotese, apoi de preoti si mai tarziu de o fratie cavalereasca. La dahii care au cucerit Persia, aceasta era fratia lui Mitra.
Teoria expusa de reputatul savant belgian F. Cumont in „Textes et monuments figurés relatifs aux mystères de Mithra” privitoare la originea persana a cultului mithriac, care a rezistat vreme de mai bine de sapte decenii, a fost treptat repusa in discutie de specialisti precum S. Wikander, J. Duchesne-Guillemin, E. Will M.J. Vermaseren, L.A. Campbell, R. Merkelbach, R.L. Gordon, R. Beck, M. Clauss10, D. Ulansey.
Acum, s-a ajuns la concluzia ca ACEST CULT ESTE ORIGINAR DIN CAPPADOCIA, fiind specific cavalerilor GETO-DACI. Persii doar l-au adoptat pe Mitra, botezandu-l Mer.
Interesant ca in Egiptul antic, MER definea un camp energetic rotativ! Cum il adorau dahii se poate reconstitui, aheologic, in orasul Dura (cetate rotunda TIPICA MASAGETA si cu intelesul de „a-l duce pe RA”) Europos (Siria), dupa cum aveau s-o numeasca grecii.
In partea sudica a fost descoperita o fresca pe un perete, infatisandu-i pe cei doi, Soarele si Mitra, in straie de sarbatoare, PORTUL GEŢILOR, format din camasi albe, brodate cu rosu la mansete si pe piept si mantii prinse pe umar, in fata, cu brose, cazând in falduri pe spate.
Soarele are o aureola ce-i incadreaza capul, iar Mitra poarta caciula clasica, cu varful indoit (pileus), care-i tradeaza originea geta. Centura este incrustata cu pietre pretioase, ca a unui zeu. Mitra imbratiseaza Soarele cu un gest fratesc.
Fratia lui Mitra era o societate secreta care practica misterii, asemanatoare celor din cultul lui Dionis. Candidatii erau admisi prin ceremonii secrete, oficiate de initiati. Proaspetii cavaleri ai Soarelui erau distribuiti intr-un grup sub comanda unui lider militar-religios. Ca sa fie admis in Fratia lui Mitra, neofitul trebuia sa-si fi dovedit curajul in fata pericolelor si determinarea de a intra in fratie. Trebuia sa treaca inot un râu, sa coboare de pe un pisc cu pereti abrupti, sa treaca prin flacari, cu mâinile legate si cu o pânza legat la ochi. Apoi, daca isi ducea muncile pâna la sfarsit, era invatat parole sacre cu care se putea identifica fata de alti frati, ca apartânand cultului mitraic. Acea parola trebuia repetata si in solitudine, ca o mantra personala. Dupa spunerea parolei, fratii isi dadeau mâna, ca sa arate ca nu sunt inarmati, GESTUL RAMANÂND PÂNA ASTAZI o manifestare de prietenie.
Echipa de calusari romani din anul 1897, o „fratie” care a preluat misteriile mitraice
Cultul, care tinea de arta militara, a fost REPEDE ADOPTAT DE ROMANI si raspandit peste tot pe unde au ajuns armatele romane.
Timp de trei secole, aproape toti imparatii romani au fost lideri onorifici sau plini ai Fratiei Cavalerilor lui Mitra. Tot in ipostaza de zeu solar il intâlnim pe Helios-Mithra reprezentat si pe peretele Boukonisterion-ului dedicat lui Septimius Severus, imparat de origine GETICA, amplasat in agora din Oinoanda (in Lycia). Helios-Mithra este infatisat alaturi de alte reliefuri, deasupra unei nise care se presupune ca adapostea o fântâna. Dupa marturia lui Plinius cel Batran, Tiridates, ajuns la Roma pentru a primi de la imparat confirmarea ca rege al Armeniei, l-ar fi initiat pe Nero in misteriile lui Mithra. Ceea ce i-a spus imparatului roman descendentul dahului Arsace aminteste de formulele sacre de la banchetele ritualice pe care initiatii le savarseau in mithraea.
In timpul ceremoniei de incoronare, spune Cassius Dio, atunci cand s-a recunoscut supus al lui Nero, Tiridates spune:
„Eu, stapane, descendent din Arsace, fratele regilor Vologeses si Pacorus, sunt robul tau. Am venit la tine, tu, care esti zeul meu, am venit sa te ador ca pe Mithra. Firul ursitei mele, de aici inainte, de tine va fi tors. Pentru mine tu esti Ursita si Norocul”.
Episodul amintit de Plinius cel Batran, Tacitus, Suetonius, Cassius Dio, precum si de alti scriitori antici pare a fi un juramant intre frati mitraici.
ELIXIRUL „MITRIDATE”
Din Europa pana in Asia, zeul-soare geto-dac a fost adorat ca Mithra, Meitros, Mihr, Mehr, Meher. Dahii care au fondat dinastiile regale parte l-au adorat sub numele de Mitra, iar numele Du-mitra insemna pur si simplu a duce cultul lui Mitra. Dinastiile regale ale geto-dacilor si dahilor din Pontus, Partia, Cappadocia, Armenia si Commagene au avut in componenta numelui denumirea zeului, Mitradate („E DAT DE MITRA”) fiind cel mai raspandit.
Mitradate al VI-lea, rege al Pontusului (nordul Turciei) intre 120-63 i.C., a ramas in istorie ca PRIMUL MONARH care s-a IMUNIZAT la otrava, luand cu regularitate mici doze, posibil un element de initiere al gradelor superioare, absolute, ce avea legatura cu credinta in nemurire specifica getilor. Datorita acestui fapt, „MITRIDATE” a ramas in farmacologie si ca termen de „ELIXIR”.
La Comana Capadociei sunt inregistrate numeroase nume derivate din radicalul miqr- / mitr-, chiar si dupa cucerirea romana: Mithrateidios, Mithratochmes, Iulius Mithra, Mithres sau Mithrei. Mitra, ca acoperamant pentru cap, vine de la caciula tuguiata, cu motul lasat, portul specific al dahilor si GETILOR NOBILI, pe care o purta si zeul lor solar. Sacrificiul taurului in cinstea lui Mitra era asociata cu puterea barbateasca, cu virilitatea, CULTUL TAURULUI fiind o religie foarte veche, cea mai veche din Europa, ATESTATA la populatia carpato-danubiano-pontica.
Cultul lui Mitra o urmeaza, fiind datat arheologic la dahii parti, din anul 2000 i.C. Dupa sacrificarea taurului, urma ceremonia Haomei, bautura ce conferea nemurire si care ulterior a fost asociata cu „soma”, bautura halucinogena bauta de preotii zoroastrieni si hindusi.
De-a lungul timpului, cultul s-a imbogatit cu ritualuri specifice culturilor locale pe unde a peregrinat, din Europa, Asia, pana in nordul Africii.
MITRA, MEDIATOR INTRE CER SI PAMANTENI
Adeptii ii spuneau lui Mitra „Lumina Lumii”, simbolizand dreptatea, adevarul, justitia si loialitatea. Era un mediator intre Cer si pamanteni. Persanii l-au preluat de la parti sub forma de „contract”, asa si ramanand in vocabularul persan. Era un contract, un juramant de credinta, al adeptilor fata de divinitatea solara. Mai sunt istorici care il considera pe Mitra zeu persan, numai ca persanii il numeau Mer si-l asemuiau cu un zeu mult mai drag lor, Verethraghna, zeul persan al victoriei. Conform mitoligiei, Mitra se nascuse dintr-o fecioara, Anahita, care a primit titulatura de „Maica Domnului”. Toate printesele dinastiilor parte din Armenia erau preotese ale lui Mitra.
Cel mai mare templu inchinat Anahitei se afla in Persia cucerita de dahi, la Kangavar, având dedicatia: „Anahitei, imaculata, virgina, Mama Domnului nostru Mitra”. Alte temple mitraice au fost construite in Khuzestan, centrul Iranului, Nisa, Hatra-Mesopotamia, Dura Europos, unde Mitra este infatisat calare, precum CAVALERUL GETO-DAC (Cavalerul Trac).
SIMBOL PRELUATE DE MASONERIE
Cum Mitra nu a avut o consoarta divina, facând parte dintr-o trinitate zeiasca – Soarele, Maica Domnului si Mitra – , asa si adeptii lui, cavalerii mitraici, faceau juramant de castitate, flagelandu-se, pentru a pedepsi poftele gandite. Autoflagelarea era descrisa ca facând parte din ritualul de initiere in cultul lui Mitra practicat de romani.
Fratia lui Mitra se baza pe alianta impotriva fortelor raului si lupta frateasca, adeptii fiind foarte buni soldati. De aceea a si placut razboinicilor romani, care l-au preluat ca Sol Invictus (Invincibilul Soare).
Soarele, ca astru, era socotit uneori „ochiul lui Mitra”, atotvazatorul, SIMBOL PRELUAT, CA MULTE ALTELE, de fratiile MASONICE de mai tarziu. Conform traditiei, Mitra se ascundea intr-o pestera timp de un an, de unde iesea stralucitor ca Soarele, renascut, cult ASEMANATOR cu cel al lui ZAMOLXE. De aici obiceiul de a se tine ritualurile de initiere in pesteri, grote, pivnite.
GRADE DE INITIERE
A ramas marturie despre cele 7 grade de initiere: Corax -Corb, simbol stravechi asociat cu renasterea, Mire sau Nymf, dupa cum il numeau grecii, Mile – Soldat (suparare mare pentru istoricii care-l credeau cuvant de origine slava), Leo-Leu, Peres – Aparatorul, Gardianul, cu conotatie de mare forta, Heliodromus-Purtatorul stindardului solar si Pater-Tatal. Fiecare grad corespundea planetelor astfel Corb-Mercur, Mire-Venus, Mile-Marte, Leo-Jupiter, Peres-Luna, Heliodromus-Soarele si Pater-Saturn.
Trecerea la un grad superior era marcata prin urcarea pe o scara cu sapte (7) trepte.La banchetele mitraice de initiere se bea vin si se consuma o bucata de pâine expusa la soare pâna se usca. Cand se trecea la gradul de Mile-Soldat, se oferea initiatului o coroana, pe care el trebuia s-o refuze, spunand: ”Doar Mitra imi e coroana!”
SEMNUL CRUCII, ca simbol al Soarelui in „CRUCEA CERULUI”, era imprimat cu fierul rosu pe frunte. Din acel moment, facea parte din „garda sacra a invincibilului Mitra”.
Se rupeau legaturile cu familia si numai tovarasii intru credinta ii deveneau frati. Simbolurile militare care apar in legatura cu fratiile mitraice sunt torta, maciuca si arcul. Arcul apare si in mana unui Pater, care desavarseste actul initierii neofitului insotit de heliodromus, in singura scena de acest gen prezenta pe un vas aflat in muzeul din Mainz.
„ALBUM SACRATORUM”, LISTA INITIATILOR
In afara intrunirilor, doar preotii slujeau zeul, avand datoria de a intretine focul sacru in altarul din grota, de a face sacrificii pentru discipolii care aduceau ofrande si de a inalta imnurile zilnice.
Festivalurile mitraice, numite si Coracica, Festivalul Corbilor, se celebrau la 25 decembrie, iar ziua de 16 a fiecarei luni era consacrata lui Mitra. La Dura Europos s-a pastrat o lista a membrilor numita „album sacratorum”, inscriptionata pe o placa, care se completa an de an. Pe unul din pereti, s-a pastrat o FRESCA infatisandu-i pe CAVALERI, in PORT GETIC, asemanator cu cel al CALUSARILOR de azi, purtând camasi albe, cusute pe margini cu rosu, având bretele peste camasi.
Numele erau ritualice, indicând si gradul caruia ii apartinea initiatul. De aici aflam ca gradul superior, un fel de maestru peste cele 7 grade era Pater Patrum - Tatal Tatilor. Suveranul era socotit o reâncarnare a lui Mitra, primind puterea divina din mâna zeului, aspect subliniat de reliefurile de la NEMRUD DAGI (Nemuritorii Daci), azi in Turcia.
MITRA, URMAS AL LUI ION
Inscriptia de la Ariaramneia (Rhodandos, in prezent Farasa) din Capadocia, descoperita in 1907 de catre H. Grégoire pe o stânca din muntii Taurus, aminteste initierea unui mag al lui Mithra, in sec. III-I i.C. Aceasta are intelesul de „A DEVENI MAG AL LUI MITHRA”, indicând astfel faptul ca epigrafa ar fi fost gravata cu ocazia unei ceremonii de initiere.
In traditia vedica, Mithra are o structura binara, adica e provenit din GEMENI. Conform traditiei, Marea Mama Aditya/Aditi a dat nastere lui MITHRA si VARUÑA sub forma unor serpi care, lepadandu-si pielea, deveneau nemuritori. Suveranitatea prezinta doua fete, doua jumatati, intruchipate de Mithra si Varuña, deosebite, chiar antagonice, ceea ce aminteste de stravechiul si enigmaticul zeu cu doua capete ION, Yanus numit de romani, al carui sceptru avea forma „Y”.
Sursa: Adina Mutar, enational
Adaptare si foto: Carmen Pankau
