Se face mereu şi mereu aceasta confuzie, că geţii şi goţii ar fi două popoare diferite! NU este asa!
Să lămurim misterul!
Iată aici câteva mărturii istorice:
4.4 Ausonius, către 310 - către 395, într-o epigramă îl roagă pe împăratul Gratian (367 - 383) să-l oprească pe geticul Marte și scrie despre geți unde istoricii s-ar fi așteptat să scrie goți.
4.5 Prudentius (348 - către 405) în Divinitatea lui Christos, de asemenea nu-i ascultă pe istoricii moderni şi scrie geţi unde aceştia ar fi aşteptat goţi, iar pe Alaric îl numeşte tiranul get.
4.6 Hieronymus (345 - 420) scrie că există autoritate (îndreptăţire) pentru a-i numi pe goţi geţi (22, p. 37).
În acest enunţ se vădeşte că nu-i vorba de nici o confuzie, ci de discernământ, de reprezentare corectă a realităţii.
Iar în altă parte (ibidem) scrie: Et certe Gothos omnes retro eruditi magis Getas quam Gog et Magog appellare consueverunt / Şi în mod cert toţi învăţaţii din trecut au folosit ... pentru goţi, numele get, decât Gog şi Magog.
Ni se explică, deci, că toţi învăţaţii din trecut, indiferent dacă scrierile lor au ajuns sau nu până la noi, foloseau pentru goţi numele geţilor, în baza realităţii etnice pe care o cunoşteau.
4.7 Eugeniu de Toledo, în Carmina XXXIX (Hexastichus de inventoribus litterarum). 6: Gulfila (sic!) promsit Getarum quas videmus ultima (sc litteras) / În şase versuri despre inventatorii literelor: Wulfila a dat la iveală ultimele (litere) pe care le vedem, ale geţilor (25, p. 165).
4.8 Carol Lundius, în Zamolsiz, primus Getarum legislator, Uppsala, 1687 scrie: p. 3 Nempč unam eandemque Gentem Getas et Gothas fuisse / Fără îndoială Geţii şi Goţii au fost una şi aceeaşi naţiune.
În acest volum această idee este reluată încă de câteva ori, la ea subscriind cei mai importanţi oameni de cultură ai momentului: Strălucitul Messenius, Boxhorn, Loccen, Sheringham, Hachenberg şi alţii.
4.9. Johann Filstich, în "Încercare de istorie românească", E.Ş.E., 1979, p. 33, scrie:
Istoricii se ceartă straşnic pentru a hotărî dacă geţii, dacii şi goţii sunt un singur popor cu mai multe nume, sau ba. Dintre cei noi arată aceasta Lorenz Toppeltinus, Martin Schmeitzel, cel din urmă încercând să lămurească acest lucru îndoielnic în Istoria sa scrisă de mână prin următoarele temeiuri:
(1) Mărturia celor mai vechi scriitori
(2) Întâmplările cele petrecute la fel
(3) Potrivirea felului de trai, a obiceiurilor, a limbii şi a locuitorilor ţării
Se adaugă că nici de unde se trage numele de got nu este limpede (sublinierile ns.).
J. Filstich adaugă: Philipp Cluverius (Klüver, 1580 - 1623) în cartea a treia a cărţii sale Germaniae antiquae libri III spune că au greşit cei care au amestecat geţii cu goţii.
Cum ar fi putut spune altfel, când el, dar şi alţii, după cum am dovedit, sperăm, şi-au pus toată speranţa într-un semn de întrebare: există goţi independent de geţi şi ar putea ei să le aducă o oarecare identitate?
4.10 Bossuet (Discours sur l'histoire universelle, Hachette, 1883): les Goths, autrefois appelés les Gčtes (p. 97).
4.11 Quicherat (Thesaurus poeticus linguae latinae, Hachette, 1899, p. 469): Gčtes, nation scythique établie sur le Danube; postérieurement les Goths.
4.12 Eusebiu din Caesarea (260 - 340) în Constantin către sacra adunare: Te întreb pe tine Decius... când ai căzut cu toată oştirea pe câmpiile scitice, conducând mult lăudatele trupe ale romanilor ca să lupte împotriva geţilor, în bătaie de joc.
4.13 André Thévet (1502 - 1590), călugăr franciscan, în Cosmographie Universelle, cap. De la Valachie, Transylvanie, Bulgarie et Servie scrie: Originea poporului acestei ţări în întregime, aşa cum susțin cei mai mulți, vine de la geţi, numiţi astfel de romani, pe care noi de atunci i-am numit goţi.
4.14 Leibniz, Collectanea etymologica, Hanovra, 1717: Cimmerios&Cimbros, Getas&Gothos, Sacas&Saxones, Dahas&Dacos eosdem aut cognatos esse, solis nominibus non temere crediderim (p.73)
4.15 Paulo Orosius (spre sfârșitul sec. IV- sec. V) a scris o Istorie împotriva păgânilor din care s-a inspirat Bossuet: Geţii aceia care acum sunt numiţi goţi (Getae illi qui et nunc Gothi, I, 16, 2).
4.16 Bonaventura Vulcanius, scrie la 1597 o carte cu titlul: "De Literis et Lingua GETARUM sive Gothorum".
Această carte conţine multe aspecte interesante, dar spaţiul nu ne îngăduie să le prezentăm. Ele sunt traduse şi le vom publica bilingv latină/română în "Getica" nr. 5-6.
4.17 Nicolao Petreio într-o carte, tipărită la 1695, care are ca obiect tocmai originea cimbrilor şi goţilor, luându-şi în sprijin o serie de autori anteriori, scrie:
1) Getas autem Gothos postea nominatos esse non dubium est (p.78). Că geţii au fost după aceea numiţi goţi nu este nici o îndoială.
2) qui progressi tenuerunt eam regionem, quae nunc VValachia dicitur /care de la început au locuit aceeaşi regiune care acum se numeşte Valahia.
3) Et Philippus I Chron I dicit Getas postea Gothus nominates/ Geţii au fost mai apoi numiţi goţi;
4) It. I. 2 A Gethis Gothes nominatos non dubium est / nu este nici un dubiu că goţii au fost numiţi după (numele) geţilor (p.80)
Arătări similare, sprijinite pe alţi autori, se găsesc pe mai multe pagini.
4.18 Procopius, în Despre războaie III 2,
2 scrie: Neamurile gotice erau şi sunt şi astăzi multe la număr ... dar, dintre toate, cele mai mari şi mai vrednice de luat în seamă sunt goţii, vandalii, vizigoţii şi gepizii. Altădată li se spunea sarmaţi şi melanhleni, iar unii îi numeau neamuri getice.
Iată aici câteva mărturii istorice:
4.4 Ausonius, către 310 - către 395, într-o epigramă îl roagă pe împăratul Gratian (367 - 383) să-l oprească pe geticul Marte și scrie despre geți unde istoricii s-ar fi așteptat să scrie goți.
4.5 Prudentius (348 - către 405) în Divinitatea lui Christos, de asemenea nu-i ascultă pe istoricii moderni şi scrie geţi unde aceştia ar fi aşteptat goţi, iar pe Alaric îl numeşte tiranul get.
4.6 Hieronymus (345 - 420) scrie că există autoritate (îndreptăţire) pentru a-i numi pe goţi geţi (22, p. 37).
În acest enunţ se vădeşte că nu-i vorba de nici o confuzie, ci de discernământ, de reprezentare corectă a realităţii.
Iar în altă parte (ibidem) scrie: Et certe Gothos omnes retro eruditi magis Getas quam Gog et Magog appellare consueverunt / Şi în mod cert toţi învăţaţii din trecut au folosit ... pentru goţi, numele get, decât Gog şi Magog.
Ni se explică, deci, că toţi învăţaţii din trecut, indiferent dacă scrierile lor au ajuns sau nu până la noi, foloseau pentru goţi numele geţilor, în baza realităţii etnice pe care o cunoşteau.
4.7 Eugeniu de Toledo, în Carmina XXXIX (Hexastichus de inventoribus litterarum). 6: Gulfila (sic!) promsit Getarum quas videmus ultima (sc litteras) / În şase versuri despre inventatorii literelor: Wulfila a dat la iveală ultimele (litere) pe care le vedem, ale geţilor (25, p. 165).
4.8 Carol Lundius, în Zamolsiz, primus Getarum legislator, Uppsala, 1687 scrie: p. 3 Nempč unam eandemque Gentem Getas et Gothas fuisse / Fără îndoială Geţii şi Goţii au fost una şi aceeaşi naţiune.
În acest volum această idee este reluată încă de câteva ori, la ea subscriind cei mai importanţi oameni de cultură ai momentului: Strălucitul Messenius, Boxhorn, Loccen, Sheringham, Hachenberg şi alţii.
4.9. Johann Filstich, în "Încercare de istorie românească", E.Ş.E., 1979, p. 33, scrie:
Istoricii se ceartă straşnic pentru a hotărî dacă geţii, dacii şi goţii sunt un singur popor cu mai multe nume, sau ba. Dintre cei noi arată aceasta Lorenz Toppeltinus, Martin Schmeitzel, cel din urmă încercând să lămurească acest lucru îndoielnic în Istoria sa scrisă de mână prin următoarele temeiuri:
(1) Mărturia celor mai vechi scriitori
(2) Întâmplările cele petrecute la fel
(3) Potrivirea felului de trai, a obiceiurilor, a limbii şi a locuitorilor ţării
Se adaugă că nici de unde se trage numele de got nu este limpede (sublinierile ns.).
J. Filstich adaugă: Philipp Cluverius (Klüver, 1580 - 1623) în cartea a treia a cărţii sale Germaniae antiquae libri III spune că au greşit cei care au amestecat geţii cu goţii.
Cum ar fi putut spune altfel, când el, dar şi alţii, după cum am dovedit, sperăm, şi-au pus toată speranţa într-un semn de întrebare: există goţi independent de geţi şi ar putea ei să le aducă o oarecare identitate?
4.10 Bossuet (Discours sur l'histoire universelle, Hachette, 1883): les Goths, autrefois appelés les Gčtes (p. 97).
4.11 Quicherat (Thesaurus poeticus linguae latinae, Hachette, 1899, p. 469): Gčtes, nation scythique établie sur le Danube; postérieurement les Goths.
4.12 Eusebiu din Caesarea (260 - 340) în Constantin către sacra adunare: Te întreb pe tine Decius... când ai căzut cu toată oştirea pe câmpiile scitice, conducând mult lăudatele trupe ale romanilor ca să lupte împotriva geţilor, în bătaie de joc.
4.13 André Thévet (1502 - 1590), călugăr franciscan, în Cosmographie Universelle, cap. De la Valachie, Transylvanie, Bulgarie et Servie scrie: Originea poporului acestei ţări în întregime, aşa cum susțin cei mai mulți, vine de la geţi, numiţi astfel de romani, pe care noi de atunci i-am numit goţi.
4.14 Leibniz, Collectanea etymologica, Hanovra, 1717: Cimmerios&Cimbros, Getas&Gothos, Sacas&Saxones, Dahas&Dacos eosdem aut cognatos esse, solis nominibus non temere crediderim (p.73)
4.15 Paulo Orosius (spre sfârșitul sec. IV- sec. V) a scris o Istorie împotriva păgânilor din care s-a inspirat Bossuet: Geţii aceia care acum sunt numiţi goţi (Getae illi qui et nunc Gothi, I, 16, 2).
4.16 Bonaventura Vulcanius, scrie la 1597 o carte cu titlul: "De Literis et Lingua GETARUM sive Gothorum".
Această carte conţine multe aspecte interesante, dar spaţiul nu ne îngăduie să le prezentăm. Ele sunt traduse şi le vom publica bilingv latină/română în "Getica" nr. 5-6.
4.17 Nicolao Petreio într-o carte, tipărită la 1695, care are ca obiect tocmai originea cimbrilor şi goţilor, luându-şi în sprijin o serie de autori anteriori, scrie:
1) Getas autem Gothos postea nominatos esse non dubium est (p.78). Că geţii au fost după aceea numiţi goţi nu este nici o îndoială.
2) qui progressi tenuerunt eam regionem, quae nunc VValachia dicitur /care de la început au locuit aceeaşi regiune care acum se numeşte Valahia.
3) Et Philippus I Chron I dicit Getas postea Gothus nominates/ Geţii au fost mai apoi numiţi goţi;
4) It. I. 2 A Gethis Gothes nominatos non dubium est / nu este nici un dubiu că goţii au fost numiţi după (numele) geţilor (p.80)
Arătări similare, sprijinite pe alţi autori, se găsesc pe mai multe pagini.
4.18 Procopius, în Despre războaie III 2,
2 scrie: Neamurile gotice erau şi sunt şi astăzi multe la număr ... dar, dintre toate, cele mai mari şi mai vrednice de luat în seamă sunt goţii, vandalii, vizigoţii şi gepizii. Altădată li se spunea sarmaţi şi melanhleni, iar unii îi numeau neamuri getice.
3 Toţi aceştia se deosebeau între ei prin nume (!), după cum am mai spus, dar încolo sunt în toate la fel.
4 Toţi sunt albi la trup şi cu părul blond, înalţi de statură, frumoşi la chip şi folosesc aceleași legi.
5 Toţi sunt de credinţa lui Arius şi au o singură limbă, numită gotică (înainte de a apărea numele de got, cum se numea oare?, nota ns)
Eu cred că la obârșie se trag toţi dintr-un singur neam, iar mai târziu s-au deosebit după numele şefilor care i-au condus.
6 Acest neam locuia în vechime dincolo de fluviul Istru (sublinierile ne aparţin).
4.19 Carlo Troya (37, p 5-7) scrie: Il mio scopo principalissimo ... si divideva in due punti;
1 Di mostrare, che i Geti di Zamolxi e di Decebalo furono i progenitori de Goti di Teodorico e degli Amali/ De a arăta că Geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Theodoric şi ai Amalilor/
2 Di porre in chiarezza, che quella razza Getica o Gotica fu diversa dalla Germanica ... / De a pune în lumină că acea rasă getică sau gotică fu diferită de cea germanică.
Carlo Troya aduce numeroase dovezi că goţii nu-s decât geţii care au populat atât nordul cât şi apusul Europei, dar nu putem aborda aceste aspecte care depășesc tematica studiului nostru.
Numeroși alţi autori din diferite naţiuni au atestat identitatea dintre geţi şi goţi, dar spaţiul nu ne îngăduie să-i cităm.
4.20 Am vrea să spunem câteva cuvinte despre Getica lui Iordanes.
În § 3 Iordanes spune: am făcut în expunere unele adaosuri potrivite din istoricii greci şi latini, amestecând în cuprins, la început, la mijloc şi la sfârșit multe din cele pe care le-am socotit utile (subl. ns.)
Deci, rezumând o istorie a geţilor el a adăugat diverse ştiri din diverşi autori pe care i-a folosit, dar fără să-i citeze. Cum mulţi autori anteriori lui începuseră să scrie got pentru get, Iordanes foloseşte grafia pe care a găsit-o la autorii respectivi. De aceea apare de atâtea ori scris got în loc de get.
Totuşi, atunci când scrie din amintire, el scrie get, nu got. În această operă găsim de 25 de ori get iar uneori got e pus pentru variaţia stilului.
De exemplu în § 61, 62 scrie despre luptele dintre Tomiris, regina geţilor, şi Cirus, în sec VI î.e.n., când în nici un caz nu ar fi putut fi vorba de o naţiune gotă.
Totuşi, deşi în lupta cu parţii lui Cirus nu apar, normal, decât geţii şi regina lor Tomiris, pentru colorarea stilului, Iordanes scrie: acolo şi atunci a văzut neamul goţilor pentru prima dată corturi de mătase, goţi care faptic nu fuseseră menţionati ca participanţi la luptă, pentru că, mai ales atunci, nu puteau să existe.
Fraza ni se pare similară stilistic cu una ca aceasta: La Termopile grecii au luptat pe viaţă şi pe moarte cu perşii lui Xerxes. Acolo au văzut elenii pentru prima oară steagul persan cu cap de lup şi coadă de şarpe.
Rezultă de aici că elenii erau alt popor? Nicidecum.
Se va spune poate că alternanţa greci/ eleni este cunoscută. Dar alternanţa get/ got, dacă nu-i cunoscută poate deveni.
Fraze similare se pot imagina cu orice popor, toate având cel puţin două, dacă nu mai multe nume.
Dacă ni s-ar da o frază ca aceasta:
La Mărăşeşti românii au dat lupte aprige pentru a opri atacul german al lui von Mackensen. Acolo au văzut valahii pentru prima dată avioane de luptă.
Situațiile prezentate sunt similare, pe unele le acceptăm, pe altele nu. De ce?
Pentru că unele fac parte din depozitul nostru de cunoștințe, primit falsificat de la o istoriografie interesată, pe altele şcoala nu ni le-a relevat.
Că la Iordanes figurează o clară identitate goţi=geţi, găsim destule exemple, dar trebuie răbdare pentru a citi cu atenție opera, să nu ne încredem în istorici care falsifică din interes.
În § 94, Iordanes îi explică lui Castalius cum sunt rudă geţii cu gepizii, ceea ce este o realitate de nedezminţit. Istoricii medievali interesaţi ne-au spus că este o confuzie între geţi şi goţi. Or am dovedit că povestea cu ieşirea din Scandinavia e o simplă fabulă, de primit de către Theodoric in sec VI, dar imposibil de luat în considerare după 14 secole, la nivelul cunoaşterii de azi.
În § 118 Hermanaric cel Mare este conducătorul neamurilor getice, iar în § 121 Filimer este al cincilea şef al geţilor după plecarea din Scandinavia. Acestea sunt realităţi pe care Iordanes le aminteşte din opera lui Cassiodor. Cei care le declară confuzii, fie nu au lecturat cu atenţie opera, fie au crezut fără control, fără spirit critic declaraţiile istoriografiei medievale interesate.
Tot de geţi este vorba şi în § 129, 132, 189 etc. Iordanes scrie, după Cassiodor, geţi, nu goţi, fără să poată fi invocată vreo formă de confuzie.
Însă în § 315 si 316 rezultă cu toată claritatea că:
a. Iordanes este get de neam
b. A scris o istorie a geţilor, aşa cum arată titlul, atât la Cassiodor cât şi la Iordanes.
Căci, cum s-ar putea înţelege altfel de cum sunt scrise rândurile:
Aceasta a fost originea geţilor şi nobleţea de neam a amalilor, ca şi faptele bărbaţilor viteji.
Unde ar putea fi confuzia?
El s-a ocupat de istoria geţilor, aşa cum l-a rugat fratele Castalius - să rezume într-o cronică scurtă opera senatorului Cassiodor despre originea şi faptele geţilor.
Asta i s-a cerut, asta a făcut. Deci concluzia este coerentă cu premiza. Unde ar putea fi confuzia?
Aşa-zişii "goţi", dacă ar fi existat, ar fi avut şi ei, probabil, o istorie. Normal, n-o au. Ei apar din loc în loc pentru culoarea stilului, dar istoria nu este a lor, ci a geţilor, iar regii şi sacerdoţii geto-daci apar la locul lor, ca personaje istorice.
În § 316, Iordanes adaugă: Tu care mă citeşti, să ştii că eu am urmat scrierile înaintașilor - confirmă iar ce a spus în premize (v.§3), ceea ce dovedeşte constanţă şi continuitate, nu confuzie.
Şi adaugă: să nu creadă cineva că, în favoarea neamului mai înainte arătat, pentru că îmi trag obârșia din acel neam am adăugat ceva în plus peste cele aflate sau citite.
Care este neamul mai înainte arătat?
Este clar cel al geţilor înscris câteva rânduri mai sus (§ 315). Deci Iordanes este get, cum o spune însuşi, iar nu got, cum s-a scris de multe ori fără control, pentru că, aşa cum sperăm că am dovedit în cele de mai sus, şi cum arată şi mari oameni de cultură şi savanţi, ca Bossuet, Quicherat, C. Lundius, Messenius, Boxhorn, Hieronymus, Leibniz, Procopius, Carlo Troya etc., de-a lungul secolelor.
De altfel, deoarece pentru aşa-zişii goţi n-am găsit elemente definitorii pentru etnie, pentru orice etnie, trebuie să convenim că, după cunoștințele disponibile în prezent, ei nu au avut şi nu au o existenţă reală, fiind un simplu nume al altei realităţi etnice, nume folosit uneori pentru variația stilului, cum aflăm la toate popoarele europene.
Astfel că cei care caută cuvinte gote în limba română o pot face în pace şi linişte până la capăt. Astfel de cuvinte neexistând, nu există nici riscul vreunei găselniţi, a celei mai mărunte tulburări în ritmul căutărilor.
Geţii sunt aceiași cu Goţii.
Sursa: Gabriel Gheorghe. Fragment din Studiul DE ORIGINE ACTIBUSQUE GETARUM
Adaptare și foto: Carmen Pankau
5 Toţi sunt de credinţa lui Arius şi au o singură limbă, numită gotică (înainte de a apărea numele de got, cum se numea oare?, nota ns)
Eu cred că la obârșie se trag toţi dintr-un singur neam, iar mai târziu s-au deosebit după numele şefilor care i-au condus.
6 Acest neam locuia în vechime dincolo de fluviul Istru (sublinierile ne aparţin).
4.19 Carlo Troya (37, p 5-7) scrie: Il mio scopo principalissimo ... si divideva in due punti;
1 Di mostrare, che i Geti di Zamolxi e di Decebalo furono i progenitori de Goti di Teodorico e degli Amali/ De a arăta că Geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Theodoric şi ai Amalilor/
2 Di porre in chiarezza, che quella razza Getica o Gotica fu diversa dalla Germanica ... / De a pune în lumină că acea rasă getică sau gotică fu diferită de cea germanică.
Carlo Troya aduce numeroase dovezi că goţii nu-s decât geţii care au populat atât nordul cât şi apusul Europei, dar nu putem aborda aceste aspecte care depășesc tematica studiului nostru.
Numeroși alţi autori din diferite naţiuni au atestat identitatea dintre geţi şi goţi, dar spaţiul nu ne îngăduie să-i cităm.
4.20 Am vrea să spunem câteva cuvinte despre Getica lui Iordanes.
În § 3 Iordanes spune: am făcut în expunere unele adaosuri potrivite din istoricii greci şi latini, amestecând în cuprins, la început, la mijloc şi la sfârșit multe din cele pe care le-am socotit utile (subl. ns.)
Deci, rezumând o istorie a geţilor el a adăugat diverse ştiri din diverşi autori pe care i-a folosit, dar fără să-i citeze. Cum mulţi autori anteriori lui începuseră să scrie got pentru get, Iordanes foloseşte grafia pe care a găsit-o la autorii respectivi. De aceea apare de atâtea ori scris got în loc de get.
Totuşi, atunci când scrie din amintire, el scrie get, nu got. În această operă găsim de 25 de ori get iar uneori got e pus pentru variaţia stilului.
De exemplu în § 61, 62 scrie despre luptele dintre Tomiris, regina geţilor, şi Cirus, în sec VI î.e.n., când în nici un caz nu ar fi putut fi vorba de o naţiune gotă.
Totuşi, deşi în lupta cu parţii lui Cirus nu apar, normal, decât geţii şi regina lor Tomiris, pentru colorarea stilului, Iordanes scrie: acolo şi atunci a văzut neamul goţilor pentru prima dată corturi de mătase, goţi care faptic nu fuseseră menţionati ca participanţi la luptă, pentru că, mai ales atunci, nu puteau să existe.
Fraza ni se pare similară stilistic cu una ca aceasta: La Termopile grecii au luptat pe viaţă şi pe moarte cu perşii lui Xerxes. Acolo au văzut elenii pentru prima oară steagul persan cu cap de lup şi coadă de şarpe.
Rezultă de aici că elenii erau alt popor? Nicidecum.
Se va spune poate că alternanţa greci/ eleni este cunoscută. Dar alternanţa get/ got, dacă nu-i cunoscută poate deveni.
Fraze similare se pot imagina cu orice popor, toate având cel puţin două, dacă nu mai multe nume.
Dacă ni s-ar da o frază ca aceasta:
La Mărăşeşti românii au dat lupte aprige pentru a opri atacul german al lui von Mackensen. Acolo au văzut valahii pentru prima dată avioane de luptă.
Situațiile prezentate sunt similare, pe unele le acceptăm, pe altele nu. De ce?
Pentru că unele fac parte din depozitul nostru de cunoștințe, primit falsificat de la o istoriografie interesată, pe altele şcoala nu ni le-a relevat.
Că la Iordanes figurează o clară identitate goţi=geţi, găsim destule exemple, dar trebuie răbdare pentru a citi cu atenție opera, să nu ne încredem în istorici care falsifică din interes.
În § 94, Iordanes îi explică lui Castalius cum sunt rudă geţii cu gepizii, ceea ce este o realitate de nedezminţit. Istoricii medievali interesaţi ne-au spus că este o confuzie între geţi şi goţi. Or am dovedit că povestea cu ieşirea din Scandinavia e o simplă fabulă, de primit de către Theodoric in sec VI, dar imposibil de luat în considerare după 14 secole, la nivelul cunoaşterii de azi.
În § 118 Hermanaric cel Mare este conducătorul neamurilor getice, iar în § 121 Filimer este al cincilea şef al geţilor după plecarea din Scandinavia. Acestea sunt realităţi pe care Iordanes le aminteşte din opera lui Cassiodor. Cei care le declară confuzii, fie nu au lecturat cu atenţie opera, fie au crezut fără control, fără spirit critic declaraţiile istoriografiei medievale interesate.
Tot de geţi este vorba şi în § 129, 132, 189 etc. Iordanes scrie, după Cassiodor, geţi, nu goţi, fără să poată fi invocată vreo formă de confuzie.
Însă în § 315 si 316 rezultă cu toată claritatea că:
a. Iordanes este get de neam
b. A scris o istorie a geţilor, aşa cum arată titlul, atât la Cassiodor cât şi la Iordanes.
Căci, cum s-ar putea înţelege altfel de cum sunt scrise rândurile:
Aceasta a fost originea geţilor şi nobleţea de neam a amalilor, ca şi faptele bărbaţilor viteji.
Unde ar putea fi confuzia?
El s-a ocupat de istoria geţilor, aşa cum l-a rugat fratele Castalius - să rezume într-o cronică scurtă opera senatorului Cassiodor despre originea şi faptele geţilor.
Asta i s-a cerut, asta a făcut. Deci concluzia este coerentă cu premiza. Unde ar putea fi confuzia?
Aşa-zişii "goţi", dacă ar fi existat, ar fi avut şi ei, probabil, o istorie. Normal, n-o au. Ei apar din loc în loc pentru culoarea stilului, dar istoria nu este a lor, ci a geţilor, iar regii şi sacerdoţii geto-daci apar la locul lor, ca personaje istorice.
În § 316, Iordanes adaugă: Tu care mă citeşti, să ştii că eu am urmat scrierile înaintașilor - confirmă iar ce a spus în premize (v.§3), ceea ce dovedeşte constanţă şi continuitate, nu confuzie.
Şi adaugă: să nu creadă cineva că, în favoarea neamului mai înainte arătat, pentru că îmi trag obârșia din acel neam am adăugat ceva în plus peste cele aflate sau citite.
Care este neamul mai înainte arătat?
Este clar cel al geţilor înscris câteva rânduri mai sus (§ 315). Deci Iordanes este get, cum o spune însuşi, iar nu got, cum s-a scris de multe ori fără control, pentru că, aşa cum sperăm că am dovedit în cele de mai sus, şi cum arată şi mari oameni de cultură şi savanţi, ca Bossuet, Quicherat, C. Lundius, Messenius, Boxhorn, Hieronymus, Leibniz, Procopius, Carlo Troya etc., de-a lungul secolelor.
De altfel, deoarece pentru aşa-zişii goţi n-am găsit elemente definitorii pentru etnie, pentru orice etnie, trebuie să convenim că, după cunoștințele disponibile în prezent, ei nu au avut şi nu au o existenţă reală, fiind un simplu nume al altei realităţi etnice, nume folosit uneori pentru variația stilului, cum aflăm la toate popoarele europene.
Astfel că cei care caută cuvinte gote în limba română o pot face în pace şi linişte până la capăt. Astfel de cuvinte neexistând, nu există nici riscul vreunei găselniţi, a celei mai mărunte tulburări în ritmul căutărilor.
Geţii sunt aceiași cu Goţii.
Sursa: Gabriel Gheorghe. Fragment din Studiul DE ORIGINE ACTIBUSQUE GETARUM
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu