miercuri, 15 ianuarie 2020

✨STELELE-N CER✨ de Mihai Eminescu


STELELE-N CEReste ultima poezie a lui Mihai Eminescu, scrisă cu puțin timp înainte de a muri.


Stelele-n cer
Deasupra marilor
Ard departarilor
Pana ce pier.

Dupa un semn
Clatind catargele
Tremura largele
Vase de lemn;

Niste cetati
Plutind pe marile
Si miscatoarele
Pustietati.

stol de cocori
Apuca-ntinsele
Si necuprinsele
Drumuri de nori.

Zboara ce pot
Si-a lor intrecere
Vecinica trecere:
Asta e tot...

floare de crang:
Astfel vietile
Si tineretile
Trec si se sting.

Orice noroc
Si-ntinde-aripile,
Gonit de clipele
Starii de loc.

Pana nu mor
Pleaca-te, ingere,
La trista-mi plangere
Plina de-amor.

Nu e pacat
Ca sa se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu