⏳CÂT MAI DUREAZĂ?

Tot ce este fals şi denigrator este la „moda“ (?)
Minciuna şi manipularea sunt la mare cinste.

Ştirile false, Fake News, sunt la mare „trecere“, sunt foarte apreciate şi distribuite de marea „masă“.

Trădătorii sunt susƫinuƫi de marea masă de oiƫe teleghidate, masă „adormită“ şi departe de realitate, care se „devorează“ reciproc pe Grupuri, susƫinând un „program“ care NU ESTE al lor şi susƫinându-şi „partidul preferat“.

ADEVĂRUL dovedit, este ignorat şi pus la colƫul Istoriei.

Cât mai durează până când începeƫi să pricepeƫi că sunteƫi manipulaƫi şi transformaƫi în „oiƫe“ fidele altor „interese“?

Cât mai durează până când începeƫi să pricepeƫi că sunteƫi învrăjbiƫi unul împotriva celuilalt, împotriva propriului Neam?

Când aveƫi de gând să vă informaƫi şi să acceptaƫi ADEVĂRUL?

Când aveƫi de gând să vă treziƫi?

Mai durează mult?

Autor: Carmen Pankau

🔺DIN ISTORIA ATLANȚILOR: TABLIȚELE DE SMARALD ALE LUI THOTH, ATLANTUL (3)

– Urmare –

TĂBLIȚA 2

SĂLILE DIN AMENTI

Adânc în inima pământului se găsesc Sălile din Amenti,
cu mult sub insulele scufundatei Atlantida,
Salile Morƫilor şi ale celor vii,
scăldate în focul infinitului TOT.
Într-un timp foarte îndepărtat, pierdut în spaƫiu-timp,
Copiii Luminii au privit în jos către lume.
Văzând copiii omului în sclavie legaƫi de forƫa care venea de dedesubt
Au ştiut că doar eliberându-se din această sclavie
va putea omul să se ridice de pe Pământ spre Soare.

Pe Pământ coborât-au şi şi-au creat corpuri,
asemănătoare celor ale oamenilor.
Maeştrii au spus după această transformare:

„Suntem cei formați din praf din spațiu, luând parte la viaƫa din
infinitul TOT;
trăim în lume ca și copiii omului, și totuși diferit.”

Apoi pentru a locui, adânc sub scoarƫa Pământului,
au săpat spaƫii mari cu ajutorul puterii lor,
spaƫii diferite de cele ale copiilor omului.
Le-au înconjurat apoi cu forƫe şi puteri, pentru a apăra Sălile Morƫilor.
Unul lângă altul au aşezat apoi alte spaƫii, le-au umplut cu Viaƫă şi cu
lumină de deasupra.
Construit-au apoi Sălile din Amenti, pentru a putea locui acolo de-a pururi
să trăiască plini de viaƫă până la sfârşitul eternităƫii.

Treizeci şi doi de copiii erau,
Fii ai Luminilor care coborâseră între oameni,
Căutand să elibereze din sclavia întunericului
Pe cei ƫintuiƫi de forƫa ce venea de dedesubt.
Adânc în Sălile din Amenti crescu o floare, arzătoare, ce se mărea,
alungând noaptea.
Aşezată în centru, o rază puternică, dătătoare
de Viaƫă, de Lumină, umplându-i de putere pe cei ce se apropiau de ea.
Aşezat-au tronuri în jurul ei, treizeci şi două,
locuri pentru fiecare Copil al Luminii,
aşezate astfel ca să fie scăldaƫi de ceea ce radia din floare, Viaƫa din
eterna Lumină.

Acolo îşi aşezau de fiecare dată primele corpuri create
pentru ca acestea să fie umplute cu Spiritul Vieƫii.
O sută de ani din fiecare, o mie trebuia
ca Lumina dătătoare de Viaƫă să le lumineze corpurile.
Grăbind, trezind Spiritul Vieƫii.
Acolo în acel cerc, din eon în eon, stau Marii Maeştri,
ducând o viaƫă necunoscută oamenilor.
Acolo în Sălile Vieƫii dorm ei,
liber curge Sufletul lor prin corpurile oamenilor.
La diferite intervale, în timp ce corpurile lor rămân adormite,
ei se incarnează în corpurile oamenilor.
Îi invaƫă cum să iasă din intuneric şi îi indrumă spre lumină.

Acolo în Sala Vieƫii, plină de înƫelepciunea lor,
necunoscuƫi raselor de oameni, trăind dintotdeauna sub recele
foc al vieƫii, stau Copiii Luminii.
Exista momente când se trezesc,
şi se ridică din adâncuri pentru a fi lumini călăuzitoare între oameni,
infiniƫi printre oamenii limitaƫi.
Cel ce progresând a ieşit din intuneric, s-a ridicat din noapte spre lumina,
este eliberat de Sălile din Amenti, este eliberat de Floarea Luminii şi a
Vieƫii.
Îndrumat atunci de înƫelepciune şi cunoştinƫele acumulate,
va trece dintre oameni între Maeştrii Vieƫii.
Acolo poate locui la fel ca şi ceilalƫi Maeştri, eliberat din sclavia
întunericului nopƫii.

Aşezaƫi în interiorul florii ce radiază, stau şapte
Maeştri din Spaƫiu-Timpurile de deasupra noastră,
ajutând şi călăuzind prin infinita Înƫelepciune, calea prin timp a
copiilor omului.
Preaputernici şi stranii sunt, învăluiƫi în puterea lor,
tăcuƫi, atoateştiutori, atrăgând spre ei forƫa Vieƫii,
diferiƫi şi totuşi una cu copiii omului.
Da, diferiƫi, şi totusi Una cu Copiii Luminii.
Păstrători şi păzitori ai forƫei ce înrobeşte omul,
pregătiƫi să o slăbească, dacă lumina a fost atinsă.

Primul şi cel mai puternic, este Entitatea Ascunsă, Maestrul Maeştrilor,
infinitul Noua, deasupra celorlalƫi de la fiecare Maestru al Ciclurilor;
Trei, Patru, Cinci şi Şase, Şapte, Opt,
fiecare având o misiune, fiecare cu forƫele proprii,
călăuzind, îndrumând destinul omului.
Acolo stau, preaputernici, eliberaƫi de orice timp şi spaƫiu.
Nu aparƫin acestei lumi şi totuşi înrudiƫi cu ea,
Fraƫi Mai Mari, ai copiilor omului.

Judecând şi cântărind, cu ajutorul înƫelepciunii lor,
urmăresc înaintarea Luminii printre oameni.

Acolo, înaintea lor, am fost condus de către Locuitor,
şi l-am privit cum devine Una cu cel de deasupra.
Apoi din EL se auzi o voce spunând:

„Măreƫ eşti tu, Thoth, între copiii omului.
liber eşti de-acum de Sălile din Amenti,
Maestru al Vieƫii între copiii omului.
Nu vei mai gusta moartea decât dacă vei voi,
vei sorbi doar Viaƫa până la capătul eternităƫii,
De-acum ƫi-e Viaƫa
de-a pururi la îndemână.
De-acum veni-va Moartea doar la chemarea ta.
Poƫi locui sau pleca de aici după cum ƫi-e vrerea,
Liber este Amenti pentru Soarele omului.
Bucură-te de Viaƫă în orice formă voieşti,
Copil al Luminii crescut între oameni.
Alege ce vrei sa faci, căci toți trebuie sa trudească,
Sa nu te eliberezi niciodata de calea Luminii.
Un pas doar ai făcut pe lungul drum spre înălƫimi,
infinit este acum muntele Luminii.
Cu fiecare pas pe care-l faci, muntele se-nalƫă;
înaintarea ta nu face decât să-ndepărteze scopul.

Apropie-te întotdeauna de infinita Înƫelepciune,
şi ca-nainte, scopul se va îndepărta.

Eliberat eşti acum de Sălile din Amenti
spre a merge alături de Maeştrii lumii,
către acelaşi scop, lucrând împreună,
pentru a aduce Lumina copiilor omului.”

Apoi dinspre tronul său veni unul dintre Maeştri,
mă luă de mână şi mă conduse înainte,
prin toate Sălile adânc ascunsului tărâm.
Mă conduse prin Sălile din Amenti,
dezvăluindu-mi secretele necunoscute omului.
Prin coridoru-ntunecat, mă conduse în jos,
spre Sala unde sta întunecata Moarte.
Uriaşă se-ntindea în faƫa mea măreaƫa Sală,
înconjurată de-ntuneric, dar totuşi plină de Lumină.

În faƫa mea se ridica un tron întunecat,
Învaluită sedea pe el o siluetă a nopƫii.
Mai neagră decât noaptea, statea acolo,
De-un negru ce-al nopƫii nu era.
În faƫa ei s-opri Maestrul, rostind
Cuvântul ce produce Viaƫă:

„o, maestre al întunericului,
călăuza pe drumul ce duce dinspre Viaƫă spre Viaƫă,
în faƫa ta aduc un Soare al dimineƫii.
Să nu-l atingi vreodată cu puterea nopƫii.
Să nu-i chemi flacăra spre întunericul nopƫii.
Cunoaşte-l şi priveşte-l, e fratele nostru
ce s-a ridicat din întuneric spre Lumină.
Elibereaza-i flacăra din robie,
Ca liberă să ardă în întunericul nopƫii.”

O mână ridică atunci silueta,
şi o flacară apăru, devenind din ce în ce mai strălucitoare.
cu repeziciune dând cortina de-ntuneric la o parte,
scoƫând Sala din bezna nopƫii.
În spaƫiul mare din faƫa mea, apărură,
luminiƫe după luminiƫe, de după valul nopƫii.
Nenumărate milioane ƫopăiau în faƫa mea,
unele arzând ca nişte flori de foc.
Altele aruncau o lumină slabă, ce abia se zărea din noapte.
Lumina unora scădea cu repeziciune;
a altora creştea doar dintr-o scânteie de lumină.
Fiecare era inconjurată de un palid val de întuneric,
dar totuşi ardea cu o flacără ce nu putea fi niciodată stinsă.
Zburând de colo-colo precum licuricii primăvara,
umpleau spaƫiul cu Lumină şi cu Viaƫă.

Atunci se auzi o voce, puternică şi solemnă, zicând:

„Acestea sunt lumini ce suflete sunt între oameni,
crescând sau slăbind în intensitate, existând de-a pururi,
schimbandu-se, dar fiind vii, în moarte spre viată.
După ce îmbobocesc ca nişte flori,
şi ating punctul final al creşterii în viaƫă,
repede trimit atunci valul întunericului,
învăluindu-le şi schimbându-le în noi forme de viaƫă.
Constant de-a lungul epocilor, crescând, devenind o altă flacără,
luminând întunericul cu şi mai mare forƫă,
stinsă şi totuşi nestinsă de către valul nopƫii.
Astfel creşte sufletul omului de-a pururi
Distrus, dar totuşi nedistrus de întunericul nopƫii.
Eu, Moartea, vin dar nu ramân,
Căci viaƫa există dintotdeauna în TOTUL;
Doar un obstacol, sunt eu, pe drum,
Obstacol trecut cu repeziciune cu ajutorul luminii infinite.
Trezeşte-te, O flacără ce arzi de-a pururi în interior,
Străluce şi înfrânge valul nopƫii.”

Apoi în mijlocul văpăilor în întuneric, crescu una ce
alungă noaptea, crescând, mărindu-se
devenind şi mai strălucitoare, până când nu mai fu decât lumină.
Atunci vorbi călăuza mea, vocea maestrului:

Priveşte-ƫi propriul suflet cum creşte în lumină,
eliberat acum de-a pururi de Maestrul nopƫii.
Prin multe spaƫii mă duse-apoi spaƫii unde se aflau secretele Copiilor
Luminii;
secrete pe care omul nu le va afla poate niciodată, până când
nu va deveni şi el un Soare al Luminii.

Mă conduse înapoi spre Lumină
Din Sala Luminii.
Ingenuncheat-am acolo în faƫa marilor Maeştri,
Maeştri a TOATE.

Atunci vorbi EL, rostind cuvinte impresionante:

Ai fost eliberat de Sălile din Amenti.
Alege ce vrei să faci între copiii omului.

Am vorbit şi eu apoi:

O, mare maestru, permite-mi să fiu învăƫător de oameni,
să le arăt calea până vor deveni şi ei lumini între oameni;
eliberaƫi de valul nopƫii care îi înconjura, arzând şi luminând între oameni.

Imi vorbi apoi vocea:

Mergi şi aşa să fie după cum ƫi-e voia.
Stăpân al propriului destin îƫi eşti acum,
liber să accepƫi sau să refuzi.
Preia-ƫi puterea, preia-ƫi înƫelepciunea.
Ca o lumină străluce între copiii omului.

În sus mă conduse apoi Locuitorul.
Şi am trăit din nou între copiii omului,
învăƫăndu-i şi arătându-le câte ceva din înƫelepciunea mea;
Soare al Luminii, un foc între oameni.
Acum păşesc din nou pe calea ce duce în jos, cautând lumina în întunericul
nopƫii.
Păstraƫi-mi documentele, căci călauză vor fi pentru copiii omului.

- Va urma –

Toate drepturile asupra traducerii sunt rezervate ©Robertino Bezman 2003

Carmen Pankau

CULTUL SARABA-NIKE ILUSTRAT IMAGISTIC PE POCALUL TEZAURULUI DE LA AGIGHIOL, JUDEȚUL TULCEA

Arheologia din zona carpato-dunăreano-balcanică a dezvelit pentru omenire artefacte grăitoare deţinute de ştiinţa sacră străveche ce împodobeau simbolic obiectele de cult de pe altare dovedind că acestea sunt prima scriere din lume.
Interesant pentru tema noastră este pocalul-pahar bitronconic, din argint-aurit, cu imaginea Cervideului Sarabă ce are 8 picioare, descoperit în anul 1937 de către arheologul Ioan Andrieşescu şi istoricul Dumitru Berciu într-un tumul din nordul Dunării, la Agighiol - Sabangia, jud. Tulcea cu artefacte din secolul al IV-lea î.Hr.
Acest pocal-pahar înalt de 18 cm e alcătuit din două trunchiuri de con unite la mijloc pe baza mică, marcând talia ca o clepsidră cu deschidere mare, ce-i dă stabilitate pe altar şi o supleţe specială pentru uzanţa ceremoniilor cultice.

Mormântul în care a fost descoperit avea trei încăperi funerare dintre care două erau pentru prinţul şi preoteasa Basarabă, iar a treia conținea scheletele a trei cai, arme, harnaşament bogat ornat. Printre mulţimea de obiecte din aur şi argint atrag atenţia un coif cu ochi, două pahare rython, două cnemide, 5 cupe-fiale şi multe podoabe din aur şi argint-aurit.
Artefactele descoperite sunt din vremea Marilor Preotese amazoane, când regina transmitea însemnele princiare soţului prin căsătorie. Kotya - Marea preoteasă, are numele scris pe vasul de argint circular prin inscripţia Kotyo ceg(T) beo şi e originară din neamul Kotinilor Carpatini semnalaţi pe harta geografului Ptolemeu la 141.

Kotya era farmacoană, zâna plantelor, o sânziană străveche, precum Kothana, Godwana, din care provenea şi Buda, ca personalităţi ale unui cult străvechi în care Koty.Ora s-a păstrat şi în numele unui ormeniş antic pe malul sudic al Mării Negre.
Zeul Wotan, urmaş de Koti.Ore era de prim ordin în lumea cultică patriarhală.
Peuce era insula din nordul Dunării unde Hercule venea să vâneze Cerboaica cu picioare de aramă, să fure Merele de aur şi Brâul Hipolitei pe care Artemisa l-a obligat să le restituie fiindcă aici era Marele Centru cultic antic al Geƫilor Carpatini. În Insula Peuce se afla Altarul suprem ce acorda însemnele noilor Altare. Aşa se înţelege existenţa unui pocal identic cu Cervideul Sarabă la Sevlievo, în sudul Istrului, şi tumuli funerari identici la Porţile de Fier ca cel de la Agighiol-Tulcea. George V. Grigore arată că e vorba de o frăţie a comandanţilor geţi care s-au rupt de geƫii nordici, învinşi în luptele îndelungate cu perşii (sec. V-IV î. Hr.) care, fiind nechibzuiţi, au fost înrobiţi, deşi erau cei mai viteji și mai drepți dintre “traci” (Tracii- un exonim al Geƫilor - n. r. Carmen Pankau) - cum scrie Herodot.

Din păcate, nici istoricii, nici căutătorii de adevăr istoric nu sunt atraşi de unica imagine de mari dimensiuni de pe potirul cultic ce ne poartă în vechimea ancestrală. Numai pe acest potir se află Fabulosul Cervideu cu 8 picioare.
În scrierile Edda ale mitologiei nordice e prezent calul cu 8 picioare - Sleipnir, ce-l poartă pe Odin pe căi astrale, întrând în Valhalla. În sudul Coreei (Oreei) din Silla antică se află o pictură rupestră cu un alt cal cu 8 picioare, scrie Constantin Miu, întărind ideea că scrierile vedice sunt duse de arienii carpatici în estul Asiei. Mircea Eliade scrie despre Cervideul vedic Saraba, că în sanscrită - Pali este Asura Saraba cu 8 picioare, un Animal fabulos - călăuză legitimă cultică.

Dintre cele trei pocale de argint-aurit găsite în România, cel descoperit la Porţile de Fier, azi încă la Muzeul din New York, e special prin imaginea centrală bogată în imagini a unui Cervideu cu 8 picioare ce ocupă cel mai mare spaţiu pe verticală, prezent pe ambele feţe, în mediul natural, cu forme de relief luminate de soarele rotund plin de simboluri cu sensuri bine precizate. Cuvântul Saraba-Basaraba e identic cu Ora.NiKa, Ora.Deea din vremuri ancestrale, păstrate în iniţierile strămoşilor noştri ilustrate pe acest artefact de preţ.

Gh. Şeitan aduce în prim plan casta înţelepţilor geƫi, numită Sarabii Terrei, prezentă până la Brâncoveanu şi urmașii săi, veche de 2500 ani, un timp prea scurt istoric, fiindcă-i detaşat de matriarhat, la care se apelează numai tangenţial de către istorici (ist.Orici), că se lovesc permanent de porţile ferecate ale Matriarhatului numit Lumea veche. Să nu uităm că tot ce există are mai întâi O Mamă, iar trimiterile la patriarhatul cu care începe Ist.Oria, îşi are rădăcinile puternice în Scrip.Oria preist.Orică, jalonată pe Calea-n dar(calendar) zidită de iniţierile străvechi matriarhale din ştiinţa cosmogonică getică.

Saraba este o formă lingvistică criptată. Sa e Za, Zână, al cărei pereche masculină este Zân, ca dovadă că-i din lumea getă străveche. A doua particulă a cuvântului este Ra folosit tot din vechime pentru a indica Soarele. Ba însemna mare, măreţ. S-a pornit de la Sara şi se ajunge la Saraba, iar de aici la Basaraba adică Zâna cea Mare a cultului Solar, cu Marile Preotese subordonate, ce au la dispoziţie un alai de preotese cu sarcini şi orânde bine precizate. Care este motivaţia că o caprină fabuloasă cu 8 picioare este numită Sarabă şi-prezentă pe pocalul sacru de la Agighiol, de la Porţile de Fier, dar şi în Bulgaria la Vraţa?
Cervideul numit Sarabă în scrierile vedice, ocupă locul central pe ambele părţi ale pocalului pe care se pot vedea formele de relief, Soarele, Cerul, Pământul şi Ocenul Planetar. Capul orientat spre dreapta ţine o coroană de păsări cu aceleaşi forme şi dimensiuni, cu ochii mari şi ciocuri puternice, egal depărtate. Acestea se unesc într-un brâu ce susţine Cerul pe creştetul cervideului plin de energii colosale semnalate de striaţii verticale, ce susţin capul pe gâtul ca un trunchi de piramidă.
Striaţiile energetice continuă pe pieptul vânjos, până la copitele celor 4 picioare din faţă. Gâtul puternic striat vibraţional pe verticală, face corp comun cu pieptul decorat în acelaşi fel, ce continuă pe cele 4 picioare din spate ce se sprijină pe Uscatul Terestru, înconjurat de ape şi susţine corpul masiv şi necesar dintre Cer şi Pământ. În acest mod este redat colosalul Axis Mundi, Polus Geticus – Poarta Cerului. Cununa Cerului – Atmosfera, e deasupra capului puternic îmbrădat pe alte pocale. Deasupra păsărilor e o perdea cu picături fine ce indică Atmosfera puternic susţinută de coarnele speciale. Pe alt pocal sunt distincte şi coarnele îmbrădate aşezate sub păsările cerului, ce au 8 ramuri scurte, groase. Cele 8 picioare ale cerboaicei sunt pe uscat. Ochiul mare, dublu încercuit, prezent şi la păsările cerului indică răsăritul Soarelui pe Terra. Ochiul foarte mare e orientat spre răsăritul Soarelui.

Această construcţie imagistică este un Tot susţinut de o forţă specială unică între Cerul şi Pământul planetei Terra, locul vieţuirii noastre omeneşti, frântură a Universului infinit, despre care sţiinţa veche ne transmite învăţături criptate.
Saraba e Zâna Mare a Soarelui ce susţine Cerul deasupra Terrei şi e de Două Ori Mare adică BasaraBă pentru că e şi Nika şi Oră. Pe acest pocal e imaginea VictOriei Nika, a Izbândei sacre de făurire a condiţiilor existenţiale, cea ce poartă cel mai important mesaj cosmogonic.
Această personalitate mitologică are formă de caprină indicând zona getică unde trăiesc caprele negre din vechimea ancestrală, pe steiurile de munte sub cer. Într-o variantă a Mi.Oriţei, Oriţa-oiță e căpriţa care-l îngrijeşte pe ciobănel cu toată familia.
Saraba Cervideu de la Agighiol e Căpri.Oară şi sub nici un motiv ƫap. Caprina e anterioară acestuia în lumea androgină.
Iată încă o dovadă că-i o codare din vremuri matriarhale, iar tematica cu vechi iniţieri de Basaraba e ştiinţă sacră ariană dusă din Carpaţi în India, Coreea, Japonia de către cotici-cotani, un adevărat popor de iniţiaţi, anacotelişti, ce-au păstrat iniţierile străvechi matriarhale ale geƫilor.

E uşor să vezi că obiectele de cult identice semnalează o uniune tribală bine ancorată în timp, însă rupte vizibil de matriarhat sunt sărăcite. Această Caprină fabuloasă cu 8 picioare e o prezenţă simbolică a unei construcţii cosmogonice între Cer şi Pământ - casa existenţei pământenilor. E specială pentru noi, românii, că folosim cosoroabele ce susţin lăcaşurile casele de sub cer prin căpri.orii-piloni, intuiţi de către Gh. Şeitan în lucrările despre Cultul Saraba (vezi revista Dacia Magazin nr. 35-36).
Pe o tăbliţă de la Tărtăria veche de peste 7000 de ani este o Căpri.Oară îmbrădată, cum e ilustrat şi pe pocalul de la Agighiol (care-i o veche Agie de lângă un lac al fostei Insule Peuce luminată din negura timpului de titanul Preistoriei Dacice, românul Nicolae Densuşianu).

Marile Preotese deţineau aceste învăţături străvechi încrustate pe obiectele de cult, ca sfinte daruri regăsite azi, dar fără însemnele străvechi alungate de patriarhat. De ce în tumul era înmormântat principele şi o personalitate feminină? Să nu ştirbim rolul important al reginelor preotese ce dădeau bărbaţilor ranguri înalte şi nu invers, deci ne aflăm în plin matriarhat care păstrează iniţierile ancestrale.
La nunţi, oraţiile vorbesc despre o adevărată vânătoare de căprioare, cu care se nunteau ca surioare, soţioare cum hotărau Legile belagine-matriarhale ale Hestiei. Ştefan cel Mare înalţă o mănăstire pe vechi zidiri de cult şi-o numeşte CăpriAna adică Cervideul ce susţine pe Ana - adică Cerul. Căprioara ageră, sprintenă, cu gâtul mobil, sobră şi maiestuoasă e simbolul facerii lumii, de la strămoşii noştri geƫi.
Elementul ce leagă Men.Ora de Nika.Oră - Sarabă - BasaraBă, şi Cervideul cu 8 picioare de calul fabulous Sleipnir este cifra 8. Astfel cele 8 asistente cosmice ale Nikei sunt simbolizate de cele 8 picioare care susţin Cervideul Sarabă.
Ţapul - Cervideu e patriarhal, iar Saraba în limba română e la genul feminin. Regele Solomon ştia că regina din Saba avea un secret: era Sarabă cu picioare păroase de caprină mereu acoperite. S-a lecuit prin Creştinism (Creştinismul getic multimilenar, nu cel nou sec.4 e.n. - n.r. Carmen Pankau). Căprioara Artemisei cu Picioare de aramă şi Coarne de aur este un cod de iniţieri străvechi. A primit-o de la nimfa Taygeta, una din cele 7 fiice ale lui Atlas, ştiute ca cele 7 Pleiade, ce denumesc o constelaţie din vremea astrologilor antici. Regina din Saba purta o mantie albastră cu 7 stele ca urmaşă a arienilor pelasgi ce-au salvat înţelepciunea atlantă, cum dovedeşte Michaela Orescu.

Mitul Saraba e păstrat în simbolistica sacră şi a fost dus până în vestul Chinei şi în India de către arienii carpatici multimilenari. Cum să apreciem altfel că într-o peşteră din sudul Coreei, în antica Silla, există un desen cu un cal fabulos ce are 8 picioare? Odin, zeul antic nord european intră în Valhalla pe calul fabulos Sleipnir, ce are tot 8 picioare. Popoarele euroasiatice s-au desprins din Vechea vatră a Europei unde trăieşte azi poporul român. Ei își au originea pe ormenişurile Oreenilor străvechi de pe Hiperboreea, prima insulă dezvelită din ghețuri de misiunea cosmică ce a fost condusă de Enki-Nika.Oră asistată de cele 8 megaenergii- măcinice cosmice.

În nordul Dunării se află Ţara Basarabia. În Insula Peuce se afla Biserica Albă, Căprioara de aramă, Merele de aur din Grădina Hesperidelor şi Sarabele Terrei străvechi cum scrie istoricul Nicolae Densuşianu, cel ce-a deschis porţile Ist.Oriei între Matriarhat şi patriarhat în Geƫia străveche, aducând în prim-plan învăţăturile codate în mitologie, datini, obiceiuri, creaţie populară, ce precizează locul nostru primordial în Ist.Oria omenirii.

Sursa: Olimpia Cotan-Prună
Adaptare și foto: Carmen Pankau

☀️AM UITAT…

Am uitat să ne privim…

Am uitat să ne îmbrăţișăm…

Am uitat să ne ascultăm…

Am uitat să ne iubim…

Am uitat să dăruim...

Am uitat să ne amintim…

Am uitat să ne cinstim…

Am uitat să gândim…

Am uitat să vorbim…

Am uitat să veghem…

Am uitat să ne apărăm…

Am uitat să ne exprimăm…

Am uitat să ne amintim…

Am uitat să mulţumim…

Am uitat să iertăm…

Am uitat să fim recunoscători…

Am uitat să avem încredere…

Am uitat cum arată adevărul...

Am uitat cum arată lumina…

Am uitat să ne comemorăm…

Am uitat să… trăim…

Am uitat să fim buni…

Am uitat să fim oameni…

Am uitat să fim drepţi…

Am uitat că suntem fraţi…

Am uitat să ne unim…

Am uitat să ne înţelegem…

Am uitat că fără iubire nu există nimic, chiar nimic…

Am uitat că aparţinem acestei Glii strămoșești…

Am uitat că avem o menire pe acest pământ...

Am uitat că aparţinem acestui Neam nemuritor al Pelasgo-Geţilor…

Am uitat să fim ROMÂNI…(?)

Am uitat… TOT (?)

☀️NIASCHARIAN! Să renaștem!

Autor: Carmen Pankau

🔺DIN ISTORIA ATLANȚILOR: TĂBLIȚELE DE SMARALD ALE LUI THOTH, ATLANTUL (2)

– Urmare –

Mărețul scop al școlilor inițiatice din toate timpurile a fost să dezvăluie funcționalitățile Legii care leagă omul material de omul spiritual. Legătura dintre omul material și omul spiritual este omul intelectual, deoarece mintea are atât calități materiale cât și spirituale. Cel care aspiră la cunoștințe elevate, trebuie să-și dezvolte latura intelectuală a firii lui pentru a-și întări credința că poate să-și concentreze toate forțele ființei lui către și în planul pe care-l dorește.

Marea căutare a Luminii, a Vieții și a Iubirii începe în primul rând din planul material. Condusă către planul ultim, scopul ei final este fuziunea completă cu Conștiința Universală. Așezarea fundației în planul material este primul pas. Abia apoi vine și scopul suprem al realizării spirituale.

În paginile următoare se oferă o interpretare a tăblițelor de smarald și a înțelesurilor lor secrete. În mesajul lui Thoth sunt ascunse multe sensuri care nu transpar la suprafață cu ușurință. Lumina învățăturii va deschide noi perspective de înțelegere. „Citește și Fii înțelept” doar dacă Lumina conștiinței tale trezește în tine înțelegerea care este o calitate înnăscuta a sufletului!
Profesorul Doreal

TĂBLIȚELE DE SMARALD ale lui THOTH

TĂBLIȚA 1

ISTORIA LUI THOTH, ATLANTUL

Eu, THOTH, atlantul, maestrul secretelor paznicul documentelor, atotputernic rege, magician
trăind din generație în generație, pregătindu-mă să cobor în sălile din Amenti, am scris spre a-i îndruma pe cei care vor veni după mine, aceste documente ale atotputernicei înțelepciuni a Marii Atlantide. In marele oraș din KEOR, pe insula UNDAL, într-un timp foarte îndepărtat, am început această încarnare. Preaputernicii atlanți au trăit și au murit altfel decât o fac oamenii din epoca de acum, din eon în eon și-au reînnoit viața în Sălile din Amenti, unde râul vieții curge etern.

De o suta de ori câte zece am coborât pe întunecatul drum ce duce spre lumină, și de tot atâtea ori am urcat din întuneric spre lumină cu forțe și puteri reînnoite. Acum încă o data voi cobori
iar cei din KHEM (Egiptul antic, n. tr.) nu vor mai ști de mine. Dar într-un timp ce nu s-a născut încă ma voi ridica din nou, preaputernic, cerând socoteala celor rămași în urmă.
Atunci să vă feriți, voi cei din KHEM, învățătura de mi-ați fi trădat, căci arunca-va-voi
în întunericul cavernelor de unde ați venit.
Să nu-mi trădați secretele oamenilor nordului, oamenilor sudului, ori blestemul meu se va abate asupra voastră. Nu uitați să luați aminte la cuvintele mele pentru că sigur mă voi reîntoarce
și voi cere de la voi ceea ce păziți. Da, chiar și de dincolo de timp și de moarte mă voi întoarce, răsplătind sau pedepsind după loialitatea fiecăruia. Măreț fost-a poporul meu în timpuri apuse, măreț dincolo de înțelegerea oamenilor ce-s acum în jurul meu; având știința ințelepciunii celor de demult, cautând departe în inima infinității cunoștințe ce aparțineau tinereții Pământului.
Înțelepți eram datorită ințelepciunii Copiilor Luminii, care trăiau printre noi. Puternici eram datorită puterii ce venea din focul etern. Iar mai presus de toate, cel mai important între copiii omului era tatăl meu, THOTME, paznicul marelui templu, punte între Copiii Luminii, care locuiau în templu și rasele de oameni care populau cele zece insule.

Sol, după Trei, al Locuitorului din UNAL, vorbind Regilor cu o voce căreia trebuia să i te supui.
Crescut-am acolo până la maturitate, fiind învățat de tatăl meu misterele străvechi, până când, în timp, crescu în mine focul ințelepciunii, iar acesta se transformă într-o flacără ce mă consumă. N-am dorit altceva decât atingerea ințelepciunii. Până când, într-o măreață zi, porunca veni de la Locuitorul Templului, să fiu adus în fața lui. Puțini erau aceia între copiii omului, ce priviseră acea față și trăiseră apoi, căci Copiii Luminii nu sunt precum fiii omului când nu sunt încarnați într-un corp fizic. Ales fost-am dintre fiii omului, educat de către Locuitor, astfel ca țelurile lui să fie îndeplinite, țeluri nenăscute încă în pântecul timpului.

Epoci întregi am locuit în Templu, acumulând din ce în ce mai multă ințelepciune, până când și eu m-am apropiat de lumina trimisă de marele foc. Mi-a arătat calea spre Amenti, lumea de dincolo unde stă marele rege pe tronul sau.

Adânc m-am plecat în semn de respect în fața Maeștrilor Vieții și a Maeștrilor Morții, primind în dar Cheia Vieții. Eliberat eram de Sălile din Amenti, alungând moartea din cercul vieții.
Departe spre stele călătorit-am până când spațiul și timpul au dispărut.

După ce sorbit-am cu nesaț din cupa ințelepciunii, am privit în sufletele oamenilor, unde-am descoperit mistere și mai mari și m-am bucurat. Căci doar în Căutarea Adevărului, putea Sufletul meu să se liniștească și flacăra din mine să se stingă.

De-a lungul epocilor am trăit, urmărindu-i pe cei din jurul meu, gustând din cupa morții și întorcându-se apoi în lumina vieții. Treptat, din Regatele Atlantidei se răspândiră valuri
de conștiință contopite cu mine, pentru ca apoi ele să fie înlocuite de semințele unei stele inferioare.
Supunându-se legii, cuvântul Maestrului crescu ca o floare. Înspre întunericul din străfunduri se îndreptară gândurile Atlanților, Până când, în sfârșit în această manie, sosi din AGWANTI, Locuitorul, (cuvântul Agwanti nu are un echivalent în limba engleză; înseamna o stare de detașare. n. tr.) rostind Cuvântul, chemând puterea.
Adânc în inima Pământului, fiii din Amenti auziră, și auzind produseră preschimbarea florii focului care arde etern, îl transformară, folosind LOGOS-ul, până când marele foc își schimba direcția.

Peste lume se năpustiră atunci marile ape, înnecând și scufundând, schimbând echilibrul Pământului până când doar Templul Luminii mai rămase întreg pe marele munte de pe insula UNDAL, care se ridica dintre ape, doar câțiva mai trăiau salvați de furia apelor.
Mă chema apoi Maestrul, zicând: Aduna-mi poporul.
Du-i departe peste ape cu ajutorul celor ce te-am învățat, până vei ajunge pe pământul barbarilor păroși, ce locuiesc în peșteri, în deșert. Acolo urmează planul pe care îl știi deja.

Adunatu-mi-am atunci poporul și am intrat în marea navă a Maestrului. În sus ne-am ridicat dimineața. Întunecat sub noi se vedea Templul. Brusc, peste el năpustitu-s-au apele. Dispărut de pe suprafața Pământului, până când vremea va sosi, era mărețul Templu.

Foarte repede ne-am îndreptat spre soarele dimineții, până când sub noi se întinse tărâmul copiilor din KHEM. Mânioși, ne-au întâmpinat cu măciuci și suliți, pe care le agitau în aer, dorind să înjunghie și chiar să-i distrugă pe fiii Atlantidei.
Atunci, ridicatu-mi-am toiagul îndreptând spre ei o rază vibratorie care îi făcu să rămână nemișcați ca niște bucăți de piatră de pe munte. Apoi vorbitu-le-am cu o voce calmă și pașnică, povestindu-le despre puterea Atlantidei, afirmând că suntem copiii Soarelui și mesagerii lui. Intimidatu-i-am apoi arătându-le puterile mele magice până când au ajuns să se târască la picioarele mele, când s-au putut mișca din nou. Mult timp am locuit pe tărâmul numit KHEM, mult, mult timp. Ascultând poruncile Maestrului, care deși doarme, trăiește de-a pururi, am trimis de la mine pe Fiii Atlantidei, i-am trimis în toate zările, sperând ca din pântecul timpului, ințelepciunea poate reapărea în copiii ei. Mult timp petrecut-am în KHEM, făcând lucruri mărețe cu ajutorul ințelepciunii din mine. In sus crescură spre lumina cunoașterii, copiii din KHEM, udați de ploile ințelepciunii mele. Deschis-am atunci drum spre Amenti ca să-mi pot păstra puterile, trăind din epocă în epocă, ca Soare al Atlantidei, păzind înțelepciunea, păstrând documentele.

Câțiva dintre fiii KHEM-ului, atrăgându-i pe ceilalți în jurul lor, crescură încet în forța Sufletului. Acum, încă o dată, cobor dintre ei în întunecatele săli din Amenti, adânc în sălile subterane, înaintea Maeștrilor puterilor, față în față încă o dată cu Locuitorul. Ridicatu-m-am sus deasupra intrării, o trecătoare, o poartă ce duce spre Amenti. Puțini ar avea curajul să îndrăznească, puțini trec poarta spre întunericul din Amenti. Ridicat-am deasupra intrării, o puternică piramidă, folosind puterea ce întrece forța Pământului (gravitația, n. tr.). Adânc, foarte adânc, am așezat casa-de-forță sau camera, din care am sculptat o trecătoare circulară ce ajunge aproape de măreața adunare. Acolo în vârf, am așezat cristalul, ce trimite raze spre „Timp-Spațiu”, atrăgând forța din eter, și concentrând-o către Trecătoarea spre Amenti.

Construit-am și alte camere, care par a fi goale, totuși ascuns e în ele se află cheile spre Amenti.
Cel ce cu curaj va porni spre tărâmurile întunecate să se purifice mai întâi prin post îndelungat. Să se întindă în sarcofagul de piatră din camera mea. Apoi îi voi dezvălui marile mistere. Curând se va îndrepta spre locul unde îl voi întâmpina, chiar și în întunericul Pământului, îl voi intraspinal, eu, Thoth, Maestrul Ințelepciunii, îl voi întâmpina și voi trăi alături de el de-a pururi.
Construit-am Marea Piramida, după modelul piramidei forței Pământului, arzând etern, astfel ca, și ea, să rămână de-a lungul secolelor. În interiorul ei, am așezat cunoașterea despre „Știința-Magiei” , astfel ca să pot fi aici când mă reîntorc din Amenti, da, în timp ce dorm în Sălile din Amenti, Sufletul meu ce hoinărește liber se va reîncarna, va locui între oameni in aceasta formă sau în alta. (Hermes-de trei ori născutul)

Trimis pe Pământ al Locuitorului sunt, îndeplinindu-i poruncile, astfel ca mulți să fie ridicați. Acum mă întorc în Sălile din Amenti, lăsând in urmă ceva din ințelepciunea mea. Păstrați-o și urmați porunca Locuitorului: Ridicați întotdeauna ochii spre lumină. Cu siguranță, în timp, veți deveni una cu Maestrul, Cu siguranță și pe bună dreptate, sunteți una cu Maestrul, Cu siguranță și pe bună dreptate sunteți una cu TOTUL.
Acum, plec de la voi. Nu uitați poruncile mele, păstrați-le și respectați-le, iar eu voi fi cu voi, ajutându-vă și îndrumându-vă spre Lumină. In fața mea se deschide poarta. Cobor în întunericul nopții.

– Va urma –

Toate drepturile asupra traducerii sunt rezervate ©Robertino Bezman 2003

Carmen Pankau

ASTĂZI, 02.02.2020, O ZI MAGICĂ

Astăzi, 2 februarie 2020, 02.02.2020, avem o zi „magică“, o zi rară, care se repetă doar la 1000 de ani. Interesant este, că indiferent CUM am citi, zi, lună, an sau invers, an, lună, zi, rămâne la fel, neschimbat. Această succesiune de cifre, acest fenomen se numește ZI PALINDROM.

Palindromul este un grup de cuvinte sau cuvânt care poate fi citit atât de la stânga la dreapta, cât și de la dreapta la stânga fără a-și pierde sensul. Palindromul a fost descoperit de Străbunii noştri Geƫi din vremuri îndelungate şi este dovedit arheologic.

Cuvinte palindrom: Ana, apa, anina, cojoc, caiac, capac, potop, minim, etate, tivit, ses, sus, sebes, dud, aerisirea, rotator, atasata, rever, soios, vatav, zagaz şi multe altele.

Prima zi palindrom din istorie a fost pe data de 01.01.1010, a doua pe 11.11.1111, a treia astăzi, 02.02.2020, iar următoarea va fi pe data de 12.12.2121. Acest fenomen se va repeta peste o mie de de ani, mai exact pe data de 03.03.3030.

Aceste Date Palindrom sunt foarte rare şi de aceea spectaculoase, ele sunt numai câteva într-un mileniu. Să ne amintim cum au fost celelalte zile palindrom, pe care am avut norocul să le trăim.

Fie ca această zi palindrom să fie de bun augur!
Vă doresc o zi magică!

Carmen Pankau

🔺DIN ISTORIA ATLANȚILOR: TĂBLIȚELE DE SMARALD ALE LUI THOTH, ATLANTUL (1)

Istoria tăblițelor tradusă în următoarele pagini pare ciudată și trece dincolo de credințele oamenilor de știință moderni. Vechimea lor este incredibilă (36 000 ani i.H.). Cel care a scris-o este THOTH, un preot-rege ATLANT, care a fondat o colonie în Egiptul antic după scufundarea tarii-mamă, ATLANTIDA.

El este cel care a construit Marea Piramidă din Giza, în mod eronat atribuita lui Keops. În aceasta el a încorporat cunoștințele ințelepciunii antice și tot acolo a pus la păstrare în siguranță înscrisuri și instrumente din vechea Atlantida.

Timp de aproape 16 000 de ani el a condus străvechea rasă a Egiptului, intre 52 000 i.H. până în 36 000 i.H. La acea vreme, străvechea "RASĂ BARBARĂ" din care făceau parte el și adepții lui, se ridicase la un înalt grad de civilizație.

Thoth era nemuritor, deoarece învinsese moartea, trecând în celelalte planuri de existență la dorința, prin dematerializare. Înțelepciunea lui imensă l-a făcut conducător peste diferite colonii atlante, inclusiv peste cele din America de Sud și Centrala.

Când a sosit timpul să părăsească Egiptul, Thoth a ridicat Marea Piramidă deasupra Marii Sali din Amenti. Acolo a depozitat documentele și a desemnat pe cei mai de încredere oameni ai săi sa le păzească. Mai târziu, descendenții acelor paznici au devenit preoții Piramidei, cei care l-au zeificat pe Toth, declarându-l Zeul Înțelepciunii. Conform legendei, Sala din Amenti a devenit „lumea de dincolo”, sala Zeilor, pe unde trecea sufletul pentru judecata de după moarte.

În ultimele secole, spiritul lui Thoth a trecut în corpurile oamenilor în maniera descrisă de tăblițe. Ca atare el s-a incarnat de trei ori, ultima oara fiind cunoscut ca HERMES – de trei ori născutul. În timpul acestei incarnări a lăsat documentele cunoscute de către ocultiștii moderni sub numele de „TĂBLIȚELE DE SMARALD”, o prezentare mai târzie și cu mult mai săracă a enigmelor lumii antice.

Tăblițele traduse în această lucrare sunt zece la număr și au fost lăsate în Marea Piramidă în grija preoților. Cele zece tăblițe sunt împărțite în 13 parți, de dragul convenției. Ultimele două sunt atât de importante, încât este interzisă prezentarea lor publicului larg în prezent. Totuși, conținutul celorlalte dezvăluie secrete care se vor dovedi de o inestimabilă valoare pentru cei care le vor cerceta cu seriozitate.

Tăblițele ar trebui citite nu o dată, ci de o sută de ori, pentru ca doar asa ar putea fi dezvăluit adevăratul înțeles. O citire superficială ar oferi câteva sclipiri de frumusețe, dar un studiu atent va deschide căile ințelepciunii celui ce caută.

Câteva cuvinte despre modul în care aceste secrete au fost dezvăluite omului modern, după ce au stat îndelungat timp ascunse. Cu aproximativ 1 300 de ani i. H. Egiptul, vechiul KHEM, era în mare fierbere iar multe delegații de preoți au fost trimise în diferite părți ale lumii. Printre acestea s-au numărat și preoții Piramidei, care au purtat cu ei tăblițele de smarald ca pe un talisman. Cu ajutorul tăblițelor ei puteau exercita o anumita autoritate asupra preoților din celelalte colonii atlante.
Legenda spune ca aceste tăblițe împuterniceau pe purtător cu autoritatea lui Thoth. Grupul de preoți care dețineau tăblițele au emigrat în America de Sud. Aici i-au găsit pe Mayași, un popor înfloritor, care își aminteau mult din ințelepciunea străveche. Preoții s-au statornicit în acele locuri. În secolul X mayașii colonizaseră peninsula Yucatan, iar tăblițele au fost așezate sub altarul unuia din templele închinate zeului Soare. După cucerirea mayașilor de către spanioli, orașele au fost abandonate, iar comorile au rămas ascunse și uitate în temple.

Scriitorul (care este în continuă legătură cu Marea Cameră Alba din Piramidă) a primit instrucțiuni să recupereze și să aducă înapoi în Marea Piramidă tăblițele străvechi. Acest lucru s-a realizat. Înainte de a le înapoia, i s-a acordat permisiunea să le traducă și să păstreze o copie a ințelepciunii înscrisă pe tăblițe. Evenimentul a fost posibil în 1925, și abia acum s-a acordat permisiunea de a fi publicate. E posibil ca unii să zâmbească ironic. Totuși, cercetătorul atent va citi printre rânduri și va descoperi ințelepciunea ascunsă în ele. Dacă Lumina se află în interiorul tău, informația cuprinsă în tăblițe va găsi în tine un ecou.

În continuare este descrisă înfățișarea tăblițelor:

Sunt 12 tăblițe din smarald verde, făcute dintr-o substanță transmutată alchimic. Sunt foarte rezistente la orice element și substanță. Mai exact, structura atomica și celulara fiind fixă, ea nu permite nici o schimbare. Din această cauză tăblițele contrazic legea ionizării referitoare la corpurile fizice. Pe ele sunt gravate caractere din vechea limbă atlantă. Acestea reacționează la undele cerebrale emise de creierul celui ce citește, eliberând vibrația mentală, asociata în mintea cititorului. Tăblițele sunt prinse între ele cu inele făcute dintr-un aliaj de culoarea aurului, suspendate de o tijă din același material. Pe înțelepciunea conținută în aceste tăblițe se bazează misterele străvechi. Pentru cel ce citește cu mintea și ochii deschiși, ințelepciunea personală se va multiplica de 100 de ori. Citește! Crezi sau nu, citește iar vibrația tăblițelor va trezi „ceva” în tine.

În paginile următoare voi dezvălui câteva enigme puțin cunoscute chiar de către slujitorii adevărului. Căutarea omului în dorința de a înțelege legile care-i guvernează viața este nesfârșită. Cu toate acestea el nu a reușit să treacă de valul care apăra planurile superioare de viziunea lui materială asupra vieții și adevărului. Adevărul este gata sa fie asimilat de către cei care-și lărgesc propria viziune, întorcându-se către ei înșiși și nu cautând în afara lor adevarul. În liniștea simțurilor materiale se găsește cheia ințelepciunii. Cel ce vorbește nu știe; cel ce știe nu vorbește! Legile supreme nu pot fi rostite. Ele exista ca o entitate pe căile care transcend toate simbolurile sau cuvintele din lumea materială. Simbolurile nu sunt decât niște Chei cu care se deschid uși ce conduc spre adevăruri. De multe ori ușa nu poate fi deschisa deoarece cheia pare atât de măreață, încât lucrurile care se află în spatele ei nu pot fi văzute.

Dacă reușim să înțelegem că toate cheile, toate simbolurile materiale sunt manifestări, prelungiri ale unei Legi Supreme și a Adevărului, ne vom dezvolta o viziune ce ne va permite să trecem dincolo de val. Toate lucrurile din toate Universurile se mișcă conform unei Legi. Legea care guvernează mișcarea Planetelor nu este mai imuabilă decât Legea care guvernează manifestarea omului în această lume. Una dintre cele mai importante Legi este Legea responsabilă de formarea omului ca ființă materială.

- Va urma –

Toate drepturile asupra traducerii sunt rezervate ©Robertino Bezman 2003

Adaptare și foto: Carmen Pankau
_______________

🚩NOTĂ: Referitor la incantațiile redate în acest articol, incantații care ni se dau ca cheie pentru a deschide niște planuri nu aș indica să le rostim/ folosim. Să nu ne jucăm cu cuvinte pe care NU le cunoaștem. Citim, ne informăm și atât! (Carmen Pankau)