Arheologia din zona carpato-dunăreano-balcanică a dezvelit pentru omenire artefacte grăitoare deţinute de ştiinţa sacră străveche ce împodobeau simbolic obiectele de cult de pe altare dovedind că acestea sunt prima scriere din lume.
Interesant pentru tema noastră este pocalul-pahar bitronconic, din argint-aurit, cu imaginea Cervideului Sarabă ce are 8 picioare, descoperit în anul 1937 de către arheologul Ioan Andrieşescu şi istoricul Dumitru Berciu într-un tumul din nordul Dunării, la Agighiol - Sabangia, jud. Tulcea cu artefacte din secolul al IV-lea î.Hr.
Acest pocal-pahar înalt de 18 cm e alcătuit din două trunchiuri de con unite la mijloc pe baza mică, marcând talia ca o clepsidră cu deschidere mare, ce-i dă stabilitate pe altar şi o supleţe specială pentru uzanţa ceremoniilor cultice.
Mormântul în care a fost descoperit avea trei încăperi funerare dintre care două erau pentru prinţul şi preoteasa Basarabă, iar a treia conținea scheletele a trei cai, arme, harnaşament bogat ornat. Printre mulţimea de obiecte din aur şi argint atrag atenţia un coif cu ochi, două pahare rython, două cnemide, 5 cupe-fiale şi multe podoabe din aur şi argint-aurit.
Artefactele descoperite sunt din vremea Marilor Preotese amazoane, când regina transmitea însemnele princiare soţului prin căsătorie. Kotya - Marea preoteasă, are numele scris pe vasul de argint circular prin inscripţia Kotyo ceg(T) beo şi e originară din neamul Kotinilor Carpatini semnalaţi pe harta geografului Ptolemeu la 141.
Kotya era farmacoană, zâna plantelor, o sânziană străveche, precum Kothana, Godwana, din care provenea şi Buda, ca personalităţi ale unui cult străvechi în care Koty.Ora s-a păstrat şi în numele unui ormeniş antic pe malul sudic al Mării Negre.
Zeul Wotan, urmaş de Koti.Ore era de prim ordin în lumea cultică patriarhală.
Peuce era insula din nordul Dunării unde Hercule venea să vâneze Cerboaica cu picioare de aramă, să fure Merele de aur şi Brâul Hipolitei pe care Artemisa l-a obligat să le restituie fiindcă aici era Marele Centru cultic antic al Geƫilor Carpatini. În Insula Peuce se afla Altarul suprem ce acorda însemnele noilor Altare. Aşa se înţelege existenţa unui pocal identic cu Cervideul Sarabă la Sevlievo, în sudul Istrului, şi tumuli funerari identici la Porţile de Fier ca cel de la Agighiol-Tulcea. George V. Grigore arată că e vorba de o frăţie a comandanţilor geţi care s-au rupt de geƫii nordici, învinşi în luptele îndelungate cu perşii (sec. V-IV î. Hr.) care, fiind nechibzuiţi, au fost înrobiţi, deşi erau cei mai viteji și mai drepți dintre “traci” (Tracii- un exonim al Geƫilor - n. r. Carmen Pankau) - cum scrie Herodot.
Din păcate, nici istoricii, nici căutătorii de adevăr istoric nu sunt atraşi de unica imagine de mari dimensiuni de pe potirul cultic ce ne poartă în vechimea ancestrală. Numai pe acest potir se află Fabulosul Cervideu cu 8 picioare.
În scrierile Edda ale mitologiei nordice e prezent calul cu 8 picioare - Sleipnir, ce-l poartă pe Odin pe căi astrale, întrând în Valhalla. În sudul Coreei (Oreei) din Silla antică se află o pictură rupestră cu un alt cal cu 8 picioare, scrie Constantin Miu, întărind ideea că scrierile vedice sunt duse de arienii carpatici în estul Asiei. Mircea Eliade scrie despre Cervideul vedic Saraba, că în sanscrită - Pali este Asura Saraba cu 8 picioare, un Animal fabulos - călăuză legitimă cultică.
Dintre cele trei pocale de argint-aurit găsite în România, cel descoperit la Porţile de Fier, azi încă la Muzeul din New York, e special prin imaginea centrală bogată în imagini a unui Cervideu cu 8 picioare ce ocupă cel mai mare spaţiu pe verticală, prezent pe ambele feţe, în mediul natural, cu forme de relief luminate de soarele rotund plin de simboluri cu sensuri bine precizate. Cuvântul Saraba-Basaraba e identic cu Ora.NiKa, Ora.Deea din vremuri ancestrale, păstrate în iniţierile strămoşilor noştri ilustrate pe acest artefact de preţ.
Gh. Şeitan aduce în prim plan casta înţelepţilor geƫi, numită Sarabii Terrei, prezentă până la Brâncoveanu şi urmașii săi, veche de 2500 ani, un timp prea scurt istoric, fiindcă-i detaşat de matriarhat, la care se apelează numai tangenţial de către istorici (ist.Orici), că se lovesc permanent de porţile ferecate ale Matriarhatului numit Lumea veche. Să nu uităm că tot ce există are mai întâi O Mamă, iar trimiterile la patriarhatul cu care începe Ist.Oria, îşi are rădăcinile puternice în Scrip.Oria preist.Orică, jalonată pe Calea-n dar(calendar) zidită de iniţierile străvechi matriarhale din ştiinţa cosmogonică getică.
Saraba este o formă lingvistică criptată. Sa e Za, Zână, al cărei pereche masculină este Zân, ca dovadă că-i din lumea getă străveche. A doua particulă a cuvântului este Ra folosit tot din vechime pentru a indica Soarele. Ba însemna mare, măreţ. S-a pornit de la Sara şi se ajunge la Saraba, iar de aici la Basaraba adică Zâna cea Mare a cultului Solar, cu Marile Preotese subordonate, ce au la dispoziţie un alai de preotese cu sarcini şi orânde bine precizate. Care este motivaţia că o caprină fabuloasă cu 8 picioare este numită Sarabă şi-prezentă pe pocalul sacru de la Agighiol, de la Porţile de Fier, dar şi în Bulgaria la Vraţa?
Cervideul numit Sarabă în scrierile vedice, ocupă locul central pe ambele părţi ale pocalului pe care se pot vedea formele de relief, Soarele, Cerul, Pământul şi Ocenul Planetar. Capul orientat spre dreapta ţine o coroană de păsări cu aceleaşi forme şi dimensiuni, cu ochii mari şi ciocuri puternice, egal depărtate. Acestea se unesc într-un brâu ce susţine Cerul pe creştetul cervideului plin de energii colosale semnalate de striaţii verticale, ce susţin capul pe gâtul ca un trunchi de piramidă.
Striaţiile energetice continuă pe pieptul vânjos, până la copitele celor 4 picioare din faţă. Gâtul puternic striat vibraţional pe verticală, face corp comun cu pieptul decorat în acelaşi fel, ce continuă pe cele 4 picioare din spate ce se sprijină pe Uscatul Terestru, înconjurat de ape şi susţine corpul masiv şi necesar dintre Cer şi Pământ. În acest mod este redat colosalul Axis Mundi, Polus Geticus – Poarta Cerului. Cununa Cerului – Atmosfera, e deasupra capului puternic îmbrădat pe alte pocale. Deasupra păsărilor e o perdea cu picături fine ce indică Atmosfera puternic susţinută de coarnele speciale. Pe alt pocal sunt distincte şi coarnele îmbrădate aşezate sub păsările cerului, ce au 8 ramuri scurte, groase. Cele 8 picioare ale cerboaicei sunt pe uscat. Ochiul mare, dublu încercuit, prezent şi la păsările cerului indică răsăritul Soarelui pe Terra. Ochiul foarte mare e orientat spre răsăritul Soarelui.
Această construcţie imagistică este un Tot susţinut de o forţă specială unică între Cerul şi Pământul planetei Terra, locul vieţuirii noastre omeneşti, frântură a Universului infinit, despre care sţiinţa veche ne transmite învăţături criptate.
Saraba e Zâna Mare a Soarelui ce susţine Cerul deasupra Terrei şi e de Două Ori Mare adică BasaraBă pentru că e şi Nika şi Oră. Pe acest pocal e imaginea VictOriei Nika, a Izbândei sacre de făurire a condiţiilor existenţiale, cea ce poartă cel mai important mesaj cosmogonic.
Această personalitate mitologică are formă de caprină indicând zona getică unde trăiesc caprele negre din vechimea ancestrală, pe steiurile de munte sub cer. Într-o variantă a Mi.Oriţei, Oriţa-oiță e căpriţa care-l îngrijeşte pe ciobănel cu toată familia.
Saraba Cervideu de la Agighiol e Căpri.Oară şi sub nici un motiv ƫap. Caprina e anterioară acestuia în lumea androgină.
Iată încă o dovadă că-i o codare din vremuri matriarhale, iar tematica cu vechi iniţieri de Basaraba e ştiinţă sacră ariană dusă din Carpaţi în India, Coreea, Japonia de către cotici-cotani, un adevărat popor de iniţiaţi, anacotelişti, ce-au păstrat iniţierile străvechi matriarhale ale geƫilor.
E uşor să vezi că obiectele de cult identice semnalează o uniune tribală bine ancorată în timp, însă rupte vizibil de matriarhat sunt sărăcite. Această Caprină fabuloasă cu 8 picioare e o prezenţă simbolică a unei construcţii cosmogonice între Cer şi Pământ - casa existenţei pământenilor. E specială pentru noi, românii, că folosim cosoroabele ce susţin lăcaşurile casele de sub cer prin căpri.orii-piloni, intuiţi de către Gh. Şeitan în lucrările despre Cultul Saraba (vezi revista Dacia Magazin nr. 35-36).
Pe o tăbliţă de la Tărtăria veche de peste 7000 de ani este o Căpri.Oară îmbrădată, cum e ilustrat şi pe pocalul de la Agighiol (care-i o veche Agie de lângă un lac al fostei Insule Peuce luminată din negura timpului de titanul Preistoriei Dacice, românul Nicolae Densuşianu).
Marile Preotese deţineau aceste învăţături străvechi încrustate pe obiectele de cult, ca sfinte daruri regăsite azi, dar fără însemnele străvechi alungate de patriarhat. De ce în tumul era înmormântat principele şi o personalitate feminină? Să nu ştirbim rolul important al reginelor preotese ce dădeau bărbaţilor ranguri înalte şi nu invers, deci ne aflăm în plin matriarhat care păstrează iniţierile ancestrale.
La nunţi, oraţiile vorbesc despre o adevărată vânătoare de căprioare, cu care se nunteau ca surioare, soţioare cum hotărau Legile belagine-matriarhale ale Hestiei. Ştefan cel Mare înalţă o mănăstire pe vechi zidiri de cult şi-o numeşte CăpriAna adică Cervideul ce susţine pe Ana - adică Cerul. Căprioara ageră, sprintenă, cu gâtul mobil, sobră şi maiestuoasă e simbolul facerii lumii, de la strămoşii noştri geƫi.
Elementul ce leagă Men.Ora de Nika.Oră - Sarabă - BasaraBă, şi Cervideul cu 8 picioare de calul fabulous Sleipnir este cifra 8. Astfel cele 8 asistente cosmice ale Nikei sunt simbolizate de cele 8 picioare care susţin Cervideul Sarabă.
Ţapul - Cervideu e patriarhal, iar Saraba în limba română e la genul feminin. Regele Solomon ştia că regina din Saba avea un secret: era Sarabă cu picioare păroase de caprină mereu acoperite. S-a lecuit prin Creştinism (Creştinismul getic multimilenar, nu cel nou sec.4 e.n. - n.r. Carmen Pankau). Căprioara Artemisei cu Picioare de aramă şi Coarne de aur este un cod de iniţieri străvechi. A primit-o de la nimfa Taygeta, una din cele 7 fiice ale lui Atlas, ştiute ca cele 7 Pleiade, ce denumesc o constelaţie din vremea astrologilor antici. Regina din Saba purta o mantie albastră cu 7 stele ca urmaşă a arienilor pelasgi ce-au salvat înţelepciunea atlantă, cum dovedeşte Michaela Orescu.
Mitul Saraba e păstrat în simbolistica sacră şi a fost dus până în vestul Chinei şi în India de către arienii carpatici multimilenari. Cum să apreciem altfel că într-o peşteră din sudul Coreei, în antica Silla, există un desen cu un cal fabulos ce are 8 picioare? Odin, zeul antic nord european intră în Valhalla pe calul fabulos Sleipnir, ce are tot 8 picioare. Popoarele euroasiatice s-au desprins din Vechea vatră a Europei unde trăieşte azi poporul român. Ei își au originea pe ormenişurile Oreenilor străvechi de pe Hiperboreea, prima insulă dezvelită din ghețuri de misiunea cosmică ce a fost condusă de Enki-Nika.Oră asistată de cele 8 megaenergii- măcinice cosmice.
În nordul Dunării se află Ţara Basarabia. În Insula Peuce se afla Biserica Albă, Căprioara de aramă, Merele de aur din Grădina Hesperidelor şi Sarabele Terrei străvechi cum scrie istoricul Nicolae Densuşianu, cel ce-a deschis porţile Ist.Oriei între Matriarhat şi patriarhat în Geƫia străveche, aducând în prim-plan învăţăturile codate în mitologie, datini, obiceiuri, creaţie populară, ce precizează locul nostru primordial în Ist.Oria omenirii.
Sursa: Olimpia Cotan-Prună
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Interesant pentru tema noastră este pocalul-pahar bitronconic, din argint-aurit, cu imaginea Cervideului Sarabă ce are 8 picioare, descoperit în anul 1937 de către arheologul Ioan Andrieşescu şi istoricul Dumitru Berciu într-un tumul din nordul Dunării, la Agighiol - Sabangia, jud. Tulcea cu artefacte din secolul al IV-lea î.Hr.
Acest pocal-pahar înalt de 18 cm e alcătuit din două trunchiuri de con unite la mijloc pe baza mică, marcând talia ca o clepsidră cu deschidere mare, ce-i dă stabilitate pe altar şi o supleţe specială pentru uzanţa ceremoniilor cultice.
Mormântul în care a fost descoperit avea trei încăperi funerare dintre care două erau pentru prinţul şi preoteasa Basarabă, iar a treia conținea scheletele a trei cai, arme, harnaşament bogat ornat. Printre mulţimea de obiecte din aur şi argint atrag atenţia un coif cu ochi, două pahare rython, două cnemide, 5 cupe-fiale şi multe podoabe din aur şi argint-aurit.
Artefactele descoperite sunt din vremea Marilor Preotese amazoane, când regina transmitea însemnele princiare soţului prin căsătorie. Kotya - Marea preoteasă, are numele scris pe vasul de argint circular prin inscripţia Kotyo ceg(T) beo şi e originară din neamul Kotinilor Carpatini semnalaţi pe harta geografului Ptolemeu la 141.
Kotya era farmacoană, zâna plantelor, o sânziană străveche, precum Kothana, Godwana, din care provenea şi Buda, ca personalităţi ale unui cult străvechi în care Koty.Ora s-a păstrat şi în numele unui ormeniş antic pe malul sudic al Mării Negre.
Zeul Wotan, urmaş de Koti.Ore era de prim ordin în lumea cultică patriarhală.
Peuce era insula din nordul Dunării unde Hercule venea să vâneze Cerboaica cu picioare de aramă, să fure Merele de aur şi Brâul Hipolitei pe care Artemisa l-a obligat să le restituie fiindcă aici era Marele Centru cultic antic al Geƫilor Carpatini. În Insula Peuce se afla Altarul suprem ce acorda însemnele noilor Altare. Aşa se înţelege existenţa unui pocal identic cu Cervideul Sarabă la Sevlievo, în sudul Istrului, şi tumuli funerari identici la Porţile de Fier ca cel de la Agighiol-Tulcea. George V. Grigore arată că e vorba de o frăţie a comandanţilor geţi care s-au rupt de geƫii nordici, învinşi în luptele îndelungate cu perşii (sec. V-IV î. Hr.) care, fiind nechibzuiţi, au fost înrobiţi, deşi erau cei mai viteji și mai drepți dintre “traci” (Tracii- un exonim al Geƫilor - n. r. Carmen Pankau) - cum scrie Herodot.
Din păcate, nici istoricii, nici căutătorii de adevăr istoric nu sunt atraşi de unica imagine de mari dimensiuni de pe potirul cultic ce ne poartă în vechimea ancestrală. Numai pe acest potir se află Fabulosul Cervideu cu 8 picioare.
În scrierile Edda ale mitologiei nordice e prezent calul cu 8 picioare - Sleipnir, ce-l poartă pe Odin pe căi astrale, întrând în Valhalla. În sudul Coreei (Oreei) din Silla antică se află o pictură rupestră cu un alt cal cu 8 picioare, scrie Constantin Miu, întărind ideea că scrierile vedice sunt duse de arienii carpatici în estul Asiei. Mircea Eliade scrie despre Cervideul vedic Saraba, că în sanscrită - Pali este Asura Saraba cu 8 picioare, un Animal fabulos - călăuză legitimă cultică.
Dintre cele trei pocale de argint-aurit găsite în România, cel descoperit la Porţile de Fier, azi încă la Muzeul din New York, e special prin imaginea centrală bogată în imagini a unui Cervideu cu 8 picioare ce ocupă cel mai mare spaţiu pe verticală, prezent pe ambele feţe, în mediul natural, cu forme de relief luminate de soarele rotund plin de simboluri cu sensuri bine precizate. Cuvântul Saraba-Basaraba e identic cu Ora.NiKa, Ora.Deea din vremuri ancestrale, păstrate în iniţierile strămoşilor noştri ilustrate pe acest artefact de preţ.
Gh. Şeitan aduce în prim plan casta înţelepţilor geƫi, numită Sarabii Terrei, prezentă până la Brâncoveanu şi urmașii săi, veche de 2500 ani, un timp prea scurt istoric, fiindcă-i detaşat de matriarhat, la care se apelează numai tangenţial de către istorici (ist.Orici), că se lovesc permanent de porţile ferecate ale Matriarhatului numit Lumea veche. Să nu uităm că tot ce există are mai întâi O Mamă, iar trimiterile la patriarhatul cu care începe Ist.Oria, îşi are rădăcinile puternice în Scrip.Oria preist.Orică, jalonată pe Calea-n dar(calendar) zidită de iniţierile străvechi matriarhale din ştiinţa cosmogonică getică.
Saraba este o formă lingvistică criptată. Sa e Za, Zână, al cărei pereche masculină este Zân, ca dovadă că-i din lumea getă străveche. A doua particulă a cuvântului este Ra folosit tot din vechime pentru a indica Soarele. Ba însemna mare, măreţ. S-a pornit de la Sara şi se ajunge la Saraba, iar de aici la Basaraba adică Zâna cea Mare a cultului Solar, cu Marile Preotese subordonate, ce au la dispoziţie un alai de preotese cu sarcini şi orânde bine precizate. Care este motivaţia că o caprină fabuloasă cu 8 picioare este numită Sarabă şi-prezentă pe pocalul sacru de la Agighiol, de la Porţile de Fier, dar şi în Bulgaria la Vraţa?
Cervideul numit Sarabă în scrierile vedice, ocupă locul central pe ambele părţi ale pocalului pe care se pot vedea formele de relief, Soarele, Cerul, Pământul şi Ocenul Planetar. Capul orientat spre dreapta ţine o coroană de păsări cu aceleaşi forme şi dimensiuni, cu ochii mari şi ciocuri puternice, egal depărtate. Acestea se unesc într-un brâu ce susţine Cerul pe creştetul cervideului plin de energii colosale semnalate de striaţii verticale, ce susţin capul pe gâtul ca un trunchi de piramidă.
Striaţiile energetice continuă pe pieptul vânjos, până la copitele celor 4 picioare din faţă. Gâtul puternic striat vibraţional pe verticală, face corp comun cu pieptul decorat în acelaşi fel, ce continuă pe cele 4 picioare din spate ce se sprijină pe Uscatul Terestru, înconjurat de ape şi susţine corpul masiv şi necesar dintre Cer şi Pământ. În acest mod este redat colosalul Axis Mundi, Polus Geticus – Poarta Cerului. Cununa Cerului – Atmosfera, e deasupra capului puternic îmbrădat pe alte pocale. Deasupra păsărilor e o perdea cu picături fine ce indică Atmosfera puternic susţinută de coarnele speciale. Pe alt pocal sunt distincte şi coarnele îmbrădate aşezate sub păsările cerului, ce au 8 ramuri scurte, groase. Cele 8 picioare ale cerboaicei sunt pe uscat. Ochiul mare, dublu încercuit, prezent şi la păsările cerului indică răsăritul Soarelui pe Terra. Ochiul foarte mare e orientat spre răsăritul Soarelui.
Această construcţie imagistică este un Tot susţinut de o forţă specială unică între Cerul şi Pământul planetei Terra, locul vieţuirii noastre omeneşti, frântură a Universului infinit, despre care sţiinţa veche ne transmite învăţături criptate.
Saraba e Zâna Mare a Soarelui ce susţine Cerul deasupra Terrei şi e de Două Ori Mare adică BasaraBă pentru că e şi Nika şi Oră. Pe acest pocal e imaginea VictOriei Nika, a Izbândei sacre de făurire a condiţiilor existenţiale, cea ce poartă cel mai important mesaj cosmogonic.
Această personalitate mitologică are formă de caprină indicând zona getică unde trăiesc caprele negre din vechimea ancestrală, pe steiurile de munte sub cer. Într-o variantă a Mi.Oriţei, Oriţa-oiță e căpriţa care-l îngrijeşte pe ciobănel cu toată familia.
Saraba Cervideu de la Agighiol e Căpri.Oară şi sub nici un motiv ƫap. Caprina e anterioară acestuia în lumea androgină.
Iată încă o dovadă că-i o codare din vremuri matriarhale, iar tematica cu vechi iniţieri de Basaraba e ştiinţă sacră ariană dusă din Carpaţi în India, Coreea, Japonia de către cotici-cotani, un adevărat popor de iniţiaţi, anacotelişti, ce-au păstrat iniţierile străvechi matriarhale ale geƫilor.
E uşor să vezi că obiectele de cult identice semnalează o uniune tribală bine ancorată în timp, însă rupte vizibil de matriarhat sunt sărăcite. Această Caprină fabuloasă cu 8 picioare e o prezenţă simbolică a unei construcţii cosmogonice între Cer şi Pământ - casa existenţei pământenilor. E specială pentru noi, românii, că folosim cosoroabele ce susţin lăcaşurile casele de sub cer prin căpri.orii-piloni, intuiţi de către Gh. Şeitan în lucrările despre Cultul Saraba (vezi revista Dacia Magazin nr. 35-36).
Pe o tăbliţă de la Tărtăria veche de peste 7000 de ani este o Căpri.Oară îmbrădată, cum e ilustrat şi pe pocalul de la Agighiol (care-i o veche Agie de lângă un lac al fostei Insule Peuce luminată din negura timpului de titanul Preistoriei Dacice, românul Nicolae Densuşianu).
Marile Preotese deţineau aceste învăţături străvechi încrustate pe obiectele de cult, ca sfinte daruri regăsite azi, dar fără însemnele străvechi alungate de patriarhat. De ce în tumul era înmormântat principele şi o personalitate feminină? Să nu ştirbim rolul important al reginelor preotese ce dădeau bărbaţilor ranguri înalte şi nu invers, deci ne aflăm în plin matriarhat care păstrează iniţierile ancestrale.
La nunţi, oraţiile vorbesc despre o adevărată vânătoare de căprioare, cu care se nunteau ca surioare, soţioare cum hotărau Legile belagine-matriarhale ale Hestiei. Ştefan cel Mare înalţă o mănăstire pe vechi zidiri de cult şi-o numeşte CăpriAna adică Cervideul ce susţine pe Ana - adică Cerul. Căprioara ageră, sprintenă, cu gâtul mobil, sobră şi maiestuoasă e simbolul facerii lumii, de la strămoşii noştri geƫi.
Elementul ce leagă Men.Ora de Nika.Oră - Sarabă - BasaraBă, şi Cervideul cu 8 picioare de calul fabulous Sleipnir este cifra 8. Astfel cele 8 asistente cosmice ale Nikei sunt simbolizate de cele 8 picioare care susţin Cervideul Sarabă.
Ţapul - Cervideu e patriarhal, iar Saraba în limba română e la genul feminin. Regele Solomon ştia că regina din Saba avea un secret: era Sarabă cu picioare păroase de caprină mereu acoperite. S-a lecuit prin Creştinism (Creştinismul getic multimilenar, nu cel nou sec.4 e.n. - n.r. Carmen Pankau). Căprioara Artemisei cu Picioare de aramă şi Coarne de aur este un cod de iniţieri străvechi. A primit-o de la nimfa Taygeta, una din cele 7 fiice ale lui Atlas, ştiute ca cele 7 Pleiade, ce denumesc o constelaţie din vremea astrologilor antici. Regina din Saba purta o mantie albastră cu 7 stele ca urmaşă a arienilor pelasgi ce-au salvat înţelepciunea atlantă, cum dovedeşte Michaela Orescu.
Mitul Saraba e păstrat în simbolistica sacră şi a fost dus până în vestul Chinei şi în India de către arienii carpatici multimilenari. Cum să apreciem altfel că într-o peşteră din sudul Coreei, în antica Silla, există un desen cu un cal fabulos ce are 8 picioare? Odin, zeul antic nord european intră în Valhalla pe calul fabulos Sleipnir, ce are tot 8 picioare. Popoarele euroasiatice s-au desprins din Vechea vatră a Europei unde trăieşte azi poporul român. Ei își au originea pe ormenişurile Oreenilor străvechi de pe Hiperboreea, prima insulă dezvelită din ghețuri de misiunea cosmică ce a fost condusă de Enki-Nika.Oră asistată de cele 8 megaenergii- măcinice cosmice.
În nordul Dunării se află Ţara Basarabia. În Insula Peuce se afla Biserica Albă, Căprioara de aramă, Merele de aur din Grădina Hesperidelor şi Sarabele Terrei străvechi cum scrie istoricul Nicolae Densuşianu, cel ce-a deschis porţile Ist.Oriei între Matriarhat şi patriarhat în Geƫia străveche, aducând în prim-plan învăţăturile codate în mitologie, datini, obiceiuri, creaţie populară, ce precizează locul nostru primordial în Ist.Oria omenirii.
Sursa: Olimpia Cotan-Prună
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu