– Urmare –
Mărețul scop al școlilor inițiatice din toate timpurile a fost să dezvăluie funcționalitățile Legii care leagă omul material de omul spiritual. Legătura dintre omul material și omul spiritual este omul intelectual, deoarece mintea are atât calități materiale cât și spirituale. Cel care aspiră la cunoștințe elevate, trebuie să-și dezvolte latura intelectuală a firii lui pentru a-și întări credința că poate să-și concentreze toate forțele ființei lui către și în planul pe care-l dorește.
Marea căutare a Luminii, a Vieții și a Iubirii începe în primul rând din planul material. Condusă către planul ultim, scopul ei final este fuziunea completă cu Conștiința Universală. Așezarea fundației în planul material este primul pas. Abia apoi vine și scopul suprem al realizării spirituale.
În paginile următoare se oferă o interpretare a tăblițelor de smarald și a înțelesurilor lor secrete. În mesajul lui Thoth sunt ascunse multe sensuri care nu transpar la suprafață cu ușurință. Lumina învățăturii va deschide noi perspective de înțelegere. „Citește și Fii înțelept” doar dacă Lumina conștiinței tale trezește în tine înțelegerea care este o calitate înnăscuta a sufletului!
Profesorul Doreal
TĂBLIȚA 1
ISTORIA LUI THOTH, ATLANTUL
Eu, THOTH, atlantul, maestrul secretelor paznicul documentelor, atotputernic rege, magician
trăind din generație în generație, pregătindu-mă să cobor în sălile din Amenti, am scris spre a-i îndruma pe cei care vor veni după mine, aceste documente ale atotputernicei înțelepciuni a Marii Atlantide. In marele oraș din KEOR, pe insula UNDAL, într-un timp foarte îndepărtat, am început această încarnare. Preaputernicii atlanți au trăit și au murit altfel decât o fac oamenii din epoca de acum, din eon în eon și-au reînnoit viața în Sălile din Amenti, unde râul vieții curge etern.
De o suta de ori câte zece am coborât pe întunecatul drum ce duce spre lumină, și de tot atâtea ori am urcat din întuneric spre lumină cu forțe și puteri reînnoite. Acum încă o data voi cobori
iar cei din KHEM (Egiptul antic, n. tr.) nu vor mai ști de mine. Dar într-un timp ce nu s-a născut încă ma voi ridica din nou, preaputernic, cerând socoteala celor rămași în urmă.
Atunci să vă feriți, voi cei din KHEM, învățătura de mi-ați fi trădat, căci arunca-va-voi
în întunericul cavernelor de unde ați venit.
Să nu-mi trădați secretele oamenilor nordului, oamenilor sudului, ori blestemul meu se va abate asupra voastră. Nu uitați să luați aminte la cuvintele mele pentru că sigur mă voi reîntoarce
și voi cere de la voi ceea ce păziți. Da, chiar și de dincolo de timp și de moarte mă voi întoarce, răsplătind sau pedepsind după loialitatea fiecăruia. Măreț fost-a poporul meu în timpuri apuse, măreț dincolo de înțelegerea oamenilor ce-s acum în jurul meu; având știința ințelepciunii celor de demult, cautând departe în inima infinității cunoștințe ce aparțineau tinereții Pământului.
Înțelepți eram datorită ințelepciunii Copiilor Luminii, care trăiau printre noi. Puternici eram datorită puterii ce venea din focul etern. Iar mai presus de toate, cel mai important între copiii omului era tatăl meu, THOTME, paznicul marelui templu, punte între Copiii Luminii, care locuiau în templu și rasele de oameni care populau cele zece insule.
Sol, după Trei, al Locuitorului din UNAL, vorbind Regilor cu o voce căreia trebuia să i te supui.
Crescut-am acolo până la maturitate, fiind învățat de tatăl meu misterele străvechi, până când, în timp, crescu în mine focul ințelepciunii, iar acesta se transformă într-o flacără ce mă consumă. N-am dorit altceva decât atingerea ințelepciunii. Până când, într-o măreață zi, porunca veni de la Locuitorul Templului, să fiu adus în fața lui. Puțini erau aceia între copiii omului, ce priviseră acea față și trăiseră apoi, căci Copiii Luminii nu sunt precum fiii omului când nu sunt încarnați într-un corp fizic. Ales fost-am dintre fiii omului, educat de către Locuitor, astfel ca țelurile lui să fie îndeplinite, țeluri nenăscute încă în pântecul timpului.
Câțiva dintre fiii KHEM-ului, atrăgându-i pe ceilalți în jurul lor, crescură încet în forța Sufletului. Acum, încă o dată, cobor dintre ei în întunecatele săli din Amenti, adânc în sălile subterane, înaintea Maeștrilor puterilor, față în față încă o dată cu Locuitorul. Ridicatu-m-am sus deasupra intrării, o trecătoare, o poartă ce duce spre Amenti. Puțini ar avea curajul să îndrăznească, puțini trec poarta spre întunericul din Amenti. Ridicat-am deasupra intrării, o puternică piramidă, folosind puterea ce întrece forța Pământului (gravitația, n. tr.). Adânc, foarte adânc, am așezat casa-de-forță sau camera, din care am sculptat o trecătoare circulară ce ajunge aproape de măreața adunare. Acolo în vârf, am așezat cristalul, ce trimite raze spre „Timp-Spațiu”, atrăgând forța din eter, și concentrând-o către Trecătoarea spre Amenti.
Construit-am și alte camere, care par a fi goale, totuși ascuns e în ele se află cheile spre Amenti.
Cel ce cu curaj va porni spre tărâmurile întunecate să se purifice mai întâi prin post îndelungat. Să se întindă în sarcofagul de piatră din camera mea. Apoi îi voi dezvălui marile mistere. Curând se va îndrepta spre locul unde îl voi întâmpina, chiar și în întunericul Pământului, îl voi intraspinal, eu, Thoth, Maestrul Ințelepciunii, îl voi întâmpina și voi trăi alături de el de-a pururi.
Construit-am Marea Piramida, după modelul piramidei forței Pământului, arzând etern, astfel ca, și ea, să rămână de-a lungul secolelor. În interiorul ei, am așezat cunoașterea despre „Știința-Magiei” , astfel ca să pot fi aici când mă reîntorc din Amenti, da, în timp ce dorm în Sălile din Amenti, Sufletul meu ce hoinărește liber se va reîncarna, va locui între oameni in aceasta formă sau în alta. (Hermes-de trei ori născutul)
Trimis pe Pământ al Locuitorului sunt, îndeplinindu-i poruncile, astfel ca mulți să fie ridicați. Acum mă întorc în Sălile din Amenti, lăsând in urmă ceva din ințelepciunea mea. Păstrați-o și urmați porunca Locuitorului: Ridicați întotdeauna ochii spre lumină. Cu siguranță, în timp, veți deveni una cu Maestrul, Cu siguranță și pe bună dreptate, sunteți una cu Maestrul, Cu siguranță și pe bună dreptate sunteți una cu TOTUL.
Acum, plec de la voi. Nu uitați poruncile mele, păstrați-le și respectați-le, iar eu voi fi cu voi, ajutându-vă și îndrumându-vă spre Lumină. In fața mea se deschide poarta. Cobor în întunericul nopții.
– Va urma –
Toate drepturile asupra traducerii sunt rezervate ©Robertino Bezman 2003
Carmen Pankau
Mărețul scop al școlilor inițiatice din toate timpurile a fost să dezvăluie funcționalitățile Legii care leagă omul material de omul spiritual. Legătura dintre omul material și omul spiritual este omul intelectual, deoarece mintea are atât calități materiale cât și spirituale. Cel care aspiră la cunoștințe elevate, trebuie să-și dezvolte latura intelectuală a firii lui pentru a-și întări credința că poate să-și concentreze toate forțele ființei lui către și în planul pe care-l dorește.
Marea căutare a Luminii, a Vieții și a Iubirii începe în primul rând din planul material. Condusă către planul ultim, scopul ei final este fuziunea completă cu Conștiința Universală. Așezarea fundației în planul material este primul pas. Abia apoi vine și scopul suprem al realizării spirituale.
În paginile următoare se oferă o interpretare a tăblițelor de smarald și a înțelesurilor lor secrete. În mesajul lui Thoth sunt ascunse multe sensuri care nu transpar la suprafață cu ușurință. Lumina învățăturii va deschide noi perspective de înțelegere. „Citește și Fii înțelept” doar dacă Lumina conștiinței tale trezește în tine înțelegerea care este o calitate înnăscuta a sufletului!
Profesorul Doreal
TĂBLIȚELE DE SMARALD ale lui THOTH
TĂBLIȚA 1
ISTORIA LUI THOTH, ATLANTUL
Eu, THOTH, atlantul, maestrul secretelor paznicul documentelor, atotputernic rege, magician
trăind din generație în generație, pregătindu-mă să cobor în sălile din Amenti, am scris spre a-i îndruma pe cei care vor veni după mine, aceste documente ale atotputernicei înțelepciuni a Marii Atlantide. In marele oraș din KEOR, pe insula UNDAL, într-un timp foarte îndepărtat, am început această încarnare. Preaputernicii atlanți au trăit și au murit altfel decât o fac oamenii din epoca de acum, din eon în eon și-au reînnoit viața în Sălile din Amenti, unde râul vieții curge etern.
De o suta de ori câte zece am coborât pe întunecatul drum ce duce spre lumină, și de tot atâtea ori am urcat din întuneric spre lumină cu forțe și puteri reînnoite. Acum încă o data voi cobori
iar cei din KHEM (Egiptul antic, n. tr.) nu vor mai ști de mine. Dar într-un timp ce nu s-a născut încă ma voi ridica din nou, preaputernic, cerând socoteala celor rămași în urmă.
Atunci să vă feriți, voi cei din KHEM, învățătura de mi-ați fi trădat, căci arunca-va-voi
în întunericul cavernelor de unde ați venit.
Să nu-mi trădați secretele oamenilor nordului, oamenilor sudului, ori blestemul meu se va abate asupra voastră. Nu uitați să luați aminte la cuvintele mele pentru că sigur mă voi reîntoarce
și voi cere de la voi ceea ce păziți. Da, chiar și de dincolo de timp și de moarte mă voi întoarce, răsplătind sau pedepsind după loialitatea fiecăruia. Măreț fost-a poporul meu în timpuri apuse, măreț dincolo de înțelegerea oamenilor ce-s acum în jurul meu; având știința ințelepciunii celor de demult, cautând departe în inima infinității cunoștințe ce aparțineau tinereții Pământului.
Înțelepți eram datorită ințelepciunii Copiilor Luminii, care trăiau printre noi. Puternici eram datorită puterii ce venea din focul etern. Iar mai presus de toate, cel mai important între copiii omului era tatăl meu, THOTME, paznicul marelui templu, punte între Copiii Luminii, care locuiau în templu și rasele de oameni care populau cele zece insule.
Sol, după Trei, al Locuitorului din UNAL, vorbind Regilor cu o voce căreia trebuia să i te supui.
Crescut-am acolo până la maturitate, fiind învățat de tatăl meu misterele străvechi, până când, în timp, crescu în mine focul ințelepciunii, iar acesta se transformă într-o flacără ce mă consumă. N-am dorit altceva decât atingerea ințelepciunii. Până când, într-o măreață zi, porunca veni de la Locuitorul Templului, să fiu adus în fața lui. Puțini erau aceia între copiii omului, ce priviseră acea față și trăiseră apoi, căci Copiii Luminii nu sunt precum fiii omului când nu sunt încarnați într-un corp fizic. Ales fost-am dintre fiii omului, educat de către Locuitor, astfel ca țelurile lui să fie îndeplinite, țeluri nenăscute încă în pântecul timpului.
Epoci întregi am locuit în Templu, acumulând din ce în ce mai multă ințelepciune, până când și eu m-am apropiat de lumina trimisă de marele foc. Mi-a arătat calea spre Amenti, lumea de dincolo unde stă marele rege pe tronul sau.
Adânc m-am plecat în semn de respect în fața Maeștrilor Vieții și a Maeștrilor Morții, primind în dar Cheia Vieții. Eliberat eram de Sălile din Amenti, alungând moartea din cercul vieții.
Departe spre stele călătorit-am până când spațiul și timpul au dispărut.
Adânc m-am plecat în semn de respect în fața Maeștrilor Vieții și a Maeștrilor Morții, primind în dar Cheia Vieții. Eliberat eram de Sălile din Amenti, alungând moartea din cercul vieții.
Departe spre stele călătorit-am până când spațiul și timpul au dispărut.
După ce sorbit-am cu nesaț din cupa ințelepciunii, am privit în sufletele oamenilor, unde-am descoperit mistere și mai mari și m-am bucurat. Căci doar în Căutarea Adevărului, putea Sufletul meu să se liniștească și flacăra din mine să se stingă.
De-a lungul epocilor am trăit, urmărindu-i pe cei din jurul meu, gustând din cupa morții și întorcându-se apoi în lumina vieții. Treptat, din Regatele Atlantidei se răspândiră valuri
de conștiință contopite cu mine, pentru ca apoi ele să fie înlocuite de semințele unei stele inferioare.
Supunându-se legii, cuvântul Maestrului crescu ca o floare. Înspre întunericul din străfunduri se îndreptară gândurile Atlanților, Până când, în sfârșit în această manie, sosi din AGWANTI, Locuitorul, (cuvântul Agwanti nu are un echivalent în limba engleză; înseamna o stare de detașare. n. tr.) rostind Cuvântul, chemând puterea.
Adânc în inima Pământului, fiii din Amenti auziră, și auzind produseră preschimbarea florii focului care arde etern, îl transformară, folosind LOGOS-ul, până când marele foc își schimba direcția.
Peste lume se năpustiră atunci marile ape, înnecând și scufundând, schimbând echilibrul Pământului până când doar Templul Luminii mai rămase întreg pe marele munte de pe insula UNDAL, care se ridica dintre ape, doar câțiva mai trăiau salvați de furia apelor.
Mă chema apoi Maestrul, zicând: Aduna-mi poporul.
Du-i departe peste ape cu ajutorul celor ce te-am învățat, până vei ajunge pe pământul barbarilor păroși, ce locuiesc în peșteri, în deșert. Acolo urmează planul pe care îl știi deja.
de conștiință contopite cu mine, pentru ca apoi ele să fie înlocuite de semințele unei stele inferioare.
Supunându-se legii, cuvântul Maestrului crescu ca o floare. Înspre întunericul din străfunduri se îndreptară gândurile Atlanților, Până când, în sfârșit în această manie, sosi din AGWANTI, Locuitorul, (cuvântul Agwanti nu are un echivalent în limba engleză; înseamna o stare de detașare. n. tr.) rostind Cuvântul, chemând puterea.
Adânc în inima Pământului, fiii din Amenti auziră, și auzind produseră preschimbarea florii focului care arde etern, îl transformară, folosind LOGOS-ul, până când marele foc își schimba direcția.
Peste lume se năpustiră atunci marile ape, înnecând și scufundând, schimbând echilibrul Pământului până când doar Templul Luminii mai rămase întreg pe marele munte de pe insula UNDAL, care se ridica dintre ape, doar câțiva mai trăiau salvați de furia apelor.
Mă chema apoi Maestrul, zicând: Aduna-mi poporul.
Du-i departe peste ape cu ajutorul celor ce te-am învățat, până vei ajunge pe pământul barbarilor păroși, ce locuiesc în peșteri, în deșert. Acolo urmează planul pe care îl știi deja.
Adunatu-mi-am atunci poporul și am intrat în marea navă a Maestrului. În sus ne-am ridicat dimineața. Întunecat sub noi se vedea Templul. Brusc, peste el năpustitu-s-au apele. Dispărut de pe suprafața Pământului, până când vremea va sosi, era mărețul Templu.
Foarte repede ne-am îndreptat spre soarele dimineții, până când sub noi se întinse tărâmul copiilor din KHEM. Mânioși, ne-au întâmpinat cu măciuci și suliți, pe care le agitau în aer, dorind să înjunghie și chiar să-i distrugă pe fiii Atlantidei.
Atunci, ridicatu-mi-am toiagul îndreptând spre ei o rază vibratorie care îi făcu să rămână nemișcați ca niște bucăți de piatră de pe munte. Apoi vorbitu-le-am cu o voce calmă și pașnică, povestindu-le despre puterea Atlantidei, afirmând că suntem copiii Soarelui și mesagerii lui. Intimidatu-i-am apoi arătându-le puterile mele magice până când au ajuns să se târască la picioarele mele, când s-au putut mișca din nou. Mult timp am locuit pe tărâmul numit KHEM, mult, mult timp. Ascultând poruncile Maestrului, care deși doarme, trăiește de-a pururi, am trimis de la mine pe Fiii Atlantidei, i-am trimis în toate zările, sperând ca din pântecul timpului, ințelepciunea poate reapărea în copiii ei. Mult timp petrecut-am în KHEM, făcând lucruri mărețe cu ajutorul ințelepciunii din mine. In sus crescură spre lumina cunoașterii, copiii din KHEM, udați de ploile ințelepciunii mele. Deschis-am atunci drum spre Amenti ca să-mi pot păstra puterile, trăind din epocă în epocă, ca Soare al Atlantidei, păzind înțelepciunea, păstrând documentele.
Atunci, ridicatu-mi-am toiagul îndreptând spre ei o rază vibratorie care îi făcu să rămână nemișcați ca niște bucăți de piatră de pe munte. Apoi vorbitu-le-am cu o voce calmă și pașnică, povestindu-le despre puterea Atlantidei, afirmând că suntem copiii Soarelui și mesagerii lui. Intimidatu-i-am apoi arătându-le puterile mele magice până când au ajuns să se târască la picioarele mele, când s-au putut mișca din nou. Mult timp am locuit pe tărâmul numit KHEM, mult, mult timp. Ascultând poruncile Maestrului, care deși doarme, trăiește de-a pururi, am trimis de la mine pe Fiii Atlantidei, i-am trimis în toate zările, sperând ca din pântecul timpului, ințelepciunea poate reapărea în copiii ei. Mult timp petrecut-am în KHEM, făcând lucruri mărețe cu ajutorul ințelepciunii din mine. In sus crescură spre lumina cunoașterii, copiii din KHEM, udați de ploile ințelepciunii mele. Deschis-am atunci drum spre Amenti ca să-mi pot păstra puterile, trăind din epocă în epocă, ca Soare al Atlantidei, păzind înțelepciunea, păstrând documentele.
Câțiva dintre fiii KHEM-ului, atrăgându-i pe ceilalți în jurul lor, crescură încet în forța Sufletului. Acum, încă o dată, cobor dintre ei în întunecatele săli din Amenti, adânc în sălile subterane, înaintea Maeștrilor puterilor, față în față încă o dată cu Locuitorul. Ridicatu-m-am sus deasupra intrării, o trecătoare, o poartă ce duce spre Amenti. Puțini ar avea curajul să îndrăznească, puțini trec poarta spre întunericul din Amenti. Ridicat-am deasupra intrării, o puternică piramidă, folosind puterea ce întrece forța Pământului (gravitația, n. tr.). Adânc, foarte adânc, am așezat casa-de-forță sau camera, din care am sculptat o trecătoare circulară ce ajunge aproape de măreața adunare. Acolo în vârf, am așezat cristalul, ce trimite raze spre „Timp-Spațiu”, atrăgând forța din eter, și concentrând-o către Trecătoarea spre Amenti.
Construit-am și alte camere, care par a fi goale, totuși ascuns e în ele se află cheile spre Amenti.
Cel ce cu curaj va porni spre tărâmurile întunecate să se purifice mai întâi prin post îndelungat. Să se întindă în sarcofagul de piatră din camera mea. Apoi îi voi dezvălui marile mistere. Curând se va îndrepta spre locul unde îl voi întâmpina, chiar și în întunericul Pământului, îl voi intraspinal, eu, Thoth, Maestrul Ințelepciunii, îl voi întâmpina și voi trăi alături de el de-a pururi.
Construit-am Marea Piramida, după modelul piramidei forței Pământului, arzând etern, astfel ca, și ea, să rămână de-a lungul secolelor. În interiorul ei, am așezat cunoașterea despre „Știința-Magiei” , astfel ca să pot fi aici când mă reîntorc din Amenti, da, în timp ce dorm în Sălile din Amenti, Sufletul meu ce hoinărește liber se va reîncarna, va locui între oameni in aceasta formă sau în alta. (Hermes-de trei ori născutul)
Trimis pe Pământ al Locuitorului sunt, îndeplinindu-i poruncile, astfel ca mulți să fie ridicați. Acum mă întorc în Sălile din Amenti, lăsând in urmă ceva din ințelepciunea mea. Păstrați-o și urmați porunca Locuitorului: Ridicați întotdeauna ochii spre lumină. Cu siguranță, în timp, veți deveni una cu Maestrul, Cu siguranță și pe bună dreptate, sunteți una cu Maestrul, Cu siguranță și pe bună dreptate sunteți una cu TOTUL.
Acum, plec de la voi. Nu uitați poruncile mele, păstrați-le și respectați-le, iar eu voi fi cu voi, ajutându-vă și îndrumându-vă spre Lumină. In fața mea se deschide poarta. Cobor în întunericul nopții.
– Va urma –
Toate drepturile asupra traducerii sunt rezervate ©Robertino Bezman 2003
Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu