vineri, 26 iulie 2019

☀️🔑 „CASTA IO”, CHEIA DESCIFRĂRII CODULUI GETIC



MATRICEA LINGVISTICĂ DE PE STATUETA PREOTULUI DE LA ADAMCLISI
„Limba poporului român se potrivește celui mai cult popor de pe pământ, atât este de armonioasă și bogată”, scria Alfred Hoffmann în „Istoria Pământului” (1820).
„Civilizaţia și istoria au început acolo unde locuiește azi neamul românesc”, scria și arheologul american W. Schiller.
Tot pe aceste meleaguri a apărut și scrierea, la început cu funcţii sacre, după părerea multor cercetători, printre care și Maria Gimbutas. Această scriere a fost codificată de către preoţii Soarelui și ai Luminii după ingenioase matrice lingvistice.

SCRIEREA SPRE RĂSĂRIT

Inelul de la Ezerovo ne transmite peste timp salutul sacru
Fabre d’Oliviet nota că:

“scrierea hieroglifică și mai târziu hieratică era apanajul magului, preotului și castei acestora”.
De aceea, încă din cele mai vechi timpuri se găsesc statui de Zei cu semne inscripţionate. Acesta este și motivul pentru care, până la apariţia regilor și a cancelariilor regale, tabletele cu inscripţii se găseau numai în centrele de cult.

Preoţii rasei ariene carpato-dunărene adorau Soarele și își îndreptau scrierea spre răsărit, spre SURSA LUMINII DIVINE. Cei care scriu de la dreapta la stânga își arată sursa de unde au preluat scrierea, de la răsărit, de la începutul tuturor începuturilor.

MATRICEA CU 10 COLOANE
Zeiţa Tea, care apare pe inelul de la Ezerovo

Prof. Tudor Diaconu și dr. Ilie Stanciu sunt doi cercetători care au reușit să „spargă” codul getic, acea scriere hieratică a cărei existenţă este dovedită de inscripţii pe monumentele megalitice ale Geţiei Carpatine, pe statuete de Zei și preoţi, pe artefacte de aur înfăţișând scene sacre.

Dovada concretă că a existat o astfel de scriere este matricea ligvistică de pe statueta Marelui Preot de la Adamclisi, datând din epoca bronzului.
Demn de remarcat este faptul că în epoca bronzului preoţii inventaseră deja MATRICELE LINGVISTICE pentru a-și codifica mesajele sacre. Pentru cei ce caută „antecedentele”, le recomandam semnele pictografice și scrierea hieroglifică din aria culturală Tartaria, Caranovo, Gracianita, Lipinski Vir, considerată a fi sursa tuturor alfabetelor.

„Cele patru coduri de cult – EBRAIC, LATIN, ELIN, SANSCRIT – reprezintă cele patru sfere ale cunoasterii IZVORÂTE DIN pulverizarea LIMBII SACRE A SACERDOŢILOR GEŢI”, spune prof. Diaconu.

Pentru a reface nucleul primordial, din care s-a „pulverizat” scrierea sacră, cei doi cercetători au stabilit baza matematică a fiecărei litere, după care prof. Diaconu a stabilit un algoritm de citire, bazat pe aspectul izomorf al grafiei cu literă și cifră.

„Am constatat ca pictograma, ideograma, silabarul, alfabetul nu sunt forme de comunicare în evoluție, ci moduri de reprezentare ale aceluiași înțeles invariant”, spune prof. Diaconu.

Parcurgându-se în spirală – acest simbol străvechi ce apare ca o emblemă a culturii carpato-danubiene – traseul invers risipirii lingvistice, s-a ajuns la numărul 5508! Acesta este „anul facerii”, al numirii prin cuvânt al tuturor lucrurilor și nu întâmplător acest an este înscris pe lăcașurile de cult din ţara noastră. După ce s-a facut „numirea”, anumite cuvinte sacre au fost inscripţionate pe stâncile aflate în calea pastorilor carpato-istrieni și au constituit limbajul sacru comun paleo-european. Casta sacerdotală a geto-dacilor era „IO”, ca litere și „zece” ca număr. De aceea, codificarea sacerdoților trebuia să includă sistemul „IO”.

CITIREA IN SPIRALĂ

Dr. Ilie Stanciu spune că orice simbol și inscripţie se decriptează cu CODUL GETIC.
În inscripţiile sacre, deseori se folosesc literele alfabetului latin cu cel grec în paralel și semne pictografice străvechi. Trebuia să știi „originalul” din care au derivat ca să știi cum să le citești. Cheia citirii este parcurgerea în spirală, în sensul mișcării burghiului, a inscripţiilor sacre. Acea spirală care este esenţa crezului geto-dac, lăsat ca simbol în toată creaţia meșteșugărească. Dr. Ilie Stanciu subliniază că orice inscripţie, orice simbol, indiferent de spaţiul geografic al sursei arheologice, poate fi transpus în acest limbaj străvechi, prin „înșiruire continuă, ordonată într-o matrice având zece coloane, după care fiecărei litere i se asociază una și aceeași cifră, formându-se altă matrice”.

Numărul literelor conţine cheia ecuaţiei, spune care este litera de început, cu care, în mod obligatoriu, se și încheie ecuaţia. Numai atunci rezolvarea matricei – prin aceeași inșiruire de operaţii matematice – este corectă. Orice inscripţie se rezolvă complet, până în miezul mesajului, cel ascuns, în 6 derivate, rareori în 10.

Cel mai interesant fapt este că în urma rezolvării matematice a matricelor ligvistice, indiferent din care alfabet fac parte simbolurile, și în urma citirii fonetice, întotdeauna iese o „noimă” în limba română, de altfel SINGURA LIMBĂ FONETICĂ EXISTENTĂ.

„Toate inscripțiile sacre, indiferent de spaţiul geografic, indiferent de timpul când au fost făcute, se citesc levogir, spiralat și se adâncesc în sensul mișcării burghiului scoţând noi și noi înțelesuri decât mesajul iniţial.”
Nu-i de mirare! 90% din inscripţiile hieratice au fost descoperite pe teritoriile locuite de Geto-Daci în vechime și pe unde a ajuns casta misionară a sacerdoţilor prin masageţi și getuli. Și toate în limba neaoșă!

MESAJUL MATRICEI DE PE "INELUL DE LA EZEROVO"

Inelul de la Ezerovo este un obiect de aur pe care este gravată o INSCRIPŢIE ÎN LIMBA GETĂ. Aceasta este una dintre puținele relicve păstrate care conțin text în această limbă. Inelul cu o greutate de 31,3 g este constituit dintr-un disc oval (ce este - pe una dintre fețe - suport al inscripției) și este atașat printr-un ax de o verigă de forma unei potcoave. Vestigiul fost găsit în anul 1912 în satul Ezerovo, comuna Părvomai din Bulgaria de azi într-un mormânt datând din secolul V î.e.n.

Textul, gravat, este următorul:

ΡΟΛΙΣΤΕΝΕΑΣ / NΕΡΕΝΕΑ / ΤΙΛΤΕΑΝ / ΗΣΚΟ / ΑΡΑ / ΖΕΑ / ΔΟΜΕΑΝ / ΤΙΛΕΖΥΠΤΑ / ΜΙΗ / ΕΡΑ / ΖΗΛΤΑ
rolisteneas / nerenea / tiltean / ēsko /aras / zea / domean / tilezupta /miē / era /zēlta
Prof. T. Diaconu transpune literele în matricea lingvistică, rezolvând ecuațiile. De exemplu, pe inelul de la Ezerovo (Bulgaria, pe fostul teritoriu al tribalilor), sec.V î.e.n., considerat de academicieni ca „principalul izvor de cunoaștere a limbii traco-getilor”, dar nedescifrat încă de „specialiști”, apare la o prima citire lejeră:
„Rolis, tine(-l) (inelul) la sine, a fost (provine) de la TEA, nu(-l) scăpa, Zea, doamna ta lauza, iarta(-ma pe) mine. Raze”.
Unde Tea este Zeița titanică a luminii, fiică a lui Uran și a Gaiei, mama Zeilor Soare (Ra.Ze), Zori de Zi și Luna, care avea și un templu oracular! De aici, se poate compune povestea inelului: o ipoteză ar fi că fusese cumpărat de o „domniţă” de la templul Teei sau Tiei, comandând preoţilor o dedicaţie pentru soţul ei, ca să fie apărat de Zeii străbuni. Conform algoritmului profesorului T. Diaconu, matricea se formează astfel:
„roomicronl – 98726 -4315 – 5 – 10/ambdaiotas – 6235 – 10 – 74189 – 10/igmataueps- 97104 – 8 – 2856 – 11 – 13/” și așa mai departe, scriindu-se literele așa cum se citesc, ordonate pe zece coloane.
Rezolvarea matricei transmite următorul mesaj:
„Noroc! Scrii limba spusă odată getă, imnul Troii apare; aflași enigma și prin epos; îi dac, spiţa get-familia IO; Ea toată limba ta Fias – Deul Apoll!”

 

PROTOLATINII SUNTEM NOI

SPIRALA SACRĂ s-a păstrat până în ziua de azi, apărând și pe „pâinea mortului”, care simbolizează nemurirea sufletului.
Cei doi cercetători insistă că numai în limba noastră românească relaţia semn-literă-cifră are o noimă, această relaţie fiind elementul principal al misteriilor practicate de preoţii geto-daci.

De exemplu, cifrei „6” , care simbolizează spirala spaţiului cosmic, vortexul, în limbaj modern, îi corespunde litera F, care înseamnă suflu, viaţă!

„Protolatinii SUNTEM NOI, iar prin binecunoscuta filiaţie MASAGETI-GETI-GETULI, casta sacerdotală misionară acoperea trei continente”, spunea prof. Diaconu. De aceea nici nu ne mira să descoperim scriere getică sacră din Carpatţi până în Urali, Egipt, America Latină.

Dr. Ilie Stanciu a creat un centru de studiu pluridisciplinar la Pitești, privind istoria și limba română, la care Tudor Diaconu, profesor de limba română, era secretar știinţific. Acest centru s-a vrut a fi o continuare a celui patronat de Nicolae Miulescu.

Sursa: Adina Mutar, enational, Wikipedia.
Adaptare și foto: Carmen Pankau










6 comentarii: