Pentru a ne cunoaște istoria străveche avem la îndemână date și fapte demne de încredere și pline de învățăminte despre strămoșii noștri care s-au perindat pe toriștea carpatină timp de peste 40 de milenii, lăsând în urma vremurilor, pentru cei ce vor veni, legende, mituri și ziceri ce ar lumina și cel mai întunecat ungher al pământului, însă nu și „minţile“ istoricilor și lingviștilor mioritici actuali. Din traista veleaturilor de demult voi scoate dovezi epigrafice venite de la grecii din vechime cât și de la latini, scăpate de urgiile timpului și ura nemărginită a celor ce s-au străduit cu o furie de neînchipuit să ne scoată pe vecie din istoria Europei și a lumii.
Spațiul carpatin, luat într-un sens geografic foarte larg, ca matcă de cultură și civilizație, de unde au roit timp de milenii mai multe grupuri de populații către alte tărâmuri, era cunoscut din cea mai înnegurată antichitate ca ȚARA ZEILOR sau "locul unde s-au născut zeii" fiind un ținut sfânt sau o Țară Sfântă.
Poetul grec Pindar (518-438 î.e.n.) în Ode Olimpiane și Pythiane îl amintește pe confratele Pherenicos din Heracleea, ce a trăit însă în vremuri mult mai vechi lăsându-ne scrise versurile:
"Hiperboreii locuiesc în părţile îndepărtate lângă templul lui Apolo. Ei sunt cu totul nedeprinși la război și se trag, după cum spun tradiţiile, din neamul titanilor celor vechi; ei sunt stabiliți sub suflul cel rece al lui Boreas și cinstesc pe un rege din neamul arimaspilor… la HIPERBOREENI s-au născut ZEII".
Tot în aceste ode ale lui Pindar mai găsim legenda potrivit căreia, TROIA a fost înălțată de HIPERBOREENII conduși de Eac împreună cu zeul Apolo, iar după ce au isprăvit munca s-au întors toți în baștina din nordul ISTRULUI (Dunării - n. r. Carmen Pankau). Ori aceste mituri arată că în secolele VIII-V î.e.n. în lumea grecilor era convingerea de neclintit că la nord de Istru unde locuia neamul HIPERBOREENILOR, era și ținutul unde s-au născut ZEII și ÎNSĂȘI NEAMUL OMENESC, iar unele divinități încă mai sălășluiau în aceste tărâmuri pline de mister; deci ȚARA ZEILOR era ȚARA SFÂNTĂ, așa cum găsim scris de mai multe ori PE TĂBLIȚELE DE PLUMB.
Un alt autor de același neam, Pseudo-Apollodor (secolul II-I î.e.n.) în lucrarea Biblioteca (II,II.5,11 şi 119,120), scrie că "muntele ATLAS este situat în ținutul HYPERBOREENILOR, la nord de Marea Neagră".
Nu există nici un motiv pentru a face altă legătură şi a căuta muntele Atlas în „Atlantida”, textul dezvăluindu-ne că pe Acropole deja se lucra drăcește (adică elinește) la FALSIFICAREA ISTORIEI ȘI MITOLOGIEI LUMII de atunci, astfel ca GRECII cei pretinşi pricepuți și isteți să apară moțul lumii în tot și în toate, iar ceilalți (și în special geții) pe nicăieri.
Aceste mituri au dăinuit în cultura antichității ca un adevăr ce nu putea fi pus la îndoială, fiindcă este reluat de către DIODOR din Sicilia (80-20 î.e.n.) în scrierea Biblioteca istorică, Cartea III, LX, unde găsim o legendă ce ne spune cum a fost împărțit pământul după zidirea lui între cei doi titani, Atlas și Cronos astfel:
"După moartea lui Hyperion – se povesteşte – fiii lui Uranos şi-au împărţit între ei domnia. Cei mai vestiţi au fost Atlas şi Cronos, Atlas a primit domnia de lângă Ocean (Marea Neagră), iar oamenilor de pe acele meleaguri li s-a spus Atlanţi. Atlas şi-a dat numele său şi celui mai înalt munte din ţara sa. Se mai spune despre el că ar fi cunoscut cu deamănuntul legile mişcărilor cereşti, împărtăşind oamenilor şi teoria formei sferice; de aici vine legenda că Atlas duce pe umerii săi pământul… Atlanții care locuiesc în regiunile roditoare pe țărmurile Oceanului, întreceau cu mult – pare-se – pe vecinii lor prin evlavie și prin ospitalitate. Ei pretind că LEAGĂNUL ZEILOR este țara lor... Atlas avu şapte fiice, cărora – după numele lui – li s-a dat un nume comun, ATLANTIDE… Au fost aşezate pe cer şi au primit numele de PLEIADE."
Iscusitul grec ne spune că NEAMUL de lângă Ocean sau Marea Neagră, cum este dovedit din descrierea geografică a ținutului, se numește "ATLANȚI", după întemeietorul țării și a neamului (titanul Atlas), însă atât el cât și ceilalți antici au folosit numele de HIPERBOREAN.
În altă parte a lucrării ne precizează ce se înțelegea atunci prin marea de lângă lacul Meotic (Marea de Azov) – numită "Ocean" – scriind că: ,,regiunile udate de Tanais (Don) şi Istru, pe care antichitatea le numea HIPERBOREENE”, lăsîndu-ne a ghici singuri unde este adevărul pe care a vrut sau nu a vrut să-l spună.
Un alt grec ce i-a fost o perioadă de timp chiar contemporan lui Diodor, capadocianul Strabon (63 î.e.n. – 21 e.n.), ne-a lăsat mărturie în lucrarea Geografia la 1,4,3, următoarele adevăruri din vremea lui: "Cei dintâi care au descris diferite părţi ale lumii spun că HIPERBOREII locuiau deasupra Pontului Euxin, a Istrului şi a Adriei."
Şi cu asta DĂM LA O PARTE ABUREALA sau ceața lui DIODOR, care nu prea știa să scrie cu precizie câteodată, unde este ținutul hiperboreenilor (fiind și ținutul de naștere al zeilor).
Latinul Pliniu cel Bătrîn (23-79 e.n.) este un alt martor al timpurilor trecute, pe care l-am chemat să ne lumineze în calea adevărului despre istoria ocultată a GEȚILOR. Pentru trebuința noastră găsim în lucrarea Naturalis Historie IV, 26 că: "AXA BOREALĂ, în jurul căreia se învîrtea UNIVERSUL, atingea pămîntul la GURILE ISTRULUI, pe teritoriul HIPERBOREENILOR sau GEȚILOR".
Asta știa antichitatea chiar şi în secolul I al erei noastre: că NEAMUL LEGENDAR AL HIPERBOREENILOR era în fapt NEAMUL GET, care a avut de strămoși această SPIȚĂ SCOBORÎTOARE DIRECT DIN ZEI sau TITANI.
Poetul latin Marţial (40-103 e.n.), ne-a lăsat și el mărturie în această direcție, despre strămoșii noștri istorici și adevărați, nu cei boiți de fel de fel de pricepuți cu mințile rătăcite. Într-o epigramă pentru prietenul său Marcellinus, care era soldat în armata romană, scrie: "Soldat Marcellin tu pleci ca să iei pe umerii tăi cerul hiperboreean şi astrele polului getic".
Citatul care se referă la campania militară a romanilor din anul 89 e.n. împotriva geților, este încă o dovadă de cum ne-au falsificat trădătorii de Neam și Țară, adevărata istorie a strămoșilor noștri, fiind al doilea autor ce a lăsat mărturie peste timp că hiperboreenii erau strămoșii geților sau poate o poreclă dată chiar acestora de către pricepuții greci, cam tot așa cum i-au numit și pelasgi.
Același autor numeşte biruința armatelor romane conduse de către împăratului Domiţian asupra mato Gezino, "hiperboreus triumphus" şi mai departe: "De trei ori a trecut prin coarnele perfide ale Istrului sarmatic; de trei ori şi-a scăldat calul în zăpezile GEŢILOR; mereu modest, el a refuzat triumful pe care-l merita şi n-a adus cu sine decât renumele de a fi învins lumea HIPERBOREENILOR".
El face aceleași precizări uluitoare pentru mințile noastre de azi, otrăvite de atâta lat(r)initate, că nu-și mai poate găsi și adevărul un cât de mic loc: HIPERBOREENII sunt strămoșii falnicilor GEȚI, împotriva cărora împăratul roman Domiţian purtase mai multe războaie, sau un alt nume ce era folosit în antichitatea clasică pentru neamul get. Dar asta nu înseamnă că și ei își spunea așa, fiindcă PE TĂBLIȚE și-au scris IDENTITATEA ca falnici GEȚI sau RUMUNI.
Alt izvor, venit din scrierea Stromate a alexandrinului Clement (150-215 e.n.), spune că marele înțelept al geţilor, ZAMOLSIS este de NEAM HIPERBOREEAN.
Şi iarăși mă înădușă năduful pe cei ce ne-au falsificat cu bună știință istoria veche, îndobitocindu-ne cu otrăvurile pregătite de către ticăloșii greci, diverşi papistași, istoricii germani și monstruoșii ca$$z$ari.
Latinul Dio Cassius (155-229), în lucrarea Romaika (Istoria Romei), scrie despre bătăliile purtate de împăratul roman Domițian împotriva geților, că la Tapae, BASOLEO DIOGIO (care conducea armia geților) a fost înfrânt de generalul roman Tettius Iulianus – personaj NĂSCOCIT de el, fiindcă Suetoniu care a scris CU 100 DE ANI ÎNAINTE despre aceleași fapte istorice, prezintă ALTE CĂPETENII. Pentru fapta lui, ce se vrea să rămână în amintirea neamului, romanul își ia numele de Hiperboreanul (victor Hiperboreo namen ab orbe tulit – învingător, a luat de pe lume numele de hiperborean).
Un alt scriitor al antichității tîrzii, Macrobiu (sec. IV-V e.n.), în lucrarea despre Scipio, zice că HIPERBOREENII sunt PELASGI locuind în nordul Traciei. Ori ISTORIA ne spune că aici era hotarul de sud – MESIA – al Dio Getia, adică Țara Sfîntă a vechilor hiperboreeni, sau pelasgi cum i-a scris el cu acest nume venit de la vechii greci.
Cam pentru aceeași perioadă de timp avem mărturia venită și de la poetul latin Claudius Claudianus (370-406 e.n.), care în poemul neterminat De raptu Proserpinae (Răpirea Proserpinei), a scris despre pasărea FENIX plină de mister că își are cuibul în MUNȚII TITANILOR de lângă Ocean (Marea Neagră), adică în CARPAȚII noștri, unde a fost prima împărăție a neamului omenesc condusă de titanul Atlas.
Din dovezile antice scrise prezentate mai înainte, este adeverit faptul istoric odată pentru totdeauna, că ținutul de la nordul Istrului a fost locuit în vechimea timpului pe o perioadă de peste 1000 de ani de un popor pe care grecii l-au numit HIPERBOREAN sau PELASG, însă unii antici fac precizarea explicită că GEȚII erau urmașii acestora!
ZIDIREA NEAMULUI OMENESC
Fiindcă zeilor le era urât de pustietatea pământului, s-au hotărât să-l umple cu ființe vii de tot felul dar și cu plante felurite, iar de folosul acestora trebuia să se bucure Omul, ultima ființă izvodită după chipul și asemănarea lor.
Primul martor pe care îl aduc în fața timpului și a dreptei judecăți a adevărului este poetul latin Publius Vergilius Maro (70 î.e.n.-19 e.n.), ce ne-a lăsat nouă moștenire în Eneida VI, 580, un mit uluitor despre străbunii noștri carpatini sau NEAMUL GET, scriind că este "cel mai vechi popor de pe pămînt (genus anticum terrae) și fiii pămîntului (terrae filli)"!
După câţiva zeci de ani, un alt latin, Marţial în Epigrame IX, 46 – închinate prietenului său Marcellius (care era în armatele romane ale împăratului Domiţian venite la Istru că cotropească Dio Getia în anul 86), îi amintește că va sprijini pe ai săi umeri de viteaz "cerul de nord al hiperboreenilor şi astrele polului getic care de abia se mişcă. Iată şi stâncile lui Prometeu. Iată şi muntele acela faimos în legende. În curînd tu vei vedea toate acestea din apropiere cu ochii tăi proprii. Cînd tu vei contempla aceste stânci în care răsună durerile imense ale bătrînului, vei zice: da, el a fost încă mai tare decât aceste pietre tari, şi la aceste cuvinte tu vei putea să mai adaugi că: acela care a fost în stare să sufere astfel de chinuri, a putut într-adevăr să făurească şi NEAMUL OMENESC."
Să zăbovim o clipă în trecerea timpului și să înțelegem ce a spus latinul: în secolul I al erei noastre TOATĂ ANTICHITATEA ȘTIA că la nord de Istru, în ȚARA ZEILOR, aceștia au izvodit NEAMUL OMENESC, iar titanul Prometeu i-a învățat toate cele trebuincioase, astfel ca oamenii să-și ducă viața pe pământ cu bune și cu rele.
Mitologia greacă a scris despre eroul civilizator că a fost fiul titanului Iapet și al Clymenei, fiică a Oceanului. El fură focul ceresc și-l dăruiește oamenilor, ca aceștia să-și facă viața mai ușoară și mai plăcută. Pentru aceasta, dar și alte fapte de neascultare față de tiranul cerurilor Zeus, este pedepsit de către acesta să fie înlănțuit în muntele Atlas, iar un vultur să vină zilnic să se hrănească ciugulind din ficatul lui care se regenera.
Apollodor din Atena, ce a trăit în secolele II-I î.e.n., a scris că muntele ATLAS unde a fost înlănțuit Prometeu ERA SITUAT în ţara HIPERBOREILOR, el stabilind aceste adevăruri pe baza unor scrieri mai vechi!
!!! Când GRECII s-au decis să falsifice mitologia neamului carpatin ca să se pună ei moțul lumii, L-AU MUTAT și pe Prometeu în Caucazul de la Marea Caspică, hotărând că la nord de Istru era numai sălbăticie și mare pustietate. În unele legende eroul civilizator al neamului omenesc apare ca frate al titanului Atlas, iar chinurile înlănțuirii i-au fost curmate de viteazul "elen" Hercules, ce ar fi săgetat vulturul hămesit, eliberându-l și pe amărâtul pelasg.
În piesa Prometeu înlănţuit, grecul Eschil (525-456 î.e.n.), mutând povestea mai în sud printre pelasgii care le erau vecini, scrie despre eroul carpatin că și-a civilizat neamul său, ce era contemporan cu Cronos. Astfel îi laudă grecul pe pelasgi: că erau atoate-ştiutori, stăpâni ai focului, că Prometeu i-a învățat arhitectura, cărămizile, calendarul, calculul, astronomia, tainele scrierii, creşterea animalelor – toate acestea fiind temelia civilizației antice.
Trebuie să reținem afirmația lui Eschil, că PELASGII cunoșteau TAINA SCRISULUI chiar de la zidirea neamului omenesc, primind-o de la titanul PROMETEU.
Scrierea esenă Arborii este încă o mărturie peste timp, care ne spune că nașterea neamului omenesc a apărut în jurul Carpaților din URIEȘI sau TITANI, după îndrăcita pană a grecilor.
"În zilele de demult, când creația era tânără,/ Pământul era plin de arbori uriași/ Ale căror ramuri ajungeau deasupra norilor/ Și în care sălășluiau Vechii noștri Părinți/ Care au UMBLAT CU ÎNGERII,/ Și au trăit în LEGEA SFÂNTĂ.”
Manuscrisul care nu a suportat ÎNCĂ nimicirea „revelațiilor” mo$zaice, spune explicit că strămoșii GEȚILOR au fost în vremurile de început ale creației FIINȚE CEREȘTI care trăiau împreună cu ÎNGERII ÎN CERURI, de unde s-au pogorît pe pământ, făcându-l pe om după CHIPUL LOR. Şi tot unul din acest neam al urieșilor sau titanilor, PROMETEU, i-a învățat cele arătate mai înainte.
IDEEA zidirii neamului omenesc de către ființele cerești o găsim și în manuscrisul esen Îngeri, care ne spune: "Să lăudăm sfinţii îngeri… Noi lăudăm îngerii care, în primul rând, ascultă gândul şi învăţătura Tatălui Ceresc, ai cărui îngeri au format sămînţa neamurilor. Care au atins sprânceana părintelui nostru ENO şi au călăuzit COPIII LUMINII pe şapte plus şapte căi care duc la Pomul Vieţii…"
Descoperim în scrierile esene că mitul este identic cu ceea ce ne-a transmis și latinul Vergilius cam în aceeași perioadă de timp, iar adevărul ne obligă să tragem concluzia că aceasta era concepția generală a antichității despre apariția neamului omenesc. Însă pricepuții greci au reușit să FALSIFICE în mare parte MITOLOGIA POPOARELOR ANTICE, arătând prin asta ura cu care au lucrat ei împotriva celorlalți, pentru a-și preamări CIOARA VOPSITĂ ÎN ALB, astfel ca să o considere lumea drept porumbel. Chiar în secolul V al erei noastre, când procesul de falsificare a istoriei și culturii geților era în "plin avânt creator”, mai erau unii ce scăpau ceva fărâme din adevăr, așa cum găsim la filozoful grec Proclus (412-485 e.n.), care în Comentarii la Timaios ne-a lăsat mărturie peste timp că TATĂL CERESC a creat totul DUPĂ LEGE: "Urmând sfatul Nopții, aduce cu el un însoțitor și poruncește Legii să îi stea alături precum spune și Orfeu".
Trimiterea este făcută DIRECT LA RELIGIA GEȚILOR, fiindcă ORFEU a fost unul dintre MARII ÎNȚELEPȚI ai neamului mioritic, chiar dacă îndrăciții greci l-au dus în Tracia, pe care au "luminat-o" ei cu pederastia și fățărnicia elenă.
În lucrarea Cratylos același autor repetă ideea din scrierea precedentă: "Orfeu transmite tradiția că Tatăl Ceresc a zidit ÎNTREGUL CREAȚIEI CEREȘTI și a făurit soarele și luna și TOȚI ZEII ÎNSTELAȚI, și a creat elementele de sub lună."
Dacă ne vom mai lăsa aburiți de vedeniile sau basmele ivriților și toate minciunile istorice ale vechilor greci (dar și ale atâtor nemernici din perioada modernă), nu avem cum să scăpăm de acest proces îngrozitor de spălare a creierelor românilor de azi și de maculare totală a istoriei și culturii identitare strămoșești.
Acest adevăr lăsat să ajungă până la noi de izvoarele scrise pomenite mai înainte, l-am descoperit și când am citit tăblițele de plumb găsite la Sinaia.
După luptele de început din vara anului 89 cu armatele romanilor conduse de Fuscus (sau Fusco cum este scris pe tăblița 68), mato Gezino este nespus de amărât pentru neputinţa lui şi a armosei pe care o conducea, considerându-se vinovat în fața sfântului Zabelo pentru nenorocirea venită "Neamului Ales de Dumnezeu"(On Sent Rodie). Conceputul de Neam Ales de Ziditor îl găsim repetat pe tăbliţa 57, care ne-a lăsat o meditație profundă asupra răstignirii lui Ili: "Neamul nostru a fost ales PRIMUL să iasă din gunoaie şi să aducă laude prin MIEL, să se închine şi să ţină Calea Dreaptă. Această cinste nu s-a oprit aici şi a călătorit cu toiagul la urmaşii minunatei MAME a GEŢILOR şi TRACILOR".
Dar aducerea de laude prin Miel (practică ce era în religia străbună) o găsim și într-o povestioară neaoș mioritică – basmele iv$riților fiind numai vedenii, adică adevăruri sacre după drăceasca lor făcătură – care ne spune că în vremurile de demult în ținuturile dinspre estul Carpaților, au plecat undeva în sud, foarte departe, un popor care se numea ROHMANI, RAHMANI sau BLAJINI. Ei au fost PRIMII oameni de pe pământ și plecând de la noi s-au stabilit undeva tare departe, dar și ei sunt CREȘTINI ca noi, iar cei mai de seamă sihaștri mioritici merg la ei pentru a se adânci în meditații și învățături de taină, de unde nu se prea mai întorc. Spun legendele noastre că acești CREȘTINI NEȘTIUȚI încă de istorie "sunt tot creștini ca noi, dar au luat credința prin Fiul Oii".
Adică românii din secolul XIX știau că neamul lor strămoșesc a fost PRIMUL izvodit de ZIDITOR pe Pământ, fiind iubitor de religia crucii (numită de furi iudeo-creștinism) şi au îndrăgit acest cult care i-a binecuvântat prin Fiul Oii sau Miel, după cum găsim şi în Mitologia românească de Marcel Olinescu. Să precizez că Iisus a fost prezentat printr-un miel în iconografia iudeo-creștină până către sfârșitul secolului VII.
- Va urma în partea a doua –
Sursa: Constantin Olariu Arimin
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Spațiul carpatin, luat într-un sens geografic foarte larg, ca matcă de cultură și civilizație, de unde au roit timp de milenii mai multe grupuri de populații către alte tărâmuri, era cunoscut din cea mai înnegurată antichitate ca ȚARA ZEILOR sau "locul unde s-au născut zeii" fiind un ținut sfânt sau o Țară Sfântă.
Poetul grec Pindar (518-438 î.e.n.) în Ode Olimpiane și Pythiane îl amintește pe confratele Pherenicos din Heracleea, ce a trăit însă în vremuri mult mai vechi lăsându-ne scrise versurile:
"Hiperboreii locuiesc în părţile îndepărtate lângă templul lui Apolo. Ei sunt cu totul nedeprinși la război și se trag, după cum spun tradiţiile, din neamul titanilor celor vechi; ei sunt stabiliți sub suflul cel rece al lui Boreas și cinstesc pe un rege din neamul arimaspilor… la HIPERBOREENI s-au născut ZEII".
Tot în aceste ode ale lui Pindar mai găsim legenda potrivit căreia, TROIA a fost înălțată de HIPERBOREENII conduși de Eac împreună cu zeul Apolo, iar după ce au isprăvit munca s-au întors toți în baștina din nordul ISTRULUI (Dunării - n. r. Carmen Pankau). Ori aceste mituri arată că în secolele VIII-V î.e.n. în lumea grecilor era convingerea de neclintit că la nord de Istru unde locuia neamul HIPERBOREENILOR, era și ținutul unde s-au născut ZEII și ÎNSĂȘI NEAMUL OMENESC, iar unele divinități încă mai sălășluiau în aceste tărâmuri pline de mister; deci ȚARA ZEILOR era ȚARA SFÂNTĂ, așa cum găsim scris de mai multe ori PE TĂBLIȚELE DE PLUMB.
Un alt autor de același neam, Pseudo-Apollodor (secolul II-I î.e.n.) în lucrarea Biblioteca (II,II.5,11 şi 119,120), scrie că "muntele ATLAS este situat în ținutul HYPERBOREENILOR, la nord de Marea Neagră".
Nu există nici un motiv pentru a face altă legătură şi a căuta muntele Atlas în „Atlantida”, textul dezvăluindu-ne că pe Acropole deja se lucra drăcește (adică elinește) la FALSIFICAREA ISTORIEI ȘI MITOLOGIEI LUMII de atunci, astfel ca GRECII cei pretinşi pricepuți și isteți să apară moțul lumii în tot și în toate, iar ceilalți (și în special geții) pe nicăieri.
Aceste mituri au dăinuit în cultura antichității ca un adevăr ce nu putea fi pus la îndoială, fiindcă este reluat de către DIODOR din Sicilia (80-20 î.e.n.) în scrierea Biblioteca istorică, Cartea III, LX, unde găsim o legendă ce ne spune cum a fost împărțit pământul după zidirea lui între cei doi titani, Atlas și Cronos astfel:
"După moartea lui Hyperion – se povesteşte – fiii lui Uranos şi-au împărţit între ei domnia. Cei mai vestiţi au fost Atlas şi Cronos, Atlas a primit domnia de lângă Ocean (Marea Neagră), iar oamenilor de pe acele meleaguri li s-a spus Atlanţi. Atlas şi-a dat numele său şi celui mai înalt munte din ţara sa. Se mai spune despre el că ar fi cunoscut cu deamănuntul legile mişcărilor cereşti, împărtăşind oamenilor şi teoria formei sferice; de aici vine legenda că Atlas duce pe umerii săi pământul… Atlanții care locuiesc în regiunile roditoare pe țărmurile Oceanului, întreceau cu mult – pare-se – pe vecinii lor prin evlavie și prin ospitalitate. Ei pretind că LEAGĂNUL ZEILOR este țara lor... Atlas avu şapte fiice, cărora – după numele lui – li s-a dat un nume comun, ATLANTIDE… Au fost aşezate pe cer şi au primit numele de PLEIADE."
Iscusitul grec ne spune că NEAMUL de lângă Ocean sau Marea Neagră, cum este dovedit din descrierea geografică a ținutului, se numește "ATLANȚI", după întemeietorul țării și a neamului (titanul Atlas), însă atât el cât și ceilalți antici au folosit numele de HIPERBOREAN.
În altă parte a lucrării ne precizează ce se înțelegea atunci prin marea de lângă lacul Meotic (Marea de Azov) – numită "Ocean" – scriind că: ,,regiunile udate de Tanais (Don) şi Istru, pe care antichitatea le numea HIPERBOREENE”, lăsîndu-ne a ghici singuri unde este adevărul pe care a vrut sau nu a vrut să-l spună.
Un alt grec ce i-a fost o perioadă de timp chiar contemporan lui Diodor, capadocianul Strabon (63 î.e.n. – 21 e.n.), ne-a lăsat mărturie în lucrarea Geografia la 1,4,3, următoarele adevăruri din vremea lui: "Cei dintâi care au descris diferite părţi ale lumii spun că HIPERBOREII locuiau deasupra Pontului Euxin, a Istrului şi a Adriei."
Şi cu asta DĂM LA O PARTE ABUREALA sau ceața lui DIODOR, care nu prea știa să scrie cu precizie câteodată, unde este ținutul hiperboreenilor (fiind și ținutul de naștere al zeilor).
Latinul Pliniu cel Bătrîn (23-79 e.n.) este un alt martor al timpurilor trecute, pe care l-am chemat să ne lumineze în calea adevărului despre istoria ocultată a GEȚILOR. Pentru trebuința noastră găsim în lucrarea Naturalis Historie IV, 26 că: "AXA BOREALĂ, în jurul căreia se învîrtea UNIVERSUL, atingea pămîntul la GURILE ISTRULUI, pe teritoriul HIPERBOREENILOR sau GEȚILOR".
Asta știa antichitatea chiar şi în secolul I al erei noastre: că NEAMUL LEGENDAR AL HIPERBOREENILOR era în fapt NEAMUL GET, care a avut de strămoși această SPIȚĂ SCOBORÎTOARE DIRECT DIN ZEI sau TITANI.
Poetul latin Marţial (40-103 e.n.), ne-a lăsat și el mărturie în această direcție, despre strămoșii noștri istorici și adevărați, nu cei boiți de fel de fel de pricepuți cu mințile rătăcite. Într-o epigramă pentru prietenul său Marcellinus, care era soldat în armata romană, scrie: "Soldat Marcellin tu pleci ca să iei pe umerii tăi cerul hiperboreean şi astrele polului getic".
Citatul care se referă la campania militară a romanilor din anul 89 e.n. împotriva geților, este încă o dovadă de cum ne-au falsificat trădătorii de Neam și Țară, adevărata istorie a strămoșilor noștri, fiind al doilea autor ce a lăsat mărturie peste timp că hiperboreenii erau strămoșii geților sau poate o poreclă dată chiar acestora de către pricepuții greci, cam tot așa cum i-au numit și pelasgi.
Același autor numeşte biruința armatelor romane conduse de către împăratului Domiţian asupra mato Gezino, "hiperboreus triumphus" şi mai departe: "De trei ori a trecut prin coarnele perfide ale Istrului sarmatic; de trei ori şi-a scăldat calul în zăpezile GEŢILOR; mereu modest, el a refuzat triumful pe care-l merita şi n-a adus cu sine decât renumele de a fi învins lumea HIPERBOREENILOR".
El face aceleași precizări uluitoare pentru mințile noastre de azi, otrăvite de atâta lat(r)initate, că nu-și mai poate găsi și adevărul un cât de mic loc: HIPERBOREENII sunt strămoșii falnicilor GEȚI, împotriva cărora împăratul roman Domiţian purtase mai multe războaie, sau un alt nume ce era folosit în antichitatea clasică pentru neamul get. Dar asta nu înseamnă că și ei își spunea așa, fiindcă PE TĂBLIȚE și-au scris IDENTITATEA ca falnici GEȚI sau RUMUNI.
Alt izvor, venit din scrierea Stromate a alexandrinului Clement (150-215 e.n.), spune că marele înțelept al geţilor, ZAMOLSIS este de NEAM HIPERBOREEAN.
Şi iarăși mă înădușă năduful pe cei ce ne-au falsificat cu bună știință istoria veche, îndobitocindu-ne cu otrăvurile pregătite de către ticăloșii greci, diverşi papistași, istoricii germani și monstruoșii ca$$z$ari.
Latinul Dio Cassius (155-229), în lucrarea Romaika (Istoria Romei), scrie despre bătăliile purtate de împăratul roman Domițian împotriva geților, că la Tapae, BASOLEO DIOGIO (care conducea armia geților) a fost înfrânt de generalul roman Tettius Iulianus – personaj NĂSCOCIT de el, fiindcă Suetoniu care a scris CU 100 DE ANI ÎNAINTE despre aceleași fapte istorice, prezintă ALTE CĂPETENII. Pentru fapta lui, ce se vrea să rămână în amintirea neamului, romanul își ia numele de Hiperboreanul (victor Hiperboreo namen ab orbe tulit – învingător, a luat de pe lume numele de hiperborean).
Un alt scriitor al antichității tîrzii, Macrobiu (sec. IV-V e.n.), în lucrarea despre Scipio, zice că HIPERBOREENII sunt PELASGI locuind în nordul Traciei. Ori ISTORIA ne spune că aici era hotarul de sud – MESIA – al Dio Getia, adică Țara Sfîntă a vechilor hiperboreeni, sau pelasgi cum i-a scris el cu acest nume venit de la vechii greci.
Cam pentru aceeași perioadă de timp avem mărturia venită și de la poetul latin Claudius Claudianus (370-406 e.n.), care în poemul neterminat De raptu Proserpinae (Răpirea Proserpinei), a scris despre pasărea FENIX plină de mister că își are cuibul în MUNȚII TITANILOR de lângă Ocean (Marea Neagră), adică în CARPAȚII noștri, unde a fost prima împărăție a neamului omenesc condusă de titanul Atlas.
Din dovezile antice scrise prezentate mai înainte, este adeverit faptul istoric odată pentru totdeauna, că ținutul de la nordul Istrului a fost locuit în vechimea timpului pe o perioadă de peste 1000 de ani de un popor pe care grecii l-au numit HIPERBOREAN sau PELASG, însă unii antici fac precizarea explicită că GEȚII erau urmașii acestora!
ZIDIREA NEAMULUI OMENESC
Fiindcă zeilor le era urât de pustietatea pământului, s-au hotărât să-l umple cu ființe vii de tot felul dar și cu plante felurite, iar de folosul acestora trebuia să se bucure Omul, ultima ființă izvodită după chipul și asemănarea lor.
Primul martor pe care îl aduc în fața timpului și a dreptei judecăți a adevărului este poetul latin Publius Vergilius Maro (70 î.e.n.-19 e.n.), ce ne-a lăsat nouă moștenire în Eneida VI, 580, un mit uluitor despre străbunii noștri carpatini sau NEAMUL GET, scriind că este "cel mai vechi popor de pe pămînt (genus anticum terrae) și fiii pămîntului (terrae filli)"!
După câţiva zeci de ani, un alt latin, Marţial în Epigrame IX, 46 – închinate prietenului său Marcellius (care era în armatele romane ale împăratului Domiţian venite la Istru că cotropească Dio Getia în anul 86), îi amintește că va sprijini pe ai săi umeri de viteaz "cerul de nord al hiperboreenilor şi astrele polului getic care de abia se mişcă. Iată şi stâncile lui Prometeu. Iată şi muntele acela faimos în legende. În curînd tu vei vedea toate acestea din apropiere cu ochii tăi proprii. Cînd tu vei contempla aceste stânci în care răsună durerile imense ale bătrînului, vei zice: da, el a fost încă mai tare decât aceste pietre tari, şi la aceste cuvinte tu vei putea să mai adaugi că: acela care a fost în stare să sufere astfel de chinuri, a putut într-adevăr să făurească şi NEAMUL OMENESC."
Să zăbovim o clipă în trecerea timpului și să înțelegem ce a spus latinul: în secolul I al erei noastre TOATĂ ANTICHITATEA ȘTIA că la nord de Istru, în ȚARA ZEILOR, aceștia au izvodit NEAMUL OMENESC, iar titanul Prometeu i-a învățat toate cele trebuincioase, astfel ca oamenii să-și ducă viața pe pământ cu bune și cu rele.
Mitologia greacă a scris despre eroul civilizator că a fost fiul titanului Iapet și al Clymenei, fiică a Oceanului. El fură focul ceresc și-l dăruiește oamenilor, ca aceștia să-și facă viața mai ușoară și mai plăcută. Pentru aceasta, dar și alte fapte de neascultare față de tiranul cerurilor Zeus, este pedepsit de către acesta să fie înlănțuit în muntele Atlas, iar un vultur să vină zilnic să se hrănească ciugulind din ficatul lui care se regenera.
Apollodor din Atena, ce a trăit în secolele II-I î.e.n., a scris că muntele ATLAS unde a fost înlănțuit Prometeu ERA SITUAT în ţara HIPERBOREILOR, el stabilind aceste adevăruri pe baza unor scrieri mai vechi!
!!! Când GRECII s-au decis să falsifice mitologia neamului carpatin ca să se pună ei moțul lumii, L-AU MUTAT și pe Prometeu în Caucazul de la Marea Caspică, hotărând că la nord de Istru era numai sălbăticie și mare pustietate. În unele legende eroul civilizator al neamului omenesc apare ca frate al titanului Atlas, iar chinurile înlănțuirii i-au fost curmate de viteazul "elen" Hercules, ce ar fi săgetat vulturul hămesit, eliberându-l și pe amărâtul pelasg.
În piesa Prometeu înlănţuit, grecul Eschil (525-456 î.e.n.), mutând povestea mai în sud printre pelasgii care le erau vecini, scrie despre eroul carpatin că și-a civilizat neamul său, ce era contemporan cu Cronos. Astfel îi laudă grecul pe pelasgi: că erau atoate-ştiutori, stăpâni ai focului, că Prometeu i-a învățat arhitectura, cărămizile, calendarul, calculul, astronomia, tainele scrierii, creşterea animalelor – toate acestea fiind temelia civilizației antice.
Trebuie să reținem afirmația lui Eschil, că PELASGII cunoșteau TAINA SCRISULUI chiar de la zidirea neamului omenesc, primind-o de la titanul PROMETEU.
Scrierea esenă Arborii este încă o mărturie peste timp, care ne spune că nașterea neamului omenesc a apărut în jurul Carpaților din URIEȘI sau TITANI, după îndrăcita pană a grecilor.
"În zilele de demult, când creația era tânără,/ Pământul era plin de arbori uriași/ Ale căror ramuri ajungeau deasupra norilor/ Și în care sălășluiau Vechii noștri Părinți/ Care au UMBLAT CU ÎNGERII,/ Și au trăit în LEGEA SFÂNTĂ.”
Manuscrisul care nu a suportat ÎNCĂ nimicirea „revelațiilor” mo$zaice, spune explicit că strămoșii GEȚILOR au fost în vremurile de început ale creației FIINȚE CEREȘTI care trăiau împreună cu ÎNGERII ÎN CERURI, de unde s-au pogorît pe pământ, făcându-l pe om după CHIPUL LOR. Şi tot unul din acest neam al urieșilor sau titanilor, PROMETEU, i-a învățat cele arătate mai înainte.
IDEEA zidirii neamului omenesc de către ființele cerești o găsim și în manuscrisul esen Îngeri, care ne spune: "Să lăudăm sfinţii îngeri… Noi lăudăm îngerii care, în primul rând, ascultă gândul şi învăţătura Tatălui Ceresc, ai cărui îngeri au format sămînţa neamurilor. Care au atins sprânceana părintelui nostru ENO şi au călăuzit COPIII LUMINII pe şapte plus şapte căi care duc la Pomul Vieţii…"
Descoperim în scrierile esene că mitul este identic cu ceea ce ne-a transmis și latinul Vergilius cam în aceeași perioadă de timp, iar adevărul ne obligă să tragem concluzia că aceasta era concepția generală a antichității despre apariția neamului omenesc. Însă pricepuții greci au reușit să FALSIFICE în mare parte MITOLOGIA POPOARELOR ANTICE, arătând prin asta ura cu care au lucrat ei împotriva celorlalți, pentru a-și preamări CIOARA VOPSITĂ ÎN ALB, astfel ca să o considere lumea drept porumbel. Chiar în secolul V al erei noastre, când procesul de falsificare a istoriei și culturii geților era în "plin avânt creator”, mai erau unii ce scăpau ceva fărâme din adevăr, așa cum găsim la filozoful grec Proclus (412-485 e.n.), care în Comentarii la Timaios ne-a lăsat mărturie peste timp că TATĂL CERESC a creat totul DUPĂ LEGE: "Urmând sfatul Nopții, aduce cu el un însoțitor și poruncește Legii să îi stea alături precum spune și Orfeu".
Trimiterea este făcută DIRECT LA RELIGIA GEȚILOR, fiindcă ORFEU a fost unul dintre MARII ÎNȚELEPȚI ai neamului mioritic, chiar dacă îndrăciții greci l-au dus în Tracia, pe care au "luminat-o" ei cu pederastia și fățărnicia elenă.
În lucrarea Cratylos același autor repetă ideea din scrierea precedentă: "Orfeu transmite tradiția că Tatăl Ceresc a zidit ÎNTREGUL CREAȚIEI CEREȘTI și a făurit soarele și luna și TOȚI ZEII ÎNSTELAȚI, și a creat elementele de sub lună."
Dacă ne vom mai lăsa aburiți de vedeniile sau basmele ivriților și toate minciunile istorice ale vechilor greci (dar și ale atâtor nemernici din perioada modernă), nu avem cum să scăpăm de acest proces îngrozitor de spălare a creierelor românilor de azi și de maculare totală a istoriei și culturii identitare strămoșești.
Acest adevăr lăsat să ajungă până la noi de izvoarele scrise pomenite mai înainte, l-am descoperit și când am citit tăblițele de plumb găsite la Sinaia.
După luptele de început din vara anului 89 cu armatele romanilor conduse de Fuscus (sau Fusco cum este scris pe tăblița 68), mato Gezino este nespus de amărât pentru neputinţa lui şi a armosei pe care o conducea, considerându-se vinovat în fața sfântului Zabelo pentru nenorocirea venită "Neamului Ales de Dumnezeu"(On Sent Rodie). Conceputul de Neam Ales de Ziditor îl găsim repetat pe tăbliţa 57, care ne-a lăsat o meditație profundă asupra răstignirii lui Ili: "Neamul nostru a fost ales PRIMUL să iasă din gunoaie şi să aducă laude prin MIEL, să se închine şi să ţină Calea Dreaptă. Această cinste nu s-a oprit aici şi a călătorit cu toiagul la urmaşii minunatei MAME a GEŢILOR şi TRACILOR".
Dar aducerea de laude prin Miel (practică ce era în religia străbună) o găsim și într-o povestioară neaoș mioritică – basmele iv$riților fiind numai vedenii, adică adevăruri sacre după drăceasca lor făcătură – care ne spune că în vremurile de demult în ținuturile dinspre estul Carpaților, au plecat undeva în sud, foarte departe, un popor care se numea ROHMANI, RAHMANI sau BLAJINI. Ei au fost PRIMII oameni de pe pământ și plecând de la noi s-au stabilit undeva tare departe, dar și ei sunt CREȘTINI ca noi, iar cei mai de seamă sihaștri mioritici merg la ei pentru a se adânci în meditații și învățături de taină, de unde nu se prea mai întorc. Spun legendele noastre că acești CREȘTINI NEȘTIUȚI încă de istorie "sunt tot creștini ca noi, dar au luat credința prin Fiul Oii".
Adică românii din secolul XIX știau că neamul lor strămoșesc a fost PRIMUL izvodit de ZIDITOR pe Pământ, fiind iubitor de religia crucii (numită de furi iudeo-creștinism) şi au îndrăgit acest cult care i-a binecuvântat prin Fiul Oii sau Miel, după cum găsim şi în Mitologia românească de Marcel Olinescu. Să precizez că Iisus a fost prezentat printr-un miel în iconografia iudeo-creștină până către sfârșitul secolului VII.
- Va urma în partea a doua –
Sursa: Constantin Olariu Arimin
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Este de neîndurat cât de nedrept,de crud suntem lipsiți de cunoașterea istoriei noastre!
RăspundețiȘtergereȘi câtă cerbicie ratată cei care ar avea obligația de a ne invăță
Bună ziua tuturor! "Superbă prezentare... Și mă întreb... Câți dintre tinerii de astăzi mai sunt preocupați să se aplece asupra acestor lucruri...??? Ei nu-și mai cunosc, nici putina istorie, prezentata alambicata în manual de Istorie a l România ei"
RăspundețiȘtergere