Cât privești spre linia orizontului, în tumulii ce se ivesc din câmpie ca niște mușuroaie de cârtiță uriașă, au fost descoperite o mulțime de morminte de pe vremea geţilor, construite cam între secolele V – III î.Hr. (acum 2.300 – 2.500 de ani). Primul mormânt a fost găsit în zona orașului Plovdiv, pe vremea turcilor, în urmă cu peste 100 de ani. De atunci descoperirile se țin lanț. Mormintele sunt împrăștiate peste tot prin Bulgaria, dar în jurul orașului Kazanlâk concentrarea este mai mare, pentru că în apropiere se găsea capitala geţilor odrizi, Seuthopolis („Orașul lui Săuță”, cel care „se dă uța” (stă în șaua lumilor) și care stabilește sensul și direcția și poate schimba mișcarea). Soarta ruinelor acestui oraș antic este un pic tristă.
Orașul a fost descoperit în timpul excavațiilor făcute pentru ridicarea barajului Koprinka. După ce au studiat arheologii ce-au avut de studiat, s-a decis totuși ridicarea barajului, așa că cetatea lui Seuthes al III-lea (Săuță) stă acum pe fundul lacului. Dar, până la morminte se ajunge ușor. Sunt indicatoare din drumul principal și câte un drumeag asfaltat, terminat cu câte o parcare, în apropierea tumulilor.
La Kazanlâk nu se vizitează un mormânt adevărat, ci o copie, dar reprodusă identic după cel adevărat, ce se află lângă una dintre cele mai frumoase necropole descoperite în Bulgaria. Am înțeles că originalul nu poate fi vizitat oricând, ci doar în grupuri organizate, datorită măsurilor speciale luate pentru a proteja situl arheologic. Noi ne-am mulțumit să vedem copia. Forma mormintelor este cam aceeași – sunt două încăperi, un coridor îngust ce te conduce spre o cameră circulară ce adăpostește mormântul propriu zis. Încăperea mi-o imaginam mai mare, dar abia încap trei oameni ce stau în picioare. Ce are special cripta din Kazanlâk sunt frescele ce împodobesc atât coridorul, cât mai ales cupola încăperii circulare. Este desenat aici un banchet funerar – un bărbat și o femeie ce stau așezați, cu mâinile împreunate într-un gest de despărțire sau de însoțire în moarte, cine știe. Cei din jurul lor le aduc ofrande: mâncăruri pe platouri mari, podoabe ascunse în lăzi grele, cai minunați și care de luptă. Alți doi participanți la cortegiu par a cânta la salpinx – trompeta antichității. Deasupra unui brâu ornamental, sunt amintite parcă cavalcadele războinice ale celui decedat, sau i se arată „drumul” către vortexul ce îl cheamă către o altă lume.
Mormântul getic de la Kazanlâk, situat în romantica VALE A TRANDAFIRILOR, din provincia Stara Zagora, a fost descoperit în 1944 și datează din perioada elenistică, aproximativ de la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr. Obiectivul s-a aflat în apropiere de Seutopolis, reședința regelul "trac" (get - n.r. Carmen Pankau) Seutes al II-lea, și a făcut parte dintr-o necropolă getică întinsă. Mormântul sub formă de cupolă are un coridor îngust și o cameră funerară circulară, cu decorații murale reprezentând ritualuri getice specifice acestui eveniment. Frescele sunt capodopere din perioada elenistică aflate în cea mai bună stare de conservare din Bulgaria, potrivit evaluărilor UNESCO. Monumentul este unic în lume, structura sa originală evidențiind evoluția remarcabilă, nivelul culturii și al artei în pictura din Geţia. Mormântul îndeplinește condițiile autenticității, construcția și zidurile au rămas în forma originală, fără să sufere modificări sau adăugări. Picturile murale reprezintă cea mai valoroasă mărturie din Mormântul de la Kazanlâk. Pereții au culoarea ocru deschis (culoarea roșie, folosită încă din mormintele epocii de piatră, sau a bronzului, pentru a arăta „prețul sângelui” magnetic (cu fier) pe care îl avem de plătit) ce contrastează cu pietrele mari, puse în evidență de linii albastre întunecate (culoarea cerului), care creează o atmosferă solemnă înainte de intrarea în coridor și apoi în camera funerară.
Măiestria artistică atinge cel mai înalt nivel în camera principală. Podeaua este de culoarea roșie, piedestalul este amplasat pe un un soclu circular, ce seamănă cu marmura roz. Frescele au fost executate pe baza unui desen preliminar realizat pe ultimul strat fin de tencuială. Chiar și astăzi se pot distinge liniile fine imprimate pe ipsosul umed. Diagrama picturilor arată că acestea nu au fost executate în mod spontan: lucrarea este rezultatul unei compoziții artistice proiectate anterior. Arhitectura și modelul compoziției au fost pregătite ca parte a unei opere de artă integrate. De asemenea, pentru specialiști este clar că ambele compoziții sunt opera unei singure persoane - un „artist arhitect”’. Printre elementele de armură descoperite în necropola regală getică de la Kazanlâk se află și un coif de bronz de tip „CĂCIULĂ GETICĂ” cu vârful întors (sau „Mama Gaya Vultureanca”).
Fresca mormântului regal getic din Kazanlâk are în partea sa inferioară un brâu pe care apare simbolul getic al „Trifoiului cu patru foi” – vechi simbol antic al norocului (Geții de Aur primordiali) aflat și pe scutul lui Decebal, colorat în roșu, galben și albastru. Aceste frunze de trifoi cu patru foi sunt intercalate de bucranii de bour (vechi simbol getic), cu ghirlande de flori în coarne (ca semn al mesajului: la un nou început de lume ai nevoie de noroc, pentru că moartea „paște” de foarte aproape). Monumentul ce datează din secolul al 4-lea î.Hr. și a fost inclus pe lista patrimoniului mondial protejat de UNESCO din 1979. Personajul feminin ce apare așezat în acestă pictură murală este reprezentat pe versoul monedei bulgare de 50 stotinki emise în anul 2005.
Prin riturile funerare specifice, geţii au făcut ca noi să trăim (aproape fără să știm) printre movilele – piramide în care se odihneau căpeteniile din vechime. Așa i-am avut aproape, iar ei au putut să înlesnească prin spirit, trecerea peste momentele de grație ale istoriei noastre zbuciumate.
Sursa: George V. Grigore
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Orașul a fost descoperit în timpul excavațiilor făcute pentru ridicarea barajului Koprinka. După ce au studiat arheologii ce-au avut de studiat, s-a decis totuși ridicarea barajului, așa că cetatea lui Seuthes al III-lea (Săuță) stă acum pe fundul lacului. Dar, până la morminte se ajunge ușor. Sunt indicatoare din drumul principal și câte un drumeag asfaltat, terminat cu câte o parcare, în apropierea tumulilor.
La Kazanlâk nu se vizitează un mormânt adevărat, ci o copie, dar reprodusă identic după cel adevărat, ce se află lângă una dintre cele mai frumoase necropole descoperite în Bulgaria. Am înțeles că originalul nu poate fi vizitat oricând, ci doar în grupuri organizate, datorită măsurilor speciale luate pentru a proteja situl arheologic. Noi ne-am mulțumit să vedem copia. Forma mormintelor este cam aceeași – sunt două încăperi, un coridor îngust ce te conduce spre o cameră circulară ce adăpostește mormântul propriu zis. Încăperea mi-o imaginam mai mare, dar abia încap trei oameni ce stau în picioare. Ce are special cripta din Kazanlâk sunt frescele ce împodobesc atât coridorul, cât mai ales cupola încăperii circulare. Este desenat aici un banchet funerar – un bărbat și o femeie ce stau așezați, cu mâinile împreunate într-un gest de despărțire sau de însoțire în moarte, cine știe. Cei din jurul lor le aduc ofrande: mâncăruri pe platouri mari, podoabe ascunse în lăzi grele, cai minunați și care de luptă. Alți doi participanți la cortegiu par a cânta la salpinx – trompeta antichității. Deasupra unui brâu ornamental, sunt amintite parcă cavalcadele războinice ale celui decedat, sau i se arată „drumul” către vortexul ce îl cheamă către o altă lume.
Mormântul getic de la Kazanlâk, situat în romantica VALE A TRANDAFIRILOR, din provincia Stara Zagora, a fost descoperit în 1944 și datează din perioada elenistică, aproximativ de la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr. Obiectivul s-a aflat în apropiere de Seutopolis, reședința regelul "trac" (get - n.r. Carmen Pankau) Seutes al II-lea, și a făcut parte dintr-o necropolă getică întinsă. Mormântul sub formă de cupolă are un coridor îngust și o cameră funerară circulară, cu decorații murale reprezentând ritualuri getice specifice acestui eveniment. Frescele sunt capodopere din perioada elenistică aflate în cea mai bună stare de conservare din Bulgaria, potrivit evaluărilor UNESCO. Monumentul este unic în lume, structura sa originală evidențiind evoluția remarcabilă, nivelul culturii și al artei în pictura din Geţia. Mormântul îndeplinește condițiile autenticității, construcția și zidurile au rămas în forma originală, fără să sufere modificări sau adăugări. Picturile murale reprezintă cea mai valoroasă mărturie din Mormântul de la Kazanlâk. Pereții au culoarea ocru deschis (culoarea roșie, folosită încă din mormintele epocii de piatră, sau a bronzului, pentru a arăta „prețul sângelui” magnetic (cu fier) pe care îl avem de plătit) ce contrastează cu pietrele mari, puse în evidență de linii albastre întunecate (culoarea cerului), care creează o atmosferă solemnă înainte de intrarea în coridor și apoi în camera funerară.
Măiestria artistică atinge cel mai înalt nivel în camera principală. Podeaua este de culoarea roșie, piedestalul este amplasat pe un un soclu circular, ce seamănă cu marmura roz. Frescele au fost executate pe baza unui desen preliminar realizat pe ultimul strat fin de tencuială. Chiar și astăzi se pot distinge liniile fine imprimate pe ipsosul umed. Diagrama picturilor arată că acestea nu au fost executate în mod spontan: lucrarea este rezultatul unei compoziții artistice proiectate anterior. Arhitectura și modelul compoziției au fost pregătite ca parte a unei opere de artă integrate. De asemenea, pentru specialiști este clar că ambele compoziții sunt opera unei singure persoane - un „artist arhitect”’. Printre elementele de armură descoperite în necropola regală getică de la Kazanlâk se află și un coif de bronz de tip „CĂCIULĂ GETICĂ” cu vârful întors (sau „Mama Gaya Vultureanca”).
Fresca mormântului regal getic din Kazanlâk are în partea sa inferioară un brâu pe care apare simbolul getic al „Trifoiului cu patru foi” – vechi simbol antic al norocului (Geții de Aur primordiali) aflat și pe scutul lui Decebal, colorat în roșu, galben și albastru. Aceste frunze de trifoi cu patru foi sunt intercalate de bucranii de bour (vechi simbol getic), cu ghirlande de flori în coarne (ca semn al mesajului: la un nou început de lume ai nevoie de noroc, pentru că moartea „paște” de foarte aproape). Monumentul ce datează din secolul al 4-lea î.Hr. și a fost inclus pe lista patrimoniului mondial protejat de UNESCO din 1979. Personajul feminin ce apare așezat în acestă pictură murală este reprezentat pe versoul monedei bulgare de 50 stotinki emise în anul 2005.
Prin riturile funerare specifice, geţii au făcut ca noi să trăim (aproape fără să știm) printre movilele – piramide în care se odihneau căpeteniile din vechime. Așa i-am avut aproape, iar ei au putut să înlesnească prin spirit, trecerea peste momentele de grație ale istoriei noastre zbuciumate.
Sursa: George V. Grigore
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu