Silueta unui cal („Căluțul de Cuciulat”) a fost descoperită pictată pe un perete din Peştera Ciuculat (jud. Sălaj). Așa a fost numită la momentul descoperirii: ALTAMIRA ROMÂNIEI. Trecuse ceva peste suta de ani de la descoperirea celebrului plafon pictat policrom de la Altamira (Spania; 1868), iar arheologia româneasca avea să sărbătorească și ea importantul eveniment prin descoperirea picturilor rupestre din Peștera Cuciulat. În anul 1978 au fost descoperite pentru prima dată în țara noastră picturi parietale într-o galerie de peșteră, cu o vechime de peste 12.000 de ani, datate în paleoliticul superior.
Era vorba de PEȘTERA CUCIULAT din Podișul Someșan, pe malul drept al Someșului, cavitate carstică explorată de către o echipă a Clubului de speologie „Emil Racoviță”, din București (echipa de explorare speologică era alcătuită din A. Done, F. Cucu, T. Vădeanu, M. Codrescu și Simona Manolescu). Atunci exploratorii au semnalat prezența în cavernament a mai multor picturi de culoare roșie, posibil realizate cu ajutorul argilei bogată în oxizi de fier („obicei” păstrat în ritualuri, prin diseminarea în morminte a culorii roșii (ocru) peste cei decedați; symbol al fierului din sânge, cel ce se poate „răzvrăti” la ceas de schimbare cosmică de sens a Forței Vieții).
Cele mai „clare” imagini paleolitice se dovedeau a fi imaginea unui cal (numit atunci „CĂLUȚUL DE CUCIULAT”) și a unei feline. În anul următor (1979) speologii au revenit și au completat panoplia picturilor parietale cu imaginea unei păsări (Mama Gaya Vultureanca?) de mărimea unei vrăbii, o leoaică, o pată de culoare care pare a fi o ființă omenească, înaltă de 51 cm și multe alte pete de culoare care sunt greu de determinat ce ar putea reprezenta.
PEȘTERA CU PICTURI RUPESTRE se află localizată la altitudinea de 566 m. și se desfășoară pe 489 m., având o adâncime 44m., sub Culmea Prisnel, în satul Cuciulat (denumire ce poate veni de la „CĂCIULAT” (sau „cu căciulă”, obicei getic de purtare a căciulii cu vârful întors), sau „Cuc –iu – Lat” (ca semn al ZEULUI CUC, ce va călca peste pământul lat (HORA ZEILOR) – Pietrele de moară ale cerului), comuna Letca, din județul Sălaj („sălaj”, ca și casă, adăpost), la 45 km nord-est de orașul Zalău (denumire ce poate simboliza „Za” – „L”-ăul, adică „Au-L” (ca durere) a legăturii de „za” (de Fier) a Lumii materiale „L”, cu Hidra cosmică a cataclismului – păcatul primordial).
Peștera din Cuciulat, aflată în cariera de calcar din zonă, este formată pe trei niveluri: galeria fosilă, unde se află picturile rupestre, care rămăne uscată chiar și după cele mai mari inundații, galeria subfosilă, unde apa pătrunde foarte rar și galeria activă, prin care cursul de apă trece permanent. Dimensiunile sălii cu picturi sunt modeste: 3,70 m lungime și 2,50 m lățime. Delimitarea ei în cadrul galeriei se face mai mult prin coborârea ușoară a plafonului, ceea ce imprimă spațiului respectiv o oarecare autonomie. Totodată, această cornișă a plafonului te obligă, în momentul în care dorești să patrunzi în săliță, să înclini corpul în față. Odată depășit însă acest obstacol, instinctiv ridici capul. Surpriza este extrem de mare pentru că, în acel moment, apare silueta unui cal, pictată pe o suprafață astfel aleasă, pentru ca privirea să cadă aproape perpendincular și în acest fel imaginea să poată fi observată în toată plenitudinea ei.
După anunțarea descoperirilor, în anii următori ultimelor cercetări, peștera a mai fost vizitată de diferite persoane, iar pe pereți au apărut diverse semne care îi ghidau pe vizitatori în subteran. Astfel s-a luat hotărârea în perioada 1983-1984 ca accesul în Peștera Cuciulat să fie blocată cu un grilaj de fier.
„Căluțul de Cuciulat” este o pictură deosebită. Gâtul animalului este puternic arcuit, iar picioarele, mai ales cele posterioare, atât cât sunt conturate, lasă impresia că abia s-au oprit din alergare. Capul animalului reprezentat are un contur ciudat, parcă ar fi un cap de pasăre (are cioc?; posibil animal fantastic: pasărea – reprezentând Cerul și calul cu cele patru picioare – Pământul). O altă pată de culoare ilustrează felina, siluetă ce a fost realizată pe plafonul peșterii (Leoaica Sarmis? – Forța Vieții). Se poate întrevedea botul scurt, specific felinelor, și ceafa animalului. Urechile, mult mai vizibile, sunt redate atât prin culoarea roșie cărămizie, cât și cu câte doua incizii în calcar, în scopul de a le da mai multă profunzime și contur. Picioarele anterioare au suferit cel mai puternic de pe urma proceselor de spălare și degradare de-a lungul timpului. Cu toate acestea, cu un minim efort de imaginație, se poate intui poziția întinsă a lor, precum și faptul că sunt îndepărtate unul față de celălalt.
Cu puțină concentrare se observă poziția celor două animale și faptul că ele se află la distanță unul față de altul. Din acest punct de vedere, ele sunt reprezentate ca și cum ar fi în atac sau în fugă. Aproape de felină se mai observă o pată de culoare de dimensiuni impresionante, cărămizie, care parcă reprezintă o ființă umană. Conturul este foarte estompat, astfel că nu este considerată „autentică”(?). Aceasta are înălțimea de 51 cm și lățimea de 26 cm. Pasărea descoperită are dimensiunile de 21/14 cm. Această apariție este stranie, având în vedere că păsările NU sunt deseori prezente în spațiile de acest gen. Oricum, reprezentarea este în concordanță cu calul și felina. Celelalte reprezentări care se mai găsesc aici, sunt sub forma unor pete de culoare care nu mai pot fi recunoscute ca și forme, cu sensurile lor inițiale.
Una dintre neșansele acestei peșteri „pictate” a fost și existența carierei de calcar din zonă, carieră ce a avansat în timp chiar pe direcția galeriei principale a peșterii, distrugând posibili zeci – sute de metri de cavernament ce adăpostea și alte paleo-picturi preantice, sau urme de locuire a omului preistoric. Acum un întreg afloriment din carieră s-a prăbușit, acoperind singura intrare în peșteră.
„Nu este clar nici măcar de cine aparţine, pentru că intrarea este pe teritoriul administrativ al comunei Letca, iar restul este la comuna Băbeni”, spune primarul comunei Letca, admiţând că nici nu ştie să fi încercat cineva să delimiteze clar limitele de proprietate asupra peşterii. Primarul admite că, nefiind foarte clar regimul juridic al peşterii, nici Primăria Letca, nici Primăria Băbeni, nu se zbat să scoată din anonimat locul, fiecare mizând, probabil, pe iniţiativa celeilalt. Interesul a mai scăzut şi de la apariţia „concurenţei” (Peștera Coliboaia).
Arheologul Ioan Bejinariu, de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, spune că pe lângă interesul publicului şi al cercetătorilor, PEŞTERA DE LA CUCIULAT şi-a pierdut şi statutul de unicat în Europa Centrală şi de Est după ce, în anul 2009, în judeţul Bihor, au fost descoperite picturi rupestre în Peştera Coliboaia. „În plus, picturile din Bihor sunt şi mai vechi decât cele de la Cuciulat, estimându-se că SUNT CHIAR CELE MAI VECHI DIN LUME – datând de aproximativ 30.000 de ani” (!), explică arheologul.
Peștera Cuciulat mai are câteva „dezavantaje”: „Este şi foarte întortocheată, accesul fiind dificil şi pentru speologii bine echipaţi”, spune Bejinariu. Despre această peșteră a scris mai pe larg cercetătorul Marin Cârciumaru, în studiul său: „Mărturii ale artei rupestre preistorice în România”, publicat în 1987. Potrivit autorului, peştera era cunoscută de localnici încă înainte de primul război mondial, însă, ea a fost practic redescoperită în anul 1978, de echipa de speologi amatori din cadrul Clubului „Emil Racoviţă”, de pe lângă Casa de Cultură a Studenţilor „Grigore Preoteasa” din Bucureşti.
„Este singura descoperită până acum în România care a conservat o pictură specifică neoliticului”, explica arheologul Ioan Bejinariu, de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău. Acesta adaugă faptul că peştera este UNICĂ în toată Europa Centrală, deoarece reprezintă o verigă de legătură între mult mai mediatizatele descoperiri de peşteri cu picturi rupestre (pe pereţi) din Franţa, Spania şi Rusia.
Acum, din cauza INDIFERENŢEI, frontul fostei cariere de calcar din zonă s-a prăbuşit, ascunzând ochiului intrarea în peşteră. În acest context nici nu e sigur dacă picturile rupestre au mai supravieţuit.
Arheologul Ioan Bejinariu e de părere că, oricum, peştera NU ar trebui deschisă publicului larg. „Echilibrul interior al acestor peşteri este foarte fragil. Chiar şi în peşterile proprietate privată cum este Altamira există reguli stricte”, a explicat acesta. Bejinariu crede că cea mai bună variantă ar fi crearea, în apropiere, a unei galerii-replică cu reproduceri după picturile originale, cu destinație turistică. În acest moment nimeni nu poate spune cu exactitate cine are în administrare peştera.
Laura Opriş, purtătorul de cuvânt al Consiliului Judeţean (CJ) Sălaj, a declarat că, până la un moment dat, cariera de calcar împreună cu peştera se aflau în administrarea SC Cominex Nemetalifere SA Cluj. Directorul sucursalei din Jibou a societăţii, Adrian Matei, a confirmat acest lucru, dar a precizat că atât peştera, cât şi vechea carieră, au fost predate Primăriei Băbeni. Primarul din Băbeni spune că, într-adevăr, vechea carieră a fost predată Primăriei Băbeni, însă în procesul verbal de predare-primire nu se vorbeşte nicăieri despre peşteră. Peştera figurează pe teritoriul comunei Letca. Primarul de aici spune însă că nu i-a fost niciodată comunicat oficial că peştera se află în administrarea comunei. Valeria Lehene, referent de specialitate în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Sălaj confirmată faptul că peştera cu picturi rupestre este un MONUMENT DE INTERES NAŢIONAL. Însă nici ea nu a putut să ne spună CINE o are în administrare. Nici măcar Tiberiu Marc, preşedintele Consiliului Judeţean Sălaj NU ştie acest lucru. „Am încercat şi eu să aflu cine este administratorul. Fără rezultat însă”, a declarat Tiberiu Marc.
Specialiștii susțineau atunci, în anul 1978, că peștera de la Cuciulat este unică în Europa Centrală, putând fi asemuită cu celebrele peștere din Altamira (în Spania), Lascaux, Rouffignac și Chauvet (în Franța), fiind un fel de Altamiră a României. Între timp, în anul 2010, o echipă de speologi români a descoperit în PEȘTERA COLIBOAIA paisprezece (14) desene rupestre ce înfățișau animale preistorice. Deoarece Peștera Chauvet din Franța deținea până în acel moment recordul de vechime, câțiva speologi francezi au sosit imediat la COLIBOAIA pentru a studia descoperirea. Aceștia nu au avut de ales decât să constate AUTENTICITATEA picturilor rupestre. Vechimea lor este de peste treizeci și cinci de mii (35.000) de ani, desenele fiind făcute de „…CEA MAI VECHE CULTURĂ EUROPEANĂ”, după cum spunea chiar Jean Clottes, specialist UNESCO.
Totuși, Peştera Cuciulat reprezintă un reper istoric important, nu doar românesc, cu chiar european și mondial. Cu intrarea acoperită de bolovanii carierei ce o „macină”, ea se protejează astfel de orice intrare nedorită. În prezent, doar o reconstituire a sa în incinta unui muzeu mai poate să ofere celor dornici de taine și mistere siluetele pictate în paleolitic.
Pentru cei interesaţi să vadă cum arată pictura din peştera de la Cuciulat, o replică a unei părţi din galeria superioară a fost realizată de specialiști și inclusă în expoziţia de bază a MUZEULUI JUDEŢEAN DE ISTORIE ŞI ARTĂ ZALĂU, inaugurată în mai 2014.
Replica include, pentru plasticitate, şi un manechin ce întruchipează un „artist al peşterilor”, surprins în timpul actului de creație. Astfel mai pot fi admirate astăzi picturile parietale din „Altamira României”, Peștera Cuciulat din jud. Sălaj. Aici, la Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, tronează pe pereții de peșteră reconstituiți de specialiști faimosul „CĂLUȚ DE CUCIULAT”, felina, pasărea, silueta umană.
Numai cu pasiune și dăruire se mai poate face câte un pas pe cărarea ce ne leagă de strămoși. Iată că la Zalău s-a găsit o cale, iar turiștii și cei pasionați de istorie pot vedea aceste picturi vechi de 12 000 de ani, chiar dacă peștera unde au fost descoperite nu poate fi vizitată. Sperăm că, în adânc, picturile sunt în bună stare și strălucesc încă enigmatic…
Sursa: George V. Grigore
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Arheologul Ioan Bejinariu, de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, spune că pe lângă interesul publicului şi al cercetătorilor, PEŞTERA DE LA CUCIULAT şi-a pierdut şi statutul de unicat în Europa Centrală şi de Est după ce, în anul 2009, în judeţul Bihor, au fost descoperite picturi rupestre în Peştera Coliboaia. „În plus, picturile din Bihor sunt şi mai vechi decât cele de la Cuciulat, estimându-se că SUNT CHIAR CELE MAI VECHI DIN LUME – datând de aproximativ 30.000 de ani” (!), explică arheologul.
Peștera Cuciulat mai are câteva „dezavantaje”: „Este şi foarte întortocheată, accesul fiind dificil şi pentru speologii bine echipaţi”, spune Bejinariu. Despre această peșteră a scris mai pe larg cercetătorul Marin Cârciumaru, în studiul său: „Mărturii ale artei rupestre preistorice în România”, publicat în 1987. Potrivit autorului, peştera era cunoscută de localnici încă înainte de primul război mondial, însă, ea a fost practic redescoperită în anul 1978, de echipa de speologi amatori din cadrul Clubului „Emil Racoviţă”, de pe lângă Casa de Cultură a Studenţilor „Grigore Preoteasa” din Bucureşti.
„Este singura descoperită până acum în România care a conservat o pictură specifică neoliticului”, explica arheologul Ioan Bejinariu, de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău. Acesta adaugă faptul că peştera este UNICĂ în toată Europa Centrală, deoarece reprezintă o verigă de legătură între mult mai mediatizatele descoperiri de peşteri cu picturi rupestre (pe pereţi) din Franţa, Spania şi Rusia.
Acum, din cauza INDIFERENŢEI, frontul fostei cariere de calcar din zonă s-a prăbuşit, ascunzând ochiului intrarea în peşteră. În acest context nici nu e sigur dacă picturile rupestre au mai supravieţuit.
„În peşteră nu a mai intrat niciun expert din 1979. Aşa că este posibil ca datorită excavaţiilor şi apei infiltrate, picturile să se fi deteriorat”, spune, pesimist, arheologul Ioan Bejinariu. Primarul din Letca mai spune că este cu mâinile legate. „Nu ştiu cine o administrează. E adevărat că peştera se află în PATRIMONIUL NAŢIONAL şi că în Monitorul Oficial e trecută în unitatea administrativ-teritorială a comunei Letca. Însă, nici CEI DE LA CULTURĂ nu mi-au trimis o hârtie oficială în care să mi se spună că proprietarul e comuna Letca. Dacă ar fi fost aşa, am fi demarat unele proiecte. Pentru că toţi spun că e importantă şi valoroasă, dar totul se opreşte aici”, spune edilul-şef al comunei.
Arheologul Ioan Bejinariu e de părere că, oricum, peştera NU ar trebui deschisă publicului larg. „Echilibrul interior al acestor peşteri este foarte fragil. Chiar şi în peşterile proprietate privată cum este Altamira există reguli stricte”, a explicat acesta. Bejinariu crede că cea mai bună variantă ar fi crearea, în apropiere, a unei galerii-replică cu reproduceri după picturile originale, cu destinație turistică. În acest moment nimeni nu poate spune cu exactitate cine are în administrare peştera.
Laura Opriş, purtătorul de cuvânt al Consiliului Judeţean (CJ) Sălaj, a declarat că, până la un moment dat, cariera de calcar împreună cu peştera se aflau în administrarea SC Cominex Nemetalifere SA Cluj. Directorul sucursalei din Jibou a societăţii, Adrian Matei, a confirmat acest lucru, dar a precizat că atât peştera, cât şi vechea carieră, au fost predate Primăriei Băbeni. Primarul din Băbeni spune că, într-adevăr, vechea carieră a fost predată Primăriei Băbeni, însă în procesul verbal de predare-primire nu se vorbeşte nicăieri despre peşteră. Peştera figurează pe teritoriul comunei Letca. Primarul de aici spune însă că nu i-a fost niciodată comunicat oficial că peştera se află în administrarea comunei. Valeria Lehene, referent de specialitate în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Sălaj confirmată faptul că peştera cu picturi rupestre este un MONUMENT DE INTERES NAŢIONAL. Însă nici ea nu a putut să ne spună CINE o are în administrare. Nici măcar Tiberiu Marc, preşedintele Consiliului Judeţean Sălaj NU ştie acest lucru. „Am încercat şi eu să aflu cine este administratorul. Fără rezultat însă”, a declarat Tiberiu Marc.
Specialiștii susțineau atunci, în anul 1978, că peștera de la Cuciulat este unică în Europa Centrală, putând fi asemuită cu celebrele peștere din Altamira (în Spania), Lascaux, Rouffignac și Chauvet (în Franța), fiind un fel de Altamiră a României. Între timp, în anul 2010, o echipă de speologi români a descoperit în PEȘTERA COLIBOAIA paisprezece (14) desene rupestre ce înfățișau animale preistorice. Deoarece Peștera Chauvet din Franța deținea până în acel moment recordul de vechime, câțiva speologi francezi au sosit imediat la COLIBOAIA pentru a studia descoperirea. Aceștia nu au avut de ales decât să constate AUTENTICITATEA picturilor rupestre. Vechimea lor este de peste treizeci și cinci de mii (35.000) de ani, desenele fiind făcute de „…CEA MAI VECHE CULTURĂ EUROPEANĂ”, după cum spunea chiar Jean Clottes, specialist UNESCO.
Totuși, Peştera Cuciulat reprezintă un reper istoric important, nu doar românesc, cu chiar european și mondial. Cu intrarea acoperită de bolovanii carierei ce o „macină”, ea se protejează astfel de orice intrare nedorită. În prezent, doar o reconstituire a sa în incinta unui muzeu mai poate să ofere celor dornici de taine și mistere siluetele pictate în paleolitic.
Pentru cei interesaţi să vadă cum arată pictura din peştera de la Cuciulat, o replică a unei părţi din galeria superioară a fost realizată de specialiști și inclusă în expoziţia de bază a MUZEULUI JUDEŢEAN DE ISTORIE ŞI ARTĂ ZALĂU, inaugurată în mai 2014.
Replica include, pentru plasticitate, şi un manechin ce întruchipează un „artist al peşterilor”, surprins în timpul actului de creație. Astfel mai pot fi admirate astăzi picturile parietale din „Altamira României”, Peștera Cuciulat din jud. Sălaj. Aici, la Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, tronează pe pereții de peșteră reconstituiți de specialiști faimosul „CĂLUȚ DE CUCIULAT”, felina, pasărea, silueta umană.
Numai cu pasiune și dăruire se mai poate face câte un pas pe cărarea ce ne leagă de strămoși. Iată că la Zalău s-a găsit o cale, iar turiștii și cei pasionați de istorie pot vedea aceste picturi vechi de 12 000 de ani, chiar dacă peștera unde au fost descoperite nu poate fi vizitată. Sperăm că, în adânc, picturile sunt în bună stare și strălucesc încă enigmatic…
Sursa: George V. Grigore
Adaptare și foto: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu