”ROMÂNIA ESTE O PEPINIERĂ DE GENII”, DEZASTRUL ESTE PRODUS DE CEI MEDIOCRI

Noi credem ca sunt ființe de lumină pentru că răspândesc prin munca lor inspirație, credința în efortul lor creator, dorința de a face bine în lume și iubire. Cu aspirații mereu mai înalte, ei participă la o lucrare interioară, neîntreruptă, de a se dezvolta și a înainta în cunoaștere.

„Tot ceea ce este valoros într-o societate umană depinde de oportunitatea acordată individului de a se dezvolta. Tot ceea ce este grandios și plin de inspirație este creat de individul ce poate lucra în largul său.” Albert Einstein

AURUL CENUȘIU NU ZACE ÎN PROSTIA, MANELISMUL ȘI SUBCULTURA PROMOVATĂ DE TELEVIZIUNI

Albert Einstein a vorbit la patru ani. Cam tot la fel și Lucian Blaga. Isaac Newton a luat note mici în primele clase, iar profesorii l-au catalogat pe Thomas Edison ca fiind un elev mediocru. Winston Churcil a rămas repetent în clasa a șasea, iar Lev Tolstoi a fost dat afară din facultate. Luis Pasteur a absolvit Royal College cu rezultate mediocre la chimie. Lista cu nume de referință în istoria civilizației, care au contribuit la dezvoltarea omenirii grație geniului cu care au fost hărăziți, dar al căror talent a trecut neobservat de dascăli în perioada de formare, este lungă. Istoria abunda de întâmplări dramatice din viața oamenilor de geniu a căror recunoaștere s-a făcut, adeseori, post mortem. De ce?

Pentru că marile talente nu intră în tiparele după care se măsoară, în mod obișnuit, oamenii. Numărul celor care ar fi putut fi consemnați în lista cu genii care au revoluționat societatea umană ar fi putut fi cu mult mai mare dacă talentul acestora ar fi fost descoperit la timp și ajutat să se dezvolte. Lipsa unui cadru de educare și afirmare adecvat înzestrării lor deosebite a dus la pierderi incomensurabile în istoria omenirii. Recomandarea 1284 din anul 1994 a Consiliului Europei este o recunoaștere a situației defavorizate a copiilor supradotați și a necesității de a le asigura acestora condiții de învățământ adecvate, care să le permită să-și pună în valoare, pe deplin, potențialul creator, talentele.

Studiile și observațiile făcute de-a lungul timpului au demonstrat că tinerii supradotați și talentați formează o categorie cu nevoi speciale, deoarece ei se confruntă cu probleme specifice în sistemul obișnuit de educație. Lipsa unui cadru adecvat înzestrării lor cu totul aparte poate duce, „pe de o parte, la pierderea înaltului lor potențial creativ și, pe de altă parte, există riscul apariției alienării, riscul abandonului școlar și al dezvoltării unui comportament antisocial”, după cum se precizează în răspunsul Comitetului de Miniștri adresat Consiliului Europei, în decembrie 2004.

Matematicianul Florin Colceag, președintele EDUGATE (Consorțiul Roman pentru Educația Copiilor și Tinerilor Supradotați și Talentați) și al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii și Cercetări Avansate Gifted Education) apreciază, conform datelor publicate în cercetări recente, ca 5%-10% din populația lumii sunt persoane supradotate. Dintre aceștia, doar 2% se diferențiază prin potențial creator sau talente extrem de mari.
„Experiențele au demonstrat că dezvoltarea economică, socială și culturală este în directă legătură cu dezvoltarea educației copiilor supradotați și talentați”, afirma cu convingere „antrenorul” a sute de olimpici internaționali care au dus faima României în lume. Țările aflate acum în topul clasamentelor care indică gradul de dezvoltare al societății umane sunt cele care au dezvoltat economii funcționale folosindu-se de potențialul creator al oamenilor de excepție.

ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ ARE ”GENIUL” TĂRĂGANELILOR

Primele centre de „gifted education”, orientate către științe s-au dezvoltat în SUA, Australia, China, fosta URSS, dar și în unele tari europene. În Austria, Spania, Franța, Anglia, Croatia, există acum centre dedicate acestui sistem de educație. Rețeaua de instituții dedicate „gifted education” s-a extins de la grădinițe până la nivel postuniversitar. În ultimii ai, au trecut la dezvoltarea sistemului și Turcia, Emiratele Arabe, Republica Sud Africa etc. Între vecinii noștri, în dezvoltarea sistemelor de educație a copiilor supradotați, se remarca Serbia, Slovenia, Polonia, Ungaria și Cehia. În România se fac proiecte „mărețe” pentru copiii supradotați, dar niciunul nu a căpătat contur dincolo de declarațiile efemere ale politicienilor sau ale celor care s-au perindat pe la conducerea Ministerului Educației. Oficialii Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului pasează de la unii la alții responsabilitatea centrelor de excelență înființate, pe rând, în 2001 și 2003.

Cristian Mirescu, directorul Consiliului National pentru Curricula și Evaluare în Învățământul Preuniversitar, REFUZĂ SĂ RĂSPUNDĂ LA ÎNTREBĂRI, pe motiv că se ocupă cu aceste centre de excelență de-abia din 20 august a.c.
„Întrebați-o pe dna Preoteasa, pentru că dânsa a gestionat acest domeniu până acum.”
Liliana Proteasa, directorul învățământului preuniversitar din cadrul MECT, se protejeaza cu argumente: „Hotărârile de înființare a centrelor de excelenta nu au devenit funcționale. Centrul National de Excelență, care trebuia să coordoneze centrele regionale, nu a funcționat niciodată. A fost o problema de sediu. S-a dat concurs pentru postul de director, dar lucrurile nu au mai continuat. Centrele au rămas în coordonarea inspectoratelor școlare.” În plus, explica interlocutoarea noastră, „nici nu s-a făcut o analiza științifică a ceea ce înseamnă supradotarea. Noi ne-am ocupat doar de olimpiade.”
Nici psihologii din Romania nu au prea multe de spus în privința tinerilor supradotați. În cabinetele de consiliere școlară, nu se fac evaluări menite sa identifice tinerii supradotați.
Mariana Caluschi, președinta Asociației Psihologilor de Familie caută, la rându-i, justificări:

„Specialiștii din cabinetele de consiliere școlară au foarte multi elevi arondați. Aproximativ 800 de elevi. Și nici nu dispun de sisteme speciale de testare a copiilor supradotați. În plus, această depistare ar putea fi tardivă în cadrul școlii. Familia este mediul în care se pot face observații timpurii asupra potențialului și talentelor copiilor. De aceea ne implicam în dezvoltarea rețelei psihologilor de familie.”

Propuneri sunt multe. La începutul acestui an, a intrat în vigoare chiar și o lege privind educația tinerilor supradotați și capabili de performanță înaltă. Legea nr. 17/2007 susține înființarea unui Centru National de Instruire Diferențiată. Nimeni nu a trecut la fapte, pentru că nu există niciun ban alocat de la buget. Între timp, din România pleacă tot mai mulți tineri supradotați.
Politicienii își aduc aminte de ei în campaniile electorale, când propun proiecte fantasmagorice pentru oprirea hemoragiei de creiere din Romania și atragerea celor plecați peste hotare să-și pună talentele în slujba altora.

«GIFTED EDUCATION»

La nivel global există o rețea vastă de instituții școlare și universitare integrate în programul „gifted education”:

• Organizatii mondiale: WCGTC: World Council for Gifted and Talented Children;
• Organizatii continentale: ECHA: European Council for High Ability, pentru Europa;
• Organizatii regionale si centre de cercetare: NAGTY: National Academy for Gifted and Talented Youth, pentru Marea Britanie.

În România, există o rețea de Centre de Excelență pentru Tineri Capabili de Performanță, înființată prin ordine ale miniștrilor educației în mai multe orașe de reședință (București, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Ploiești, Sibiu, Timișoara), care funcționează în subordinea sau în colaborare cu inspectoratele școlare județene.
Cea mai cunoscută organizație pentru educarea supradotaților este IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii si Cercetari Avansate Gifted Education). IRSCA Gifted Education a lansat primul Program National Gifted Education. Acesta urmărește să ofere o educație copiilor supradotați și talentați, potrivită nevoilor lor speciale.

Aici puteți citi povestea unuia dintre copii: https://violonist.wordpress.com/
”Mediul haotic în care trăim este o provocare suplimentară pentru copii, îi face să lupte cu reprimările sistemului. Avem nevoie de o revoluție în orizontul de așteptări” Florian Colceag
În perioadele de haos apar cele mai multe genii. Explicația este dată de faptul că oamenii trebuie să facă față unor situații cu totul deosebite, incerte, care le favorizează dezvoltarea intelectuală. România, la fel ca Israel, Rusia, China, India, beneficiază de o categorie specială de copii, cu inteligențe deosebite. Aceștia pot fi strategii de mai târziu, dacă sunt bine antrenați.

Cu toate ca PROCENTUL copiilor supradotați din Romania ESTE DUBLU fata de media europeana, micuții cu abilități excepționale riscă să ajungă adulți ratați sau infractori, pentru că statul nu știe sau nu vrea să le fructifice talentul.

Studiile arată că 4% dintre copiii născuți și crescuți în România sunt supradotați, în timp ce pragul european este de doar 2%. Părintii nu știu cum să-i crească pe acești copii cu IQ-ul mult peste medie și, chiar dacă ar ști, nu au unde sa-i școlească pe măsura performanțelor.
„Eu am găsit, într-un sat, un copil de țigan. Nu știa să scrie, nici să citească, dar îi bătea la șah pe toți din scoală. Am mai întâlnit unul care abandonase școala din cauză că părinții nu aveau bani. Dar copilul acela avea un avans de opt ani față de cei de vârsta lui”.
Autoritățile recunosc ca elevii au posibilitati limitate de dezvoltare în România. „Au olimpiade și concursuri școlare… mai sunt școlile de excelență. Și cam atât”, spune Marian Banu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Școlar Județean al Municipiului București. Colceag poate fi numit „descoperitorul de genii”. Din 1984 se ocupă de pregătirea copiilor pentru olimpiadele de matematică și, tot de atunci, le testează capacitățile, prin metode științifice, celor care dau semne de precocitate în gândire.

Un studiu realizat de Universitatea din Connecticut arata ca 50% dintre copiii foarte inteligenți fie ajung infractori, fie se ratează social. Dacă IQ-ul lor este de 200, nu-și găsesc un corespondent cu care să comunice printre colegii cu IQ de cel mult 120.
„Copiii foarte inteligenți au stârnit întotdeauna invidia colegilor, așa că foarte mulți au probleme de adaptare socială. Și asta e valabil și în România. Dacă nu se face ceva urgent, ne paște un dezastru! Fluctuațiile cauzate de plecarea părinților în străinătate, care atrage de multe ori îndepărtarea acestor copii de mediile intelectuale, ne duc la pierderea potențialului de lider.”

Profesorul Colceag care are o experiență de două decenii în educația copiilor supradotați, a pregătit generații întregi de olimpici la matematică, din care îi poate enumera pe degete pe cei care au rămas în România. Totuși rata de pierdere a copiilor și tinerilor supradotați din România este sensibil mai mică decât media mondială. care depășește 50% dintre copiii excepționali.

Crizele mondiale nu pot fi rezolvate de mediocri. Chiar dacă, de la 2-3 ani, copilul e curios, afectuos, etic, plin de umor, creativitate și spirit de inițiativă, în timp, fără susținere morală, alege să își nege abilitățile doar pentru a intra „în rând cu lumea“. Rezultatul: o uriașă risipă de potențial uman. Legea nr. 17/2007 pentru susținerea unui Centru National de Instruire Diferențiată a adus, pâna acum, doar speranța. În ciuda rezultatelor mediocre la evaluările internaționale, centrul întârzie să apară, iar tinerii supradotați aleg exodul. În România, instituțiile dedicate educației copiilor cu IQ, EQ și SQ peste medie, de la grădiniță până la nivel postuniversitar, sunt, practic, inexistente. O explicație este faptul ca nu am reușit să ne rupem complet de „clasa muncitoare care merge-n paradis“ și nici să respectăm specialiștii. „Această atitudine își trăiește ultimele zile. Crizele mondiale nu pot fi rezolvate cu mediocri, ci cu oameni cu abilitați înalte, antrenați să facă față la provocarea complexității și dinamicii imprevizibile a schimbărilor“, avertizează Florin Colceag, pentru care viitorul aparține sistemului „gifted education“.

Profesorul în vârstă de 58 de ani a pregătit copii cu performante în matematică, punând umărul la cucerirea a zeci de medalii de aur la olimpiadele internaționale. Are peste 20 de ani experiență în educația copiilor supradotați, fiind și președinte al Edugate și al recent înființatului IRSCA Gifted Education România, instituție care vine în ajutorul copiilor supradotați.

Avem un sistem politic care ÎNCURAJEAZĂ MEDIOCRITATEA”, spune un om de care se leagă destinele multor generații de tineri geniali ai României. În sprijinul afirmației sale vine un episod din 2002, când tinerii români care au studiat în străinătate au revenit în ţară cu speranța de a schimba ceva.
Numai că politrucii au reușit să distrugă această prețioasa comunitate în formare, înăbuşind un soi de REVOLUŢIE PAŞNICĂ, INTELECTUALĂ, de care România avea şi are nevoie. Despre tumoarea mediocrităţii, nevoia şi şansele României de a se schimba.

De ce îşi pierde România tinerii valoroşi? Nu există soluţii pentru păstrarea lor în ţară sau pentru recuperarea lor din străinătate?
Florian Colceag: Deficienţa majoră a sistemului de învăţământ românesc este că nu este adaptat la piaţa muncii, iar tinerii nu se pot angaja conform valorii lor. Nu există sistemul în care angajatorii să ceară sistemului de învăţământ să îi pregătească tineri cu abilităţi. Facultăţile nu solicită liceului, liceul nu solicită gimnaziului. Talentul trebuie descoperit şi dezvoltat încă de când copilul este la grădiniţă.

ATUNCI, CUM ARATĂ UN SISTEM DE ÎNVĂŢĂMÂNT SĂNĂTOS?

Exemple sunt Singapore și, din Europa, Finlanda, care au preluat modelul impus în Commonwealth. Regula de bază este promovarea unei educații axate pe copil, pentru dezvoltarea abilitaților individuale.
Dați de înțeles că, la noi, educația nu se bazează pe copil. Atunci pe ce se pune accent?

Sistemul de învățământ clasic produce tineri care sunt ca o banală piesă într-un angrenaj. Adică sunt substituibili. Este un tip de educație industrială. Industria cerea muncitori pe bandă și dacă unul era prea bun, deranja. Se creează o masă educatională amorfă: buni soldați, buni muncitori. Acest sistem nu permite niciun fel de dezvoltare. Este nevoie de oameni capabili, care să dezvolte nișe de piața, să conducă, să organizeze.
Avem nevoie de acești oameni. Dar nu este posibil ca tocmai genialitatea lor să deranjeze?
Din păcate, acești tineri au parte de adversitatea unei societăți mediocre. Conducătorii se tem că aceștia le pot amenința poziția și adoptă un comportament defensiv. Avem de-a face cu o mișcare de pendulare, în care societatea civilă aduce un proiect și vechea paradigmă de liberi o înăbușă.
În aceste condiții, la care am adăuga instabilitatea financiară, mai sunt tinerii români de afară deciși să revină și se încerce să schimbe ceva?

În 2002, la Teatrul Naţional, a fost a întâlnire a tinerilor care au studiat afară. Atunci, ei și-au oferit serviciile României. Întâlnirea a fost urmată de o reacție, de o atitudine descurajantă din partea politicului, carte i-a determinat pe aceşti tineri să acţioneze separat, nu împreună, cum era de preferat. A fost un exemplu de agresivitate totală împotriva acestei comunităţi în formare. Timp de un an, ei au încercat să se angajeze în sistemul de stat, pe salariu momentului, de 100 de dolari pe lună. Nicio structură guvernamentală nu le-a deschis porţile. În plus, nici acum mulţi dintre care au fost în străinătate şi chiar au învăţat nu îşi pot echivala studiile.

Spuneţi că speraţi să vedeţi momentul când aceşti tineri se vor întoarce şi vor face parte din sistemul decizional. Oare se va întâmpla asta curând?
Eu cred că da, pentru că mulţi văd starea aceasta drept o mare provocare.
Totuşi, există semne de schimbare?
Se întâmplă şi lucruri bune. Am fost plăcut surprins să aflu că, de curând, a trecut de Senat o lege care promovează programele individualizate pentru copiii cu abilităţi înalte. A fost o decizie internă, ceea ce înseamnă că şi unii dintre cei implicaţi politic doresc schimbarea. Şi noi, cei de la EDUGATE, am propus o lege pentru schimbarea sistemului de învăţământ, numai că doamna ministru (n.r. Ecaterina Andronescu) a dat impresia, la o întrunire recentă de la Braşov, că ştie de el, dar nu l’a citit.

Pe scurt, de ce avem nevoie noi, ca ţară?
Avem nevoie de o revoluţie în orizontul nostru de aşteptări. Să ne dorim respect, mediu sănătos, vecini buni, conducători capabili, o viaţă decentă şi un viitor pentru copiii noştri, în loc de bogăţie multă şi putere. Trebuie să investim în tineri inteligenţi, pentru că aceştia îţi pot întoarce înzecit investiţia mai târziu.
Să fie de vină moştenirea comunistă?
Nu neapărat. Să luăm exemplul Chinei, care s-a ridicat enorm în ultimul timp, tocmai datorită unei politici de stat care încurajează tinerii geniali, care au studiat afară, să revină în ţară. Aceştia au formulat principiile datorită cărora China a ajuns o imensă putere economică, reuşind să reziste chiar şi actualei crize. Chiar şi state cu un regim autocrat, ca ţările arabe, au decis să investească în tineri, să îi trimită spre formare în alte ţări şi să îi aştepte acasă pentru a face performanţă.

Dar revenim la puterea celor mediocri.
Ştiţi ce se întâmplă când un mediocru ajunge într’o funcţie publică? Chiar dacă e bine intenţionat, se află în imposibilitate de a face ceva, deoarece nu înţelege problemele societăţii. În acest moment, celor mai mulţi dintre aceştia le vine ideea de a face măcar ceva pentru ei, în sensul financiar. O demonstrează topurile bogaţilor. Acest mediocru angajează un alt mediocru, nu un om capabil, fiindu’i teamă că îşi poate pierde postul. Iar angajatul îşi va linguşi şeful, simţind oricând că acesta îl poate da afară. De schimb constructiv de idei între cei doi nici nu poate fi vorba, deci nici de vreun orizont de dezvoltare socială. Un exemplu este politica. Oamenii care îl susţin material sau altfel pe unul dintre candidaţi vor fi răsplătiţi prin funcţii publice. Un om care a lipit afişe poate deveni şef al nu ştiu cărui departament, fără a avea nicio competenţă. De aceea avem nevoie de o revoluţie în orizontul de aşteptări.

CÂT NE COSTĂ LIPSA DE PERFORMANŢĂ ÎN EDUCAŢIE?

Ne costă enorm că nu lucrăm pe un program de educaţie modern. Chiar la propriu, în sens economic. Am pierdut posibilitatea de a dezvolta o economie prosperă pentru că românii noştri nu au fost educaţi să fie respectuoşi, punctuali, să aibă deschidere către nou, să asculte, dar şi pentru că oamenii capabili s’au lovit de o atitudine pasivă sau chiar agresivă din partea statului.

Atitudine agresivă faţă de cei care vin cu sufletul, sistem de învăţământ neperformant, conducători mediocri. Unde e soluţia?
Trebuie să ne asumăm schimbarea. După 1990, am avut parte doar de conducători de pe vremea lui Ceauşescu, care doar au estetizat un regim. Suntem în pragul colapsului, din punct de vedere al forţei de muncă şi, în ritmul acesta, putem pierde încă un milion de tineri. Poate părea surprinzător, dar copiii îşi asumă rolul de schimbător. Un copil de 10 ani are 95% din inteligenţă deja formată. Are suficient discernământ pentru a decide ce vrea de la viaţă.
Dumneavoastră de ce nu aţi plecat din ţară, pentru că oferte sunt sigur că aţi avut?
Pentru că, tocmai acest haos duce la apariţia unor oameni extraordinari. Ţara asta este o pepinieră de genii, oameni capabili să se adune pe un orizont de schimbare.

Sursa: evz. ro, meseriadeparinte. ro, capital. ro, supradotati. ro
Adaptare și foto: Carmen Pankau