Nu le mai ajung sălile de cinema… Nici facultățile, nici muzeele (!)… Și nu orice fel de muzeu, desigur, că doar nu o să promoveze filmele despre inversați (!) la… Muzeul ceasului. Nu de alta, dar s-ar putea înțelege că și ei ar putea fi „întorși”! Nu! Filmele grobiene trebuie promovate la MUZEUL ȚĂRANULUI ROMÂN (să otrăvească adânc imaginea ființei noastre și tradiția, să le dea un nou „sens”, așa, învârtit cu cheița, ca un soi de schimbare de gen), sau la Muzeul de Artă Contemporană, să aducă „tradiția” schimbată de gen (!) la timpul prezent.
Și grav e că nu le mai ajung aceste spații… Au început să se prelingă vomitiv, nu libidinos, cum te-ai aștepta de la doi de „ăi Patrick” împreunați în afișul tipărit fără nici o discriminare, ci violent și arțăgos.
Calapodul este cel vechi… Pe care dacă nu l-am dezmembrat din fașă, a căpătat zeci de tipare gata de aplicat.
E adevărat, când a început ofensiva holocaustică nimeni nu s-a gândit că ar putea fi vorba de ceva mai mult decât de un gheșeft pe cale să ni se impută! Adică plata a noi și noi compensații. Și poate că nici nu a fost, deși este puțin probabil, izvorul de denigrare și imputare a unor vinovății străine nouă fiind același cu acela care astăzi se constituie în sursă de educație (de gen!) pentru copii noștri: Unchiul Sam. Căruia îi stătea strâmb cu falusul holocaustic, dar era de înțeles pentru setea de bani a acelora din spate lui, dar care este total lipsit de orice bărbăție în noua misiune pe care și-a asumat-o: promovarea lesbianismului, homosexualismului, „inversărilor” de sex, gen și haine (!).
Și nici nu mai știi cum să-i spui? „Unchiul Sam” sau „Mătușa Sami”? Sau, și mai bine, „Sam cel fără de sex”?! „Transgenderul Sam”, imaginea Americii…
Sigur, se va poți la față dacă i se va duce buhul, peste sutele de ani de libertăți, democrație și bărbăție a părinților fondatori, ca fiind de fapt un Sam Trangender! (Și chiar așa, dacă tot îi este atât de dragă retorica din vârful limbii al LGBT-iștilor, de ce nu-și schimbă „unchiul” și posterele atât de tradiționaliste și încărcate de masculinitate?! O fustiță, o rochie, niște ciorapi de damă! Că e prea discriminant de tradiționalist cu barba și jobenul!)…
Așadar, pe același calapod holocaustic acum ni se impune o supralicitare a „valorilor” LGBT, urmând etapa învinovățirii (pentru că nu ne aliniem, din cauza intoleranței noastre, schimbării de gen promovate de unchiul, mătușa sau nongenderul Sam).
Și agresivitatea promovării este mai mare. Înainte, holocausticii se opreau prin facultăți și licee, și pledau pentru înființarea de muzee dedicate gogoriței imputate nouă.
Transgenderii și LGBT-iștii sunt mai nerăbdători, am spune „mai direcți”, dar nu știm exact când și despre cine este vorba (el sau ea, sau „niciunul”?!)… Au intrat în școli și vor și muzeele noastre. Intră în ele cu scârbavnicele lor medulare (unii cu ele pe de-a întregul, alții „ciomulate” în inversarea de gen) direct peste intimitatea elevilor. Și sunt de-a dreptul scârboși în felul nebărbătesc (că dacă nu mai au cu ce!) în care se promovează.
Amețesc elevii cu importanța lor social-organizatorică, lansează ideea șansei de a fi „cool” ori „trendy” și plusează. Dezbateri despre discriminarea femeilor, o temă necesară și corectă, a egalității de șanse a țiganilor (discutabilă ca actualitate), la care anexează medularele rătăcite ale „problemelor” LGBT și transgender… Apoi, în „dezbatere” rămân doar „inversații”!
Și dacă nu au reușit să intre și în forurile înalte, încearcă să „academizeze” problemele lor închiriind sălile unor instituții de cultură.
Asta s-a întâmplat recent și la Focșani… O dezbatere despre drepturile femeilor, țiganilor dar și cle ale LGBT-iștilor („and” sau „in”?) Transgender-ilor.
Noroc să s-au trezit cei de la Ateneul popular… Or fi având și ei copii prin grupurile de inițiativă și normal că s-au alarmat. Una e să-ți organizeze băiatul sau fata un eveniment pe tema discriminării femeilor (mândrie civică personală) și alta e să ajungi să mergi cu fața la perete pentru a nu te recunoaște vecinii și colegii de serviciu când vor fi aflat că fiul tău organizează „olimpiade” pentru „inversați”!
Și e grav cât de ușor intră în școli aceste asociații de apărare și susținere a drepturilor (nerefuzate de nimeni) a comunităților de travestiți, LGBT-iști, inversați, transgenați (!) și alții/altele…
Pentru o manifestare culturală, istorică, patriotică trebuie să ai acordul școlii, iar pentru temele mai sensibile și acordul părinților! Pe care, evident, ORGANIZATORII NU L-AU AVUT! Și am spune că pe transgenații ăștia i-a durut în… (dar nu știi niciodată care e fața și care e dosul la ei!).
Așadar, FĂRĂ NICI UN ACORD PARENTAL pentru că, nu-i așa?!, la ce mai trebuie un acord parental pentru o entitate căreia, mâine-poimâine, îi vor băga în cap că „nu este ceea ce s-a născut, ci ceea ce se simte”…
Iar „calapodul” nu-și va opri ștanțarea aici… Va ajunge și la consiliul anti-discriminare să țipe ăștia a inversiune (!), iar când acesta va deveni insuficient ca politică și posibilității de impunere a dreptului transgenaților, se va înființa poate și un institut național de studiere a inversării de gen.
Păi’, de aia AȚI RETEZAT, măi hahalere, ORELE DE ISTORIE ȘI DE ROMÂNĂ DIN ȘCOLI? Să veniți cu „opționalul”, și apoi MATERIA IMPUSĂ, a studierii problemelor de deviere minoritară?!
Autor: Cezar Adonis Mihalache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu