Vizionari, mult înaintea timpului lor, aceşti români de geniu şi-au aşezat numele între legende, în panteonul de aur al umanității. Cu perseverență, ei şi-au demonstrat ideile revoluționare în ştiință şi artă şi au lăsat urmaşilor o moştenire neprețuită. Nici nu avem la îndemână destule superlative pentru realizările lor, pentru importanța acestora în istoria civilizației sau pentru a ne exprima gratitudinea. Se spune că familiile burgheze, dar nu neapărat, de oameni educați, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, au generat o elită, şcolită în străinătate, care și-a demonstrat valoarea încă din primii ani ai secolului următor.
Apartenența lor la NAȚIUNEA ROMÂNĂ ne face să fim MÂNDRI!
Despre unii s-a scris mai mult, despre alții mult mai puțin, de aceea vom începe cu cei din urmă. Sunt ROMÂNI care au făcut ISTORIE.
🌹GEORGE EMIL PALADE (1912–2008)
La Universitatea din California, San Diego, unde a lucrat din 1990, George Emil Palade a fost profesor emerit în Medicină, în cadrul Departamentului de Medicina Celulara și Moleculară, precum și Decan emerit pentru Probleme Științifice, la Școala de Medicină de la La Jolla, California.
Despre unii s-a scris mai mult, despre alții mult mai puțin, de aceea vom începe cu cei din urmă. Sunt ROMÂNI care au făcut ISTORIE.
🌹GEORGE EMIL PALADE (1912–2008)
Știați că George Emil Palade medic și om de
știință american de origine română, specialist în domeniul biologiei celulare,
a fost laureat al premiului Nobel pentru fiziologie și medicină în anul 1974?
George Emil Palade s-a născut la 19 noiembrie 1912 în Iași, România; tatăl
său a fost profesor de filozofie la universitate, iar mama sa a fost profesoară
de liceu. La vârsta de 7 ani, el și-a început pregătirea școlară la Școala
„Mihail Kogălniceanu” din Iași. Pe placa de pe fațada școlii, stă scris:
“În această școală, între 1919-1922, și-a început drumul spre știință GEORGE EMIL PALADE, medic de origine română, născut la Iași, pe stradela Sărăriei, la 19.XI.1912”.
Descoperirile sale reprezintă eforturile susținute în domeniul cercetării
fundamentale în biologie și medicină, eforturi apreciate de Comunitatea
științifică internațională, prin acordarea în 1974 a Premiului Nobel, ceea ce conferă un prestigiu strălucit științei și
culturii românești.
După terminarea studiilor liceale, s-a înscris la Facultatea de Medicină „Carol
Davila” a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1940, obținând
titlul de doctor în medicină cu o teză asupra unor probleme de structuri
histologice. În perioada 1942-1945, Palade a servit în Corpul Medical al
Armatei Române. În 1946 s-a căsătorit cu Irina Malaxa, fiica industriașului
Nicolae Malaxa. In același an a plecat pentru studii post-doctorale în Statele
Unite, unde a fost angajat pe post de cercetător la Universitatea Rockefeller din
New York. Acolo l-a întâlnit pe Albert Claude, omul de știință care i-a devenit
mentor.
Claude lucra la Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale și l-a
invitat pe Palade să lucreze împreună cu el în departamentul de patologie
celulară. George Palade a realizat importanța excepțională a microscopiei
electronice și a biochimiei în studiile de citologie.
Împreună cu biochimistul Philip Siekevitz cu care a început o colaborare, a
combinat metodele de fracționare a celulei cu microscopie electronică, producând
componenți celulari care erau omogeni morfologic. Analiza biochimică a
fracțiunilor mitocondriale izolate a stabilit definitiv rolul acestor organule
subcelulare ca un component major producător de energie.
Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicația
mecanismului celular al producției de proteine. A pus în evidență particule
intracitoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza
proteinelor, numite ribozomi sau corpusculii lui Palade. Împreună cu Keith
Porter a editat revista The Journal of Cell Biology („Revista de Biologie
Celulară”), una dintre cele mai importante publicații științifice din domeniul
biologiei celulare..
În 1952, Palade a primit cetătenie americană. El a lucrat la Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale între anii 1958-1973. În 1973 a părăsit Institutul Rockefeller, transferându-se la Universitatea Yale. A fost profesor la Universitatea Yale Medical School între anii1973-1990. Palade a fost primul presedinte al Departamentului de Biologie Celulara de la Universitatea Yale. În prezent, Catedra de Biologie Celulara de la Yale se numește catedra „George Palade”.
În 1952, Palade a primit cetătenie americană. El a lucrat la Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale între anii 1958-1973. În 1973 a părăsit Institutul Rockefeller, transferându-se la Universitatea Yale. A fost profesor la Universitatea Yale Medical School între anii1973-1990. Palade a fost primul presedinte al Departamentului de Biologie Celulara de la Universitatea Yale. În prezent, Catedra de Biologie Celulara de la Yale se numește catedra „George Palade”.
În 1974 dr.George Emil Palade a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină,
împreună cu Albert Claude și Christian de Duve „pentru descoperirile privind
organizarea funcțională a celulei, care au avut un rol esențial în dezvoltarea
biologiei celulare moderne” cu referire la cercetările sale medicale efectuate
la Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale. Prezentarea făcută de
Palade la ceremonia conferirii oficiale a premiului Nobel a avut loc la 12
decembrie 1974, cu tema „Aspecte intracelulare în procesul de secreție a
proteinelor”. Textul a fost publicat în 1992 de Fundația Premiului Nobel.
La Universitatea din California, San Diego, unde a lucrat din 1990, George Emil Palade a fost profesor emerit în Medicină, în cadrul Departamentului de Medicina Celulara și Moleculară, precum și Decan emerit pentru Probleme Științifice, la Școala de Medicină de la La Jolla, California.
George Emil Palade s-a stins în anul 2008, în Statele Unite, la venerabila
vârstă de 96 de ani.
1961 – a fost ales membru al Academiei de Știinte a SUA.
1970 – a fost distins cu premiul Louisa Gross Horwitz la Universitatea Columbia, împreună cu Renato Dulbecco, un alt viitor laureat al Nobelului (1975).
1974 – a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, împreună cu Albert Claude și Christian de Duve „pentru descoperirile privind organizarea funcțională a celulei, care au avut un rol esențial în dezvoltarea biologiei celulare moderne”
1975 – a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
1986 – i s-a conferit Medalia Națională pentru Știință pentru „descoperiri fundamentale (de pionierat) în domeniul unei serii esențiale de structuri complexe cu înaltă organizare prezente în toate celulele biologice”.
1989 – a fost ales membru de onoare al Academiei româno-americane de arte și științe (ARA) la Universitatea din California
2007 – a fost decorat cu Ordinul național „Steaua României” în grad de Colan.
Sursa: Nicolae Sabin Dordea cu elemente de la sursele:
Wikipedia, the free encyclopedia; Wikipedia, enciclopedia liberă; altermedia.
ro; wapedia. mobi/ro; ro. wikipedia. org/wiki/; promotor .ro;
Adaptare: Carmen Pankau
Adaptare: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu