LUPTĂTORUL ANTICOMUNIST VASILE MOTRESCU ŞI REZISTENŢA ARMATĂ DIN BUCOVINA ŞI MUNŢII FĂGĂRAŞULUI, UNA DINTRE NENUMĂRATELE POVESTIRI NECUNOSCUTE

Ion Gavrilă Ogoranu despre eroul bucovinean Vasile Motrescu:

“Înalt şi frumos ca un brad, inteligent, cunoscător al istoriei României, a coborât din obcinele Bucovinei şi a venit în Munţii Făgăraşului cu un singur gând creştinesc: să ne scape de la o moarte sigură, dintr-o cursă a Securităţii, riscul propriei vieţi. Era căsătorit, avea doi copii. Aceştia să fie mândri de tatăl lor”.

Vasile Motrescu a fost un ţăran simplu, din Bucovina, cu o inteligenţă nativă de excepţie. A luptat pentru întregirea ţării, în al doilea război mondial, cu Divizia 4 Vânători de Munte, în Caucaz şi în Crimeea. În iulie 1944, pe când era staţionat în Basarabia, la Cetatea Albă, primeşte un concediu de 15 zile, dar nu poate merge în comuna sa natală, Vicovu de Jos, aceasta fiind sub ocupaţie militară sovietică. Se încadrează voluntar într-o unitate de luptă din Bucovina, aflată sub comanda Marelui Stat Major al Armatei Române. Se înscrie, alături de mii de bucovineni, în Centrul de instrucţie de la Sadova, unde erau pregătiţi viitorii partizani antisovietici pentru rezistenţa din munţi. În septembrie 1944, NKVD-ul desfăşoară ample acţiuni de lichidare a grupurilor de partizani şi a Batalionului Fix Bucovina. Cei prinşi dispăreau fără urmă sau erau trimişi în Siberia, de unde nu s-au mai întors. Vasile Motrescu s-a refugiat în pădure, reuşind să scape. În iunie 1945, se întoarce acasă, se căsătoreşte şi are doi copii, o fată şi un băiat.

În 9 aprilie 1949, Motrescu află de la un prieten al său că toţi cei care trecuseră pe la Centrul de Instrucţie Sadova urmează să fie arestaţi. Fuge din nou în pădure şi i se alătură unui vechi combatant antisovietic, Constantin Cenuşă. Supravieţuiesc cu sprijinul ţăranilor, al pădurarilor şi al ciobanilor. În 28 iunie 1951, fiind bolnav, Motrescu se predă, în urma unor promisiuni ale comuniştilor că va fi iertat. Avându-l în mână, Securitatea îl trimite cu un grup de falşi partizani în Munţii Făgăraşului, cu scopul lichidării grupului de rezistenţă anticomunistă condus de Ion Gavrilă Ogoranu. Nu-şi poate trăda fraţii de luptă şi idealuri, avertizându-i asupra diversiunii securiste.
Dându-şi seama că va fi pedepsit pentru cele întâmplate, fuge din nou în pădure, alegând libertatea. Luptă ba singur, ba alături de gruparea lui Gavril Vatamaniuc. Securitatea l-a urmărit în permanenţă. În vara anului 1954, soţia luptătorului, Maria Motrescu, era purtată prin munţi şi obligată să-şi strige soţul. Vasile Motrescu îi dezarmează pe securişti şi le ţine o predică usturătoare. La scurt timp, trimite o scrisoare autorităţilor în care le cere eliberarea deţinuţilor politici şi cere sistarea campaniei de colectivizare forţată.

În urma trădării, în ianuarie 1955, trupele de Securitate depistează bordeiul partizanilor de la Bâtca Corbului. Pentru a scăpa din încercuire, sunt nevoiţi să apeleze la arme, împuşcând în legitimă apărare trei ostaşi şi un câine de urmărire.
Trupele de Securitate reuşesc capturarea camarazilor lui Motrescu, astfel încât acesta rămâne singurul partizan liber.

La sfârştul anului 1955 ajunge la familia Gavril şi Valerica Sfichi, care acceptă să-l găzduiască timp de doi ani şi jumătate. Cade prin trădare. Este executat prin împuşcare în 29 iulie 1958.
În urma lui a rămas un model de trăire, atitudine şi rezistenţă românească. Este un martiriu românesc, care a încununat viaţa sa. Parte din gândurile şi versurile sale au fost găsite în jurnalul său, care a fost confiscat de Securitate şi scos la lumină după accesul la Arhive.

Gavrilă Ogoranu avea să spună despre eroul bucovinean:

“Înalt şi frumos ca un brad, inteligent, cunoscător al istoriei României, a coborât din obcinele Bucovinei şi a venit în Munţii Făgăraşului cu un singur gând creştinesc: să ne scape de la o moarte sigură, dintr-o cursă a Securităţii, riscul propriei vieţi. Era căsătorit, avea doi copii. Aceştia să fie mândri de tatăl lor”. (Florin Palas)

...date extrase din lucrarea lui Adrian Brişcă, Jurnalul unui partizan: Vasile Motrescu şi rezistenţa armată din Bucovina, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, 2005.

Sursa și foto: Rezistenţa din munţi