Cu aproximativ două milioane de ani în urmă pe întreaga suprafaţă a Terrei, se constata o riguroasă răcire a climei, al cărei punct culminant a fost înregistrat prin înmagazinarea unor cantităţi uriașe de gheaţă ce acopereau o vastă parte a continentelor şi lanţurilor muntoase (vezi geografia Cuaternarului).
Acest fenomen nu este unic în istoria geologică a Pământului, însă el deţine o importanţă aparte în stabilirea şi finisarea structurii fizico-geografice a Terrei, cât și edificarea perioadei premergătoare ce are la baza procesul civilizaţiei omului modern. Cuaternarul se divide în doua perioade deosebit de importante, Pleistocen – unde au avut loc cel puţin 6 glaciaţiuni importante, care au alternat cu perioade interglaciare: GÜNZ, MINDEL, RISS, WÜRM, BIBER, DONAU şi HOLOCEN – care cuprinde intervalul de timp foarte scurt (circa 10. 000 ani), ce s-a derulat de la retragerea ultimului gheţar – până astazi, caracterizată prin apariția zonelor actuale de climat, de floră și de faună și prin tranziţia omului de la industria pietrei cioplite la industria pietrei șlefuite și apoi la unelte mai evoluate.
Tot atât, în intervalul Cuaternarului a avut loc orogeneza alpină, cand s-a produs cutarea geosinclinalelor din partea sudică a Europei, dublată de încalecarea sedimentelor și formarea pânzelor de sariaj. Geosinclinalul alpino-carpatic s-a format în urma unei evidente coleziuni de proportii, care a implicat două forme uriașe de sedimente rigide: structurile hercinice (situate la nord) și, desigur, unităţile africane (situate la sud). Aceste procese complexe existente au generat ”nașterea” lanţului muntos alpino-carpato-himalayan, care se extinde de la Oceanul Atlantic până la Oceanul Pacific, tot atunci formandu-se, desigur, și structurile piramidale din Carpaţi, însă și controversatele tuneluri care ”emit” necontenit o diversificată paletă de supoziţii.
”În prezent, cele mai vechi unelte sunt datate în jur de 2,6 milioane ani. În aceste condiţii, dacă s-ar dori definirea Cuaternarului în funcţie de apariţia liniei umane, ar trebui să fie cunoscută cu precizie epoca formării acestei linii. Pe de altă parte, această linie apare aproape exclusiv în Africa, unde ea se va menţine cel puţin 1 milion ani înainte de a migra în Asia şi în Europa, motiv pentru care elementele de corelaţie cu alte continente ar lipsi” declara J. Chaline la un congres de specialitate in anul 1985.
În același chip, potrivit operei incontestabile “Civilizaţiile Europei vechi”- 1978, de Guido A. Mansuelli, putem menţiona:
”Pe timpul ultimei glaciaţiuni, Wűrm, nu se cunosc decât două centre de locuire umană, unul în vest, în aria Pirineilor (plus Grimaldi) şi altul în est, în aria CARPAŢILOR ROMÂNESTI. Splendidele civilizaţii vestice din Pirinei, ca şi cea din Grimaldi (vestul Italiei), au dispărut, fără urmă, acum aproximativ 11.000 de ani. Această zonă a fost repopulată dinspre gurile Dunării (acolo unde clima a fost mult mai blandă) abia 4-5 mii de ani mai târziu, astfel că, apare logic, ca şi limba din Carpaţii românești să fi urmat aceeaşi cale. Nu a existat nimeni altcineva, în spaţiul Dunării de Jos, decât triburile getilor de aur, NEAMUL ROMÂNESC, până acum 3.900 de ani, când se presupune că ar fi “venit” grecii, astfel că e firesc ca “ROMÂNA PRIMARĂ” să fie PRIMA LIMBĂ a Europei”
William Schiller, arheolog american, explica negru pe alb in Readers Digest:
”Civilizaţia s-a născut acolo unde trăiește astăzi poporul ruman, răspândindu-se apoi spre răsărit și spre apus!”
Desigur, sunt nenumarate studii, argumente, culegeri și descoperiri care propulsează ţara noastra în topul CELOR MAI DE SEAMA civilizatii de pe Terra …
D.J. Hays şi A.W. Berggren consideră că fenomenele de apariţie sau de dispariţie a anumitor specii, care servesc drept bază pentru determinarea limitei Neogen-Cuaternar, se leagă de episodul paleomagnetic Olduvai ce s-a desfăşurat în intervalul 1,9 - 1,67 milioane de ani din timpul epocii Matuyama. Deşi această părere pare să fie acceptată de majoritatea cuaternariştilor, există însă şi păreri care împing începutul Cuaternarului până către sfârşitul episodului Kaen (2,43 milioane ani) din epoca paleomagnetică Gauss.
Desigur, au fost evidentiate si mici glaciaţiuni, percepute de oamenii obişnuiţi, chiar dacă nu au fost de mare amploare. Pretutindeni am fost întăriţi în incredintarile noastre, în mod direct, cam până în jurul anului 500 d.Ch., de către Moşii (Zeii) popoarelor, conducătorii spirituali înălţaţi ai societăţilor umane, ce au fost în mijlocul lumii, consolidand credinţele oamenilor în intuiţiile lor, învăţându-i şi canalizandu-i în utilizarea experienţei lor în condiţiile pământene.
După această data, dânșii (Mosii) s-au retras treptat in tihna veșnică, lăsând popoarele să-şi cunoască singuri încrederea sau lipsa de încredere în forţele proprii, după caz, având grijă în general să estompeze efectele vibraţiilor activităţilor lor curente. Cu toţii avem învăţăturile din trecut ale Zeilor (Moşilor) şi experienţa proprie, cu care trăim destinele noastre. Şi vom trăi în acest mod, fără conducerea lor directă, până când ne vor reveni puterile de altădată şi vom conştientiza până unde am ajuns prin forţele noastre proprii în evoluţiile noastre cu grad înalt de dificultate. În acest fel vom şti şi cum ne-am croit vieţile, însă şi cum am fi putut face totul mai calm, mai înţelegător, mai iubitor, iar totul va fi bază de învăţătură în continuare pentru viitoarea noastră înălţare spirituala…
Daca privim harta Europei vom vedea că „ROMÂNIILE” sau „VLAHIILE” se întind PESTE TOT pe acest bătrân continent. Cu surprindere vom afla că locuitorii acestor regiuni sunt în principal ciobani, mari crescători de animale, care iubesc înălțimile munților, de care se simt legați. De ce sunt atât de depărtate și de fragmentate aceste „Românii” sau „Vlahii”? Pentru că locuitorii lor (vlahi, cuțovlahi, istroromâni, fârșeroți, aromâni, meglenoromâni, etc.) sunt URMAȘI DIRECȚI ai strămoșilor geţilor, adică ai GEȚILOR DE AUR PRIMORDIALI.
Cel mai mare şi important fenomen din istoria umanităţii a fost acţiunea fără precedent a Geţilor de Aur, ce prin elita lor – CAVALERII DANUBIENI – au acţionat exemplar la ceas de grea încercare pentru specia umană şi au adunat în Aria Getică – Vatra Vechii Europe – din jurul Mării Negre toate seminţiile pământului, după un cataclism planetar fără precedent, ce a distrus 98% din umanitate. Le-au oferit tuturor casă şi masă, cultură şi ştiinţă, organizare şi coordonare, spre refacerea Pomului Vieţii fiecărui neam în parte. Au fost toţi ca fraţii pentru un timp, iar când Aria Getică nu i-a mai putut hrăni pe toţi, a început MAREA ROIRE A NEAMURILOR (a rasei albe, zisă şi caucaziene) şi aşezarea lor pe planetă, aşa cum îi ştim localizaţi astăzi. Datorită Marii Legi a Uitării, dovezile au stat ascunse. Acum analizele ştiinţifice bazate pe ADN-ul uman au început să aducă la lumină Adevărul.
Formați ca mare popor și mare cultură atunci, ei au rămas fideli acelorași principii de viață și în prezent, acceptând toate urgisirile sorții. Atunci când Marele Potop a spălat întreaga planetă, ucigând 98 la sută din populație, în Vatra Vechii Europe au fost strânse toate semințiile salvate. Turmele uriașe de animale ale Geților de Aur au hrănit marea enclavă a supraviețuirii umane din Aria. După ce și-au înmulțit neamul, fiecare dintre seminții a pornit spre vechile vetre și au repopulat planeta pustiită.
Urmașii Geților de Aur, fideli unor principii, după ce au ridicat valuri de pământ-balize spre a semnala viitorimii până unde se vor mai ridica apele planetare și în viitor, și-au luat un nume care să spună ceva despre faptul că sunt autorii celui mai mare eveniment din istorie, respectiv salvarea omenirii din Marele Potop, Marele Val Ucigaș, și și-au spus VLAHI (Wallah; „Cei trecuți prin valul ucigaș al potopului”, „Cei ce au trecut prin peretele de apă”). De aceea urmașii Geților de Aur, se „țineau de munți”, iar urmașii lor, vlahii pot fi găsiți doar pe înălțimile munților din Europa, având în grijă mari turme de animale, turme care au salvat omenirea de la dezastru de multe ori. Populații migratoare și călătoare, cele care foloseau mai des văile apelor și terenurile șese, au așezat aici orașe, s-au organizat și și-au cerut independența față de celelalte state, izolând astfel pe acești matusalemici urmași ai Geților de Aur, ce nu coborau des din munții lor dragi.
Denumiri toponimice date acum mii de ani au rămas și în prezent, ca o amprentă vizibilă a existenței acestor „ROMÂNII”, pe care nu mai doriți să le recunoașteți astăzi. Astfel, „Romanja Planina” și „Stari Vlah” sunt două podișuri în răsăritul Bosniei și apusul Serbiei, „Vlahina” este un masiv muntos între Serbia și Bulgaria, „Vlahoclisura” și „Vlachata”, dar și alte toponime asemănătoare sunt în Grecia de nord, „Vlasic” este un masiv muntos între Bosnia și Serbia. Dacă „Vlahia Mare” (Megali Valacheia) se afla în Tesalia (Grecia), „Vlahia Mică” în Acarnania, „Vlahia Albă” în Moesia (de-a lungul Dunării de Jos), „Vlahia Neagră” sau „Morlahia” în Dalmația și sudul Bosniei, „Vlahia de la Srem” pe râul Sava, „Vlahia de la Onut” pe Nistru, „Vlahia moravă” în munții Beskizi din N-E Cehiei, toate aceste „țări” române nu vorbesc decât despre MAREA GEȚIE de peste întreaga Europă, despre Aria de la ultima Zidire a Lumii postapocaliptice, cea în care trăim și astăzi. Întreaga Europă – atât cât se putea locui – a fost odată Geția de Aur! VLAHIILE GETICE (românești) aflate și astăzi în întreaga Europă sunt dovada!
În Europa mai dăinuiesc zeci de „Romanii populare” (de fapt „Vlahii getice”), de la Marea Nordului (insula olandeză Walcheren), la Marea Neagră, trecând prin Belgia (Valonia, din Ardennes), Franța (Welschii din munții Vosges) și munții Alpi (unde dăinuiește „Limba romanșă” și avem multe toponime cu „Walchen”). Ele nu au apărut în Evul Mediu, așa cum ne transmit prin operele lor istoricii noștri, și nu s-au ascuns în adâncul munților sau pădurilor. Ele vin din istoria milenară a geților și au o misiune căreia le-au rămas fidele și în ziua de astăzi. În caz de cataclism planetar, doar ei, cei agățați de munți și de cer, cu turmele lor de animale și produsele acestora, vor putea din nou să salveze neamul omenesc…
- Va urma –
Surse: Stiinta si studiul glaciatiunilor (2), Lucrari stiintifice – D.J. Hays şi A.W. Berggren, Lucrari stiintifice Geografia Cuaternarului, remerra. blogspot.ro, Departamentul Alpha Carpatica.
Adaptare si foto: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu