CLISURA DUNĂRII – CEL MAI FRUMOS DEFILEU DIN EUROPA!

🇹🇩Române, cunoaște-ţi, iubește-ţi și respectă-ţi Ţara și Neamul! (Carmen Pankau)


CLISURA DUNĂRII sau DEFILEUL DUNĂRII, este zona cuprinsă între Moldova Noua și Gura Văii, partea sa cea mai pitorească constituind-o Orșova și „Cazanele Dunării”, situate pe raza localităților Eșelnița și Dubova. „Cazanele” sunt împărțite – venind dinspre Orșova – în „Cazanele Mici” (pe raza Eșelniței), în mijlocul acestora deschizându-se pitoreasca vale a Mraconiei, dominată de bustul săpat în stâncă al regelui dac Decebal, și „Cazanele Mari”, dincolo de Golful Dubovei, dominate de înălțimile Ciucarului Mare. Oriunde, pe teritoriul Clisurii, te poți opri să admiri paradisul de aici. Pe o parte apar dealuri stâncoase, cu parcurile și rezervațiile naturale, cu pădurile seculare protejate, cu soiuri de plante și păsări unice în lume, iar pe cealaltă, firul aparent leneș al Dunării. Iubitorii naturii vor fi sigut încântați de copacii și arbustii rari, de coloniile de lăstuni ce spintecă văzduhul. 

CLISURA DUNĂRII (în limba sârbă: Banatska Klisura, Банатска Клисура) este o regiune geografică situată de-a lungul malului nordic al Dunării, în sudul Banatului. Regiunea este limitată de râul Nera la vest și de „Cazanele Dunării” la est. Cele mai mari așezări omenești din „Clisura Dunării” sunt municipiul Orșova și orașul Moldova Nouă. Tot din „Clisura Dunării” fac parte și comunele Socol, Pojejena, Coronini, Garnic, Sichevita, Berzasca – din judetul Caraș-Severin -, precum și Svinița, Dubova, Eșelnița, Ilovița și Breznița-Ocol, din județul Mehedinți. 
Regiunea este locuită de români și de sârbi, unele localități având o majoritate sârbă. Aceștia sunt majoritari în Socol, Pojejena și Svinița. Mai există și o comunitate de cehi, mai ales în jurul localității Garnic, mai precis în localitățile Bigăr și Eibenthal. Un număr important de germani putem întâlni și în Orșova. Istoric, regiunea a aparținut Frontierei militare bănățene și era împărțită în sectorul „vlahilor” (români) și cel al ilirilor (sârbi). Însuși grecul Herodot (484 î.Hr. – 425 î.Hr.) descrie că aici trăiau albocensii, una din cele 15 seminții ale geţilor.

Turiștii care vin în acest mirific colț de Românie vor constata că natura este pe deplin suverană în defileul prin care se zbate fluviul. Ajuns aici, devii prizonierul frumuseții copleșitoare care te înconjoară la fiecare pas. Turiştii sunt vrăjiţi de peisajele din Clisură. Aici se află Cazanele, „Tabula Traiana”, ruinele cetăţii „Tricule”, dar şi chipul lui Decebal, cel mai vizitat obiectiv din zonă. În ultimii ani, activitatea turistică a început să se dezvolte în Clisura Dunării, iar condiţiile bune de cazare şi posibilităţile diverse de relaxare fac din această zonă o destinaţie perfectă pentru orice perioadă a anului. La început, proprietarii de pensiuni s-au străduit să ofere servicii bune de masă şi cazare. Apoi au observat că pentru a-i atrage pe turişti e nevoie de mai mult. Aşa că s-au gândit să le umple timpul cu diverse posibilităţi de relaxare. Acum, plimbările cu barca şi cu bicicleta sunt cele mai solicitate activităţi. În Clisura Dunării există 30 de pensiuni, cu o capacitate totală de 800 de locuri de cazare. Orice turist care ajunge în zonă trebuie să viziteze Cazanele Mari, Cazanele Mici, Tabula Traiana, chipul lui Decebal cioplit în stâncă, Mănăstirea Mraconia şi ruinele cetăţii Tricule. Golful Mraconia e un colţ de Eden rupt de lume. Aici, în apropierea comunei Eşelniţa, se află şi cea mai mare sculptură din Europa, la care se poate ajunge doar cu barca, pe Dunăre. CHIPUL LUI DECEBAL, ultimul rege get, sculptat într-o stâncă de pe malul bătrânului fluviu, apare în toate fotografiile turiştilor şi pe toate site-urile despre Cazanele Dunării. Ideea acestei sculpturi monumentale i-a aparţinut omului de afaceri IOSIF CONSTANTIN DRĂGAN, care a finanţat lucrările derulate în perioada 1994-2004. „Ne mândrim cu ea. Este un punct de atracţie în dezvoltarea turismului rural şi îi îndemnăm pe toţi să vină în zona noastră dacă vor să vadă ceva cu adevărat deosebit”, spune primarul comunei Eşelniţa. La imensa lucrare, care a durat aproape zece ani, au trudit 12 sculptori-alpinişti, iar costul acesteia a depăşit un milion de dolari.

„Munca s-a desfăşurat în condiţii foarte grele. Alpiniştii au sculptat prinşi în chingi, s-a lucrat şi la lumina reflectoarelor, au întâmpinat greutăţi şi din cauza rocii. E calcar, destul de moale, şi deseori au fost obligaţi să intervină cu alte metode pentru a contura imaginea lui Decebal”, explică acesta. 

Inspirată de faimoasele sculpturi din Muntele Rushmore (SUA), statuia eroicului rege get are o înălţime de 55 de metri şi 25 de metri lăţime. Este cu doar şase metri mai mică decât Statuia Libertăţii, dar cu opt metri mai înaltă decât monumentul lui Hristos din Rio de Janeiro. Vizavi de uriaşa sculptură de la Mraconia, pe malul sârbesc al Dunării, se află Tabula Traiana, monumentul ridicat de Traian pentru a marca marşul trupelor imperiale romane spre Dacia. Tabula este fixată în piatră, iar pe ea sunt sculptaţi doi delfini plutind şi un vultur pe cer. Tot aici, în apropierea cataractelor de la Cazanele Mici, este locul unde Dunărea are cea mai mare adâncime, de 120 de metri.

Printre plimbările cu barca sau vaporul prin Defileul Dunării şi drumeţiile de pe platoul Cazanelor puteți să vă faceți timp şi pentru o vizită la peştera Ponicova, cea mai mare din Defileul Dunării. Galeriile sale carstice însumează 1,6 kilometri lungime. La peşteră puteţi ajunge de pe uscat sau de pe Dunăre, cu barca, şi nu este necesar echipament special. Veţi fi impresionaţi de galeria activă a râului Ponicova, dar şi de vechea galerie, cu sala de coloane a Marelui Şarpe. Dintre galeriile fosile, cea mai frumoasă este Galeria Concreţionară. Apa şi timpul au meşterit aici domuri şi coloane uimitoare, stalactite şi stalagmite de diferite forme şi mărimi, perle de cavernă, draperii şi o podea de calcită albă, ca într-un palat de cleştar. În peşteră au fost descoperite oase de urs de peșteră (Ursus Spelaeus) şi de hienă. Aflată la 15 kilometri vest de Orşova, în comuna Dubova, Mănăstirea Mraconia este atestată documentar din anul 1453. Sfântul lăcaş a fost ridicat pe locul unui fost punct de observaţie şi de dirijare a vaselor de pe Dunăre, numit „La balon”, situat pe o porţiune a fluviului în care nu puteau trece două vase simultan. În decursul timpului, mănăstirea s-a degradat şi a fost dărâmată în mai multe rânduri. În 1788 era încă locuită, iar în 1800 încă i se vedea tencuiala interioară. Construirea hidrocentralei de la Porţile de Fier I, începută în anul 1967, a impus demolarea lăcaşului, ruinele sale fiind inundate de apele Dunării. Pentru că s-a luat decizia ca mănăstirea să nu mai fie reconstruită în alt loc, aceasta a devenit cunoscută sub numele „Mănăstirea de sub ape”. Reconstrucţia ei a început în 1993, când preotul Cristian Târtea a ridicat-o doar din donaţiile enoriaşilor, aşezământul fiind reînfiinţat în 1995, cu binecuvântarea Preasfinţitului Nestor Vornicescu.
Acum, Mănăstirea Mraconia, construită din cărămidă, are obşte de călugări. Din prima construcţie, aflată sub apele Dunării, se mai păstrează în muzeul parohial de la Eşelniţa doar uşile împărăteşti şi o candelă. Cazanele Dunării se întind pe porţiunea fluviului dintre Şviniţa şi Orşova. Golful şi Mănăstirea Mraconia se află la 47 de kilometri de oraşul Drobeta-Turnu Severin şi la 17 kilometri de Orşova. Cu maşina ajungeţi pe Drumul Naţional 57 (Orşova – Moldova Nouă). Şoseaua urmează cursul Dunării pe un segment lung. Cu trenul puteţi merge doar până la Moraviţa, Oraviţa sau Orşova. Pe lângă cazare şi masă, pensiunile asigură şi alte activităţi: plimbări cu barca şi cu hidrobiciclete, croaziere cu vaporaşul, pescuit. Clisura Dunării reprezintă şi un loc ideal pentru companiile care vor să organizeze sesiuni de teambuilding, dar este foarte apreciat şi de amatorii de caiac canoe şi canotaj, de vânători (în special pentru trofeele de mistreţ şi cerb). Cicliştii şi motocicliştii se pot antrena pe drumurile forestiere.
 
Sursa: George V. Grigore
Adaptare și foto: Carmen Pankau