☀️ DISCUL CELEST DE LA NEBRA, ARTEFACT ATLANT, GETIC

PE URMELE STRĂBUNILOR NOȘTRI

 
Imperiul ATLANT, cu Centrul în România de astăzi, este de fapt Europa din zilele noastre. El se întindea din Carpaţi și până în Alpi. Antichitatea ne confirmă acest fapt. Astfel, urmele Strămoșilor noștri se găsesc răspândite în întreaga lume. Discul Ceresc de la Nebra este una dintre cele mai uluitoare și interesante descoperiri arheologice, facută vreodată pe teritoriul Germaniei, și este considerată a fi cea mai veche reprezentare a cerului, într-un fel incomparabil în istoria civilizaţiei europene. Ca valoare, Discul celest este inestimabil, mai ales din perspectiva astronomiei și a istoriei religiilor.

Discul de la NEBRA aparţine unui sit din Germania de est, din apropiere de orășelul Nebra, în landul Sachsen-Anhalt, și a fost descoperit întâmplător, relativ recent, în anul 1999, la numai 25 de kilometri de un vechi observator solar. Discul este datat de arheologi la circa 1600 î.e.n., cercetătorii susţin că discul este un artefact din epoca bronzului.

O HARTĂ ANTICĂ A STELELOR

Discul Ceresc de la Nebra este un disc din bronz cu un diametru de aproximativ 30 de centimetri, cu o greutate de 2,2 kilograme, având o patină verde-albastră, și este încrustat cu simboluri de frunză din aur. Aceste simboluri sunt soarele sau luna plină, o semilună și 32 de stele, punctate în jur (inclusiv un grup de șapte stele, interpretate ca și constelația Pleiadelor). Ulterior au fost adăugate două arcuri din aur de-a lungul laturilor, probabil pentru a marca unghiul dintre solstiții. O adăugare finală a fost un alt arc în partea de jos, înconjurat cu mai multe adâncituri (cu o semnificație necunoscută, interpretat în mod divers ca o barcă solară cu numeroase vâsle, Calea Lactee sau un Curcubeu).

Fundalul verde-albastru, simbolizând cerul nocturn, a fost colorat înainte cu un violet-albastru profund, aparent prin aplicarea de ouă putrede, provocând o reacție chimică pe suprafața bronzului. În anul 2006 un grup de savanți germani au ajuns la concluzia că acest artefact era autentic și a avut menirea unui ceas astronomic complex pentru a sincroniza calendarele solare și lunare. Discul celest, două săbii din bronz, două capete de topor, o daltă, precum și câteva brățări în spirală (getice, ca și cele găsite la SarmizeGETusa Regia, foto), au fost îngropate în urmă cu aproximativ 3.600 de ani, probabil în cursul unui ritual agrar, care avea loc în apropierea Muntelui Mittelberg/ Nebra, conţinutul fiind daruri valoroase consacrate Zeilor.
Comoara a fost descoperită în 1999 de Henry Westphal și Mario Renner, în timp ce "vânau" comori cu un detector de metale. Artefactele arheologice sunt proprietatea statului din Sachsen-Anhalt. „Vânătorii de comori" operau fără licență și știau că activitatea lor era ilegală. Cei doi au deteriorat discul cu spada și au distrus părți ale sit-ului. A doua zi, Westphal și Renner au vândut întregul tezaur pentru numai 31.000 DM (circa 15.000 de Euro) unui dealer din Köln. Tezaurul a schimbat „proprietarul” în Germania în următorii doi ani, fiind vândut până la un milion de DM (circa 500.000 de Euro). În anul 2001, existența acestei comori a devenit publică.

În februarie 2002, arheologul Harald Meller a achiziționat discul în cadrul unei operațiuni, condusă de poliție la Basel (Elveţia), de la un cuplu care l-a introdus pe piața neagră pentru 700.000 de DM (circa 350.000 de Euro). În prezent discul este evaluat la imensa sumă de 11.200.000 de Dolari.

Felul în care a fost conceput Discul este o imagine completă compactă a unor cunoștiinţe dobândite de-a lungul mai multor generaţii, așezarea acestor elemente de pe Disc, materialele folosite și felul în care a fost construit atunci, în epoca bronzului, ne dă impresia unei știinţe vechi, de mult uitate. Majoritatea specialiștilor sunt de părere că această imagine a Cerului reprezintă experienţa, în legătură cu succesiunea anotimpurilor, un calendar, ghid agrar pentru agricultori, pentru a ști când se făcea semănarea, respectiv culesul recoltei. Când Pleiadele se vedeau la asfinţit, uneori cu luna plină în creștere, deci începând cu 10 martie, era timpul semănatului seminţelor, iar recolta trebuia culeasă atunci când Pleiadele nu mai apăreau la răsăritul soarelui, deci de la 17 octombrie.

Căutătorii de comori ilegale au putut fi urmăriți și în cele din urmă prinși, ceea ce a dus poliția și arheologii la locul descoperirii. Arheologii au deschis o săpătură la fața locului și au descoperit dovezi care confirmă sursa jefuitorilor. În pământ au fost găsite urme ale artefactelor din bronz, iar solul din șantier se potrivea cu mostrele de sol găsite pe artefacte.

Discul Ceresc împreună cu celelalte artefacte fac parte din expoziția permanentă al Muzeului de Preistorie din orașul Halle (Landesmuseum für Vorgeschichte), Germania de est, și se poate vizita.

Cei doi vânători de comori au primit sentințe de patru luni și, respectiv, zece luni, de la o instanță din Naumburg, în septembrie 2003. Ei au făcut recurs, însă instanța de apel a mărit pedepsele la șase și, respectiv, la douăsprezece luni. 

Situl unde au fost descoperite artefactele, este o incintă preistorică care înconjoară vârful unei înălțimi de 252 de metri în Pădurea Ziegelroda, cunoscută sub numele de Mittelberg ("Muntele mijlociu"), la aproximativ 60 km vest de Leipzig. Se știe că zona înconjurătoare a fost așezată în epoca neolitică, iar Pădurea Ziegelroda conține aproximativ 1.000 de dealuri.
Locul este orientat astfel încât soarele pare să apună la fiecare solstițiu în spatele dealurilor, cel mai înalt vârf al munților Harz, la aproximativ 80 km spre nord-vest. Acolo au decoperit Vânătorii de comori artefactele, într-o groapă.

DATARE

Datarea precisă a discului cerului Nebra depindea de datarea mai multor arme din epoca bronzului, care erau scoase la vânzare împreună cu discul și se spune că provin din același sit. Aceste capete de topoare, precum și săbiile, pot fi datate la mijlocul mileniului II î.e.n. Datarea cu radiocarbon a unei particule de mesteacăn găsită pe una din săbii, între 1600 și 1560 î.Hr., a confirmat această estimare. Aceasta corespunde datei îngropării acestei comori, moment în care discul a existat probabil de mai multe generații.

ISTORIE

Discul Ceresc păstrat a fost dezvoltat în patru etape (Meller 2004):
Inițial discul avea treizeci și două de cercuri mici, rotunde din aur, o placă circulară mare și o placă mare în formă de semilună. Placa circulară este interpretată fie ca Soarele, sau ca Luna plină, forma de semilună (sau a Soarelui sau a Lunii în curs de eclipsă), iar punctele ca stele, cu un grup de șapte puncte care reprezintă probabil Pleiadele.
La o dată ulterioară, s-au adăugat două arcuri (construite din aur de origine diferită, așa cum se arată în impuritățile sale chimice) la marginile opuse ale discului. Pentru a face loc acestor arcuri, un mic cerc a fost mutat din partea stângă către centrul discului și două cercuri din dreapta au fost acoperite, astfel încât treizeci să rămână vizibile. Cele două arcuri acoperă un unghi de 82 °, indicând corect unghiul dintre pozițiile apusului la vară și solstițiul de iarnă la latitudinea Mittelberg (51 ° N) . Având în vedere că arcurile se referă la fenomenele solare, este probabil ca placa circulară să reprezinte Soarele și nu Luna.
Adăugarea finală a fost un alt arc din partea de jos, „barca soarelui”, din nou realizată din aur, de altă provenienţă. În momentul în care discul a fost îngropat, acesta avea, de asemenea, treizeci și nouă de găuri (perforări) în jurul perimetrului său, fiecare cu diametrul de aproximativ 3 mm.

1) În stânga luna plină, în dreapta luna, iar între și deasupra Pleiadelor
 

 2) S-au adăugat la orizont arcuri pentru zonele soarelui răsărit și apus; stelele au fost schimbate și/ sau acoperite
 
3) Adăugarea „bărcii solare”
 

4) Diagrama discului în starea sa actuală (o stea și o parte a soarelui - sau a lunii pline - au fost restaurate)

SEMNIFICAŢIE

Discul poate fi un instrument astronomic, precum și un element cu o semnificație religioasă. Patina albastră-verde a bronzului de pe artefact, ar fi putut fi intenționat „construit”.
Această Constatare confirmă faptul că, cunoștințele și abilitățile astronomice ale oamenilor din epoca bronzului european, includeau observarea atentă a cursului anual al Soarelui și unghiul dintre punctele sale de creștere și de apus la solstițiile de vară și de iarnă. În timp ce artefacte mult mai vechi și complexe astronomice megalitice, precum cercul Goseck și Stonehenge, au fost deja folosite pentru a marca solstițiile, Discul Ceresc de la Nebra este cel mai vechi „instrument portabil” cunoscut pentru a permite astfel de măsurători.

În functie de diversele faze ale Lunii și prin calcule complexe, cele 32 de stele de pe disc ar putea însemna cei 32 de ani solari (corespunzatori la 33 de ani lunari), se putea afla și numărul zilelor dintr-un an, 365 de zile, respectiv 366, în anii bisecţi.

AUTENTICITATE

Discul din Nebra este atât de spectaculos, prin vechime, mesaj, și locul în care a fost descoperit, încât mulţi specialiști au crezut că este un fals. Peter Schauer, de la Universitatea din Regensburg, Germania, a susținut în 2005 că discul de la Nebra ar fi un fals și că ar putea dovedi prin faptul că patina discului ar fi putut fi creată cu urină, acid clorhidric și o lanternă în scurt timp. El a trebuit să recunoască însă că nu a ținut niciodată discul în propriile mâini, spre deosebire de optsprezece oameni de știință, care au examinat efectiv discul. Studiul microscopic, marimea cristalelor de oxidare, analiza cu Carbon 14, analiza microscopică, mărimea cristalelor de oxidare, precum și printr-un studiu izotopic al plumbului radioactiv, conţinut de disc, au dus la dovada autenticităţii acestui Disc.

Discul Ceresc, în comparaţie cu celelalte obiecte găsite în același loc, este acceptat pe scară largă ca fiind autentic și este datat în jurul anului 1600 î.e.n., pe baza clasificării tipologice a descoperirilor asociate. Întrucât artefactul nu a fost săpat folosind metode arheologice, chiar și proveniența pretinsă ar fi putut fi fictivă - prin urmare, autentificarea sa depindea de microfotografia cristalelor de coroziune, care a produs imagini cu structuri care nu puteau fi reproduse de către un falsificator.
Harald Meller, prelegând la Societatea Anticharelor din Scoția în aprilie 2008, a oferit o listă de atuuri care susțin autenticitatea discului și pentru faptul că a fost găsit pe sit-ul de pe Mittelberg. Cea mai convingătoare dintre acestea a fost descoperirea de către arheologi - în groapa în care jefuitorii au spus că au găsit lucrările metalice - a unui fragment de frunză de aur, care se potrivea exact golului prezent în acoperirea cu frunze de aur a simbolului „soarelui” atunci când inițial a fost recuperat.
Se pare că acest Disc celest este numai o parte a unei perechi, celălalt Disc așteaptă să fie găsit, undeva pe același sit de la Nebra.

In anul 2004, autorităţile germane au lansat un concurs, care a fost câștigat de un Birou de arhitectură din Zurich, Elveţia, cu scopul de a construi, pe locul unde a fost descoperit Discul din Nebra, un Centru arheologic, cu expoziţii temporare si permanente, care să pună în valoare aceste dovezi ale unei Civilizaţii extraordinare, care par a devansa cu cel puţin două secole, prin cunoștiinţele astronomice pe care le-au transmis, Civilizaţia mesopotamiană, care știm că este de origine getică.

În iunie 2013, Discul Nebra a fost declarat de UNESCO drept una dintre cele mai importante descoperiri arheologice ale secolului 20.
Interpretarea UNESCO este că Discul Ceresc:

„combină o înțelegere extraordinară a fenomenelor astronomice cu credințele religioase din perioada sa”, „permițându-ne să obținem o privire unică în cunoașterea timpurie a cerurilor”.

Misterele acestui Disc Celest atlant/ getic de la Nebra sunt încă neelucidate. Poate nu suntem încă pregătiţi și demni să aflăm mesajul străbunilor noștri.

Surse informaționale: Sachsen-Anhalt Tourismus, Wikipedia.
Autor: Carmen Pankau

Brătări getice descoperite la SarmiseGETuza, România: