Vizionari, mult înaintea timpului lor, aceşti români de geniu şi-au aşezat numele între legende, în panteonul de aur al umanității. Cu perseverență, ei şi-au demonstrat ideile revoluționare în ştiință şi artă şi au lăsat urmaşilor o moştenire neprețuită. Nici nu avem la îndemână destule superlative pentru realizările lor, pentru importanța acestora în istoria civilizației sau pentru a ne exprima gratitudinea. Se spune că familiile burgheze, dar nu neapărat, de oameni educați, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, au generat o elită, şcolită în străinătate, care si-a demonstrat valoarea încă din primii ani ai secolului următor. Apartenența lor la națiunea română ne face să fim mândri. Despre unii s-a scris mai mult, despre alții mult mai puțin, de aceea vom începe cu cei din urmă. Sunt români care au făcut istorie.
🌹AUREL PERŞU (1890-1977)
Știați că primul autovehicul cu profil perfect aerodinamic, cu roţile în interiorul caroseriei, de forma “picăturii de apă în cădere”, a fost realizat intre 1922-1924, de inginerul român Aurel Perşu?
”Şi
România a avut un specialist în aerodinamică, un strălucit inginer care
trebuia de mult trecut în elita mondială a tehnicienilor. Numele lui
este Aurel Perşu”. Aşa începe capitolul dedicat inventatorului român din
volumul publicat în germană şi engleză ”Automobile aerodinamice în
Europa şi în Statele Unite”.
Aurel Perşu a fost inginer mecanic român, constructorul primului automobil cu profil aerodinamic din lume.
Aurel Perşu s-a născut la 26 decembrie 1890, la Bucureşti. El şi-a descoperit înclinaţia spre inginerie în adolescenţă, aşa încât înaintea Primului Război Mondial a urmat cursurile Şcolii Superioare Tehnice din Berlin-Charlottenburg, absolvind Secţia Mecanică în 1913, ca şef de promoţie. În 1914 a fost medaliat de Ministerul Instrucţiunii Publice din Germania pentru un studiu avangardist deosebit, în domeniul comportării navelor în spaţiul cosmic.
Înainte de a imagina şi construi primul automobil aerodinamic din lume, Perşu a construit, în preajma primului război mondial, un automobil cu propulsie electrică, pe care îl putem vedea şi astăzi la Muzeul Naţional Tehnic Dimitrie Leonida din Bucureşti.
Invenţia care l-a făcut celebru a fost un „Automobil de formă aerodinamică cu patru roţi montate înăuntrul formei aerodinamice”. Brevetul a fost obţinut în Germania la 19 septembrie 1924, cererea de brevetare fiind adresată la 13 noiembrie 1922. Încercări de construire a unei forme aerodinamice de automobil mai făcuseră şi alţii înaintea sa. După multe calcule şi experimente de laborator, Aurel Perşu a ajuns la concluzia că forma aerodinamică ideală a unui automobil, a unui vehicul în mişcare, este forma picăturii de apă în cădere. El a ajuns la coeficienţi aerodinamici de 0,22 care şi astăzi sunt greu de atins. A construit automobilul în perioada 1922-1924, cu bani proprii, în Germania. Constructia a fost dificila si extrem de costisitoare, dar automobilul si-a aratat foarte repede valoarea.
Caroseria a fost construită la diverse ateliere din Berlin. Aspect absolut original faţă de alte automobile din epocă, Perşu a conceput roţile în interiorul caroseriei, fapt care la acea vreme era un lucru nemaivăzut la automobile. Teoriile sunt simple: “Experimentele făcute au arătat că lăsând roţile afară, rezistenţă la înaintare este mult mai mare, deoarece aerul despicat axial face ca automobilul să opună rezistenţă, iar forma aerodinamică perfectă este cea a unei picături de apă în cădere”, explica acum zeci de ani inginerul Aurel Perşu.
Deşi pentru standardele de azi, forma acestui automobil pare neobişnuită, cu habitaclul plasat în faţă şi motorul în spate, este imaginea tehnică a unei idei inspirate de picătura de apă – de unde şi denumirea uzuală a acestui automobil: ”Raindrop car” (maşina cu formă de picătură de apă).
Aurel Perşu a adus automobilul în România, parcurgând cu el peste 120.000 de kilometri cu acest prototip, dovedindu-i astfel fiabilitatea. Maşina are panourile caroseriei din aluminiu iar consumul de combustibil a fost estimat de specialişti undeva la 5 litri/100 km, fapt absolut remarcabil, având în vedere că motorul, amplasat în spate, era unul de 1.400 cmc, cu 4 cilindri în linie, pe benzină. Atât motorul şi cutia erau produse de Automobilbau Berlin şi propulsau maşina spre o viteză maximă de circa 80 km/h. Datorită lipsei diferenţialului putea lua viraje foarte strânse cu 60 km pe oră în deplină siguranţă. Automobilul a fost donat Muzeului Naţional Tehnic „Dimitrie Leonida” în 1969, şi in prezent nu mai este în stare de funcţionare.
Deşi automobilul nu a fost realizat în serie, uzinele Ford şi General Motors au solicitat cumpărarea brevetului, fără a garanta însă şi construirea acestuia. Acest fapt l-a determinat pe inventator să refuze propunerea.
În ţară Aurel Perşu a fost conferenţiar la Şcoala Politehnică, iar din 1938 director general la Fabrica de avioane I.A.R. Braşov. După ce s-a retras la pensie în 1950, a continuat să lucreze la Institutul de Documentare Tehnică din Bucureşti dar, încercările sale de a contribui la dezvoltarea cercetării româneşti au fost SUBMINATE de conducerea comunistă, deoarece Aurel Perşu a refuzat categoric orice formă de colaborare cu organele statului.
Aurel Perşu a murit în 5 mai 1977, la Bucureşti.
Sursa: Nicolae Sabin Dordea cu elemente de la sursele: Wikipedia, the free encyclopedia; Wikipedia, enciclopedia liberă; altermedia.ro; wapedia.mobi/ ro; ro. wikipedia. org/wiki/; promotor. ro; automobileromanesti. ro
Adaptare: Carmen Pankau
Aurel Perşu a fost inginer mecanic român, constructorul primului automobil cu profil aerodinamic din lume.
Aurel Perşu s-a născut la 26 decembrie 1890, la Bucureşti. El şi-a descoperit înclinaţia spre inginerie în adolescenţă, aşa încât înaintea Primului Război Mondial a urmat cursurile Şcolii Superioare Tehnice din Berlin-Charlottenburg, absolvind Secţia Mecanică în 1913, ca şef de promoţie. În 1914 a fost medaliat de Ministerul Instrucţiunii Publice din Germania pentru un studiu avangardist deosebit, în domeniul comportării navelor în spaţiul cosmic.
Înainte de a imagina şi construi primul automobil aerodinamic din lume, Perşu a construit, în preajma primului război mondial, un automobil cu propulsie electrică, pe care îl putem vedea şi astăzi la Muzeul Naţional Tehnic Dimitrie Leonida din Bucureşti.
Invenţia care l-a făcut celebru a fost un „Automobil de formă aerodinamică cu patru roţi montate înăuntrul formei aerodinamice”. Brevetul a fost obţinut în Germania la 19 septembrie 1924, cererea de brevetare fiind adresată la 13 noiembrie 1922. Încercări de construire a unei forme aerodinamice de automobil mai făcuseră şi alţii înaintea sa. După multe calcule şi experimente de laborator, Aurel Perşu a ajuns la concluzia că forma aerodinamică ideală a unui automobil, a unui vehicul în mişcare, este forma picăturii de apă în cădere. El a ajuns la coeficienţi aerodinamici de 0,22 care şi astăzi sunt greu de atins. A construit automobilul în perioada 1922-1924, cu bani proprii, în Germania. Constructia a fost dificila si extrem de costisitoare, dar automobilul si-a aratat foarte repede valoarea.
Caroseria a fost construită la diverse ateliere din Berlin. Aspect absolut original faţă de alte automobile din epocă, Perşu a conceput roţile în interiorul caroseriei, fapt care la acea vreme era un lucru nemaivăzut la automobile. Teoriile sunt simple: “Experimentele făcute au arătat că lăsând roţile afară, rezistenţă la înaintare este mult mai mare, deoarece aerul despicat axial face ca automobilul să opună rezistenţă, iar forma aerodinamică perfectă este cea a unei picături de apă în cădere”, explica acum zeci de ani inginerul Aurel Perşu.
Deşi pentru standardele de azi, forma acestui automobil pare neobişnuită, cu habitaclul plasat în faţă şi motorul în spate, este imaginea tehnică a unei idei inspirate de picătura de apă – de unde şi denumirea uzuală a acestui automobil: ”Raindrop car” (maşina cu formă de picătură de apă).
Aurel Perşu a adus automobilul în România, parcurgând cu el peste 120.000 de kilometri cu acest prototip, dovedindu-i astfel fiabilitatea. Maşina are panourile caroseriei din aluminiu iar consumul de combustibil a fost estimat de specialişti undeva la 5 litri/100 km, fapt absolut remarcabil, având în vedere că motorul, amplasat în spate, era unul de 1.400 cmc, cu 4 cilindri în linie, pe benzină. Atât motorul şi cutia erau produse de Automobilbau Berlin şi propulsau maşina spre o viteză maximă de circa 80 km/h. Datorită lipsei diferenţialului putea lua viraje foarte strânse cu 60 km pe oră în deplină siguranţă. Automobilul a fost donat Muzeului Naţional Tehnic „Dimitrie Leonida” în 1969, şi in prezent nu mai este în stare de funcţionare.
Deşi automobilul nu a fost realizat în serie, uzinele Ford şi General Motors au solicitat cumpărarea brevetului, fără a garanta însă şi construirea acestuia. Acest fapt l-a determinat pe inventator să refuze propunerea.
În ţară Aurel Perşu a fost conferenţiar la Şcoala Politehnică, iar din 1938 director general la Fabrica de avioane I.A.R. Braşov. După ce s-a retras la pensie în 1950, a continuat să lucreze la Institutul de Documentare Tehnică din Bucureşti dar, încercările sale de a contribui la dezvoltarea cercetării româneşti au fost SUBMINATE de conducerea comunistă, deoarece Aurel Perşu a refuzat categoric orice formă de colaborare cu organele statului.
Aurel Perşu a murit în 5 mai 1977, la Bucureşti.
Sursa: Nicolae Sabin Dordea cu elemente de la sursele: Wikipedia, the free encyclopedia; Wikipedia, enciclopedia liberă; altermedia.ro; wapedia.mobi/ ro; ro. wikipedia. org/wiki/; promotor. ro; automobileromanesti. ro
Adaptare: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu