În colecțiile MUZEULUI CIVILIZAŢIEI DACICE ŞI ROMANE din DEVA a
intrat anul trecut un artefact deosebit de valoros. Este vorba de o statuetă
antropomorfă fragmentară, datând din perioada neoliticului dezvoltat, faza B a CULTURII
VINČA (aproximativ dintre anii 5.300 - 4800 î.Hr.). Piesa a ajuns în
patrimoniul acestei instituții în urma unor cercetării preventive efectuate în
anul 2017, pe strada Mihai Eminescu din Deva. Municipiul Deva este
reședința județului Hunedoara din Transilvania, format din localitățile
componente Deva (reședința) și Sântuhalm, și din
satele Archia, Bârcea Mică și Cristur. Deva se situează în
partea centrală a județului Hunedoara, la o altitudine de 187 m
față de nivelul mării, pe malul stâng al cursului mijlociu al Mureșului.
Orașul se învecinează cu munții Poiana Ruscăi și munții Zarandului în
vest, cu munții Apuseni în nord și cu Măgura Uroiului în
est. Spre sud, când condițiile atmosferice sunt propice, se zăresc în depărtare
munții Parâng și masivul Retezat.
Dealurile din apropierea orașului sunt ultimele ramificații nordice ale
munților Poiana Ruscăi (înalțimea lor maximă este de 697 metri)
și cuprind orașul ca într-un semicerc ferindu-l de excese climatice. Vârful
Piatra Cozia (din satul Cozia; de la „ritualul cozii” din Vechia Biserică
Pământeană Valaho – Egipteană, de la „COZNONI” și „COZIENI” – crescători de
capre, ZEUL PAN) are altitudinea de 686 metri. S-a presupus că numele DEVA este
în legătură cu anticul cuvânt get DAVA,
care însemna „cetate”. Alte teorii susțin că numele s-ar trage de la
o legiune romană care s-a transferat pe locul actualului municipiu de
la Castrum Deva, acum Chester în Marea
Britanie. Există argumente de ordin lingvistic care arată că toponimul Deva provine
din cuvântul slav deva, care înseamnă „fecioară”. Da, din punct de
vedere lingvistic, dar litera „D” închide rama pătrată (Aria) a pământului
(A,B,C și D; citit în oglinda devine DeCeB-A, iar „L” aduce unghiul (colțul)
schimbării), ca simbol al închiderii cercului, a centurii, a cătușelor, a zalei
de lanț, a inelului, a coroanei), sensul fiind „D este Va”, adică „D (finalul)
va veni”. De aceea se face trimitere la Fecioară, cea care va aduc noul timp,
noile specii.
Prima atestare documentară a cetății Deva datează din anul 1.269,
fiind menționată prin cuvintele latine „castro Dewa”.
Pe hărțile medievale ea apare fie sub numele de Deva sau Dewan
(„D este Van”, sau „Finalul aduce zădărnicia”). Ruinele Cetății Deva, de
pe Dealu Cetății, au fost și rămân un obiectiv turistic important. În
ultimii ani a fost conceput un program de amenajare a Cetății, proiect foarte
controversat, pentru a o pune în valoare și a o face accesibilă tuturor
vârstelor: instalarea unui telescaun și amenajarea unei terase în incinta
fortificației (idee abandonată ulterior la insistențele reprezentanților Muzeului
Deva). Odată ajuns sus lângă ruinele cetății, ni se dezvăluie panorama
orașului și a împrejurimilor. Se vorbește despre existența unui tunel subteran
care unea Cetatea Devei de Castelul de la Hunedoara. În
nord-vestul parcului, la marginea dinspre dealul cetății, se
află castelul MAGNA CURIA, construit în secolul XVI.
Inițial castelul a fost conceput în stilul Renașterii, dar restaurările
ulterioare (din timpul lui Gabriel Bethlen, în anul 1.621, precum și cele
din prima jumătate a secolului XVIII) i-au adăugat și elemente de
artă barocă.
În prezent, complexul arhitectonic MAGNA CURIA ADĂPOSTEȘTE MUZEUL
JUDEȚEAN DEVA (secțiile de istorie și științe naturale). Această
cercetare arheologică de pe strada Mihai Eminescu din Deva a condus la
descoperirea unor importante urme de locuire din epoca neolitică, printre care
mai multe locuințe. Într-una din acestea, cercetată integral, a fost descoperit
un bogat și interesant material arheologic. Astfel, alături de vasele ceramice
fragmentare şi numeroasele fragmente de vase, s-au mai aflat şi diferite
ustensile din piatră cioplită, din os şi din corn, precum şi două statuete
antropomorfe fragmentare. Potrivit specialiștilor dr. Antoniu Tudor Marc și dr.
Ioan Alexandru Bărbat, arheologi în cadrul MCDR Deva, statueta a făcut parte
din instrumentarul de cult al comunităţii neolitice și redă un personaj feminin
(MAREA ZEIȚĂ?), particularitatea şi caracterul de raritate al ei fiind date de
cele două tortiţe laterale, ce reprezintă braţele, care permiteau o anumită
manevrare a piesei şi posibilitatea de a fi suspendată (zeii vin din cer).
„Starea de conservare a figurinei este medie, lipsindu-i fragmente din zona capului (un fragment desprins în timpul operaţiunilor de săpare), braţele şi de la partea inferioară (desprinse din vechime). Dimensiunile piesei, aşa cum s-a păstrat, sunt: h = 110 mm; l max. = 44 mm. A fost obţinută din pastă grosieră, cu pietricele de diferite dimensiuni în compoziţie. Suprafaţa nu este bine netezită, aspectul general indicând puţină grijă la modelarea ei. În urma arderii în mediu oxidant, piesa a primit culoarea portocalie. Pe suprafaţa ei se pot observa numeroase fisuri şi câteva pete de nuanţă cenuşiu-închis, rezultate în urma unor arderi secundare”, mai precizează specialiștii muzeului devean.
Sursa: George V. Grigore
Adaptare: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu