☀️CULTUL CAVALERILOR DANUBIENI

CEI DOI ZAMOLXIS, SIMBOL AL LIBERTĂȚII

Una dintre cele mai misterioase religii cu rădăcini în Geţia-România preistorică și a cărei continuitate a atins secolul XIX, a fost Cultul Cavalerilor Danubieni. Singurele mărturii existente sunt niste basoreliefuri și niste monumente. In comparaţie cu alte monumente religioase, cele închinate cultului Danubian sunt turnate în plumb, material care, în credinţa strămoșilor noștri aparţinea lui Zamolxis. Până la ora actuală, monumentele conțin secvenţe cu un singur Cavaler, cu 2 Cavaleri și o Mare Zeiţă și cu scena unui banchet sacru oferit învingătorilor. După cum se știe, geţii erau unul din puţinele popoare care NU ciopleau chip pentru zeii lor. Moda asta a fost introdusă de romani, mai precis de coloniștii veniţi în Geţia Carpatină.

Fiecare din scenele reprezentate sunt o continuare a cultului lui Zamolxis, mai exact, o preluare a acestui cult de către învingatori și de către popoarele cucerite de ei. Romanii au făcut mai mult: au recunoscut SUPERIORITATEA lui Zamolxis, a straniului CAVALER DANUBIAN, punându-și principalii zei în urma acestuia pe diferite monumente.
Faptul că noua religie s-a răspândit DUPĂ cucerirea unei parţi mici din Geţia de către romani (Traian a cucerit numai 14% din teritoriul Geţiei (conform calculului domnului Gabriel Gheorghe) pe care l-a denumit “Dacia Romană”- n. r. Carmen Pankau), arată dorinţa în reîntregirea ţării și faptul că geţii îi sprijineau pe fraţii lor aflaţi sub ocupaţia romană.
Basoreliefurile în care apar cei doi cavaleri și Marea Zeiţă îi reprezintă pe CEI DOI GEMENI ZAMOLXIS, Apolon și Artemis-Diana, care, împreuna cu ZEIŢA BENDIS, ocrotitoare a Geţiei, au format PRIMA TRINITATE de DINAINTEA CREȘTINISMULUI, arătând, totodată și dorinţa reîntregirii ţării, venită atât din partea geto-dacilor aflaţi sub ocupaţia romană cât și de dincolo de frontieră, din teritoriul controlat de geţi. Era simbolul Patriei care hrănea ACELAȘI POPOR, acum ÎMPĂRŢIT ÎN DOUĂ, dar care avea aceeași credinţă, aceeași limbă și aceleași ţeluri primordiale.

Cei doi Cavaleri erau înarmaţi fie cu o lance, fie cu securea dublă, având pe cap cușma geţilor, pileus, caciulă roșie ţuguiată cu vârful înainte, simbol al luptei pentru cucerirea libertăţii, folosită în toate timpurile, din antichitate și până în vremurile moderne de către toţi conducatorii armatelor care luptau pentru eliberarea ţărilor lor sau pentru eliberarea din sclavie (să nu uitam că armata lui SPARTACUS, și el GET, avea ca simbol boneta însoţită de numărul legiunii, a cohortei și a manipul-ului respectiv).
De asemenea, Cavalerii purtau STEAGUL GET, celebrul dracon cu cap de lup și trup de șarpe. Mulţi s-au întrebat ce reprezenta acest steag și fiecare a încercat sa-i dea propria explicație, fără să privească dincolo de mistica geţilor. Lupul este simbolul zeului suprem al Universului, Dac-sha, amintit in vedele indiene ca tatăl triburilor gete, iar șarpele este simbolul lui Zamolxis, stăpân al lumii de dedesubt, aflată dincolo de graniţa morţii.

PASĂREA PHOENIX ȘI CORBUL, DOUĂ PĂSĂRI NEMURITOARE

Geţii au fost SINGURUL POPOR a căror credinţă depășea marginile propriei ţări precum și marginile Pământului. Credinţa lor a fost una universală. Pe aceleași basoreliefuri mai întâlnim două reprezentări a căror inţelegere aparţine doar iniţiaţilor. Este vorba de pasărea Phoenix, pe care mulţi istorici au descris-o ca fiind un vultur. Cea de a doua este un corb.
Foarte trist și dureros este faptul că mulţi dintre “istorici” sunt SIMPLI FUNCŢIONARI, care au învăţat numai pentru a ocupa o funcţie respectivă, care, în necredinţa lor, în indiferenţa lor, și cărora le lipsește bunul simţ precum și simţul pentru acest pământ și neam, nu au putut privi către măreţia poporului nostru și a strămoșilor noștri.

În credinţa Pelasgilor, strămoși ai Geţilor, pasărea Phoenix reprezenta RENAȘTEREA spirituală a unui popor. Un monument extrem de important în acest sens îl reprezintă celebrul TEZAUR DE LA PIETROASA, cărora istoricii români, în neștiința lor sau în reaua lor credinţă, i-au spus <CLOȘCA CU PUII DE AUR>, când de fapt ea reprezintă PASAREA NEMURITOARE PHOENIX ȘI PUII SĂI, simbol al Renașterii permanente a poporului nostru.

Iar cea de a doua pasăre, CORBUL, este întâlnită mereu ca un mesager între lumea celor vii și lumea celor plecaţi de aici, geţii fiind convinși că nu există moarte ci doar o trecere către viaţa adevărată. Să nu uitam că, după mai bine de 1.000 de ani, corbul va deveni simbolul uneia dintre cele mai renumite familii romanești nobile din Transilvania, familia Huniazilor, care au dat națiunii române pe cel mai viteaz conducător de oști, Iancu de Hunedoara.

NEOFIŢII TRECEAU PROBE DE CURAJ ȘI MUREAU SIMBOLIC

Unul dintre elementele misterioase ale cultului era faptul că iniţiaţii nu consumau nici un fel de carne ci doar pește, aliment care purifica trupul, alungând demonii. Ne mai miram oare că “dacii” au fost creștinați atât de ușor de Apostolul Andrei, când aceștia posedau deja, ÎNAINTE de venirea discipolului lui Isus, toate elementele creștine? 

*Să menționam că religia creștină, apărută abia în secolul al IV-lea era nostra a copiat în întregime Religia noastră pelasgo-getică multimilenară, ca mai apoi sa o transforme după "cerințe" și "necesități"! (Carmen Pankau)

Din păcate, la ora actuală, nu au fost descoperite temple ale cultului Danubian, dar se presupune că acestea s-ar fi aflat în munţi, în peșteri greu accesibile neofiţilor. Cei care doreau să devină Cavaleri ai Libertăţii, respectiv ai Ordinului Danubian, trebuiau să treacă anumite teste, examenul final fiind dat în zona muntoasă unde viitorul cavaler urma un ritual de purificare și renaștere spirituală. În basoreliefuri apare ritualul de “înghițire” a candidatului de către un dragon (balaur in credințele populare), urmată de sosirea unui Cavaler al Ordinului, care învingea BALAURUL, simbol al răului și îl scotea din burtă pe viitorul cavaler, care învia și devenea unul dintre membrii ordinului, purificat de însușirile negative.

EI ÎNVINGEAU ÎNTOTDEAUNA

Mai mult, în rândurile danubienilor erau acceptați numai nobilii. Și asta nu din motiv de discriminare, ci pentru că MESERIA nobililor era RĂZBOIUL. Oamenii liberi munceau pământul și doar în caz de primejdie veneau sub arme, pe când nobilii se pregăteau permanent în arta războiului.
Ordinul Cavalerilor Danubieni reprezenta ELITA TĂRII, îi reprezenta pe cei mai buni dintre cei mai buni războinici și pe Marii Preoţi, păstrători ai ritualurilor strămoșești. Ordinul nu intervenea într-o luptă, decât atunci când era amenințată însăși integritatea ţării.

Una din condițiile de supraviețuire era anonimatul. Să nu uitam că, după mai bine de 13 secole, îi vom întâlni pe acești Cavaleri, reorganizați sub ORDINUL DRAGONULUI, Ordin a cărei paternitate și-au “însușit-o” (!) maghiarii și popoarele germanice, Ordin din care au făcut parte TOȚI MARII NOȘTRI DOMNITORI DIN TOATE CELE TREI ŢĂRI ROMÂNE.

Dacă înțelegem taina acestui Ordin de luptă, poate înțelegem și cum a fost posibil ca VOIEVOZII noștri, cu O MÂNĂ DE VITEJI, să bată, de atâtea ori, armatele numeroase ale imperiilor vecine, venetici fără ţară și fără credinţă.

Sursa: Basarabia literara
Adaptare: Carmen Pankau