☀️SFÂNTA CRUCE, simbol românesc multimilenar
SFÂNTA CRUCE multimilenară a Neamului nostru Pelasgo-Getic, Neam care s-a născut deja creștin pe aceste meleaguri sfinte românești, unde trăim și astăzi și unde vom trăi mereu.
Simbolul Crucii a fost "preluat" mult mai târziu și de Creștinism. Crucea noastră are patru braţe egale.
Religia judeo-creștină, care este destul de nouă, și-a primit denumirea oficială în anul 1054 e.n., când religia creștină s-a împărţit în două.
Paternitatea religiei creștine se poate da lui Constantin cel Mare în anul 325 e.n., și în niciun caz mai devreme, deci în secolul 4 e.n.
Religia/Credinţa noastră ancestrală are o vechime de cel puţin 45 de milenii!
Interesant este de asemenea și faptul că termenul “Bisica” (biserică), referitor la “Hramul Dumnezeiesc”, îl întâlnim ÎNAINTE de apariţia creştinismului şi “înainte să se impună latinizarea în Dacia”. Termenul “Bisica” nu are nici o legătură cu latinescul Bazilica. De aici se poate conchide că termenul “BISICA” este un vechi termen autohton, care desemna “Casa lui Dumnezeu în care slujeau Bessii (clanul preoţesc din tribul getic Satri)” şi etimologic este legat cu numele preoţilor “Bessi” (v.”Bessi” – “Be-serica” – Bisearică”). Explicaţia detaliată se găseşte în “Limba Traco-dacă, ca baza limbilor euro-indiene,” Tetovo, 2000, pag.69. (Olariu Arimin)
Carmen Pankau
CRUCE de la Mănăstirea Cetățuia - Negru - Vodă, județul Argeș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu