🐍 STATUIA ȘARPELUI GLYKON, UNICĂ ÎN LUME

Descoperită la Constanța, STATUIA ȘARPELUI GLYKON este unică în lume. Interesant este cum a fost găsită și ce reprezintă!

Începutul anilor ′60 a fost unul excepțional, pentru arheologia românească. În anul 1961 au fost descoperite tăblițele de la Tărtăria (pe care se află imprimată „prima scriere din lume”, mai veche decât cea sumeriană). Un an mai târziu, la Constanța a fost descoperit un excepțional tezaur arheologic.

Alături de plăcile pe care era reprezentat Cavalerul Trac (personaj pe care l-a preluat creștinismul, transferând calitățile acestuia către Sfântul Gheorghe), se aflau statui ale unor zeități păgâne, printre care Isis, Mithra și Selene (Luna). Între aceste piese, a fost găsită și o reprezentare a șarpelui Glycon. Nicăieri, pe MAPAMOND, n-a mai fost găsită vreo sculptură antică asemănătoare.

Tezaurul constănțean care conținea faimosul șarpe a fost o descoperire întâmplătoare, efectuată în perimetrul vechii gări a urbei de la țărmul mării, cu ocazia demontării unor șine de cale ferată. Cea dintâi a fost descoperită statuia zeiței Fortuna. Uimiți, muncitorii au alertat autoritățile.

Vestitul șarpe încolăcit este sculptat din marmură albă și este realizat cu deosebită măiestrie. Stindardul de luptă al strămoșilor noștri geţi era un șarpe cu cap de lup. În schimb, șarpele Glykon are capul unui miel, plete și urechi omenești, trupul său terminându-se printr-o coadă de leu.

Cu mai mult de doi ani în urmă, statuia veche de 18 secole a fost solicitată de către chinezi, pentru a fi expusă într-o expoziție de lungă durată. Însă, cu toată părerea de rău (de ambele părți), șarpele Glykon nu a putut fi trimis pe acele îndepărtate meleaguri. De altfel, inestimabila statuie n-a mai fost scoasă niciodată din sala din care a fost amplasată după descoperire, la muzeul de istorie din Constanța.

La romani, șarpele Glykon era o zeitate a cărei venerare a pornit de la un profet grec, pe nume Alexandros din Abonutichus. Adepții acestui cult nu erau, probabil, extrem de numeroși, dar au fost suficient de mulți pentru a-l propaga pe meleaguri dobrogene și, apoi, mai departe, până la marginile Imperiului Roman.

Se pare că originile cultului se află în Macedonia (Geţia - n.r. Carmen Pankau), în credințele populare existente acolo cu mult înaintea nașterii lui Alexandru cel Mare. În timpul vieții lui Alexandru, dar și după, circula legenda că marele strateg și lider militar, era, de fapt, unul dintre fiii lui Zeus, zeu suprem care o vizitase pe mama acestuia sub chip de șarpe.

Ca zeitate, șarpelui Glykon i se atribuia puterea de a tămădui infertilitatea feminină și masculină și de asemenea, puterea de a ocroti așezările umane de cumplitele molime care decimau oamenii în Antichitate. La jumătatea secolului II e.n., șarpele Glykon era venerat deja, pe malurile Pontului Euxin (numele antic al Mării Negre – n.r. Carmen Pankau). În acea perioadă, cultul șarpelui pletos, având bot de miel, intrase inclusiv în atenția împăratului Marcus Aurelius, ce dorea să afle mai multe despre cultul ce-i era dedicat neobișnuitei zeități.

Pornind din Peninsula Balcanică, cultul șarpelui Glykon a ajuns până departe, pe țărmurile Eufratului. Romanii au emis monede pe care era reprezentată această zeitate. Cu toate acestea, popularitatea sa a intrat într-un declin accelerat, spre finalul secolului III e.n. Se pare că obiceiurile legate de venerarea șarpelui vindecător Glycon s-au stins, cu repeziciune, în secolul IV e.n., probabil și ca urmare a expansiunii creștinismului.

În lume nu mai există vreo statuie, fie și una vag asemănătoare celei de la Tomis (Constanţa – n.r. Carmen Pankau), care să-l reprezinte pe șarpele Glykon – zeitatea al cărei cult se răspândise, cândva, într-o mare parte din Imperiul Roman.

Surse: Tomi Tohaneanu, cimec.ro, wikipedia.org,.digi24. ro,ipedia. ro
Imagini: foto 1, foto 2 – wikipedia.org, foto 3, foto 4 – cimec. Ro
Adaptare: Carmen Pankau