Vizionari, mult înaintea timpului lor, aceşti români de geniu şi-au aşezat numele între legende, în panteonul de aur al umanității. Cu perseverență, ei şi-au demonstrat ideile revoluționare în ştiință şi artă şi au lăsat urmaşilor o moştenire neprețuită. Nici nu avem la îndemână destule superlative pentru realizările lor, pentru importanța acestora în istoria civilizației sau pentru a ne exprima gratitudinea. Se spune că familiile burgheze, dar nu neapărat, de oameni educați, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, au generat o elită, şcolită în străinătate, care si-a demonstrat valoarea încă din primii ani ai secolului următor.
Apartenența lor la NATIUNEA ROMÂNĂ ne face să fim MÂNDRI!
Despre unii s-a scris mai mult, despre alții mult mai puțin, de aceea vom începe cu cei din urmă. Sunt ROMÂNI care au făcut ISTORIE.
🌹TRAIAN VUIA (1872-1950)
Traian Vuia este inventatorul primelor avioane cu sisteme proprii de decolare, de propulsie si de aterizare.
Știați că inventatorul român Traian Vuia a fost primul om care, la 18 martie 1906, la Montesson, lângă Paris, a reușit cu aeroplanul său să realizeze decolarea de pe o suprafață plană, propulsia, sustentația si aterizarea, utilizând numai sistemele proprii ale aparatului?
Ziarele din Franța, Statele Unite și Marea Britanie au scris atunci despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie și aterizare.
Trebuie însă mentionat că înaintea lui Vuia mai reuşiseră să zboare şi alti inventatori. Problema lor era că utilizaseră pentru decolare diverse metode şi surse ajutătoare, externe aparatelor de zbor: tractiune animală, pante descendente, catapulte, tracţiune cu alte vehicole.
Fraţii Wright, creditaţi drept primii oameni care au întreprins un zbor cu un aparat mai greu decât aerul, se foloseau de şine pentru lansarea maşinii lor de zbor.
Meritul lui Vuia este că a reuşit primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul, dar care s-a înălţat prin propria forţă. Mai există încă şi astăzi contradicții şi dezbateri pe tema conceptului de aeroplan sau pe tema asumării întâietății primului zbor cu un aparat mai greu decât aerul, dar cel mai important, după cum chiar Traian Vuia spunea, este faptul că aceste lucruri au fost inventate, că ele există în realitate:
“Eu nu am căutat niciodată gloria, fiindcă ştiu că gloria pierde adesea pe un om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personală, lucrez pentru gloria geniului uman. Ce importanță are cine a realizat aceste lucruri? Important este că ele există.”
Traian Vuia s-a născut în 17 august 1872 în satul Surducu Mic, parte a comunei Bujoru, din comitatul Caraş-Severin la acea vreme, astăzi județul Timiș, România. Cursurile primare le-a făcut la Bujoru (astăzi Traian Vuia) și Făget, după care, între anii 1884 și 1892, a urmat cursurile liceului din Lugoj . Copil fiind, micul Traian avea o atracție irezistibilă și o predilecție pentru mecanica aplicată și pentru fizică. La zece ani a asistat la primele manifestări cu caracter aviatic, care i-au creat o mare pasiune pentru zmeie. El le urmărea detaliile cu atentie, încercând să construiască altele mai perfecționate.
Ajuns la liceu, Vuia și-a însușit noțiunile de fizică și mecanică și nu s-a rezumat numai la construirea zmeielor, ci a încercat să-și explice ce se petrece în jurul aparatului, să înțeleagă forțele care acționează la lansarea și menținerea lui în aer, condițiile sale de echilibru. Cu alte cuvinte, Traian Vuia voia să înțeleagă zborul. După absolvirea bacalaureatului în 1892, Vuia a plecat la Budapesta pentru a se înscrie la Politehnică. A urmat pentru un an cursurile Politehnicii, secția mecanică, la seral. Ulterior, din motive financiare, s-a înscris la Drept și a lucrat în birouri de avocatură din Banat pentru a se putea sustine material.
O bună parte din studenție a fost astfel deviată de la adevăratele sale aspirații și aptitudini. Tânărul Vuia a reușit însă în domeniul științelor juridice, obtinând diploma de doctor în Științe Juridice în anul 1901, cu teza „Militarism și industrialism, regimul de Status și contractus”. Pentru scurt timp după terminarea facultății, Traian Vuia s-a întors la Lugoj, unde a continuat să studieze problema zborului uman și unde început să conceapă, să proiecteze și să construiască primul său aparat de zbor. Din cauza lipsurilor financiare, nu a reușit să-și ducă la capăt proiectul și a decis în schimb să plece la Paris, sperand că va găsi pe cineva interesat să-i finanțeze proiectul.
În iulie 1902 Vuia a ajuns la Paris aducând în bagaje proiectul său original de aeroplan-automobil și macheta aferentă, realizate pe parcursul ultimelor douăsprezece luni. Desi ideea de mașină zburătoare s-a lovit de mult scepticism din partea celorlalti, Vuia l-a căutat pe Victor Tatin, un cunoscut teoretician, care avea deja experienta construirii în 1879 a unui model experimental de aeroplan. Tatin a fost interesat de proiect, dar a încercat să-l convingă pe Vuia că nu este nimic de făcut, pentru că are nevoie de un motor puternic şi uşor care să-i asigure propulsia şi sustentaţia. “Dacă un asemenea motor nu exista de fapt, cauza nu era imposibilitatea de a-l construi ci indiferenţa şi dispreţul fabricării de motoare pentru maşina de zbor şi pentru cei ce căutau să o realizeze”, a declarat Vuia câţiva ani mai târziu. În aceste condiţii, inventatorul s-a văzut nevoit să construiască el însuşi motorul, bazându-se pe cunoştinţele sale de mecanică şi termodinamică.
Modificând radical un motor de tip Serpollet, l-a făcut să funcţioneze cu acid carbonic.. În iarna 1902/1903, Vuia a început construcția aparatului, perfecționând până la detaliu planurile originale la care lucrase cu un an înainte la Lugoj. La 16 februarie 1903 Traian Vuia a înaintat Academiei de Științe de la Paris proiectul avionului său cât și procedura de decolare. Posibilitatea ca o mașină cu o densitate mai mare decât cea a aerului să poată zbura, era privită cu mult scepticism, era considerată o idee utopică. Prin urmare, proiectul său a fost respins si el a primit următorul răspuns: „Găsirea unei soluţii la problema zborului cu un aparat mai greu decât aerul nu poate fi rezolvată și nu este decât o himeră”.
Cu toate acestea Vuia nu s-a descurajat, ci si-a continuat eforturile pentru a-si realiza visul. Si-a înscris proiectul pentru un brevet de inventie, acordat pe 17 august 1903 și publicat pe 16 octombrie 1903. Aparatul de zbor brevetat se numea aeroplan automobil. Aparatul a fost gata în decembrie 1905 și a fost numit Vuia I sau Liliacul, poreclă datorată formei aripilor. Cu un motor de 20 CP, inventat, construit şi brevetat tot de Vuia in 1904 în Marea Britanie, aparatul avea o greutate totală de 250 kg, la o suprafață de susținere de 14 m².
Primele probe au început utilizând aparatul cu aripile demontate, ca pe un automobil, pentru experiență în manevrare. Pe 18 martie 1906 la Montesson, lângă Paris, aparatul Vuia I a zburat pentru prima dată. După ce inventatorul a accelerat pe o distanță de 50 de metri, aparatul s-a desprins de sol la o înălțime de aproape un metru, a zburat pe o distanță de 12 m, după care palele elicei s-au oprit și a aterizat brusc. În acel an el a făcut mai multe zboruri cu aparatul său. Traian Vuia îsi îndeplinise visul, reusise să zboare, exclusiv cu mijloace proprii.
În anul 1907 Traian Vuia a construit un nou aparat, numit Vuia II, brevetat în Belgia, cu care a zburat 70 de metri, a decolat si a aterizat normal. În cazul lui Traian Vuia se potriveste ca o mănuşă afirmația lui Albert Einstein: „Există lucruri despre care ştim că sunt imposibil de realizat, până când vine cineva care nu ştie acest lucru şi le realizează.”
Mult mai târziu, în 1923, când deja oamenii învățaseră să zboare, Vuia i-a lăsat un mesaj unui prieten conațional: “Povesteşte prietenilor de acasă despre tot ce ai văzut aici. Am dovedit că se poate zbura cu un aparat ‘mai greu decât aerul’. (…) Acum, după ce s-au convins de posibilitatea zborului mecanic, numărul experimentărilor va creşte rapid, specialiştii vor realiza motoare speciale, aviația va avea o industrie infloritoare pe temeiul experienței mele, devenită bun comun. Ai putut vedea! Nu m-am ascuns, am experimentat în văzul tuturor. Vor continua alții, tot mai mulți. Aşa se realizează progresul…”.
Traian Vuia a fost un mare inventator, el nu era interesat numai de aerodinamică, ci şi de ameliorarea motoarelor si de alte cateva domenii in care si-a lasat amprenta. În perioada Primului Război Mondial, el a lucrat pentru Ministerul francez al Apărării. Împreună cu binecunoscutul Victor Tatin, a construit o torpilă folosită cu succes de marina militară.
Traian Vuia şi-a extins permanent cercetările de navigaţie aeriană. Astfel, el a fost preocupat de zborul vertical şi de menţinerea aparatului la punct fix în zbor. Numeroasele experimente întreprinse s-aur concretizat în brevetul „Perfecţionări la mijloacele de propulsie, de tracţiune şi de sustentaţie”, cu aplicabilitate la nave, elicoptere sau la roţile cu pale ale turbinelor.
Între 1918-1925 a conceput şi realizat două elicoptere, pe care intenţiona să le treacă în producţia de serie în România. În 1923 a ţinut o conferinţă pe tema elicopterelor, la Societatea Franceză de Navigaţie Aeriană la care a anunţat că noua masina de zbor era deja construită, dar trebuie perfecţionata. Românul a intuit corect utilitatea acestui aparat pentru zborul comercial sau transportul de pasageri pe distanţe scurte. Propunerile lui veneau în perioada în care dirijabilul şi aeroplanele nu puteau transporta decat mase relativ mici.
M. Yvonneau, cu care a lucrat în acea perioadă, a dezvăluit abia în 1957, cu ocazia Expoziţiei Traian Vuia de la Bucureşti, care erau ideile ce îl stăpâneau pe inventatorul român.„Vuia proiectase pe vremea acea un aparat cu patru rotoare, în tandem, înzestrat cu o cabină pentru 100 de pasageri. Din nefericire, ideea a rămas în suspensie”, a spus Yvonneau la manifestarea amintită. În 1925, a realizat un generator de abur original, cu circulaţie forţată unică, cu presiune si temperatură înaltă şi cu randament termic ridicat.
30 aprilie 1918 – împreună cu alţi fruntaşi români aflaţi la Paris, Traian Vuia a pus bazele Comitetului Naţional al Românilor din Transilvania. Noua societate, avea drept organ de presă revista „La Transylvanie”, unde Vuia publica numeroase articole prin care să susţină cauza celor de acasă. 1918 – Traian Vuia a fost initiat în loja masonică pariziană, împreună cu Alexandru Vaida-Voievod, pentru a combate elementul maghiar pătruns în forţă în această organizaţie şi care acţiona pe toate căile pentru a împiedica unirea teritoriilor româneşti, din fostul Imperiu Austro-Ungar, cu ţara mamă, România. 1919-1920 – Traian Vuia a fost consilier în cadrul delegaţiei române de la Conferinţa de pace de la Paris
1943 – Traian Vuia a creat Frontul Naţional al Românilor din Franţa 27 mai 1946 – Traian Vuia a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
În 3 septembrie 1950 – Vuia s-a stins din viaţă la Bucureşti, la varsta de 78 de ani. Este înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.
Traian Vuia este considerat inventatorul primelor avioane cu sisteme proprii de decolare, de propulsie si de aterizare.
Sursa: Nicolae Sabin Dordea cu elemente de la sursele: Wikipedia, the free encyclopedia; Wikipedia, enciclopedia liberă; altermedia. ro; wapedia. mobi/ro; ro. wikipedia. org/wiki/; promotor .ro;
Adaptare şi foto: Carmen Pankau
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu